3,015 matches
-
lucrează precum sclavele pentru patronii români? Nu vi se pare că locurile acelea de muncă le-au creat chiar ei? și că plătesc impozite statului român, pentru a vă da dumneavoastră un salar? Eu le-aș fi recunoscător pentru că, prin sudoarea lor, mă scutesc pe mine de muncile acelea abrutizate. Au ocupat cumva un loc de muncă pe care-l vizați dumneavoastră sau soția dumneavoastră?" Fără să clipească, preopinentul meu răspunde: "Nici vorbă. Nu mă interesează să vând marfă ieftină sau
Noua xenofobie by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9808_a_11133]
-
la iveală și sensuri pe care nu le-am prins atunci. Omul, artistul și prezentul lui. Care îl însoțește mereu. De care este legat. Mereu. Omul, artistul, lumea, viața, realitatea, ficțiunea. Măștile lui Mihai Mălaimare, poezia mimului, gesturile, stropii de sudoare, experiența îmbogățită care îmbogățește, la rîndul ei, discursul scenic, chipul dat cu alb, ipostazele clovnului, bufonului, mici repere din commedia dell'arte, traseul sisific al actorului, corpul care vorbește fascinant despre el, despre mine, despre noi, despre dimensiunea de necalculat
Actorul by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9037_a_10362]
-
-ntrebarea esențială. Trăim prin certitudini schimbătoare... Lumea în loc nu stă, să nu te mire, Dar am uitat cămașa cea de mire, Și am uitat a sufletului floare. Am tot uitat să credem în iubire Prea mult ne-ncredem, astăzi, în sudoare... Treapta a X-a Catren Pribeagă ești și sunt pribeag, Durerea lumii ne desparte. Din moarte am să-mi fac toiag, Spre-a reveni... din moarte... Catren (variantă 1) Ce singur sunt și ce pribeag, Lumină - sfântă carte, Din moarte
Douăzeci şi opt de trepte ale realului by Dan Iacob () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100976_a_102268]
-
tale, lumină a zorilor, cum gura pruncului ce apucă sânul mamei luându-și lacom hrana, odată cu neliniștea pe care universul i-o picură în sângele acrișor ca cidrul. sprințar e trupul tău, lumină a amiezii, fierbinte răsuflarea ta, de broboneala sudorii ca de un țipăt se atârnă și-n plâns hohotitor, necontenit, îneacă zidurile plângerii din fiecare dintre noi. cristalin opalescent de cataracte, enigmatic și îngropat în imagini cu tâlcul pecetluit, ochiul tău, lumină a înserării, ne înghite în zer de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
lumini. beție ușoară, străluminată de drumul cel lung al mirării, șerpuindu-i sub piele într-un dans iscusit. vă spune ceva bobița de transpirație ce-i frăgezește lui fruntea, i-o face amară precum coacăza verde? acolo, în căderea de sudoare alungită, văd limpede julitura genunchiului ce și-a câștigat dreptul la cicatrice, la balsamul mângâios al luminii. musca și păianjenul de când mă știu, dorm cu tâmpla pe o pânză de păianjen, ușoară, flexibilă și transparentă ca aerul înghețat. dimineața, ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
numai cu împliniri și bucurii. Noroc În realizarea idealului de viață nu trebuie să te bazezi prea mult pe noroc. Vânt Cu greu răzbește în viață cel căruia îi bate vântul din față. Bani Banii câștigați de tineri cu propria sudoare sunt mai prețuiți și cheltuiți cu mai multă chibzuință. Viață Durata vieții omului nu reprezintă decât o clipă în raport cu veșnicia. Bogăție Bogăția spirituală nu este la vedere, nu sare în ochi, dar se dobândește anevoie și îl înnobilează pe cel
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
în domeniu este confuză, permisivă sau nu se aplică riguros. Vocație Chemarea profesiei nu e doar un semn Este al minții și al inimii îndemn. Foloase Foloasele învățăturii ca și roadele pământului vin după un îndelungat timp de trudă și sudoare. Paradox Marea majoritate a bărbaților declară că nu se pricep să gătească; și totuși cei mai iscusiți bucătari din lume sunt bărbații. Hărnicie Cel ce aleargă să găsească de muncă și o prestează cu temei suferă de o boală tot
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
se întâmplă toate acestea și cele care urmează? În mijlocul verii anului 1926! De unde deducem, căci în proza lui Paul Georgescu nu există temporalitate clară, balzaciană? Singuraticul Gabriel reflectează astfel în pagina a patra a romanului: Își simțea pielea năclăită de sudoarea nopții. Să fim noi oare în secolul douăzeci, cum clamează părelnicele colendare, de douăzeci și șase de anișori? Că eu tot în al nouășpelea veac mă simțesc" (p. 10). Deducția mea e, poate, discutabilă (deși n-aș crede), dar e
Vipie, zăpușeală și zăduf by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9425_a_10750]
-
că unchiul său ar vrea să-l vadă căsătorit cu "duduia Dorința, bună fată, serioasă și la locu' ei" (p. 11). Tânărul refuză gândul transmis de intermediar și se scutură de perspectiva torporii sentimentale: "Junele martirizat simțea cum îi ieșea sudoarea din piele, năclăin-du-l, ar fi dorit să facă repede o baie, își percepea creierul ca un ou moale și sufletul praz fiert, dar sordidul bătrânel nu se dădea dus. O fi venit ca pețitor al Dorinței, se posomorî el" (p.
