3,373 matches
-
lipsa de modestie. Dincolo de asta nu cred că am ce fora. Poate, uite, am presimțit, dacă vrei, cum simt caii cutremurul care vine, tot timpul, dar n -aveam dovada, că trăim într-un loc violent. Mai tîrziu, cînd propaganda ne sufoca și nu ne lăsa să uităm nici o clipă în ce lume trăim, l-am simțit violent și în același timp artificial. Aveam același tip de senzație neliniștitoare din filmele lui Hitchcock, că se petrece ceva atroce, că nu știu cum să împiedic
Doina JELA - "Să nu lăsăm să ne fie organizate sentimentele" by Ara Șeptilici () [Corola-journal/Journalistic/16337_a_17662]
-
Poate vrei să ți-o înghiți și ai nevoie de ajutor. MĂSCĂRICIUL: Știu, cu împărații nu-i de glumit. Ce falnic sceptru... Ai grijă să nu se transforme într-un șarpe! MAJESTATEA SA: Marș, câine! Plecați de lângă mine că mă sufoc! Plecați! Ce vă uitați așa la coroana mea?... Vă place?... Râvniți? Râvniți?!... (În Sala Tronului se lasă liniștea.) Atunci să vă întronez și eu. Să aveți și voi tronurile voastre, ca să nu poftiți la al meu. (Cheamă un GARDIAN și
FOTOGRAFUL MAJESTĂȚII SALE (ULTIMUL ÎMPĂRAT) by Valentin Nicolau () [Corola-journal/Journalistic/16377_a_17702]
-
ne-ar dori priponiți pe vecie de parul rusesc. Cu texte iresponsabile de genul "Integrarea N.A.T.O. nu e o prioritate" (redau ideea, nu chiar cuvintele, altminteri mult mai meșteșugit-grosiere!) vom putea să beneficiem, maximum, de spectacolele unui Teatru Național sufocat de piese ale directorului sau de revenirea urgentă la epoca soii și ciocanului. Cam așa se face politica la noi. Cam aceștia sunt indivizii care se joacă iresponsabil cu destinele noastre. Trăiam, până mai ieri, cu spaima de "bulgarizare". La
Soia și ciocanul by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16385_a_17710]
-
se face cu picătura, în schimb studierea ei pe bani frumoși, cu expertize care costă bani și mai frumoși, produce munți de hîrtie îndosariată în care, alături de ipotezele celor deprinși cu ideea muncii în zadar, s-ar putea să se sufoce și idei valabile. În ministere, funcționărimea moștenită ca o fatalitate e mai puternică decît cel mai bine intenționat ministru. Și aici nu e vorba de funcțiile invidiate, ci de rotițele obscure în care mecanismele se împiedică, fără a putea fi
Războiul cîinilor by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/16422_a_17747]
-
întrebe pe grădinar; pornind spre ea, evită locurile neamenajate ale domeniului, pentru că nu vrea să le vadă - simbol al evitării propriilor probleme. Preocuparea pentru altoit (problema oricărei culturi: înnobilarea mlădițelor) se adaugă "artei grădinăritului sufletului" - îndepărtarea vegetației ce tinde să sufoce, eliberarea plantei în creștere. Cât despre iubire, ea e adesea asociată plantatului (precum în Gefunden) - cu interpretare mai ales în cheie psihanalitică. Un punct culminant în dezvoltarea toposului grădinii rămâne opera lui Joseph von Eichendorff. Aproape nu există text care
Revolta împotriva grădinii ordonate by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Journalistic/16419_a_17744]
-
cu pomi aranjați geometric, printre care muzele în rochii de catifea păzeau natura cea obraznică." Astfel e descrisă în Geschichte der poetischen Literatur Deutschlands trecerea de la literatura medievală (despre care se credea că se dezvoltase în deplină libertate) la literatura sufocată de reguli a secolului al XVIII-lea. Atât de puternică e pentru Eichendorff legătura dintre poezie și natură, încât nu ezită să spună că odată cu artificializarea poeziei, "întreaga natură s-a transformat într-un mare salon de conversație." Pe urmele
Revolta împotriva grădinii ordonate by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Journalistic/16419_a_17744]
