465 matches
-
condusă de militari și intelectuali, care își propunea investirea căpitanului de fregată Filomena da Camara cu puteri dictatoriale. Rebeliune repede sufocată, dar care dovedește că liniștea era încă numai aparentă. Este probabil că oricare alt dictator militar portughez a fi sucombat loviturilor pe care le-a primit generalul Oscar Carmona în mai puțin de un an de zile. Carmona s-a trezit, câteva luni numai după ce-și asumase toate puterile, în fața unei situații paradoxale: mișcarea de la 28 mai, care se
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
Dar poate că era un lucru ce mergea și mai adânc. Omenirea se privea și se descria pe sine prin Însăși Întorsăturile propriului destin. Ea Însăși subiect, trăind sau Înecându-se În noapte, ea Însăși obiect, văzut cum supraviețuiește sau sucombă și simțind În sine crizele de putere și căderile În paralizie - pasiunile proprii omenirii simultan constituind marele spectacol al omenirii, un lucru la care se participa adânc și straniu, la toate nivelele, de la melodramă și simplu zgomot până la cele mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
organizare. La ei nu exista lene, obrăznicie, sodomie ori degenerarea rasei. Specimenele sale predilecte erau arahnidele, cu rara lor știință de a țese o capcană În care, cu o răbdare nesfîrșită, Își așteptau prăzile care, mai devreme sau mai tîrziu, sucombau, din prostie sau din neglijență. În opinia lui, societatea civilă avea multe de Învățat de la insecte. Aldaya era un caz clar de ruină morală și fizică. Îmbătrînise vizibil și arăta amărît, fără tonus muscular. Fumero detesta oamenii fără tonus muscular
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
acolo pornea printre bălării (sau culturi?) un drum ceva mai larg care se termina cu un loc de Întors căruța chiar În fața grajdului, adică alături de porumbarul gol, de cotețul de păsări și de cocina urât mirositoare a unui porc care sucombase demult și a cărui dinastie nu mai fusese reîntronată. Bălăriile continuau să atace toate aceste rămășițe ale unei gospodării ce fusese probabil Înfloritoare cândva, astfel că fâșia de troscot dintre șleaurile roților de căruță se lărgea nestingherită. Existau desigur și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
să obțină vreun rezultat. Niles însuși mângâiase cu bsatonul de cauciuc doi mâncători din gunoaie cu dosare penale pentru agresiune asupra minorilor. Raportul autopsiei, redactat de Layman pe șaptesprezece pagini - unde se specifica faptul că cel mai mic dintre indivizi sucombase din cauza unei supradoze de barbiturice -, fusese ignorat de Niles și de ceata de lachei în uniformă detașați să lucreze cu el. Doctorul era convins că era vorba de un „anti-sindrom Black Dahlia”: cele trei cadavre găsite până acum avuseseră parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
drogați de la RKO evitau concedii sigure la pușcărie și publicitatea negativă pentru că dr. Terry, chirurgul plastic al vedetelor de film, le oferea adăpost - iar lui zece la sută. Una dintre recomandările făcute încă îi mai otrăvea sufletul: o fată care sucombase din pricina unei supradoze după ce Howard o dăduse afară din circuitul apartamentelor rezervate curvelor sale de lux și o trimisese înapoi în hoteluri și baruri. Aproape că le-a dat foc celor trei sute de dolari primite de la Lux. Buzz claxonă. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
nu mai e în stare să plângă, să fie șocat sau să se indigneze. Mal se gândi că arăta familiar. După ce-l scrută câteva clipe, își dădu seama de conexiune: evreii de la Buchenwald care scăpaseră de gazare doar pentru a sucomba prematur din pricina unei anemii virale. Amintirea îl făcu să se ridice în picioare și să se plimbe prin fața rafturilor de cărți. Tăcerea de cavou persista. Tocmai cerceta un raft dedicat economiei marxiste, când auzi din nou vocea șoptită a lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Odată ce arăt iar bine, destul de des un nou armăsar apare în scenă jurându-mi dragoste eternă. Și, desigur, mă țin tare. Cel puțin la început. Și îi spun că mi-e foarte bine singură, „mulțumesc mult“. Dar apoi, din nefericire, sucomb. E foarte greu să ignori pe cineva care îți spune că ești cea mai frumoasă fată din lume. Chiar dacă știi că încearcă doar să te ademenească în pat... apoi înapoi la monotonia filmelor de acțiune, a plimbărilor de duminică și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
