1,497 matches
-
lumină / Altor galaxii / Vom fi savanții de duzină”, p. 123). Faptul acestor însușiri de „lecții” se datoreaza atât experienței de dascăl și cărturar, cât și solicitării spiritului sau de a face vădit sensul construcției poematice drept reflexie a celui din subterană existenței. Realitatea de zi cu zi îl obturează, ea se mulțumește cu precaritatea formelor și cu evanescenta proprie. Rar ajunge sesizabil sensul ce mișcă lumea - și atunci, viclean, surprins conceptual de viclenia rațiunii. Este însă în sarcina celorlalte forme ale
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
în nomenclatorul d-sale, ci doar formulele transfigurate ale acesteia, investite cu dramatismul transfigurării care e însăși definiția vocației. O primă formulă e cea pe care am putea-o lega de nivelul infrarealului. Dezamăgită, respinsă, rănită, ființa auctorială coboară în subterana realului (incluzînd acesta și funcția rațională) ca într-un adăpost unde germinațiile subconștientului se bucură de cel mai propice mediu, unde scînteierile dicteului automat joacă rolul unor revelații. Suprarealismul reprezintă o rețetă de supraviețuire, de (in)adaptare, de mîntuire în
Dansul demonizat al materiei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10739_a_12064]
-
erau prea întunecate. casele prea adînci,/ puțuri de petrol ce pot lua foc în orice clipă./ porțile nu se deschideau, iar ferestrele scintilau ca niște ecrane pe care/ răsare, voioasă în noaptea de halloween,/ moartea". Nu mai puțin, în mediul subteranei ies la iveală instinctele. Terificul purcede atît de sus, dintr-o instanță misterioasă (care ar putea fi vidul metafizic al absurdului), cît și din lăuntrul ființei cuprinsă de angoasă, debusolate. îngrozite de sine. Așa încît cruzimea e la ordinea zilei
Dansul demonizat al materiei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10739_a_12064]
-
feminină ce urmărește a-și lua revanșa față de bărbații care ,ajunseseră nevrotici. capricioși. psihopatici", identificîndu-se exclusiv ,cu proiecțiile ideologiilor de conjunctură"? Un antimisoginism? Oricum, somptuoasele imagini aduc o notă de solaritate, reflexul unei evadări din umbra colcăitoare de vermină a subteranei: ,era o dimineață de martie/ cînd mîna mea ținea mîna mamei/ într-un cearceaf plin cu perle de sînge aureus/ și amîndouă strîngeam o lumînare/ ca pe o funie de lumină/ luînd forma obiectelor din jur". Ori: ,fiecare cuvînt este
Dansul demonizat al materiei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10739_a_12064]
-
pe care le-au indus ideologizarea obligatorie, mizeria, teroarea. Și-a păstrat și reflexele de ,supușenie" care împiedicau regăsirea în conștiință, exercițiul real al democrației: , Tot ce nu era în lanț ieșea din regulă, devenea un pericol, mutîndu-ne în altă subterană, mereu mai în adîncul ștergerii, ca intelect, ca ființă umană, într-o cursă a iadului pentru Liniștea Noastră, întrucît Liniștea Noastră nu s-a inventat în campania electorală a Frontului. Devenită slogan, Liniștea Noastră era un reflex al obedienței, adînc
Un martor incomod by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10926_a_12251]
-
de fiecare gram de osânză mizeră din corpul ei bovin și urlu în gura mare: ești o grasă idioată, scârbă inumană, monstru infam!" (p. 82). Defectul structural al cărții vine din această comică discrepanță. Eroul se închipuie o făptură a subteranei, o ipostază românească și romanescă a abjecției umane, o sumă de vicii și de rateuri (,ratat în carieră, frustrat economic și dezechilibrat mintal"), însă limbajul și psihologia lui, reacțiile și umorile, tonalitatea discursului sunt la limita infantilismului. Ce înseamnă oare
Bestia de la Ploiești by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10984_a_12309]
-
