347 matches
-
mei ochi, deasupra tuturor oamenilor. Astfel, universului alcătuit din mine și Mihaela, i se subordonau toate celelalte universuri, iar eu eram regulatorul întregului cosmos, o zeitate de care atârna viața și moartea. În această dispoziție sufletească, Bucureștiul îmi păru chircit, sugrumat, fără aer, încît aveam impresia că mă sufocă. Palatele de pe Calea Victoriei ― jucării mărunte din vremea copilăriei, iar universitatea o mică uzină de vorbe, fără sens și conținut! Ce însemna oare știința dreptului, ce noimă aveau disciplinele filozofice și toate celelalte
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
Ziduri care au, toate, pecingine. Efes. Filosoful Apolonius, vorbea într-o grădină din Efes, în fața celor veniți să-l asculte. Deodată, s-a oprit, a privit speriat în pământ, a făcut trei pași înainte și a strigat cu o voce sugrumată: "Împăratul a fost lovit!" După care a continuat să se uite în același loc, vrând parcă să vadă sfârșitul unei întîmplări nelămurite. În tăcerea care se lăsase, nimeni nu îndrăznea să scoată o vorbă. Au așteptat toți, îngroziți, cu ochii
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
a refuzat. Ba, chiar m-a amenințat că, dacă-mi trece prin minte s-o urmăresc, n-o voi mai vedea niciodată. Într-o seară, n-am ieșit s-o întîmpin. Am auzit-o din șopron, întrebînd cu o voce sugrumată: "Luca, ești aici? Am tăcut în continuare, iar ea a zis și mai speriată: "Lasă glumele". După aceea a izbucnit într-un plâns nervos și mi-a trebuit foarte mult s-o calmez. Era o ființă cu un echilibru extrem de
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
și izbucni în lacrimi. Îl lăsă s-o țină în brațe. După o vreme, ieși la suprafață, ștergându-și chipul umed și roșu. — O să trebuiască să-mi cumpăr lenjerie complicată de pe internet sau chestii de-astea? Izbucniră într-un râs sugrumat, înfierbântat de compasiune. Întâlnirea îi zgâlțâise mai rău decât își imaginase Weber. Sylvie rămăsese înduioșător de egală cu sine, iar el își dădea palme pentru prostia lui de fiecare dată când ea îi zâmbea curajos. După treizeci de ani, ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
împietrită în timp ce ea se uită la ecran. Se uită așa cum numai un reporter o poate face. Și-a dat seama de mai mult timp. Doar că acum o și vede, mai presus de îndoială. Când vorbește, vocea ei e puțin sugrumată: — Știi, Mark are dreptate. Tot locul ăla e un substitut. Vreau să zic... tu recunoști țara asta? Rămân acolo prea multă vreme, urmărind prea multe relatări frenetice, umplute până la refuz de lipsa de conținut. Când se întorc la mașină, lumina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
DUMNEZEU m-a îndrumat la tine ca să Trăiești și să aduci și tu înapoi pe altcineva. Îi vâră bâjbâind biletul între degete. În timp ce ea citește, o suliță orbitoare îi lovește emisfera dreaptă. Cade la loc în pat, cu un țipăt sugrumat. Apoi încremenește. L-a distrus de două ori. Într-o panică reptiliană, lasă biletul pe noptieră și dispare. Chinul lui izbucnește, prea uluit ca să se înfrâneze. Ochii lui o resping chiar în timp ce se roagă de el. Sub privirea lui fixă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
impresionase cel mai mult era agitația continuă în care părintele își petrecuse ziua. Arunca cearșafurile de pe el și le trăgea apoi îndărăt, ștergându-și fără încetare cu palmele fruntea umedă și ridicându-se adesea ca să poată tuși cu o tuse sugrumată, răgușită și umedă, de parcă-și smulgea ceva din piept. Părea că nu poate să dea afară din fundul gâtului tampoane de vată care îl înăbușeau. La sfârșitul acestor crize, cădea pe spate, având toate semnele unei istoviri. În cele din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
revoltă a inimii lor, nu încetase să alerge un murmur puternic menit să alarmeze aceste ființe îngrozite și să le spună că trebuiau să-și regăsească adevărata lor patrie. Pentru ei toți, adevărata patrie se află dincolo de zidurile acestui oraș sugrumat. Ea era în mărăcinișurile înmiresmate de pe coline, în mare, în ținuturile libere, în tensiunea iubirii. Și la ea, la fericire, voiau ei să revină, întorcând la rest, cu dezgust, spatele. Cât despre sensul pe care putea să-l aibă acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
