357 matches
-
oprești chestia asta ! Trebuie să... mă opresc abrupt, În clipa În care Jack apare În fața mea, cu un zîmbet cald. — Trebuie să Înceapă, spune și mă privește curios. S-a Întîmplat ceva ? — Nu. Totul e bine, spun cu un glas sugrumat, și-mi bag telefonul În geantă. Totul e... perfect. DOUĂZECI ȘI CINCI Intru În sală fără să știu pe unde calc de panicată ce sînt. Ce-am făcut ? Ce-am făcut ? Am trădat cel mai prețios secret din lume al lui Jack
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
parte, puțin, atît cît să-și îndese obrazul în căușul palmei. Din păcate, și eu am încasat gluma cu filmul, oftează Mihai. M-am dus dimineață la primul spectacol, să-l revăd singur, în tihnă. Apoi... Derutată de glasul domol, sugrumat, Liliana se retrage cuminte la locul ei. Urmărește cu privirea cum Mihai se ridică, mută brațul pick-up-ului de la început și se reașază. Vorba lui domoală, cu inflexiuni moldovenești adesea, are uneori accente grave, parcă ar vrea să puncteze compoziția sonatei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
peste întreaga claviatură, sorbind-o. Mi-ar fi plăcut să înalț sufletele oamenilor pe culmi accesibile doar prin mijlocirea artei... Se așază pe scaunul rotativ și atacă primele note din partea a doua la Sonata lunii. Nu! strigă Liliana cu vocea sugrumată și, după ce mai rămîne locului două-trei clipe, se rotește spre el. Îndărătul ochelarilor, Mihai zărește privirea femeii fixîndu-l dojenitor. Hotărît să destindă atmosfera, ridică mîinile, parcă s-ar preda. Apoi, în timp ce părăsește scaunul rotativ și lasă capacul peste clape, surîde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
Liliana se bucură. Altfel, ar fi trebuit să caute numărul camerei prin semiîntunericul de pe hol. În loc de bun găsit, intră în baie și se întoarce cu un pahar, în care stau cîteva brîndușe mov. Pentru tine! Mulțumesc! șoptește Mihai cu voce sugrumată. Liliana își pune singură pardesiul pe umeraș, apoi aprinde luminile din cameră și stinge televizorul. Suporți o cafea bună și fierbinte? întreabă rîzînd. Scoate imediat din poșetă un fierbător electric și o pungă cu cafea măcinată, amestecată cu zahăr. Nu știu ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
scrisorile pe care le primesc de la cititori, atașamentul colegilor de uzină, care mă simt alături! Plecînd de aici la un Teo sau o... Teodoră, îmi pot lua copiii și puțin din agoniseală, nu și legăturile! Mihai s-a oprit ca sugrumat. Își cuprinde ochii în palma stîngă, scutură capul încet, ca o tresărire și oftează adînc, prelung. Cînd lasă mîna în jos și deschide ochii, Liliana stă chiar în fața lui. Bucură-te! îi strigă cu aceeași expresie a feței cu care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
experimenteze în instalație inginerul Paul Mircea Mihăilă, unul din cei cu care trebuia să colaborez eu direct dacă acceptam să fiu inginer-șef, au degajat niște gaze toxice și i-au alterat celula hepatică. O, Doamne! îngînă Mihai cu vocea sugrumată. După un timp, cît trec încet pe lîngă cuștile cu gratii ale animalelor, pentru care ferocitatea a rămas doar cu numele, ele părînd mai degrabă niște manechine ce se mișcă la porunca biciului și cu gîndul la halca de carne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
domnului Oșanu? Șase-doi-zero-opt-unu. Vocea Teonei a fost seacă, impersonală. Mihai are impresia că inima i-a stat. Se teme să nu-i cadă receptorul din mînă înainte de-a mai spune vreun cuvînt. S-a întîmplat ceva grav? aude vocea sugrumată a Teonei. Nu, sigur nu! răspunde Mihai. Mulțumesc! Sărut mîinile! adaugă încet, după cîteva clipe de tăcere. Lasă receptorul la loc și rămîne gîrbovit asupra telefonului, cu privirea în gol. A vorbit cu Teona, după atîția ani... Puteau să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
repeadă și să-i sfîșie hainele, o femeie înaintează către casă. Ochii ei mari și negri caută spre bărbatul ieșit s-o întîmpine. Bună ziua! Îl caut pe... Mihai!... exclamă ea, recunoscîndu-l și începe să rîdă încet. Rușinat, cîinele tace ca sugrumat și fuge spre grajd cu coada între picioare. Doris face cîțiva pași grăbiți și ajunge lîngă Mihai. Bun găsit! îi șoptește iar palma ei dreaptă atinge o clipă obrazul lui nebărbierit, parcă l-ar alinta. Luat prin surprindere, Mihai murmură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
