2,342 matches
-
pagina citată și "ce descoperim"? Definiția verbului: "verbul este o parte de vorbire care Își modifică forma." Și mai departe: "Rețineți! Verbul este nucleul comunicării, organizând În jurul lui părțile de propoziție și sensul rezultat din Îmbinarea acestora," sau " Absența unui sufix reprezintă o informație gramaticală." Până să deschid această carte am crezut că știu limba română, mai ales că pe diplomă este trecută ca a doua specialitate. Dar m-am Înșelat, pentru că eu nu-mi pot Închipui cum pot face un
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
așezat primii staroveri, mai întâi în Bucovina, pe pământurile mănăstirii Dragomirna”. Deci, numele de lipoveni nu e o “autodenumire” ci un etnonim dat de alții. Prin urmare, acest termen este de formație românească, realizat de la substantivul limbii ruse lipa și sufixele românești - ovan, - ovean, - oveni : lip + ovan, lip+ ovean, lip+ oveni (după modelul moldovan, moldovean, moldoveni). 2. Ipoteza filipoveană care are la bază numele unui călugăr numit Filip. Impactul puternic generat de modul dramatic în care acest monah și credincioșii pe
Ruşii-lipoveni din judeţul Iaşi : dinamici socio-demograficoeconomice by Iacob Pavel () [Corola-publishinghouse/Administrative/91763_a_93067]
-
între ei se autodenumesc “staroveri” (de credință veche) sau “staroobreadțî”(de rit vechi). Denumirea de lipoveni provine de la numele rusesc al pădurii de tei (lipa= tei) , locul unde s-au așezat primii ruși de rit vechi, la care se adaugă sufixele românești -ovan, -ovean, -oveni, după modelul moldovan, moldovean, moldoveni. Marea majoritate a lipovenilor din România aparține ierarhiei de Fântâna Albă, în prezent cu sediul la Brăila, iar o mică parte - celei de Novozâbkov (Rusia). Cea mai importantă concentrare a rușilorlipoveni
Ruşii-lipoveni din judeţul Iaşi : dinamici socio-demograficoeconomice by Iacob Pavel () [Corola-publishinghouse/Administrative/91763_a_93067]
-
Rodica Zafiu Discutam cu cîțiva ani în urmă (România literară, nr. 24, 2004) despre furăciune - cu sensul "furt" -, inovație familiar-argotică din ultimii ani, destul de surprinzătoare: termenul este format cu ajutorul unui sufix foarte bine reprezentat în limba veche, aparent neproductiv în limba de azi. Terminație moștenită în unele cuvinte (rugăciune, înțelepciune etc.), -ciune a devenit un sufix cu care s-au format multe altele - bine fixate în limbă (deșertăciune, vioiciune etc.) sau
Ciunisme by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8730_a_10055]
-
cu sensul "furt" -, inovație familiar-argotică din ultimii ani, destul de surprinzătoare: termenul este format cu ajutorul unui sufix foarte bine reprezentat în limba veche, aparent neproductiv în limba de azi. Terminație moștenită în unele cuvinte (rugăciune, înțelepciune etc.), -ciune a devenit un sufix cu care s-au format multe altele - bine fixate în limbă (deșertăciune, vioiciune etc.) sau cu totul ieșite din uz (întrebăciune, vindecăciune). Sufixul -ciune a fost făcut celebru de purismul lui Aron Pumnul, care îl recomanda pentru transpunerea unor împrumuturi
Ciunisme by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8730_a_10055]
-
neproductiv în limba de azi. Terminație moștenită în unele cuvinte (rugăciune, înțelepciune etc.), -ciune a devenit un sufix cu care s-au format multe altele - bine fixate în limbă (deșertăciune, vioiciune etc.) sau cu totul ieșite din uz (întrebăciune, vindecăciune). Sufixul -ciune a fost făcut celebru de purismul lui Aron Pumnul, care îl recomanda pentru transpunerea unor împrumuturi latino-romanice (ca echivalent al lat. -tio/-tionem, al fr. -tion, it. -zione etc.); forme ca eliminăciune sau emulăciune sunau comic încă din vremea
Ciunisme by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8730_a_10055]
-
