277 matches
-
(1299 - 20 iulie 1402) reprezintă perioada care a început cu slăbirea Sultanatului Selgiucid Rûm la începutul secolului al XIV-lea și s-a terminat cu înfrângerea otomanilor de către Timur Lenk pe 20 iulie 1402. este în strânsă corelare cu prăbușirea Imperiului Roman, care a dus la schimbarea centrelor de putere de la societatea
Ascensiunea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/323805_a_325134]
-
turcice - beilicuri - în diferite zone ale Anatoliei. Principalul lor rol era acela de apărare a regiunilor de frontieră binzantino-selgiucidă. Acest rol a fost întărit odată cu migrarea a mai multor triburi nomade turcice în Asia Mică. Totuși, în 1073, după victoria Sultanatului de Rom împotriva bizantinilor în bătălia de la Manzikert, beilicurile au încercat să găsească o soluție pentru evitarea autorității selgiucizilor și și-au proclamat în mod deschis independența. În timp ce Imperiul Bizantin a continuat să lupte pentru supraviețuire încă aproape patru decenii
Ascensiunea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/323805_a_325134]
-
să lupte pentru supraviețuire încă aproape patru decenii, iar cruciați au luptat o vreme împotriva supremației musulmanilor în Orientul Apropiat, victoria de la Manzikert a marcat începutul ascensiunii triburilor turcice în Anatolia. Slăbirea continuă a Imperiului Bizantin și rivalitatea politico-militară dintre Sultanatul Selgiucid și Califatul Fatimid în Egipt și Siria de sud au fost factorii determinanți care au facilitat creșterea puterii beilicurilor și unirea lor Unul dintre aceste beilicuri (principate) a fost acela al tribului Söğüt, fondat și condus de Ertuğrul, în
Ascensiunea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/323805_a_325134]
-
Necip Fazıl este arestat. În primăvara lui 1947 revista își reia apariția, dar pe 6 Iunie din cauza unui articol revista este iar închisă. Necip și soția, proprietara legală a revistei, sunt arestați și judecați sub acuzația de propagandă pentru restaurarea sultanatului. Este arestat pentru o lună și 3 zile și este achitat de acuzații. În 1947 în perioada când a fost închisă revista Bűyűk Doğu Necip Fazıl scoate o revistă umoristică Borazan-Trompeta. În 1948 în urma recursului de la Curtea de Casație care
Necip Fazıl Kısakürek () [Corola-website/Science/323217_a_324546]
-
locală bantu care împrumută multe cuvinte arabe, în special în Pate, Malindi și Mombasa. Aceasta devine lingua franca pentru comerțul dintre diferite popoare . În sec. X Ali ibn al-Hassan Shirazi, un prinț persan din Shiraz, fondează în Kliwa, actuala Tanzanie, Sultanatul Kliwa, a cărui autoritate se va întinde pe întreaga coastă swahili, incluzând și Kenya. Conducerea persana va construi moschei elaborate și introduce moneda de cupru. Din această perioadă arabii se stabilesc pe coasta și fondează mai multe orașe state independente
Istoria Kenyei () [Corola-website/Science/324094_a_325423]
-
cu otomanii a fost una dintre cele mai greu de rezolvat probleme ale Conferinței de Pace de la Paris. Textul tratatului de pace cu otomanii nu a fost făcut public până în mai 1920. În ciuda curentului general de opinie, aliații permiteau supraviețuirea sultanatului și admiteau ca otomanii să păstreze Constantinopolul și o zonă restrânsă în jurul orașului. Regiunea litorală a Bosforului și Dardanelelor urmau să capete statut de teritoriu internațional, astfel încât accesul prin strâmtori să fie liber. Regiunea Anatolia, inima puterii otomane timp de