-
motive de a vorbi, în legătură cu acest moment al creației, despre "un indice de conformism și chiar de docilitate canonică", desigur, față de ideologia gândiristă. Cum a procedat însă și în capitolele precedente, unde vorbea despre poeme în care programul tindea să sufoce mișcarea liberă a imaginației, el descoperă, cu destulă satisfacție, dominația "în interstițiile canonului, a imaginarului acvatic", cu omologii și recurențe semnificative (o reușită demonstrație în acest sens făcuse și în paginile dedicate mai devreme poemelor din Limpezimi). Ultimele cărți ale
O lectură nouă a operei lui Ion Pillat by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/16509_a_17834]
-
Miracolelor putea funcționa ierarhic numai în măsura în care mai marele ei își poate ține personal supușii sub control fiindcă îi are pe toți la mână. Când ea se aglomerează brusc, se transformă în altceva; într-o lume care aproape vrând, nevrând se sufocă în organizarea inițială. În definitiv, Mafia italiană s-a prăbușit sub propria ei greutate, atunci când a ajuns la dimensiuni de organizație parastatală.
Curtea Miracolelor peremiste by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/16530_a_17855]
-
de creație, festivaluri de literatură și de film, publicații literare, cărți, premii naționale și locale și zeci de alte acțiuni cu o singură miză - profesionalismul, comunicarea culturală și solidaritatea umană - au adus aici, în Călărașii pînă mai ieri înghețați și sufocați de zgură, personalități precum Ștefan Bănulescu, Florența Albu, Nicolae Manolescu, Nicolae Breban, Mircea Nedelciu, Constantin Țoiu, Eugen Uricaru, Angela Marinescu și mulți alții din țară, din Basarabia, din Bulgaria și din Iugoslavia. Peste noapte, spre surprinderea unora, dar și spre
Un rebel mai puțin by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16580_a_17905]
-
și moartea se întîlnesc într-o lume evident alienată. În scenariul legat de Radu Afrim, fiecare personaj vorbește despre un tip de alienare, gravă și iremediabilă, pentru ca desenul din final să ilustreze alienarea unei societăți aflată la sfîrșit de mileniu, sufocată de șabloane mentale, intoxicată de imagini și reclame, incapabilă să comunice real, cu celălalt, cu universul. Un colac de salvare să fie oare navigarea pe Internet? Oricum, cafeneaua își abandonează profilul și se îndreaptă spre apele acestui tip de comunicare
Femeile lui Afrim by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16560_a_17885]
-
Patria sînt eu, bă! pe cînd un soldat din umbră mormăia în scîrbă: "Du-te, mă, acasă, că o mierlești!" Repet, ocaziile mari nu se ratează. Din tot ce-am văzut eu în China, memorabile sînt două întîmplări vii, mărunte, sufocat de grandoare. Întîi, cum la un circ toate numerele de acrobație, unul după altul, dăduseră greș spre marele deliciu al spectatorilor care credeau că o făceau dinadins, cînd adevărul, aflat, era invers. Apoi, peste o zi sau două, la Shanghai
Spre China by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16596_a_17921]
-
care a fost supusă). Totuși, uneori, confesiunea nu i-ar da nici o satisfacție torționarului, dacă nu ar fi însoțită și stimulată de urletele care trebuie să înveșmânteze ca un halou "adevărul" smuls. Când nu vor să audă țipetele, supliciatorii le sufocă, pentru a împiedica nașterea urletului: sufocarea are loc prin mijlocul cel mai la îndemână (cu mâinile) sau printr-un "dop". Alteori, supliciații sunt drogați, pentru a fi amortizați, mai exact pentru a li se amortiza vorbele pe care le-ar
LIMBAJELE DURERII by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/16576_a_17901]
-
