331 matches
-
scria singur. Descuie, deschise poarta și atunci îl văzu... Avu o tresărire. Stătea întins pe burtă, cu fața în apă, ca și cum ar fi vrut să o înghită pe toată în urma unui acces teribil de sete. Era desculț, iar pantalonii fuseseră suflecați într-o încercare ciudată de a proteja numai manșetele. Lăsă geanta să cadă pe alee și alergă către el. Îl auzi râzând și pricepu ușurată că nu era vorba despre ceva grav, ci - mai mult ca sigur - de o altă
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
ochiul bun și-a curățat raftul. Lui Bozoncea îi plăcea însă la tiribombe. Se strecurară prin mulțimea amestecată și ajunseră în fața aparatului. Plătiră un leu și își încercară puterea. Starostele ceru ciocanul și zise rîzînd: - O să-ți stric daravela! Își suflecă mânecile și se uită mândru la Didina. Vântul de aprilie îi mișca părul bogat și pe fața lui mohorâtă se așternu un zâmbet de mulțumire. Maiul era greu și avea o coadă lungă. Stăpânul măsură înălțimea unde trebuia să pocnească
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
de în puteri, că să poată sufla în tubă. Și tocmai ăla-i face mereu obraznic cu ochiul lui Grete. Se vede pe loc că ăsta-i cel mai mare golan dintre toți muzicanții, pentru că-i singurul care și-a suflecat mânecile costumului. Și când orchestra face o pauză, băiatul ăsta arătos bea bere din ditamai halba și-o ridică în semn de noroc către Grete. Grete ridică și ea un picuț, păhăruțul ei cu vin. Și uite așa, fără ca mulțimea
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
Dar Mariedl scutură din cap. Oamenii râd, pentru că știuseră că Mariedl o să scuture din cap. Așa că toți oamenii se dau acum deoparte, pentru ca Mariedl să poată păși către locul de muncă. Așa că Mariedl își dă jos vesta verde și își suflecă mânecile bluzei roz. ERNA: Da, și, între timp, Erna tocmai mănâncă din chifla cu șuncă afumată și castraveciori pe care i-a cumpărat-o Wottila. Wottila tocmai s-a dus până la tejghea și a mirosit chiflele cu șuncă afumată și
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
arată spre Mariedl) Una ca ea, ca aia de colo... Mariedl e și o gaură strâmtă și ascunsă pentru nenorocitul de noroc puturos. Strigătul îți rămâne înghețat în gâtlej... și gâtlejul e Mariedl. Ho-ho, hi-ha-ha, moartea e aici... Mariedl își suflecă rochia și îi pune lui taică-său cuțitul la beregată. Nu te uita din nou așa, Mariedl. N-o să mă înjunghii tu pe mine, văd eu că-mi vrei moartea.1 Rochia jos sau pun eu mâna pe cuțitul ăla
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
flexiuni sintactice. 9 Aluzie directă și "obraznică" la papa Paul al II-lea, căruia (aproape) îi folosește numele laic Wottila Woytila. 10 Bineînțeles că în fragmentele de lălăială se pot folosi melodii cunoscute publicului. Aici, spre exemplu, s-ar potrivi "Suflecată pîn' la brîu..." (n.t.) 11 Numele original al regiunii Stiria în care s-a născut și a trăit autorul. Stiria este regiune autonomă. Are capitala la Graz. 12 Spus într-un cuvînt. În limba germană "Tierkörperverwerter" este un cuvînt
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
Închise ochii pentru o fracțiune de secundă, clipi de mai multe ori și privi în jur. Nu i se întâmplase nimic. Se afla într-un loc foarte luminos și liniștit. Numai zâne îmbrăcate în alb. Una din zâne tocmai îi sufleca mâneca. Îi făcuse ceva la mâna stângă, iar alta îi împingea patul. Era pe un pat cu rotile ce se deplasa în perfectă liniște. Drept în față, cu lacrimi în ochi, îl privea propria lui fiică, Sanda. Ce caută ea
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
Are atîtea acolo, căci nici n-o să vă vină să credeți... “ în ograda largă, apăsată de absența gospodinei, plecată printre umbre, găsim un bătrîn cu barbă frumosă, aproape albă, cu ochi scormonitori și doar într-o cămșă subțire, cu mînecile suflecate pentru treburile casei. Capriciosul început de aprilie face să fie încă destul de frig, dar gospodarul nu pare să ia în seamă asta. Aveam să aflăm, daltfel, că omul a trăit toată viața fără foc, uimindu-și consătenii iarna cu băile
Memoria unui muzeu by Mărioara Buraga () [Corola-publishinghouse/Science/1656_a_3005]
-