Vipie, zăpușeală și zăduf by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9425_a_10750]
-
naționala României nu e tocmai un tip sclipitor. A te da, orbește, pe mâna unor indivizi precum frații Becali e, în sine, un lucru prostesc. Când mai știi că tot mai mulți fotbaliști au renunțat la serviciilor acestor îmbogățiți din sudoarea (la propriu!) altora, ar trebui să fii măcar prudent, dacă nu de-a dreptul speriat că destinul tău de fotbalist e jucat la ruleta lăcomiei. Poate că presa dâmbovițeană exultă la afirmațiile de genul "A juca la Real Madrid e
Afacerea Chivu by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9441_a_10766]
-
va răspunde înmuindu-și pana în cerneala pamfletului: el își minimalizează preopinentul, numindu-l "criticuș", "băiețaș", iar în încheiere afirmă că "domnișorul ne-a arătat că nu știe nici ce e ortodoxie, nici futurism și mai ales în ce constă sudoarea de sînge a lui Hristos în Getsemani". Ceea interesează, însă, este "catilinada" adresată propriului său duh, precum și "apărarea". Aceasta este implicită într-una dintre întrebările retorice puse sieși: "Va fi fiind adevărat că în forma canonului pe care după strălucitul
Cazul Paul Sterian - Ortodox și futurist by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/9429_a_10754]
-
La fel de limpede e conotată cenzura - căluș al conștiinței, stază a existenței care nu poate fi sortită uitării: "împăturesc ziarul. Uit. Un înger căzut nu trebuie/ să regrete nimic. Eu/ nu regret nimic./ Mîngîi cotoarele/ cărților din biblioteca mea adunate cu/ sudoarea sîngelui./ Scot o carte și o răsfoiesc. Are paginile albe. Toate cărțile/ din biblioteca mea au paginile albe./ Am locuit în/ toate patriile/ imaginare pe care le-am developat pe/ paginile/ care nu mă lasă să trec mai departe./ Le
Întuneric moral by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9493_a_10818]
-
Sistemul ticăloșit, demonizat nu e demontat teoretic-acuzator, ci făcut să se umfle din propriile drojdii, pentru a se revărsa apoi într-o maree urât mirositoare. O coadă, la plăcinte înainte, este o adaptare a lui Goya la realitățile românești anterevoluționare: "Sudoarea picura din nasuri și bărbii, topindu-se-n aburi. Se scutura mătreața pe sub batice albe fugite pe cefe, învârtoșând brânza degresată, dreasă cu saramură, hipnotizată de zeci de respirații gâfâite, precipitate de foame. El cutreiera prin ceața încinsă, fript de
Viață de câine (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9518_a_10843]
-
măriți părerau scăldați într-o blândețe cuceritoare și pe toată fața îi plutea un zâmbet bun, nevinovat și cucernic..... Glasul obosit răsuna dulce și lin, pătrunzând drept în suflete, îmbrățișându-le și înălțându-le în altă lume. Chiar broboana de sudoare de pe frunte părea o cununiță de diamante sau o aureolă nedespărțită." ,Satul a rămas înapoi același, parcă nimic nu s-ar fi schimbat. Câțiva oameni s-au stins, alții le-au luat locul. Peste zvârcolirile vieții, vine vremea nepăsătoare, ștergând
Ce știm și ce ar mai trebui să știm despre Liviu Rebreanu by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/7737_a_9062]
-
și previziuni sumbre: "Oricât de indiferent mi-ar fi destinul meu pământesc, oricât aș fi de detașat de tribulațiile mele fizico-terestre, indiferența și detașarea dispar în momentul când sentimentul de frică, de neputință, de spaimă le înlocuiește, acoperindu-mă de sudoare la gândul unor noi suferințe. Coșmar. Panică. Debusolare." Credința se dovedește un suport destul de precar în fața spectacolului decăderii, al disoluției fiziologice, al epavelor umane întâlnite în deambulările sale tot mai însingurate. Însemnarea citată mai sus e din august 1967. Moartea
Arșavir, omul lui Dumnezeu by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/8193_a_9518]
-
lumea de diamant,/ carnea ta trebuie să fie de diamant./ Să sfârâie, pură.// Ca să poți trăi în diamant,/ carnea ta trebuie să ajungă orbitoare.// Să strălucească până ajunge ca sfintele moaște./ Până și tu să ajungi o moaștă./ Strălucind de sudoare./ Sfințenia se prelinge pe fruntea ta./ Ca un mir rourând./ Ca un mir sfânt, de argint." (În lumea de diamant nu există); "Popor de raze, cu femei de raze. Acuplarea noastră/ e doar întrepătrunderea razelor, diafană. Atunci,/ noi facem copii
Sex și mistică by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9631_a_10956]
-