comic încă din vremea creării lor, iar termenul ironic și depreciativ ciunism, creat de adversarii filologului, a intrat în dicționarele curente (DEX). Or, e interesant că în limbajul familiar-argotic actual au apărut deja mai multe derivate cu -ciune, astfel că sufixul tinde să se transforme într-o marcă stilistică, într-un instrument de convertire a cuvintelor comune în cuvinte argotice. Alături de furăciune, au apărut substantivele destul de frecvente în argou - bunăciune, băbăciune, mortăciune (cu sensul "omor") - și chiar unele formații recente și
Ciunisme by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8730_a_10055]
-
cuvinte argotice. Alături de furăciune, au apărut substantivele destul de frecvente în argou - bunăciune, băbăciune, mortăciune (cu sensul "omor") - și chiar unele formații recente și de circulație redusă, precum pornăciune ("film porno", în 123urban.ro). Caracteristică e, în cele mai multe cazuri, calitatea de sufix inutil morfologic și semantic, care nu schimbă nici clasa gramaticală, nici sensul, adăugînd doar marca "argotic": o babă - o băbăciune; bună - bunăciune, porno-pornăciune. E probabil ca această valoare să provină din conotațiile negative transferate asupra sufixului de la destul de mulți termeni
Ciunisme by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8730_a_10055]
-
cele mai multe cazuri, calitatea de sufix inutil morfologic și semantic, care nu schimbă nici clasa gramaticală, nici sensul, adăugînd doar marca "argotic": o babă - o băbăciune; bună - bunăciune, porno-pornăciune. E probabil ca această valoare să provină din conotațiile negative transferate asupra sufixului de la destul de mulți termeni negativi care îl cuprindeau deja (stricăciune, urîciune, spurcăciune etc.); probabil că și sonoritatea sa prea puțin eufonică a contribuit la această utilizare. Cel mai vechi din seria argotică pare să fie termenul mortăciune, cu sensul "crimă
Ciunisme by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8730_a_10055]
-
oficial. Unele dintre denumirile care tind să se răspîndească foarte mult sînt în mod evident familiare, aparținînd jargonului meseriei. Un exemplu tipic este termenul piarist, format din inițialele PR (public relations), pronunțate în manieră engleză și cărora li se adaugă sufixul de agent -ist. Termenul creează o omonimie cu mai vechiul piarist - adjectiv și substantiv care desemnează un ordin catolic (germ. Piarist, folosit mai ales la plural - Piaristen; provenind de la o formă flexionară a lat. pius "pios"). Circulația cuvîntului e destul de
Meserii by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8788_a_10113]
-
confirmă și în versiunea feminină, formele blogistă sau bloghistă ("tu nu ești numai o mamă talentată, ci și o Ťblogistăť de clasă superioară", suflet-pustiu.weblog.ro; "nu vă păcălesc, pe cuvânt de bloghistă sictirită!", trilulilucrocodilu. wordpress.com) apărînd destul de rar. Sufixul de agent cu conotații peiorative -(an)giu, mult folosit în limbajul familiar-argotic, produce un accidental blogangiu ("Ťcalitateať lui de mare Ťblogangiuť", big.lazyadmin.ro). O secvență pleonastică se constituie, în substantivul bloggerist, prin adăugarea sufixului productiv -ist la cuvîntul împrumutat
Bloguire by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9839_a_11164]
-
wordpress.com) apărînd destul de rar. Sufixul de agent cu conotații peiorative -(an)giu, mult folosit în limbajul familiar-argotic, produce un accidental blogangiu ("Ťcalitateať lui de mare Ťblogangiuť", big.lazyadmin.ro). O secvență pleonastică se constituie, în substantivul bloggerist, prin adăugarea sufixului productiv -ist la cuvîntul împrumutat care are deja un sufix caracteristic numelui de agent (-er). Termenul nu e prea răspîndit și are destui critici (de exemplu, un cititor îl contestă la apariția sa într-un articol de ziar: "americanul Ray
Bloguire by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9839_a_11164]
-