Destrămarea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/324091_a_325420]
-
(în limba turcă: "Jön Türkler") a fost o coaliție a unor grupuri cu diferite orientări, dar care erau cu toate în favoarea reformei administrației Imperiului Otoman. Mișcarea era împotriva monarhiei absolutiste a sultanatului otoman și militau pentru repunerea în drepturi a constituție Constituției Kanûn-ı Esâsî. Ei sunt cei care au bazele celei de-a doua perioade constituționale în 1908 prin ceea ce a devenit cunoscut ca „Revoluția Junilor Turci”. Termenul „” definește pe acei membri
Junii Turci () [Corola-website/Science/324359_a_325688]
-
turcii otomani și bizantini care au dus la prăbușirea Imperiului Bizantin și la ridicarea celui Otoman. După căderea Constantinopolului în 1204 în mâinile catolicilor occidentali în timpul Cruciadei a patra, Imperiul Bizantin a fost divizat și în haos, profitând de situație Sultanatul de Rum a început să ocupe teritoriile bizantine din Asia Minor (Turcia de astăzi). Imperiul de la Niceea, cel mai puternic dintre statele grecești succesoare ale Imperiului Bizantin și aflat în Turcia modernă, a fost capabil să oprească invazia turcă și
Războaiele Bizantino-Otomane () [Corola-website/Science/325582_a_326911]
-
în curs de dezvoltare din Regatul Serbiei și al doilea Imperiu Bulgar. Acest lucru a făcut ca Imperiul Bizantin și-a concentrat atenția asupra Europei și a mutat un număr mare de trupe din Asia Mică în Europa. Între timp, Sultanatul de Rum, principalul rival al Imperiului Bizantin din Asia Mică, a devenit din ce în ce mai slăbit. Acest lucru nu a însemnat însă o veste pozitivă pentru bizantini, dimpotrivă, sultanatul a fost zguduit de fanatici islamiști Ghazi care au format Sultanatul selgiucid de
Războaiele Bizantino-Otomane () [Corola-website/Science/325582_a_326911]
-
mutat un număr mare de trupe din Asia Mică în Europa. Între timp, Sultanatul de Rum, principalul rival al Imperiului Bizantin din Asia Mică, a devenit din ce în ce mai slăbit. Acest lucru nu a însemnat însă o veste pozitivă pentru bizantini, dimpotrivă, sultanatul a fost zguduit de fanatici islamiști Ghazi care au format Sultanatul selgiucid de Rum. Unul din liderii lor, Osman I, a început hărțuirea frontierelor estice bizantine. În 1299, s-a autoproclamat ca sultanul Osman I și, ulterior, teritoriile aflate sub
Războaiele Bizantino-Otomane () [Corola-website/Science/325582_a_326911]
-
Între timp, Sultanatul de Rum, principalul rival al Imperiului Bizantin din Asia Mică, a devenit din ce în ce mai slăbit. Acest lucru nu a însemnat însă o veste pozitivă pentru bizantini, dimpotrivă, sultanatul a fost zguduit de fanatici islamiști Ghazi care au format Sultanatul selgiucid de Rum. Unul din liderii lor, Osman I, a început hărțuirea frontierelor estice bizantine. În 1299, s-a autoproclamat ca sultanul Osman I și, ulterior, teritoriile aflate sub conducerea sa au devenit cunoscute sub numele de Imperiul Otoman. Acesta
Războaiele Bizantino-Otomane () [Corola-website/Science/325582_a_326911]
-
4 ani, timp în care populația băștinașă nu i-au plăcut prea mult, dar nici poziția strategică nu s-a dovedit atât de importantă precum credeau. The island was also come across by Somali sailors. Insula a trecut sub controlul sultanatului Mahra în 1511. Mai târziu, în ianuarie 1876, insula a devenit o colonie engleză respectiv și un protectorat simultan cu guvernarea locală a sultanatului Mahra. Pentru britanici s-a dovedit a fi o oază strategică. O corabie a unei companii