tehnici speciale) la mărimea unui pumn și să le coase buzele; intenția torționarilor este asemănătoare, chiar dacă va fi realizată doar psihic. Multe alte zgomote, în afara urletului, își fac loc în tortură: sunt zgomote adiacente precum horcăitul de moarte ori respirația sufocată în apă. Chiar dacă aceste zgomote sunt mai izolate fonic decât urletul, ele fac parte tot din limbajul durerii. Fiecare organ chinuit, fiecare bucată de trup și de psihic emite o anumită sonoritate, care nu seamănă cu nimic altceva. Urletul unui
LIMBAJELE DURERII by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/16576_a_17901]
-
metereze de până-n 4 metri înălțime (caz boier Cataramă) pe unde însă nu mai pătrunde nici ochiul omului, nici vrabie, nici rândunică, nici vânt. înăuntrul acestor metereze clima e stătută. N-ai cum s-o primenești. Ei însă nu se sufocă. Mi-aduc aminte că trăind cândva într-o comună oltenească, (se numea Vișina Veche, din fostul județ Romanați) și pe-acolo, dar evident în alte timpuri, se ridicau case. Oltenii își ridicau niște case care nouă, celorlalți, care rămâneam doar
Palate pustii by Anatolie Paniș () [Corola-journal/Journalistic/11876_a_13201]
-
Tudorel Urian In copilărie fiecare dintre noi adoarme cu gîndul că este predestinat fericirii. Pe vremea aceea, toți adulții ne sufocau cu atenția lor. S-au străduit să ne convingă că suntem frumoși și deștepți, că avem viitorul în față și că viața noastră nu poate avea decît un curs ascendent. Ne-au asigurat că micile înfrîngeri sînt inerente în viață
Clipa dezamăgirii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11898_a_13223]
-
lui Alfred e catalizatorul "corecțiilor" copiilor și, o dată cu ei, și ale lui Enid, gata - la 75 de ani - "să facă niște schimbări în viața ei". Întotdeauna am detestat cărțile cu mesaj (cred, de asemenea, că teza omoară un roman, îl sufocă). E evident că romanul lui Franzen are și multiple straturi simbolice (unde satira se strecoară pe alocuri), fără să fie neapărat tributar tradiției romanului-parabolă ŕ la Melville. Îmi place să cred că mesajul "uman" al Corecțiilor e o temă pe
O carte în două lecturi by Georgiana Sârbu () [Corola-journal/Journalistic/11916_a_13241]
-
iar afară arăta 39 grade Celsius, chiar atâta arăta, anul acesta a fost cea mai fierbinte vară pe care am trăit-o, noroc că Riviera Adriaticii e un loc în care, din cauza brizei și a climei mediteraneene, nu simți căldura sufocându-te, nu ai senzația că vei face în clipa următoare atac de cord. Mie mi se făcuse pielea de găină; era una roșie (rosso brillante scria pe tăblița alăturată) cu un design aerodinamic, cu faruri mari din inox strălucitor, încât
Motocicleta Roșie. In: Destine literare by Hanna Bota () [Corola-journal/Journalistic/73_a_145]
-
centenara "Ramuri", care se bucură de recunoaștere în lumea intelectuală - nu. Sau nu se știe cum? Probabil și asta. Am avut prilejul să fac parte efemer din comisia care a stabilit subvențiile acordate revistelor culturale. Previzibil, Ministerul Culturii a fost sufocat de cereri, de "proiecte" (ghilimelele țin să sublinieze că destule proiecte nu erau proiecte...). Calea aleasă în fața acestei avalanșe a fost să se dea tuturor puțin (neîndestulător). Or, mie firesc, logic mi se pare să se efectueze o elementară selecție
Revistele literare by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Journalistic/11966_a_13291]
-
malefic, care o înconjoară. Sentimentul devenea din ce în ce mai acut cu cât se apropia mai mult de așezământul educațional. Era momentul în care zorii dimineții întâlneau razele lunii și nu se luminase încă. Când pătrunse în clădire, avu chiar senzația că se sufocă, că nu mai are aer. În față îi apărură instantaneu niște persoane cu fețe galben-pământii, cu ochii imobili, ca ai unor ființe ce părăsiseră demult această lume, care bântuiau haotic, cu capetele aplecate, fără a interacționa între ele. Nimic nu