spre scară. ― Spuneți domnule doctor, este adevărat că vor construi un monument destinat celor care au murit de ciumă ? ― Ziarele spun asta. Un monument funerar sau o placă. ― Eram sigur. Și se vor ține discursuri. Bătrânul râdea cu un râs sugrumat. ― Parcă îi aud: "Morții noștri..." și se vor duce să ia o gustare. Dar Rieux urca scara. Cerul înalt și rece scânteia pe deasupra caselor, iar în apropierea dealurilor, stelele păreau tari ca pietrele. Această noapte nu era atât de diferită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
în jur de-mi pare că aud cum se izbesc în geamuri razele de lună. O, cine știe - suflete-n ce piept iți vei cânta și tu odată peste veacuri pe coarde dulci de liniște, pe harfa de-ntuneric - dorul sugrumat și frânta bucurie de vieață? Cine știe? Cine știe? FRUMOASE MÎNI Presimt: frumoase mâni, cum îmi cuprindeți astăzi cu căldura voastră capul plin de visuri, așa îmi veți ținea odată și urna cu cenușa mea. Visez: frumoase mâni, când buze
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
traheea să-i stea cât mai drept cu putință. Gesturile îmi erau însoțite de vorbe. - Surioară, te rog, încearcă să răsufli domol, o să-ți treacă imediat. Aud cum răsufli tot mai adânc, aproape normal. Fața ți se limpezește, uite! Suflarea sugrumată a devenit un horcăit șuierător și prelung, după care s-a liniștit, chiar dacă a rămas asmatic. Când respirația i-a revenit la normal, mâinile i s-au relaxat, și ea s-a moleșit între cearșafuri. M-am îndepărtat de pat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
reușea să le audă respirația. Uneori, noaptea, se trezea speriată și mergea să vadă dacă mai erau Într-adevăr acolo. Era speriată la culme de teama că Antonio, cine știe cum, ar fi putut intra să-i răpească. Olimpia produse un cârâit sugrumat, piciorul drept i se contractă și se strânse - ca piciorul broaștei pe care Valentina o disecase cu câteva zile În urmă, pe masa din bucătărie, pentru un experiment ciudat legat de structura creierului. Experiment pe care ea, totuși, nu i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
i se mișcau, murmurând același lucru: Vreau să merg la Jeffrey-Bay! Mă privi țintă și spuse: Ai fost vreodată la Jeffrey-Bay? Am încuviințat, am tras aer în piept și am rostit: E cel mai frumos loc de pe pământ! Cu vocea sugrumată și gata să izbucnească în plâns îngăimă: Povestește-mi!L-am privit cum își pipăia brațul bandajat. Când am început să vorbesc, stătea nemișcat, sorbindu-mi cuvintele de pe buze: La Jeffrey-Bay valurile sunt uriașe, am înotat cu delfinii, sunt prietenoși
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
sinistrului coșmar Înhățînd-o ca și cum cineva o trăgea la fundul unei ape, o umbră albăstruie Îi tulbura tot mai mult vederea, luptă ca să țipe, să-i țipe lui Lucas să nu cumva să facă asta... El nu auzi decît un suflu sugrumat, aproape imperceptibil. - Nu... Lucas... Se Întoarse la timp ca s-o vadă pe Marie clătinîndu-se, cu privirea Întoarsă parcă spre Înăuntru, fără urmă de sînge În obraji. Uluit, nici măcar n-avu vreme s-o prindă Înainte ca ea să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
În legătură cu copilul, dar n-ai spus nimic... El tresări. Cine naiba Îi putuse povesti așa ceva? Pierric? Auzise spunîndu-se că acum vorbea iarăși, dar că Își pierduse memoria... - Bebelușul acela avea doar cîteva ore de viață, Christian, continuă ea cu voce sugrumată. Alergai pe faleză cînd te-a strigat Pierric. Era ascuns după tumulus, te-a rugat să-i duci de acolo, pe el și pe copilaș, dar tu l-ai lăsat de unul singur. - El ți-a spus asta? - Nu. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
lui apăru un soi de matroană irocheză, Într-o minijupă din piele, cu niște sâni enormi legănându-se În crepuscul. — Acum ai ajuns? articulă apariția, ai nevoie de ajutor ca să-ți instalezi cortul? — Mă descurc..., răspunse Bruno cu o voce sugrumată, mă descurc, mersi. E În regulă..., adăugă el dintr-o suflare. Simțea capcana. Într-adevăr, câteva secunde mai târziu, izbucniră urlete din wigwamul alăturat (de unde or fi cumpărat asemenea drăcie? l-or fi confecționat chiar ei?). Femeia se repezi Înăuntru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