Socotra () [Corola-website/Science/325789_a_327118]
-
precum credeau. The island was also come across by Somali sailors. Insula a trecut sub controlul sultanatului Mahra în 1511. Mai târziu, în ianuarie 1876, insula a devenit o colonie engleză respectiv și un protectorat simultan cu guvernarea locală a sultanatului Mahra. Pentru britanici s-a dovedit a fi o oază strategică. O corabie a unei companii orientale de transport cu aburi, denumită "Aden" s-a scufundat aici după ce a lovit o barieră de recif, în 1897, cu pierirea a 78
Socotra () [Corola-website/Science/325789_a_327118]
-
dovedit a fi o oază strategică. O corabie a unei companii orientale de transport cu aburi, denumită "Aden" s-a scufundat aici după ce a lovit o barieră de recif, în 1897, cu pierirea a 78 de oameni. În octombrie 1967, sultanatul Mahra a fost desființat. Pe 30 octombrie, în același an, insula a devenit parte a Yemenului de Sud (fiind cunoscut mai târziu ca Yemen). Astăzi se află, la fel, în componența statului independent Yemen. Pirații somalezi au început să folosească
Socotra () [Corola-website/Science/325789_a_327118]
-
Poarta de fier și altele, sunt folosite până în zilele noastre la intrarea pe Munte, În anul 1517 Ierusalimul si Muntele Templului au intrat, fără prea mult zgomot, în stăpânirea sultanului turc Selim I și a Imperiului Otoman. care a cucerit sultanatul mameluc al Egiptului și posesiunile acestuia în Asia. Fiul lui Selim, Soliman I Magnificul, a investit mult în construcțiile din Ierusalim, culmea lor fiind reprezentată de ridicarea și repararea zidurilor cetății (numită în zilele noastre Orașul vechi), inclusiv zidurile Muntelui
Muntele Templului () [Corola-website/Science/325011_a_326340]
-
Asediul Niceei a avut loc între 14 mai și 19 iunie 1097, în timpul Primei cruciade. Niceea, oraș situat pe malul răsăritean al lacului cu același nume, fusese capturată de la Imperiul Bizantin de către turcii selgiucizi în anul 1081, constituind capitala Sultanatului selgiucid de Rum. În 1096, participanții la Cruciada săracilor, reprezentând faza inițială a Primei cruciade, au prădat împrejurimile orașului, înainte de a fi înfrânți categoric de către turci. Ca urmare, sultanul selgiucid Kilij Arslan I a considerat că cel de al doilea
Asediul Niceeii () [Corola-website/Science/324559_a_325888]
-
unui vilaiet. În Algeria, "wăli" este "guvernatorul" unei provincii, fiind un oficial numit de șeful statului. În Iran, "văli" este guvernatorul sau un conducătorul local al unei provincii. "" era desemnat, de cele mai multe ori, un ofițer de rang înalt, un pașă. Sultanatul Oman a numit un "LiWali" care să guverneze Mombasa, Kenya în perioada când a avut controlul asupra orașului. După reforma administrativă din 1997, guvernul central numește un "wăli" (guvernator) pentru fiecare regiune a Marocului. Între anii 1926 - 1969, districtul Swat
Valiul () [Corola-website/Science/326080_a_327409]
-
Sultanatul Mameluc (turcă:"Memlük Sultanlığı") a fost un stat islamic, medieval, independent, din Egipt, cu capitala la Cairo, care a existat de la răsturnarea dinastiei Ayyubide până la cucerirea otomană a Egiptului în 1517. Casta de guvernământ a sultanatului a fost compusă de
Sultanatul Mameluc (Cairo) () [Corola-website/Science/329524_a_330853]
-