cheile. Ed roși. — Situația devenise haotică și dacă mă băteam cu indivizii, haosul s-ar fi amplificat. — Să nu ridici glasul și să nu te justifici. Nici În fața mea, nici În fața tipilor de la Interne. Te face să pari... Un glas sugrumat: — Să nu spui „slab“, tată. Nu te-apuca să mă compari cu Thomas. Și să nu crezi că nu pot face față situației. Preston ridică receptorul. — Știu că ești capabil să-ți porți singur de grijă. Dar ești capabil să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
sine, cu o expresie de perplexitate desăvârșită. Ăsta-i sfârșitul!... Asta-i!... O să-mi dai socoteală chiar acum! spuse el deodată, scrâșnind din dinți și privindu-l pe Ganea cu o ură frenetică. Ai să... ah! Vocea îi era chiar sugrumată, chiar rostea cu greu cuvintele. Intră cu pași automați în salon, dar, trecând pragul, le văzu pe Nina Alexandrovna și pe Varia și se opri, intimidat puțin, cu toată tulburarea sa. Îl urmă Lebedev, care se ținea ca umbra de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
sau pândește oarece din stradă? M-am apropiat de fereastra asta, am tras puțin draperia și te-am zărit stând și uitându-te drept la mine... Uite-așa a fost treaba. Dar unde-i... Nastasia Filippovna? întrebă prințul cu vocea sugrumată. — E... aici, spuse încet Rogojin, parcă întârziind un pic cu răspunsul. — Unde? Rogojin își ridică ochii spre prinț și-l privi fix. — Hai... Vorbea tot în șoaptă, fără grabă, rar și continuând să zâmbească ciudat. Chiar când îi povestise despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
ani are? rostește pe neașteptate Augustus. — Douăzeci și șapte, Luminăția Ta, bâiguie surprins secretarul. — Ar fi cazul să ne gândim să i facem un rost pe lume, nu crezi? Ianuarius se tulbură de tot. — Lucrează împreună cu mine..., murmură cu glas sugrumat. Știu, îi curmă vorba Augustus. Continuă sec: — Să întocmească o cerere prin care solicită acordarea ti t lului de cavaler! Bănuiește că va urma o izbucnire de bucurie din partea bă trâ nului tată, așa că adaugă cu demnitatea și rezerva corespunzătoare
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
place să vorbească despre trăirile ei intime. Nu sunt în nici un caz subiect de discuție sau de bârfă. Este ceva mult prea personal și intens. Incontrolabil pe deasupra. Agrippina coboară și mai mult tonul: — Germanicus se mai gândește la aia? articulează sugrumat. Vipsania vede că e gata să izbucnească în lacrimi. O cu prinde mila. Încetează să-ți mai faci singură rău, fată dragă, murmură consternată. Atinge cu mâna pântecul rotunjit. — Ție și lui ăsta mic, șoptește. Nu știe cum s-o
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
informat cu privire la ce se petrece în anturajul lui Augustus. Doar Aelius și-a dovedit cu vârf și îndesat abilitatea. A pricinuit pierzania lui Lollius, dușmanul lui de moarte, fără să se implice nici pe sine, nici pe el. — Nero? șoptește sugrumat Seianus. Tiberius își cumpănește atent răspunsul: — Vezi tu, dragul meu, pentru orice muritor hotărârile pe care le ia atârnă de folosul personal pe care nădăjduiește să-l aibă. Îl privește compătimitor. Alb la față, Seianus își controlează cu greu mâinile
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
o busculadă. Cei ce stau dincolo de zidul in cintei, neștiind ce se întâmplă, se panichează. Unii strigă îngro ziți, alții dau să se năpustească înăuntru. — Să fie acesta semn al unei cumplite năpaste ce ne așteaptă? întreabă Paterculus cu glas sugrumat. Nero își verifică mai întâi cu atenție toga pe toate părțile, să vadă dacă nu cumva a fost pătată. Își simte mâna dreaptă zvâcnind. Ca să o controleze, îl apucă pe Paterculus cu putere de braț. Răspunde precipitat, cu o strâmbătură
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
ușile? Crezi că s-ar deranja măcar să iasă din adăpost? Dumnezeule! Ar putea să ne ducă măcar la primul etaj, cînd se dă Alarma. Ar putea să ne lase să dormim pe saltelele noastre În sala de recreere! Avea vocea sugrumată și spartă ca a unui adolescent, și Duncan Înțelese imediat cît de supărat era și cît Încercase pînă acum să nu-și ia În serios frica. Avea fața albă, Încordată și plină de sudoare. Părul i se ridicase, iar el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
din bioxidul de carbon și din săruri minerale. în fața unei asemenea armonii a Firii, și călugării și lotrii se simțiră adânc tulburați. îmbujorat, cu lacrimi în ochi, Stănciulescu Vasile se întoarse spre Metodiu. — S-a fript iepurele, părinte!... șopti el sugrumat, ieșind din fum. Episodul 48 DIN NOU LA STAMBUL Lăsând ceea ce era de lăsat în cămările fără fund ale sultanului, Barzovie-Vodă, spătarul Vulture și tăcutul Broanteș, ieșiră în stradă însoriți de viziriu. Să tot fi fost în jurul orelor zece; strada