și prefira o lumină gălbuie specifică începutului de toamnă, când dăscălița împreună cu femeia de serviciu, cu alte două gospodine și câțiva copii, trebăluiau de zor la ameliorarea aspectului dezolant al școlii. Ca o tânără deprinsă cu treburile gospodărești, și-a suflecat mânecile și a purces cu nădejde la treabă. Interiorul clădirii, alcătuit dintr-o sală de clasă încăpătoare, o cameră mai mică pentru cancelarie și un hol, necesita multe îmbunătățiri. Pregătirile pentru începerea cursurilor au continuat într-un ritm alert în
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]
-
chiar În ușa turnului. 9. - Am și intrat? Stătea În picioare În fața picturii murale, iar fumul țigării care Îi atârna Între buze Îl făcea să mijească ochii dincolo de lentilele ochelarilor. Era proaspăt bărbierit și purta o cămașă curată, cu mânecile suflecate până la coate. Faulques i-a urmărit direcția privirii. Într-o zonă Încă nepictată, desenul În cărbune și unele tușe de culoare peste văruiala albă schițau forme Întinse pe pământ, care, atunci când fresca avea să fie terminată, urmau să fie cadavre
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
și spunea. Îmi place să văd cum te miști cu precauție de vulpe, prefocalizând, pregătind mental fotografia pe care intenționezi s-o faci, Înainte de a Încerca s-o faci. Îmi place să-ți văd blugii roși la genunchi și cămășile suflecate pe trupul tău slab și tare, să te văd cum schimbi obiectivul ori rollfilmul, rezemat de un perete subțire, pe când se trage În noi, cu aceleași gesturi concentrate cu care un ostaș Își schimbă Încărcătorul armei. Îmi place să te
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
s-o acceptăm cu înțelegere... în tăcere și disciplină... Îl cunosc prea bine... Îmi pare rău, dar ăsta-i adevărul. (după o scurtă pauză, ușa biroului se deschide încet și apare Mihai; are pe cap o pălăriuță de damă, pantalonii suflecați pînă la genunchi peste care poartă o fustă scurtă; coboară cele trei trepte, înaintează spre cei din sufragerie; reacția lor se desface în stupefacție, consternare, silă, rușine, indignare și plîns) Dacă te sinucideai, erai mult mai inspirat. Mihai: Ehe, ți-
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
hainele celor patru vecini; se realizează un moment de mare tensiune și înfruntare. Cei patru stau desfășurați, plesnind de putere și autoritate; membrii familiei trec prin uluire, încordare, spaimă, renunțare și, în consecință, Mihai este primul care cedează își va sufleca din nou pantalonii și, înainte de a invita la dans pe unul din ocupanți, îi presează pe ceilalți care, în final, îi vor invita la dans pe ceilalți "vecini".) Mașina de vînt Poveste populară în două stări, cîteva renunțări și trei
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
mă ierte... că de aia e Dumnezeu (rîde și este urmat de ceilalți într-o repriză de rîs exagerat; intră "băieții buni la toate" de data asta în chip de asistenți sanitari; Sursa dublă, Obiectiv nr. și Dosar nr. își suflecă mînecile și se așază în rînd în fața sanitarilor pentru injecție) Trimisul lui Dumnezeu: (extrem de violent, cu Biblia într-o mînă și cu iconița în cealaltă) Ce căutați aici? Ieșiți afară! Duceți-vă dracului cu tot cu injecțiile voastre! Nu de injecții avem
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
În 1949 am dat admitere la Liceul Național din Iași, oraș în care mama mea avea un frate profesor universitar, la care am și stat în gazdă împreună cu văru-meu. Vacanța anului 1952 a fost un coșmar. Sosit acasă, mi-am suflecat mânecile și am început să trudesc la pământul nostru dar în vremea aceea, fuseseră introduse <<cotele>> obligatorii ce trebuiau predate statului, cu orice chip. Nu se admitea nicio restanță pentru că atunci ar fi fost vai și-amar! Aceste cote erau
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
la Berlin: Ce-mi tot vorbiți despre cutare că-i harnic, că scrie cărți. Zic, știu eu unu și mai activ, așa-i și zicea Iliuță activu, era la Mărcuța. Dimineața la patru el era în picioare, la fîntînă. Își sufleca mînecile și dăi, scotea apă. Găleată după găleată. O vărsa în troacă. Troaca n-avea fund. Se făcea opt... Haide, mă Iliuță, de îmbucă și tu ceva. N-am vreme, lucrez. Și nădușea, și-i da înainte și apa se
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
copii, vor veni vremuri grele. Prin anul 1949 a fost silit să facă drumul pe jos, tot ca dascăl, până În Sărmaș la școala din Fundoaie. Iarna scurta drumul trecând pe gheață, iar toamna, când Mureșul mai scădea, se desculța, Își sufleca ițarii până deasupra genunchilor și așa trecea Mureșul. Apoi, la celălalt mal, se Încălța iar și continua drumul cam șase kilometri. În total, dus și Întors, parcurgea pe jos zilnic cam optsprezece kilometri. Această navetă istovitoare o făcea pentru că, fiind
