458 matches
-
civilizației egiptene n-a încetat să-i uimească pe istorici, în timpul celor două milenii care au precedat formarea "Regatului Unit", culturile neolitice au continuat să se dezvolte, dar fără modificări profunde, în mileniul al IV-lea, însă, contactele cu civilizația sumeriană provoacă o adevărată mutație. Egiptul împrumută sigiliul-cilindru, arta de a zidi cu cărămizi, tehnica construirii corăbiilor, numeroase motive artistice și, mai ales, scrierea, care apare brusc, fără antecedente, la începutul primei Dinastii (în jurul anilor ~ 3000) '. Dar, foarte repede, civilizația egipteană
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
și Tefnut, părinții zeului Geb (Pământul) și ai zeiței Nut (Cerul). Demiurgul a efectuat Creația mastur-bându-se sau scuipând. Expresiile sunt naiv grosolane, dar sensul lor este clar: divinitățile se nasc din substanța însăși a Zeului Suprem. Ca și în tradiția sumeriană (§ 16), Cerul și Pământul erau unite într-un hieros gamos neîntrerupt, până în momentul în care au fost separați de către Su, zeul atmosferei 9. Din unirea lor au venit pe lume Osiris și Isis, Seth și Neftis, protagoniști ai unei drame
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
vedea documentația la C. Renfrew, op. Cit., pp. 214 sq. 23 Renfrew, op. Cit., p. 152. A se vedea, de asemenea, G. Daniel și J. D. Evans, The Western Mediterranean, p. 21. G. Zuntz se gândește totuși la o influență egipteană sau sumeriană; cf. Persephone, pp. 10 sq. 24 într-adevăr, întrucât structura tectonică a Stonehengelui pare să implice, de asemenea, funcția de observator astronomic, e probabil ca sărbătorile principale să fi fost în relație cu schimbările anotimpurilor, precum la triburile Hopi și
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
text face aluzie la "fixarea destinelor" de adunarea zeilor; cf. Gurney, op. Cit., p. 152, id., "Hittite Kingship", pp. 107 sq. 13 E vorba de traduceri hittite din texte hurrite, efectuate în jur de ~ 1300. "Teogonia" hurrită reflectă sincretismul cu tradițiile sumeriene și nord-siriene mai vechi. Anu, cel mai important dintre zei, se prosterna în fața lui și îl slujea. Dar după nouă ani, Anu 1-a atacat și 1-a învins. Atunci Alalu s-a refugiat în lumea subterană și Kumarbi a
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
de bază pare aceeași: omul a fost format dintr-o materie primă (pământ, lemn, os) și a fost animat prin suflarea creatorului, în numeroase cazuri, forma sa este aceea a creatorului său. Altfel spus, așa cum am văzut cu privire la un mit sumerian, prin "forma" și prin "viața" sa omul împărtășește, întrucâtva, condiția Creatorului. Numai corpul său aparține "materiei"6. 3 Adăugăm că verbul creator al zeilor este atestat în alte tradiții; nu numai în teologia egipteană, ci și la polinezieni. Cf. M.
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
și ele împărtășesc escnțialmente același simbolism: necesitatea de a distruge radical o lume și o umanitate degenerate, pentru a le putea recrea, adică a le restitui integritatea inițială. Dar această cosmologie ciclică se dovedește a fi deja modificată în versiunile sumeriană și akkadiană. Redactorul povestirii biblice reia și prelungește reinterpretarea catastrofei diluviale: el o ridică la rangul unui episod al "istoriei sfinte". Iahve pedepsește stricarea omului și nu-i pare rău după victimele cataclismului (cum fac zeii în versiunea babiloniană: cf.