de a-l însoți înapoi la camera lui de hotel. Poate că eram beată, dar criță nu eram. Și sunt, până la urmă, o fată cu principii. Ca să fiu sinceră, când eram mai devreme în taxi, mă felicitam că nu am sucombat. Vreau să spun că Adam e irezistibil. Dar Debbie mi-a dat cândva un sfat grozav. Mi-a spus: „Dacă îl placi, culcă-te cu el, dar dacă îl placi cu adevărat, n-o face“. E cel mai bun sfat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
de magneziu. Își aminti, zâmbind, că Sabina nu avea niciodată noroc de o cadă mai de Doamne-ajută. L XXVI Tatăl Sabinei a murit. A făcut cangrenă la un picior. L-au internat în spital și, în noaptea de dinaintea operației, a sucombat în somn. Ea a luat trenul, distrusă: era tatăl ei preferat! Se întorcea acasă turtă și găsea o vorbă bună numai la fiică-sa. Pe la cincisprezece ani, ea a vrut să se sinucidă din cauza scandalurilor din casă. A stat, iarna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Indolentule! N-ai decât să-ți scoți fundul tău de pluș, în decor, aprés, când te vor munci colicile și să performezi cât vei putea. Merci...! Pe vălul Sfintei Madone din Chartres, eu, unul, chiar că nu-mi doresc să sucombăm, fără să luptăm până la capăt, blocați aici și sabotați, demiși, din lăcomia dumitale! La amiază, avem pecetluită întâlnirea cu... El! Cu Solul. Sau, nu? Corectează-mă, rogu-te, dacă greșesc! Wa alaikum assalam! Ce lăcomie, pardon, ce lăcomie, domnule? Da
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
și se prelinge în decor, prin deschizătura îngustă a ușii! Șobolanul se îndreaptă hotărât, către adormitul de Crocodil, care n-are habar ce-l pândește. "Să moară mama!" face un gest fulgerător, de casap, din încheietura mâinii înarmate și Cezărel sucombă cu traheea secționată, ca un pui, în somn, asfixiindu-se în spume și clăbuci, cu propriul sânge! Buletin se avântă curajos, într-o secundă, cu palmele goale, încercând să abată sau să devieze șișul. Șobolanul fentează larg, din bicepși, schimbă lama
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
mi umeziseră genele și perna sunt, anticipat, și pentru Boss (n-o să-l mai numesc subiect sau pacient, niciodată!). Când am ajuns la spital, de la poartă, omul de serviciu m-a înștiințat trist, că firavul locatar al rezervei secunde, tocmai sucombase. La constituția lui precară, profund minată de boală, un al doilea stop cardio-respirator inopinat, îi fusese fatal. Neliniștită, inima Micuțului s-a oprit spre ziuă, la câteva minute după ora trei. Am semnat mecanic actele, pentru transferul trupului neînsuflețit la
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
locuri și ale acelor vremuri dispar în indiferența generală. M-a impresionat și m-a pus pe gînduri acest contrast deoarece l-am regăsit, în varii forme, în multe alte locuri din țară. În primul rînd în București, care, pe măsură ce sucombă sub tăvălugul imobiliar, se redescoperă ca mic Paris. Parcă niciodată numărul de cărți, albume și fotografii ilustrînd „Bucureștiul de altădată” nu a fost atît de mare și nu a stîrnit atîta entuziasm și atîtea nostalgii ca acum. Cazul „centrului istoric
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
decit drumul care duce la cucerire, după cum filozofia nu-i decât drumul până la aflarea adevărului. De aici încolo, se sfârșește lupta și urmează supunerea. S-a dus farmecul necunoscutului, necunoscutul devine pe zi ce trece tot mai cunoscut și dragostea sucombă roasă de repetiție, obișnuință, saturație. Nu știu de ce, dar cu celelalte fete nu mi-au trecut deloc prin minte asemenea gânduri. Probabil pentru că nu le dădeam nici o importanță. Repet: îmi părea rău că Mihaela se dăduse pe brazdă atât de
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
am ajuns la concluzia că angelicul (mai ales dimensiunea marianică) domină copios demonicul în literele noastre. Cuminte, pudic, pufos-filial, scriitorul român trage amarnic la feminitatea matern ocrotitoare și fuge ca dracul de tămâie de amazoane și menade. Când nu fuge, sucombă sub virilitatea lor arghirofilă și narcisiacă. Abia câteva soațe încărcate negativ - Veturia Goga, Fanny Rebreanu, Elena Preda - și un alai de soții mântuitoare: Gerda Barbilian, Tinca Arghezi, Profira Sadoveanu, Lilly Teodoreanu, Aurora Cornu, Maria (Grant) Rosetti, Cornelia Brediceanu, Sașa Prejbeanu
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
de Nicolae Șt. Noica lui Liviu Ciulley seniorul), Ciulei venea din lumea lui Alice Voinescu, o „lume cu țesutul etic compact, nefisurabil“, cum spune Andrei Pleșu, cu „oameni care nu știau să surâdă ironic când auzeau de principii și nu sucombau în semitonuri când se punea problema unei opțiuni“. Tot timpul, urmărind emisiunea, m-a obsedat chinuitor, când nedrept și grotesc, când revoltător, când îndu ioșător, singura mea întâlnire între patru ochi cu Liviu Ciulei. Am fost vecini vreo jumătate de