prefirăm salba celor optsprezece penitenciare prin care a trecut Ghiță și a celor patruzeci și opt de infracțiuni comise de Hrib, parcurgând, la un alt capăt al criminalității, textele halucinante ale defunctului N. (un corespondent dement al dostoievskianului om din subterană), realizăm că există note diferențiale, dar și similitudini frapante. Fiecare deținut are, firește, propriul lanț de omucideri plus alte delicte, precum și un context motivațional specific. Se repetau nenorocirile astea la început, oricât încercam să ies din ele", declară cu obidă
Cele mai frumoase tâlhării by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10173_a_11498]
-
Interpretări critice (Cartea Românească, 1970), comentariile asupra scriitorilor români ocupă vreo trei sferturi din sumar. Nu scapă însă atenției ciclul ,Alianțe literare", unde Valeriu Cristea consacră deja două texte lui Dostoievski (,Opere, vol. IV și În vizită la omul din subterană), altele vorbind despre Cervantes, Shakespeare, Swift, Lesage, Sainte-Beuve, J.J. Rousseau, Italo Svevo, Tolstoi, Cehov, Virginia Woolf, Kafka, Artiom Vesiolâi și alții. O carte întreagă îi este dedicată, în 1974, lui Cervantes: Pe urmele lui Don Quijote. Eseuri mai scurte sunt cuprinse
Florina Ilis Am îndemnat-o pe Doamna T. să scrie... by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10789_a_12114]
-
de personaje și lumi care vor urma? E vorba de faimoasa ,fractură" siberiană, de discontinuitatea ce ar împărți în două opera lui Dostoievski: cea a tinereții, anterioară ocnei și rezidenței forțate în Siberia, și cea care începe cu Însemnări din subterană. Odată acceptată, această fractură atrage după ea alte disocieri. Nu doar aceea a unei semi-renunțări la scrierile începuturilor, romancierul luând, s-ar spune, totul de la capăt, reconstruindu-se după anii siberieni, ci și acceptarea unei inferiorități zdrobitoare a operelor produse
Florina Ilis Am îndemnat-o pe Doamna T. să scrie... by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10789_a_12114]
-
Stepancikovo și locuitorii săi, Umiliți și obidiți, Amintiri din Casa morților, Jucătorul și Eternul soț. Un al treilea tom ar fi fost necesar: ,pentru a nu lăsa pe dinafară umanitatea dibuitoare din scrierile de tinerețe ale prozatorului, pe omul din subterană sau pe omul ridicol, cu visul său colosal - totodată revelator și transformator". Moartea a retezat acest proiect, dar viața îl împlinise în anii tineri ai criticului, fie și parțial, prin Tânărul Dostoievski...
Florina Ilis Am îndemnat-o pe Doamna T. să scrie... by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10789_a_12114]
-
a locului. În Colonia subterană, un bărbat torturat de neputința de a dormi intră în lumea homleșilor, a aurolacilor din canale, cărora le devine șef și le impune o organizare strictă. Cu reprize de narcolepsie și ședințe periodice, viața din subterană curge monoton și mulțumitor, până în clipa în care dorește o fată. Gelozia îi ruinează însă și dragostea, și construcția „monarhică“ a coloniei de aurolaci. Ultimul pahar de vin (Fals tratat despre o iubire imposibilă) este istoria unei obsesii erotice: un
Drame bufe by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/4113_a_5438]
-
într-un ev minor, ciclul ce dă și titlul volumului, este pigmentat de accente thanatice, pe care le descoperim în Psalmul de penumbră („Încă mă închipui cu flori pe frunte/ crescute ca o înștiințare pentru cei de deasupra”) sau în Subterană, unde așteptarea înfiorată a primăverii, cu puterea ei regenerantă, depășește limitele ontologice impuse făpturii muritoare: „În curând cerul va pluti sub pământ:/ toate câte foșnesc/ vor trece prin mine,/ după pâclele iernii gheara mea le așteaptă/ ca un tandru culcuș
Fugă într-un ev minor by Marina Cap-Bun () [Corola-journal/Imaginative/13570_a_14895]
-