Sultanatul Mameluc (turcă:"Memlük Sultanlığı") a fost un stat islamic, medieval, independent, din Egipt, cu capitala la Cairo, care a existat de la răsturnarea dinastiei Ayyubide până la cucerirea otomană a Egiptului în 1517. Casta de guvernământ a sultanatului a fost compusă de mameluci, soldați predominanți cumani. Mamelucii au fost sclavi convertiți la islam, de origine cerchezi, bulgari sau alte popoare balcanice și caucaziene, care au fost folosiți drept structură de bază în armata egipteană a sultanilor ayyubizi. Fiecare
Sultanatul Mameluc (Cairo) () [Corola-website/Science/329524_a_330853]
-
cum cavaleria mamelucilor nu a făcut față artileriei otomane și ieniceri. La 24 august 1515, în bătălia de la Marj Dabiq, sultan Al-Ghawri a fost ucis. Siria a trecut în posesia turcilor, care au fost salutați în multe locuri ca eliberatori. Sultanatul mamelucilor a supraviețuit până în 1517, când a fost cucerit de Imperiul Otoman. Sultanul Selim I al Imperiului Otoman a cucerit Cairo pe 20 ianuarie, centrul de putere fiind transferat apoi la Constantinopol. Deși nu în aceeași formă ca și în
Sultanatul Mameluc (Cairo) () [Corola-website/Science/329524_a_330853]
-
mamelucilor a supraviețuit până în 1517, când a fost cucerit de Imperiul Otoman. Sultanul Selim I al Imperiului Otoman a cucerit Cairo pe 20 ianuarie, centrul de putere fiind transferat apoi la Constantinopol. Deși nu în aceeași formă ca și în Sultanatul, Imperiul Otoman i-a păstrat pe mameluci drept clasă conducătoare egipteană.
Sultanatul Mameluc (Cairo) () [Corola-website/Science/329524_a_330853]
-
Al Malik az-Zahir Saif ad-Din ibn Anas (sau Barquq, în arabă: المالك الظاهر سيف الدين برقوق بن أنس , circa 1339 - iunie 1399) supranumit și Al Usman al-Yalbughawi اليبغاوى a fost sultan mameluc al Sultanatului Egiptului, cel dintâi din "dinastia" Burdjită. A domnit între anii 1382-1389 și 1390-1399. A fost cerchez că și majoritatea sultanilor burdjiți (regimul burdjit se numea de aceea și Dawlat al Djarkas - statul cerchezilor). Cerchez de origine, cioban, fiu al unui
Barkuk () [Corola-website/Science/329660_a_330989]
-
s-a distins în mod deosebit, a fost recrutat la oaste de către emirul Yalbogha Al Umari, care fusese tutorele sultanului și mâna lui dreapta. De aceea Barkuk a fost supranumit și „al Yalbughawi”. Numele Barkuk înseamnă „pruna”. Din anul 1341 sultanatul mameluc al Egiptului era guvernat de urmașii lui Al-Nassir Muhammad, dar nici unul din ei nu s-a dovedit suficient de puternic pentru a exercita un control eficient. Mulți din ei erau minori la data înscăunării și erau manevrați de diversele
Barkuk () [Corola-website/Science/329660_a_330989]
-
de aceasta, Barkuk a evadat, a adunat o oaste de cerchezi și de beduini arabi beduini, și în fruntea ei a revenit la putere la Cairo în februarie 1390. El a schimbat apoi pe toți guvernatorii și funcționării superiori din sultanat. Principalul conducător al rebelilor, Mintash, a fost urmărit și ucis. În anii 1393-1394 primejdia unei invazii din partea turco-mongolilor lui Timur Lenk a devenit tot mai iminentă. În 1393 Barkuk a poruncit execuția solilor lui Timur Lenk, care veniseră să-i
Barkuk () [Corola-website/Science/329660_a_330989]
-
în campanii militare în Transcaucazia, Rusia și India. Barkuk a murit în iunie 1399 și i-a urmat la tron fiul său, Faradj, poreclit mai tarziu An-Nasser Faradj, care va trebui să se măsoare cu invazia lui Timur Lenk în sultanat. Urmașii lui Barkuk au reprezentat așa numita dinastie Zahirită (1382-1412) Barkuk a dat atenție finanțelor și agriculturii, a sprijinit științele, artele și literatura, în acelaș timp a încurajat frățiile mistice și a făcut pelerinaje la mormintele lui Al Shafii și
Barkuk () [Corola-website/Science/329660_a_330989]