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
rădăcinile în religia canaaneană 37. Într-adevăr, cultul lui Baal comporta acești nâbâim (ci. HI Regi, 18:19 sq.; IV Regi, 10: 19). Dar e vorba de un tip de experiență extatică destul de comun în Orientul Apropiat antic, cu excepția Egiptului. Sumerienii cunoșteau "omul care pătrunde în Cer", nume 33 Vezi lista acestor sanctuare în G. Fohrer, op. Cit., pp. 111-113. Asupra sincretismului cultelor, vezi G. W. Ahlstrom, Aspects ofSyncretism în Izraelite Religion, pp. 11 sq.; H. H. Rowley, op. Cit., pp. 58 sq
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
eliberează apele care se îndreaptă spre mare "asemeni unor vaci mugind" (RV, I, 32). Bătălia unui zeu împotriva unui monstru ofidian sau marin constituie, se știe, o temă mitică destul de răspândită. Ne amintim lupta dintre Ra și Apophis, dintre zeul sumerian Ninurta și Asag, dintre Marduk și Tiamat, dintre zeul hittit al furtunii și șarpele Illuyankas, dintre Zeus și Typhon, dintre eroul iranian Thraetaona și dragonul cu trei capete, Azhi-dahăka. În unele cazuri (Marduk-Tiamat, de pildă), victoria zeului constituie condiția prealabilă
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
sa de vrăjitoare asupra întregului univers, asemeni zeului suprem. Isis a fost de atunci venerată drept mama universală, fiecare om reprezentând o picătură din sângele zeiței egiptene. În toate religiilor sângele este sinonim cu viața. De exemplu, potrivit unei tradiții sumeriene, specia umană a luat naștere din amestecul sângelui divin cu pământul. Asociind sângele cu vinul, religiile de origine semitică au vrut să-i dea acestei băuturi valențe de imortalitate. Proprietatea de băutură a nemuririi se regăsește în epoca elenică odată cu
Istoria vinului by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER () [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
tăietura cea mai clasică să presupui: Putem considera ca un demers prealabil arta rupestră a oamenilor epocii glaciare, în care imaginea devine treptat semn prin schematizare. Apoi această imagine-semn evoluează; din pictografie iau naștere toate vechile sisteme de scriere: cuneiformele sumeriene etc." Rămîn cu toate acestea la ideea că mai degrabă negustoria l-a făcut pe om scriitor, nu arta. Probabil schema, semnul au precedat imaginea amplă și pretențioasă, afirmîndu-se apoi independent, cînd s-a dorit claritate și concizie. Ca și
Istoria cărții by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
o etapă în lunga ei istorie. Pentru a defini cartea, trebuie să recurgem la trei noțiuni a căror îmbinare este necesară: suportul scrierii, difuzarea și păstrarea textului, ușurința în mînuire. Cartea este mai întîi suportul scrierii; astfel, tăblițele de argilă sumeriene, papirusurile egiptene, sulurile Romei antice, manuscrisele medievale, textele noastre tipărite și microfilmele pot fi considerate cărți în ciuda marii varietăți de suporturi și forme. Ideea de carte este asociată și celei de editare, adică voinței de difuzare a unui text și
Istoria cărții by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
-lea și al IV-lea î.e.n. Putem considera ca un demers prealabil arta rupestră a oamenilor epocii glaciare, în care imaginea devine treptat semn prin schematizare. Apoi această imagine-semn evoluează; din pictografie iau naștere toate vechile sisteme de scriere: cuneiformele sumeriene, apoi mesopotamiene, hieroglifele egiptene, creto-minosiene, hitite, caracterele chinezești; este stadiul ideogramelor, în care reprezentările nu sugerează numai obiecte, ci și idei abstracte. Într-o etapă posterioară, scrierea se armonizează treptat cu limbajul, pentru a ajunge la semnele fonetice care sînt
Istoria cărții by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