erori și incertitudini, se încheie rapid, din lipsă de probe. Cine ar fi avut motiv să ucidă un profesor de istoria religiilor? Pornită în căutarea asasinului, jurnalista Joan Davis, care scrie pentru „Chicago Tribune“, devine protagonista unei călătorii infernale prin subteranele orașului New York. Claudio Gatti: Prevestirea. Editura Polirom, Iași, 2005. Preț: 26,50 lei. Fericirea miliardelor Se știu multe despre natura fericirii, dar aceste cunoștințe rămân inaccesibile marelui public. Cartea lui Klein, devenită best-seller în Germania, aduce o sinteză și explică
Agenda2005-37-05-timp liber () [Corola-journal/Journalistic/284192_a_285521]
-
și care s-au soldat cu numeroase victime. La o stație a metroului din centrul Londrei s-a auzit, joi dimineața, la ora 8,49 (10,49 ora României) o explozie puternică. Ulterior, alte explozii au avut loc, tot în subteranele metroului londonez, în stațiile Edgware Road, King’s Cross, Liverpool Street, Russell Square, Aldgate East și Moorgate. La ora locală 10,02, Scotland Yard a anunțat că are de a face cu un incident major. La 10,14, un martor
Agenda2005-28-05-saptamana pe scurt () [Corola-journal/Journalistic/283928_a_285257]
-
și mă privesc în interior, merg din obstacol în obstacol urmărit de un minotaur, mare devorator de timp, când dorm, nu vine somnul, când vine somnul, nu dorm, mi-am făurit o armură împotriva spaimei și, când mă privește din subterane, o lovesc, așa e lumea, un deșert circular cu cerul închis și infernul pustiu, împreună cu speranțele cresc și iluziile optice, împreună cu iluziile, cresc și deziluziile, wels credea atunci când picta lumea că ar putea încape într-o singură palmă și totuși
POEMUL DESPĂRŢIRII DE TATA de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1613 din 01 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382653_a_383982]
-
îndreptau spre capătul cel mai adânc al galeriilor, spre a pușca peretele frontului de exploatare, prin care exploziile rupeau pereții de minereu, împrăștiind prafuri grele și fumuri înecăcioase în galeriile deja foarte îmbâcsite de noxe. Apoi, acești bravi oameni ai subteranelor, cu ajutorul uneltelor primitive, încărcau vagonetele cu minereu, ce porneau de-a lungul galeriilor spre stațiile de suprafață. Acel material dislocat din stâncă, era privit cu sfințenie, ca rod al muncii normate, nădăjduind ca acea muncă să fie răsplătită cu salarii
AURUL DIN SCRIERILE LUI MIHAI LEONTE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1086 din 21 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/383252_a_384581]
-
arteră, numită, bineînțeles, Strada „Piticilor”. Acolo au și casele: mărunte față de localurile ce le aparțin, cu uși joase și mobilă pe măsură. Un spațiu neliniștitor, cu lumi care parcă vin de sub pământ, noaptea. Liliputanii se înrudesc îndeaproape cu gnomii, spirite subterane malefice; oamenii obișnuiți se tem și de unii, și de alții. Nu prea mult, sunt prevăzători, mai degrabă. Aproape toți localnicii poartă la gât talismane care alungă orice vrajă. Sunt lucrate de către un meșter, aproape orb, dintr-o piatră rară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
la pagina nouăzeci și trei a Stațiunii: „Ai instaurat, de fapt, îmbunătățită, starea de dinainte” - redau unul dintre rânduri; ultima vizită a fost făcută azi. Nu ne interesează Magistratul, vrem salvarea Castelanului; încă se mai poate, a dispărut într-o subterană... Custodele dorește să reveniți asupra acestui asasinat, vă aparține! Cineva îți spune ce soartă să-i hărăzești unui personaj!!! Asta întrece chiar și cenzura!!! Dacă ai avea o bombă atomică, ai arunca-o, fără să clipești, asupra Stațiunii: așa se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