peiorative -(an)giu, mult folosit în limbajul familiar-argotic, produce un accidental blogangiu ("Ťcalitateať lui de mare Ťblogangiuť", big.lazyadmin.ro). O secvență pleonastică se constituie, în substantivul bloggerist, prin adăugarea sufixului productiv -ist la cuvîntul împrumutat care are deja un sufix caracteristic numelui de agent (-er). Termenul nu e prea răspîndit și are destui critici (de exemplu, un cititor îl contestă la apariția sa într-un articol de ziar: "americanul Ray White, de 93 de ani, a fost până nu de
Bloguire by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9839_a_11164]
-
destui critici (de exemplu, un cititor îl contestă la apariția sa într-un articol de ziar: "americanul Ray White, de 93 de ani, a fost până nu de mult considerat cel mai bătrân bloggerist din lume", Gândul, 20.02.2007). Sufixul -ist creează și adjective, cînd e atașat direct lui blog - blogist (bloghist): "noua jucărie blogistă" (blogger.com) - dar mai ales cînd se adăugă lui -er: "distracție plăcută domnilor și doamnelor la întâlnirea blogheristă" (mynetboot.de). De la blog și blogger (cu
Bloguire by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9839_a_11164]
-
noua jucărie blogistă" (blogger.com) - dar mai ales cînd se adăugă lui -er: "distracție plăcută domnilor și doamnelor la întâlnirea blogheristă" (mynetboot.de). De la blog și blogger (cu variantele instabile ale acestuia din urmă) se obțin și adjective derivate cu sufixul -istic: blogistic ("paradoxul blogistic", prinsea.net) și bloggeristic: "Hehe, bine ai venit în lumea bloggeristică..." (rapax.ro); "am zâmbit cu superioritate bloggeristică" (helicoidal.weblog.ro); "un premiu blogheristic" (licurici.wordpress.com). Adjectivul bloggeristic pare a fi preferat de vorbitori, probabil
Bloguire by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9839_a_11164]
-
nice tare", copilu.weblog.ro; "un bloguț nou-nouț ce abia așteaptă să iasă-n lume" (lulutza.blogspot.com)), blogușor (nume de blog), blogărel ("mi-am dat cu părerea despre alți bloggărei" (fluture.blogs.com). Inconfundabile și pitorești sînt derivatele cu sufixe vechi și populare: colectivul în -ime, blogărime ("Centrul blogărimii românești", jeg.stuffo.inf; "cu ce mă încălzește pe mine să beau o bere cu blogărimea?", fluture.blogs.com), blogăreală ("prima zi de blogăreală. Greu e să încep iar să scriu
Bloguire by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9839_a_11164]
-
multe șanse să se impună (deși în domeniul dinamicii lexicale nu e prudent să faci previziuni!), dar e un caz interesant din mai multe puncte de vedere. În primul rînd, pare să ilustreze tendința colocvială (mai veche) de a adăuga sufixe diminutivale, cu valoare afectivă, celor mai diverse clase lexico-gramaticale (adverbe, pronume, chiar interjecții: binișor, acușica, mătăluță, nimicuța, aolică). După toate aparențele, mersic provine din atașarea sufixului diminutival -ic la mersi; nu neapărat după o regulă compozițională strictă, ci mai mult
Mersi - mersici! by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9233_a_10558]
-
vedere. În primul rînd, pare să ilustreze tendința colocvială (mai veche) de a adăuga sufixe diminutivale, cu valoare afectivă, celor mai diverse clase lexico-gramaticale (adverbe, pronume, chiar interjecții: binișor, acușica, mătăluță, nimicuța, aolică). După toate aparențele, mersic provine din atașarea sufixului diminutival -ic la mersi; nu neapărat după o regulă compozițională strictă, ci mai mult prin analogie, după modelul altor derivate. Nu întâmplător îl găsim uneori pe mersic - scris și, etimologic, mercic! -, într-o serie de diminutive, cu care se întâmplă
Mersi - mersici! by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9233_a_10558]
-
1974: 330). Aceasta a fost explicată de Al. Graur din țigănescul kere "acasă", dar se leagă și de verbul românesc popular "a (se) căra", de la care poate fi o simplă formație glumeață. De fapt, terminația -el evocă diminutivarea (poate fi sufixul diminutival, aplicat în glumă chiar unei forme verbale, așa cum sufixul augmentativ și onomastic -oi(u) apare în devierea glumeață am terminoiu), dar poate fi percepută și ca element tipic țigănesc (fiind o terminație verbală foarte frecventă), folosit în evocarea cu