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
La intrarea în oraș, constat că, deși a trecut ceva timp, ceasul meu arată tot 12 fără 5. Îl întreb pe vecinul de scaun din autobuz. "Ce oră este?" "12,30" îmi răspunde. Prin urmare, bateria de la ceasul meu a sucombat. Și dacă nu e nici o ceasornicărie prin preajma muzeului de arheologie, unde va fi următorul popas, ca să schimb bateria înainte de a porni autobuzul spre port, sunt pierdut. Cum să rămân fără ceas în restul călătoriei? Imposibil. "Cît stăm aici?" îl întreb
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
de serie fabricate la Hollywood, "omul nou", în variantă americană, e creat și poate intra în acțiune. Bătrâna și, pe alocuri, sclerozată noastră Europă nu are cum să se apere decât cu vestigiile sale. Dacă nu va fi atentă, va sucomba înaintea acestei "noi Rome", civilizate și inculte, care reprezintă, probabil, forma cea mai civilizată a inculturii și tocmai de aceea e primejdioasă. Mai ales că "noua Romă" are și cultul reușitei și priceperea de a da la o parte ceea ce
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
tăcut dl. Geoană? Nu știa și nu știe că poporul nostru are o anumită reacție când e vorba de marea noastră vecină din Răsărit pentru că abia ne-am desprins dintr-o prea fierbinte îmbrățișare prietenească și frățească de mai să sucombăm ca popor de atâta dragoste? Am tot respectul pentru poporul rus, am încredere în fiecare cetățean rus luat ca om de rând că e bun, prietenos și chiar darnic în anumite momente, dar conducătorii lor, chiar atunci când ne-au întins
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
pârnae datorită celor de la Partidul Balanței Sociale, denumire modificată, mai apoi,în Partidul Dreptății Sociale. Bucurându-se de bani suficienți, de la stat, obținuți prin intermediul celor care-l puseseră șef, câțiva ani, pușcăria nu a avut probleme.Cum însă dreptățile sociale sucombaseră, una câte una, până când nu mai viețuia nici urmă, din mulțimea celor existente, viața oamenilor devenise un - non coșmar, iar la următoarele alegeri, partidul acesta nu a mai înregistrat procentul care să-i permită să supraviețuiască. Încât, a luat-o
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
Cum, pentru numai două amărâte de milioane, să omori, un ditamai ghiuj? Și-l trântește, cât de tare poate, cu capul de betonul peretelui. Capul geamănului devine o puternică cișmea arteziană, de sânge. Se rostogolește, se zbate, puțin, după care, sucombă. Speriat, se precipită, criminalul, dulcele prim;îl buzunărește, rapid. Nu găsește nimic. Iese, pe scări. Afară căzuse un ger cumplit. Umiditatea de pe trepte se transformase într-un polei nemilos. Dulcele alunecă. Și se rostogolește, și se tot rostogolește, cu viteză
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
livezi, de unde se asigura fânul pentru vite, și ce fâșii de pământ arabil primea fiecare dintre virtualii soți, ca să poată întemeia o gospodărie. Dacă părinții cădeau de acord, se bătea palma și se organiza nunta. Dacă nu, dragostea trebuia să sucombe. Femeile se urâțeau repede, renunțând la cochetăriile din tinerețe, și ajungeau să pară trecute înainte de a fi bătrâne, iar bărbații se împărțeau, la sfârșitul fiecărei săptămâni de muncă, între două biserici și patru cârciumi. Plecarea mea din Lisa a fost
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
din savantul damnat. Și dacă La marque jaune descrie tentativa de a supune însăși mintea omenească acestui jug cerebral, S.O.S. mé téo res este încununarea wagneriană a viziunii dominate de ambiția cuceririi elementelor naturii. Occidentul este aproape de a sucomba sub asaltul, concentrat, al cataclismelor. De la Londra până la Paris, vremea pare să fi devenit inamicul cel mai redutabil al lumii libere. Furtuni, ploi, îngheț se abat, fără oprire, asupra comunităților asediate. Este ca și cum, în pragul unui război atomic, omenirea ar
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
auzi bâzâitul, ești fericit. Războiul, cam ridicol, e drept, dar război, dintre tine și muscă s-a terminat, în sfârșit, prin victoria ta. Musca a fugit sau a căzut, lovită, în vreun colț al camerei. Probabil, în acest caz va sucomba. Dar, vai, te-ai înșelat. Musca zboară și supliciul se reia. Atunci, exasperat, cu nervii decimați, abandonezi tu câmpul de luptă. Ieși să te plimbi pe țărm, unde soarele arde nisipul, scaieții și Stâncile. Nu-ți mai faci siesta, dar
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]