LICEUL „HORROR” AL CHIŞTOROAIEI de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1787 din 22 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382638_a_383967]
-
scăpat, intrînd prin spate! Bilă neagră pentru organizarea dispozitivului de apărare a Președintelui.). Frumoșii SPP-iști mișunau, discret, peste tot. Domnul Ion Iliescu și-a făcut o apariție teatrală, ca o vedetă adevărată care își permite să și întîrzie, fiind sufocat aproape de o suită numeroasă pentru care culorile politice se estompaseră. O atmosferă suprarealistă s-a insinuat ușor: Filarmonica Șarpele Roșu (ați citit corect cuvîntul filarmonică) s-a reîntîlnit cu glasul Mariei Buză (sau Maria Dinainte, cum a numit-o Președintele
Despre teatru și timp by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16085_a_17410]
-
lui Ion Ilici Iliescu. Fără îndoială, nu dragostea de monarhie a determinat clica iliesciană să intre în priză. Gândul că Octav Cozmâncă s-a dat de ceasul morții pentru a-i restitui Regelui cvasi-totalitatea drepturilor civile mă face să mă sufoc de râs. Numai că nu e nimic de râs în toată această poveste de amor între monarhiști și republicani. Există doar două explicații plauzibile. Cea dintâi e continuarea politicii lui Emil Constantinescu de a-l pune pe Rege în situații
Idilă cu un Rege by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16124_a_17449]
-
consistență acestei situații, poate c-ar trebui chiar să-și schimbe numele. Să ne gândim la rezonanța continentală, la muzicalitatea formulei �Majestatea sa Ion Ilici I-ul, nașul dinastiei Hohenzollern de România!" Și mai e ceva: lanțul de oțel ce sufocă o Românie asiatizată i-a obligat pe pedeseriști să facă apel la ultimul argument de care dispuneau. Reforma economică a eșuat, eficiența socială a politicii stângii tinde spre zero, exemple morale nu mai pot fi, astfel încât au jucat masiv pe
Idilă cu un Rege by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16124_a_17449]
-
care nu ești tu, plus niște stenograme de convorbiri telefonice cu altu’, care nici ăla nu ești tu, pe care mi le-au adus mie serviciile. Și dracii vă ia, vă fac de căcatu’ lu coana Europa, pricepi?“ Să se sufoce de indignare piticu’, să se-nece cu propriul scuipat și mai multe nu. M-a amenințat și el că cică mă dă cu totul afară din UE, dacă-și pune mintea cu mine, la care io l-am făcut „dobitoc
Un pitic care nu mai are loc de ţiganii mei by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19879_a_21204]
-
clătina din temelii, încă dinainte de a începe. Apoi, s-a dovedit că și ziua era la fel de rău. Cum ajungeam acasă, năvălea ca o psihopată peste mine. Nu puteam să fac absolut nimic, nu-mi lăsa spațiu nici să respir, mă sufoca pur și simplu, mă asfixia, mă distrugea nervos. Am încercat să-i dau multă atenție, doar-doar se va mai calma, dar, și dacă mă jucam trei ore cu ea, până leșinam de oboseală, după ce se încheia joaca, tot călare pe
Fericirea de a avea pisică by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19828_a_21153]
-
ceva, dar nu poate vorbi. Primarul, care se uita la un filmuleț haios de pe YouTube, o aude horcăind și-și ridică ochii spre ea. Își dă seama că e grav. Se ridică, neliniștit: - Ce s-a întâmplat, Mariana? Mariana bâiguie, sufocându-se: - Domnule primar... domnule primar... Îi arată spre fereastră. Primarul se repede și dă draperia la o parte. Încremenește cu ea în mână, livid. De-abia atunci, urletul de fiară rănită al Marianei, gâtuit de hohote, sparge tăcerea de sfârșit
Apocalipsa s-a întors by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19976_a_21301]