Cinel-cinel by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9335_a_10660]
-
țigănescul kere "acasă", dar se leagă și de verbul românesc popular "a (se) căra", de la care poate fi o simplă formație glumeață. De fapt, terminația -el evocă diminutivarea (poate fi sufixul diminutival, aplicat în glumă chiar unei forme verbale, așa cum sufixul augmentativ și onomastic -oi(u) apare în devierea glumeață am terminoiu), dar poate fi percepută și ca element tipic țigănesc (fiind o terminație verbală foarte frecventă), folosit în evocarea cu scop comic a vorbirii țiganilor: șocarel, cărel, haordel. Din punct
Cinel-cinel by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9335_a_10660]
-
Rodica Zafiu Adaptarea populară a neologismelor e adesea surprinzătoare. Cînd o formă exotică se combină cu un sufix vechi și popular, efectul comic e destul de puternic, ca și surpriza de a descoperi în elementele combinației o intenție ironică. Cuvîntul ninjalău, apărut în ultima vreme în limbajul tinerilor, cu destule înregistrări pe internet, a ajuns și în paginile ziarelor
"Ninjalău" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9475_a_10800]
-
în versiunea românească: "țestoasele ninja"), care relua personaje de benzi desenate și care încă dă naștere unor continuări cinematografice și prin jocuri pe computer. Termenul ninjalău are avantajul unei încadrări morfologice perfecte, realizînd în plus o radicală adaptare stilistică: sonoritatea sufixului îl plasează în plin registru popular, familiar-argotic. Pătrunderea prin limbajul copiilor, al adolescenților, contaminarea cu argoul sînt unele dintre cele mai sigure căi de răspîndire a unei forme. Sufixul -ău (-ălău) - este augmentativ și peiorativ; a fost descris ca atare
"Ninjalău" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9475_a_10800]
-
încadrări morfologice perfecte, realizînd în plus o radicală adaptare stilistică: sonoritatea sufixului îl plasează în plin registru popular, familiar-argotic. Pătrunderea prin limbajul copiilor, al adolescenților, contaminarea cu argoul sînt unele dintre cele mai sigure căi de răspîndire a unei forme. Sufixul -ău (-ălău) - este augmentativ și peiorativ; a fost descris ca atare de Zorela Creța, într-un articol din 1967 ("Sufixele peiorative", în Studii și materiale privitoare la formarea cuvintelor în limba română, vol. IV). Sensul peiorativ provine în bună măsură
"Ninjalău" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9475_a_10800]
-
prin limbajul copiilor, al adolescenților, contaminarea cu argoul sînt unele dintre cele mai sigure căi de răspîndire a unei forme. Sufixul -ău (-ălău) - este augmentativ și peiorativ; a fost descris ca atare de Zorela Creța, într-un articol din 1967 ("Sufixele peiorative", în Studii și materiale privitoare la formarea cuvintelor în limba română, vol. IV). Sensul peiorativ provine în bună măsură de la termenii din care sufixul a fost detașat, precum hăndrălău, hojmalău; se poate explica, în parte, și prin simbolism fonetic
"Ninjalău" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9475_a_10800]
-
și peiorativ; a fost descris ca atare de Zorela Creța, într-un articol din 1967 ("Sufixele peiorative", în Studii și materiale privitoare la formarea cuvintelor în limba română, vol. IV). Sensul peiorativ provine în bună măsură de la termenii din care sufixul a fost detașat, precum hăndrălău, hojmalău; se poate explica, în parte, și prin simbolism fonetic. În mai multe cazuri, sufixul se adaugă unui adjectiv care are deja semnificație negativă, accentuînd-o: tăntălău, prostălău, mutălău. În Dicționarul invers (1957) sunt zeci de
"Ninjalău" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9475_a_10800]