mea, mi s-a făcut poftă să iau și din a ei. N-am îndrăznit. - Ați putea măcar să gustați o bucățică. A tresărit, apoi a rămas din nou nemișcată. - Vă e cald? Mi se părea că disting niște picături de sudoare pe fruntea ei. M-am dus să rog să se deschidă o fereastră. Mi s-a răspuns că ceilalți clienți s-ar plânge din cauza frigului. A trebuit să deschid eu însumi un fel de lucarnă care dădea într-o curte
Régis Jauffret - Poveste de iubire by Dragoș Jipa () [Corola-journal/Journalistic/9692_a_11017]
-
de cuvinte puerile, cu numele unor vedete ale zilei. Prin urmare, nu gesticulația anti reprezintă cheia evoluției/ involuției lui Marius Ianuș, ci nivelul (de adâncime sau de suprafață) la care ea se transformă în discurs. Ceva din carnea vieții, din sudoarea și sângele ei, se pierde inevitabil la transferul în coala tipografică; dar Ianuș era, printre poeții afirmați după Revoluție, un exemplar rarisim al seriei. Cel la care, dincolo de text, găseai adevărul fierbinte al unei credințe, al unor viziuni, al unor
Ștrumful-șef by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9771_a_11096]
-
la Vizanti și În timp ce Îl ținea de bot și Îl mângâia Încetișor, o mie de gânduri Îl copleșiseră. Un noian de Întrebări Îi veneau În minte, la multe avea răspunsuri și la multe altele nu găsea. Pe spate Îi curgea sudoare rece, inima o luase la sănătoasa și genunchii Îi tremurau, tocmai lui, vechi jandarm și șef de post: Gata, moare! Ce mă fac, cum să merg la un doctor acum la patru de noapte, și-apoi la ce doctor, cine
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
semnalele, la ora asta este în ogradă sau pe câmp. Stinge lanterna aia odată! strigă Carosse. Venise clipa victoriei. Și sfârșitul minciunii. Actorul arăta ca un om supus unui interogatoriu necruțător: în ciuda frigului, fruntea i se acoperise de picături de sudoare. Cu ochii ațintiți asupra buzunarului, Chavel refuză dând din cap și totodată își încordă tot trupul în așteptarea durerii ce avea să vină. Stinge-o! —De ce? —Mademoiselle, orice om are dreptul să lupte pentru a-și salva viața. Spuneți-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
să tragă. Acum nu se mai poate întoarce. El crede că m-a ucis, la fel cum a făcut cu... cu... Nu reuși să-și amintească numele celuilalt. Găsea că e insuportabil de cald în hol la această oră matinală, sudoarea i se prelingea pe frunte ca picăturile de mercur. — Cu siguranță n-a luat-o spre St Jean, ci în direcție opusă. Du-te în sat și cheamă pe cineva în ajutor, du-te la preot. Și Roche ți-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
Ascultă, și până la urmă ai să mi dai dreptate...Multă vreme s-o zbătut bietul băiat între viață și moarte...Intr-o bună zi, însă, o făcut ochi. Si ce să vadă? La capul lui, mângâindu-i fruntea brobonită de sudoare și murmurând vorbe de alint, ședea un...un înger alb! Da, da! Un înger alb! Cum auziți. Mă iartă, gospodarule, dar aici chiar că nu te cred. Ingerii sunt în ceruri, iar noi nu-i vedem. Cum să se întâmple
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
poarta spitalului. Acolo o avut de furcă cu paznicul, pentru că nenea Jănel nu știa rusește prea bine, dar până la urmă o intrat în spital. Acolo o dat peste o fimeie care era șefă. I-o întins hârtiuța udă de atâta sudoare și o rămas în așteptare, cu ochii holbați la doctoriță. Aceea o pus mâna pe tilifon și o vorbit ceva pomenind de Liuba. Nenea Jănel tremura ca varga și nu-și lua ochii de la intrare. La o bătaie în ușă
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
pentru mine? Si, apoi, ce mare muncă îi să tragi din lulea? Dacă ar fi numai trasul din lulea nu ar fi nimic, dar trebuie s-o curăț, s-o umplu cu tiutiun și apoi s-o aprind...Mă trec sudorile nu alta - a îngroșat gluma Pâcu. Ia-ți un ajutor. Uite, Mitruță Ogaș abia așteaptă - a pus capac moș Dumitru. Stii că ai dreptate? Când ajungem la Crâșma din drum, facem o probă, să vedem dacă știe să dea cu
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
așa că nu le face și tu pe toate deodată, ia-o cu un lucru, termină-l, și apoi poți trece mai departe, de exemplu, azi nu ai altceva obstrucționare, stagnare de făcut decât să muncești puțin, să curgă puțin din sudoarea ta pe firul acesta bun de trifoi cu patru foi, sădit în grădina ta, atât ai de făcut, nu trebuie să faci și curat, să speli și vasele, să îți și clătești părul tău lung și negru în lacul kanas
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]