am studiat cu grijă. Însă nu am izbutit să Înțeleg nimic, În afară că e compus din cinci substanțe diferite. Dante clătină din cap. Avea senzația că omul acela Îl mințea. Pentru o clipă, și-l imagină În butuci, În subteranele de la Stinche. Oare cât ar fi rezistat la tortura cu frânghia, apărându-și secretul? Și cât rezistase meșterul Ambrogio, protejându-l pe al lui? 4 În aceeași zi, pe la asfințit O placă smălțuită din aramă, agățată de portic, Îi atrăgea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
sorții zvonul că la Roma Își vor găsi vindecarea suferinței. Vor să se folosească de masa asta imundă Împotriva cetăților inamice. — Și mai trebuie să Îi mai și Îngrijim pe blestemații aceia. La Ospedale Maggiore a fost deja pregătită o subterană pentru dânșii, dar ar putea să nu fie de ajuns. Leproșii Își ispășesc păcatele prin răul care Îi devorează. Dante se gândea la altceva. Povestea cu leproșii părea să fie o legendă. Însă ultima afirmație Îl luase prin surprindere. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
numele stăpânului meu - continuând să amestece vorbe și bale Însângerate, bărbatul se aplecase spre el. Apropie-ți urechea de gura mea. Îți voi dezvălui cuvântul care urnește pietrele și care deschide poarta spre tărâmul morților. Ochii Îi scânteiau În semiîntunericul subteranei. Dante se gândise că erau reflexele torței pe perete. Sau că luciul nebuniei pusese stăpânire pe dânsul. Se retrăsese Îngrozit, acoperindu-și urechile cu mâinile, În timp ce omul murmura Încă ceva, cu un rânjet Înfiorător. Ani la rând Își reproșase gestul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
nu a fost vreodată la Florența. În afară de dumneata, messer Iacopo. Dar măiestria dumitale te exclude de la orice bănuială, firește, se grăbi el să adauge. De când Bruno Ammannati Începuse să Își expună ideea, Dante se tot gândea la umbrele zărite În subterană. Oameni ce nu mai fuseseră văzuți Înainte vreme, potrivit lui Giannetto. Părea că nici unul din cei prezenți nu cunoștea acel amănunt. Ori poate că știau și Încercau să Îl Îndrepte tocmai În acea direcție. — Dar toți au lucrat la Roma, Împreună cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Afară de ce? — O rană superficială pe piept, produsă cu un vârf. Un fel de zgârietură, un soi de desen... — Arată-mi. Repede! Dante se blestemă pentru că nu efectuase el Însuși examinarea trupului, În noaptea când fusese descoperit. — Acum e În subterană, lângă incurabili... Medicul șef Își Încrețise nasul contrariat. — E o simplă zgârietură... — Orice poate fi important. Să mergem. Priorul dăduse ușa de perete și ajunsese deja În galerie. Medicul Îl urmă fără nici un chef. Străbătură În grabă marile Încăperi pregătite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
ele erau Întinse pânze din bumbac, În iar micile celule astfel obținute se Înghesuiau rudele, venite să Îi hrănească pe cei dragi. În fundul ultimei săli se deschidea o ușă care dădea către o scară Îngustă. Pe acolo se cobora În subteranele edificiului, Împărțite În două compartimente. Cel dinspre râu, dincolo de peretele de cărămidă din fața lor, la care se ajungea trecând printr-o ușă joasă, era folosit ca Închisoare a Comunei. Celălalt, pe care cei doi tocmai Îl parcurgeau, era destinat strângerii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
ajungea trecând printr-o ușă joasă, era folosit ca Închisoare a Comunei. Celălalt, pe care cei doi tocmai Îl parcurgeau, era destinat strângerii morților și muribunzilor, mai mult pentru a-i ascunde vederii decât pentru a le respecta agonia. Infernul. Subterana cea joasă, iluminată slab de luminile provenite din puținele ferestruici aflate la nivelul străzii, era Înțesată de miasme insuportabile, devenite și mai cumplite din pricina căldurii de afară. Spațiul era ticsit cu scânduri orizontale pe care zăceau forme omenești acoperite de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]