Paștelui, greu de datat. Un alt vechi suport al cărții, argila, este folosit în Mesopotamia, chiar din mileniul al III-lea î.e.n.; se trasau caractere în tăblițele de argilă încă moi și umede, cu ajutorul unui instrument triunghiular; de aceea, scrierea sumerienilor și a asirienilor împrumută forma cuielor (scriere cuneiformă); apoi aceste tăblițe se coceau în cuptor pentru a le întări. S-au păstrat mai multe documente din argilă decît din lemn. S-au regăsit la Nippur, în regiunea Sumerului, tăblițe provenind
Istoria cărții by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
departe, cea mai bogată bibliografie. Situația limbilor coreeană și japoneză nu este încă clarificata pe deplin, dar înclinam să credem în posibilă lor înrudire cu limbile altaice. Există numeroase limbi moarte care intră în categoria limbilor izolate, ca de pildă sumeriana și elamita, dar și pentru acestea s-au propus posibile filiații. Elamita, de pildă, a fost relaționata cu limbile dravidiene. În perimetrul european se pot aminti, printre altele, limbile pictă, iberă și etrusca. Bibliografie specială: Allières, Jacques, Manuel pratique de
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
limbă internațională, scrisă în întregul Orient-Apropiat, din Anatolia în Iranul occidental, din Egipt pînă în Golful Persic familia afro-asiatică, ramura semitica, grupul oriental; spre deosebire de celelalte limbi semitice, cu o topica SVO, akkadiana are o sintaxa în SOV, urmare a influenței sumeriene cuneiforma de origine sumeriana; cca 600 de semne cu referință semantica și uneori silabica și care notează și vocalele 11. albaneză O Albania, Kosovo (republică recunoscută doar de o parte a comunității internaționale), Macedonia / N Grecia, Turcia, Italia, Șerbia, Muntenegru
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
restul limbilor maya, atipica limba amerindiana, ramura maya; accentuala; ergativă; SVO latină 146. hurită LM , Orientul Apropiat antic, începtul mîl. ÎI i.C. proto limba ce stă la originea limbilor din familia caucaziana; aglutinanta; ergativă silabarică cuneiforma akkadiana și idiograme sumeriene 147. iakută (sakha tyla) OR în Republică Sakha (Iakuția) din Siberia (Federația Rusă) familia altaica, ramura turcica, grupul turcic siberian de nord; aglutinanta, armonie vocalica; fără gen gramatical; SOV chirilica, cu cinci litere suplimentare 148. ibanag N Filipine (Isabela și
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
rând, de către tinerii asistenți, cărțile, bagheta, harta lumii, creta, buretele, și alte ustensile necesare pentru desfășurarea expunerii. Aveai impresia că va veni un vicar, un episcop sau un reprezentant al Vaticanului, nu un profesor de economie. Istoria contabilității începea cu sumerienii, egiptenii, grecii și romanii și avea punctul culminant atunci cînd profesorul vorbea despre Gingis-han, în perioada căruia au fost puse bazele contabilității duble, sau despre Luca Pacciolu, primul mare economist medieval! Nu mai puțin spectaculoase erau cursurile de "Istorie economică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
prelucrarea cuprului, ceea ce a făcut ca insula să prospere, să intre în legături comerciale cu țările din Orientul Apropiat, cu celelalte insule din Marea Mediterană sau chiar din Marea Egee. Să nu uităm proximitatea insulei de locurile unde se va naște civilizația sumeriană, de Siria și de Mesopotamia, de Babilon, Persia și Egipt, dar și de populațiile din Marea Egee și Creta. Pe vremea aceea, insula era cunoscută sub numele de Alasia țara cuprului, care avea o așezare geografică privilegiată pentru comerț, dar și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1524_a_2822]
-
fericite de comunitate și de armonie a omului cu divinitatea, e comună acestor popoare, precum comună e ideea unei catastrofe care a sfărâmat armonia primară și a prăbușit pe om în condiția mizeriei și a morții terestre. În vechea mitologie sumeriană a asirobabilonienilor nu se precizează bunăoară care a fost vina omului de-a meritat pedeapsa potopului, catastrofa care a șters paradisul de pe fața pământului. În vechea mitologie egipteană această vină e precizată în revolta oamenilor împotriva zeului suprem Ra, pe