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
la copiii păgubiți Oare pot uita plăcintele poale-n brâu, alivencile, vărzările, plăcintele cu bostan, dulcețurile din toate fructele, compoturile și zacuștile și altele, bunătăți puse pentru iarnă. Sau când venea tata de la stână cu câte un caș uriaș, își sufleca brațele, se spăla bine cu mult săpun de casă și, tacticos, se apuca să așeze cașul pentru iarnă la putină! O cană de moare de varză de-a lui făcea cât un imperiu! Mama spunea: - Mi-e poftă de o
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
o vorbă cu matale, am continuat eu fără să mă întorc spre ceilalți doi. Vii? - Vin, mă, ce-am să fac, mă pun rău cu tine? Părea mai înalt decât l- am văzut prima dată. Avea brațele vânjoase, iar cămașa suflecată până la cot lăsa să se vadă pielea cafenie atinsă de soarele timpuriu. Pe lângă el nici nu existam. A deschis ușa înainte ca eu să ajung la ea și m-a lăsat să ies. Am coborât treptele, am ieșit din curtea
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
grupulețe, cupluri, triplete : colegul Ropcea și colegul Pasăre, doamna Caropol chimista și tovarășul Albu, ce fel de coleg o fi, Marcu Sidonia și amantul ei Cornea obțineau, iată, validarea unei îndelungi și intime colaborări : brevetarea turnului de răcire. Lotomanul își suflecase mânecile deasupra planșetei, cu creionul mult ascuțit, vârf lung în aer, gata să înțepe foaia de calc în chiar punctul vulnerabil, Mina maura, cocoțată pe taburetul înalt, vântura piciorușele mentolate privind fix în ochelarii nesiguri ai lui Braun, zâmbindu-i
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
timp. Oracolul știe și deduce fără să vadă tot ce se întâmplă. Ușa se deschisese de câteva ori. Apărură Braun Robert și Grefu, ocupându-și repede locurile, chiar și Mina și Luminița pistruiata și Cornea șchiopul și Ropcea, care își suflecase deja mânecile. Deschiseră sertarele, mapele, cărțile, diagramele. Privi dulapurile verzi, planșetele cu ghiuleaua gri, birourile pe două-trei rânduri, telefoanele, ferestrele, cuierele. Înălță cadranul ceasului, numără rotirea lentă a săgeții, grad cu grad, minut cu minut. Își ascultă bătăile inimii, pneumă
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
mulți bani”. Am tot întâlnit printre cele vândute, ba ciubere, ba căzi, ba „o călcătoare”... Ce-o fi și cu un asemenea obiect? Apoi, la acea vreme, se adunau strugurii, se puneau în „călcătoare” și... Aici, i-aici! Flăcăii își suflecau izmenele, își spălau picioarele cu apă curată și,... urcau în „călcătoare”... Acolo, dă-i dans, vere!... Și nu se dădeau bătuți, până ce, și ultima bobiță nu era zdrobită!... Cred că n-ai să mă crezi lăudăros dacă am să-ți
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
aveau manșetă. Potrivit unei anecdote, manșeta a fost introdusă, involuntar, de prințul de Wales: se spune că, într-o seară, după ce a coborît din trăsură și avînd de parcurs o stradă cu mici bălți formate după ploaie, Eduard și-a suflecat marginea pantalonilor ca să nu-i ude. A uitat însă să-i lase în jos cînd și-a făcut ilustra apariție. Observînd acest lucru, se pare că bărbații au crezut că prințul lansase o modă și au cerut croitorilor să se
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
a Întrebat. — Mă duc să arunc un ochi și la etaj. Arătând cu degetul spre liftul pentru mâncare, am adăugat: — Dacă ai nevoie de mine, strigă pur și simplu În puțul liftului. Ea Încuviință din cap În tăcere și Își suflecă mânecile. Sus, la același nivel cu ușa principală, era și mai multă mizerie. În spatele recepției erau sertare goale, al căror conținut zăcea pe covorul rărit. Ușile de la fiecare bufet erau smulse din țâțâni. Mi-a amintit de dezordinea din apartamentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
german Îl identifica pe Gerhard Von Greis cu aceeași certitudine cu care ar fi făcut-o dacă mi-ar fi Înmânat carnetul său de partid și pașaportul. Inge se uită la mine din ușă: — Ai idee cine e? Mi-am suflecat mânecile și mi-am vârăt brațul În incinerator: — Da, știu, i-am zis pipăind prin cenușa rece. Degetele mele atinseră ceva tare și lung. L-am scos afară și l-am privit cu atenție. Nu era deloc ars. Nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]