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
mai știi care-i crucea-cruce și care-i băietu-cela, cu brațele-n cruce și cu picioarele mult În cruce. Și cad și tot cad. Cad Într-una - de-atunci. Cad și cad și s-a oprit din suit și răcnetul sugrumat al mulțimii privitoarea ca la teatru. Și cad și cad și nu mai cad, Îi opresc eu pe amândoi, crucea cu omul ei În spinare, din mișcarea Înghețată. Îi șterg de pe tablă - de spaimă oprită inima mi s-a urcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
și a privit-o cu luare aminte. Iuliana și Mariana se opriseră înapoia lor la fel de surprinse ca Iustin. Îl priveau atente, cu îngrijorare, surprindere și bucurie în ochi. - Tinu?!... Cine este tati al tău, Dănuța? repetă el întrebarea cu vocea sugrumată. - Păi..., am spus. El este Tinu... opelat la ochi... Și tu ai spus... - Da... și eu am spus..., răspunse Tinu, strângând din nou fata la piept. Ei bine, pentru că este ziua ta, dar și pentru că știi cum îi cheamă pe
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
sigiliile, numele, viețile... Înnoptezi la hotel. Stai aici ca în propria-ți tâmplă O, tinerețea ta inventând zeități! treci prin ea acum ca printr-o mitologie. Sufli în pietre, le crezi flaute și aerul respirației tale trece prin ele ușor sugrumat E târziu și-n parcul municipal spiritul gotic trage să moară O, imensitate de sticlă, sub clopotul tău, lumânarea sângelui se zbate să fie, are nevoie de aer Trimite-i acum, cât mai îngăduie clipa, respirația ta ARCA DIES (VIZIUNEA
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
am schițat nici un gest și nu i-am adresat în prima clipă nici un cuvânt. Nu-l recunoșteam nici eu... Nu știam că poartă cu el, pentru mine, astfel de îngrijorări deodată patetice, care să-i smulgă un astfel de strigăt sugrumat însoțit de o astfel de mișcare neconvinsă a brațelor, care ar fi vrut să mă apuce de-acolo de pe platformă și să mă tragă îndărăt... - Ei, i-am răspuns strigând și eu, ce este? - Marine! Vezi... Trenul... Atât l-am
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
a lăsat capturată. În schimb, pisica a intrat în panică. Neștiind cum să coboare sau nesimțindu-se în stare, s-a pus pe miorlăit. Un miorlăit prelung și fără speranță: „Miiiaauuu!...” Iar stăpâna continua să o im- plore, cu voce sugrumată, jalnică și disperată. Chemare la care năs- trușnica felină nu avea de dat decât răspunsul mieunatului prelung și din ce în ce mai stins. - Sunați la Pompieri, doamnă - s-a auzit îndemnul unui domn care tocmai trecea pe acolo. - Cum să sun, domnule, dacă
ALTE ?NT?MPL?RI LA APA CORR?ZE by VASILE FILIP () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83173_a_84498]
-
planul al doilea (treptat, totuși, aceste adăposturi au fost convertite în case arătoase și chiar în vile de către păturile mai avute). O parte semnificativă din populație a migrat în centrele urbane; drept urmare, astăzi, cartierele par mai aglomerate, iar căminele mai sugrumate și mai haotice decât oricând. Dar chiar și aceste fenomene enunțate și descrise succint în rândurile de mai sus aruncă o lumină parțială asupra conglomeratului de stiluri diseminate în arhipelag. Parte din această mixtură uluitoare are ca fundament unul dintre
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
de destin. - Nu o meriți, ticălosule! guiță încă o dată mica pocitanie, repezindu-și piciorușul ce-l ținea pe inimă, spre laringe, cu intenția de a-mi înăbuși cuvintele. - Fiindcă ocna la care m-ai îndrumat era pustie, continuai cu vorba sugrumată, te-am prefăcut în pat și scaun, în taler și ciomag. Pentru că nu m-am priceput niciodată să mânuiesc rindeaua, așchiile tale mi-au zdrelit carnea. Cuie nu am știut să bat și scândurile patului, descumpănite de povara ciolanelor mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
Este prima zi a sergentului Logan McRae Înapoi la treabă, după un an de pauză din cauza bolii, și nici că ar putea fi mai rău. Cadavrul lui David Reid, În vârstă de patru ani, este descoperit Întrun șanț de scurgere, sugrumat, mutilat și mort demult. Și este doar primul. Un criminal pândește În Orașul de Granit, iar presa locală cere răspunsuri la sângele vărsat. Dacă nu era de ajuns, Logan trebuie să facă față unui nou șef, inspectorul Insch, care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]