Iisuse. Ouă Benedict. Faimoasa mea specialitate, atât de iubită de Lordul Edgerly. Oare ce-o fi fost în mintea mea ? N-am nici cea mai mică idee ce sunt alea ouă Benedict. Sunteți sigur... că asta doriți ? îngaim cu glasul sugrumat. — Vreau neapărat să văd cum le faci tu ! Eddie se freacă pe burtă a apreciere. E micul meu dejun preferat. Cele mai bune ouă Benedict le-am mâncat la Carlyle în New York, dar pun pariu că ale tale sunt și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Firma de catering. — A. Eram doar curios. La auzul unui răpăit ușor în ușă, ridicăm amândoi privirea. — Samantha ? o aud pe Trish șoptind de dincolo de ușă, pe un ton de urgență. Mă auzi ? — Ăă... da ? îi răspund, cu glasul ușor sugrumat. — Nu te teme, nu intru. Nu vreau să te deranjez ! Probabil te afli într-o etapă crucială. Cam așa ceva... Îi surprind privirea lui Nathaniel și mă străbate un val de râs. — Voiam doar să te întreb, continuă Trish, dacă vei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
spălat treptele de la intrare... aranjat florile... lustruit toate oglinzile... făcut ordine în bufeturi... spălat rufele... curățat băile zilnic... Spune-mi, există vreun lucru pe lista asta care să-ți pună vreo problemă ? adaugă Trish. — Ăă... nu ! Glasul îmi e ușor sugrumat. Nu, nici cea mai mică problemă ! — Dar am să te rog să începi cu călcatul, continuă fermă. Mi-e teamă că ai văzut și tu, sunt destul de multe. Nu știu cum se face, dar mereu se adună... Din motive numai de ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
carte. Foarte bine ! spune Iris, aplaudându-mă. După ce mai capeți puțină experiență, o să poți să faci asta în maxim patru minute. — Arată super, spune Nathaniel zâmbind și întinzând mâna. Mersi. — Cu plăcere ! reușesc să zic cu glasul ca un scâncet sugrumat și-mi feresc grăbită privirea, și inima îmi bubuie nebunește. Bravo. Bravo, ce să zic. L-am văzut o clipă la bustul gol și m-am îndrăgostit pe loc de el. Pe bune, credeam că sunt un pic mai profundă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
mai aveți și alte bijuterii pentru noroc ? Nici unul dintre ei nu mă bagă în seamă. Privirea lui Eddie e fixată asupra hârtiei din mâna lui. Ridică ochii încet, și-și mișcă buzele ca în transă. Are dreptate, spune cu glasul sugrumat. Să fiu al naibii dacă n-are dreptate. Atâta face. Arată cu degetul pe hârtie. Uite-aici ! — E cât a zis ea ? Vocea lui Trish o ia pe niște înalte care-ți zgârie urechea. A făcut socoteala în cap ! Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
asta să meargă. Oare chiar nu știa asta ? N-o simțea din adâncul sufletului ? Aud un zgomot și îi văd în jurul meu pe Guy și pe un grup de ziariști. Nici măcar nu știu când au apărut. — Plecați, spun cu glasul sugrumat. Lăsați-mă în pace. — Samantha, spune Guy coborând glasul, pe un ton conciliant. Știu că ești rănită. Îmi pare rău dacă te-am supărat. — Îți mai trag una. Mă șterg la ochi cu dosul mâinii. Pe bune. Știu că situația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Katie cu duioșie, cît el se duce să ia ceva de băut. E atît de cumsecade. Nu se supără niciodată, face orice-l rogi. N-am fost În viața mea cu un tip ca el ! — Cred, spun, cu glasul ușor sugrumat. Care e diferența exactă de vîrstă dintre voi ? — Habar n-am, spune Katie surprinsă. Nu l-am Întrebat niciodată. De ce ? Chipul Îi strălucește, e fericită și pare să nu mai vădă nimic altceva În jur. Oare chiar n-a observat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
Nu. Șterge asta. Nu ne vine deloc să facem dragoste. Vrem să... Nu, ideea e că nu vrem să... Oricum. Mă rog. Nu e de bine. O ! zice, cu ochii În podea. Doamne ! Îhm... bună, Emma ! — Bună ! răspund cu voce sugrumată. M-am gîndit să vin acasă. La birou era pur și simplu... prea cumplit... Tac și, preț de cîteva clipe, urmează cea mai Înfiorătoare și mai greu de suportat tăcere posibilă. — Deci... Înțeleg că te-ai uitat, zic Într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
Se oprește iar și-și șterge transpirația de pe față cu un șervet. — Ideea este că... e că... — Of, Brian, spune-i odată-n viață propriei tale fiice că o iubești ! strigă mama. — Te... te... iubesc, Emma ! spune tata cu glasul sugrumat. O, Doamne. Se șterge cu gesturi stîngace la ochi. — Și eu te iubesc, tată, spun, cu un nod În gît. Și pe tine, mamă. — Vezi ? spune mama, cu șervetul la ochi. Știam eu că nu e o greșeală să venim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]