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
pe europeni! Mînca-v-ar moartea cu tot cu mimetismul vostru revelat și plin de vedenii și conspirații! Formarea imperiului mozaic, visul de aur al ivriților farisei a fost realizat prin foc și sabie de către iudeo-creștinii Neamurilor, greci și romani. Dacă popoarele antichității - emeși/sumerieni, akkadieni, asirieni, cașiți, babilonieni - se raportau la un trecut mitic unde își căutau originile, mozaicii au urmărit să robească sau să ni-micească întreaga lume, pentru a o rezidi după cultul lor drăcesc, cum au făcut comuniștii cazari prin bolșevism
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
istoria antică, În special, psihiatria devine o manifestare oarecum obișnuită. Istoria antică ne informează despre o sumedenie de aspecte psihiatrice ale vieții obișnuite de acum cinci sau șase milenii. Cele mai semnificative informații le găsim În documente arheologice din cultura sumeriană (mesopotamiană), egipteană, elenă. Bolile psihice ale acestor populații vor fi fost legate cu siguranță mai mult de grupul la vârsta adultă. Trepanațiile craniene relativ frecvente la primitivi, care s-au practicat și la noi, au și ele o semnificație. Ne
Prelegeri academice by Prof. dr. CONSTANTIN ROMANESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92355]
-
din Magadha, convertite la budism, și discipola faimosului filozof Chandrakirti. După ce ajunge în locurile unde a trăit sihastra budistă, Veronica, deși își recuperează identitatea de tânără institutoare traversează ciudate "crize/extaze paramediumnice"811. Veronica/Rupini vorbește egipteană, ugaritică, protoelamită și sumeriană, coborând tot mai adânc, în trecut până la protolimbajele nearticulate, "o serie de țipete guturale, preumane"812. Acest proces de reîntoarcere în preistorie, corespunzând doctrinei transmigrării și reîncarnării, este însoțit de un proces de îmbătrânire rapidă, cauzată de apropierea de Dominic
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
după propriile principii și credințe. Psihologia europeană se remarcă apoi prin principiul autohtonității, deoarece europenii consideră că au o cultură proprie cu tradiție foarte veche, care nu este datoare în ceea ce are important culturii altor continente 10. În realitate, anatolienii, sumerienii, babilonienii și egiptenii au avut un rol destul de important în realizarea culturii grecești și romane, încît forțele civilizatoare s-au coagulat în centre care au urmat traseul de la est la vest în spațiul mediteranian 11. Ca atare, în mod indirect
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
absorbția continuă a sensibilității și cunoașterii a prins rădăcini cu ajutorul cărora s-a netezit calea spre decodificarea fenomenelor din jur și din marele univers. Acest fapt ne trimite, poate, la unul dintre exemplele trecutului îndepărtat, la mitologia lui Ghilgameș, eroul sumerian, nu luptând împotriva dragonului, a tenebrelor, a vrăjmașilor, ci prin semnificația a ceea ce are forța dăinuirii, a ceva ce poate fi regăsit în lumea noastră de azi. Avem nevoie, însă, ca și Ghilgameș, de un Enkidu, de prieteni adevărați, de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
a vrăjmașilor, ci prin semnificația a ceea ce are forța dăinuirii, a ceva ce poate fi regăsit în lumea noastră de azi. Avem nevoie, însă, ca și Ghilgameș, de un Enkidu, de prieteni adevărați, de o lumină însoțitoare în labirintul existențial. Sumerianul a trecut prin multe încercări, noi trecem prin altele, înfruntăm un altfel de dragon, cel al ignoranței, al necunoașterii. Și astfel, au apărut Saloanele de carte. Despre acele ediții la rând au rămas consemnări demne de a fi cercetate cândva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]