31,046 matches
-
Sînt cărți care pot aduce momente de relaxare. Probleme "filosofice" ca raportul dintre original și copie, dintre parte și întreg, ce este metafora sau ce înseamnă să fii înțelept devin simple jocuri în "poveștile" din cele două manuale. Iată cum sună un dialog "socratic" între Ruxi și prietena ei cea mai bună: " Isabela, de ce vorbesc oamenii? Isabela a strîns din buze de parcă ar fi vrut să fluiere, pe urmă a spus rar: - Cred că oamenii vorbesc pentru că vor ca ceilalți să
Copiii nu înțeleg lucruri abstracte by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15104_a_16429]
-
forțăm uși deja deschise. în schimb nu este nepotrivit să constatăm cu satisfacție că versiunea italiană este nu numai fidelă, ci și inspirată. Apropierea limbii noastre de italiană ascunde dificultăți perfide care explică de ce, cu rare excepții, vocea poetică românească sună strident în limba lui Montale. Din fericire, nu este cazul celor trei compoziții lirice, figurînd în juxtă în volumul Poeții melancoliei. Cît de nepotrivit ar fi sunat Dall'avventura di essere onesto pentru "Din aventura de a fi cinstit", primul
Poeți români în antologii italiene by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/15096_a_16421]
-
italiană ascunde dificultăți perfide care explică de ce, cu rare excepții, vocea poetică românească sună strident în limba lui Montale. Din fericire, nu este cazul celor trei compoziții lirice, figurînd în juxtă în volumul Poeții melancoliei. Cît de nepotrivit ar fi sunat Dall'avventura di essere onesto pentru "Din aventura de a fi cinstit", primul vers din "întoarcere", deși semantic și sintactic ar fi hipercorect, față de versiunea aleasă de tălmăcitorii italieni Dall'aventura di chi resta onesto (prin retroversiune ar fi "din
Poeți români în antologii italiene by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/15096_a_16421]
-
după cîteva zeci de pagini de debut care ne pun la încercare cu un delir de virtuozitate) - pasajele de "respirație", de pauză, sînt mult mai bine calculate. Efectul este tulburător: moartea lui Vasile este încremenită într-o scurtă meditație-delir care sună cam așa: "Cît de greșit, de nebunesc căutăm certitudinea în creaturile noastre, scriind cărți mereu în josul curentului, din cascaden-n cascade, tot mai diluate și mai șterse, cînd ar trebui să ne zbatem, asemeni somonilor, în susul torentului de cerneală care formează
Complexul "Mendebilul" by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15108_a_16433]
-
ș.a.m.d.". Poruncile sînt altele, căci ceea ce a rămas este lumea îngerului, celelalte întrupări ale divinului s-au retras: "introduci moneda aceea în telefonul public automat/ cu speranța că vei auzi adevărul din gura eroului principal/ dar apelul tău sună în gol". Legătura cu o supramundanul se păstrează totuși în fragmente mitice izolate de restul poemului prin ghilimele: "marele stăpîn al viselor stătea în dreptul ei șoglinziiț cu spatele lipit de suprafața ei/ cu capul mult dat pe spate și afundat
Poezia și asfaltul by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15128_a_16453]
-
seines Seins." (ultima bucată din penultimul paragraf din recapitularea de după § 2, recapitularea cu titlul "To pseudos als Gegensatz zum alethes" etc.) Traducerea românească pentru acest text pe care l-am redat în germană tocmai pentru a demonstra dificultățile de transpunere, sună: "S-ar putea atunci întâmpla ca, față în față cu uitarea ființei, omenirea să-și aducă aminte și să-și îndrepte gândurile spre ființa însăși și doar spre ea, în măsura în care va fi gândită ființa însăși - pe ea, în adevărul ei
Lupta dintre neascundere și acundere by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15119_a_16444]
-
gîndirii și e ciudat, și în același timp amuzant. Dar la noi nu s-a ajuns atît de departe. Să nu poți insulta minoritățile mi se pare un lucru bun. îmi dau seama că aici, crearea unor oportunități pentru femei sună cam leninist, ceva de genul, hai să facem noi rost de niște oameni egali, să avem compartimente pentru diversele grupuri, să creăm o aparență de egalitate. Dacă la mijloc e o carte, să zicem, o culegere de eseuri despre viitorul
Colm Tóibín - "Ca romancier, sînt captiv pe undeva, prin secolul al XIX-lea" by Magda Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15139_a_16464]
-
realitate. Libertatea ca formă de captivitate Dacă aceasta ar fi, în mare, imaginea artistului așa cum se detașează ea din cele două expoziții, un potret de ansamblu al lui Ilie Boca am încercat să-l schițez cu un alt prilej. El suna astfel, iar invocarea întregește substanțial schița de mai sus: Ilie Boca este unul dintre cei mai mai importanți pictori români contemporani. Opera sa extrem de variată și de o bogăție rar întîlnită, atît în ceea ce privește întinderea propriu-zisă cît și anvergura ei lăuntrică
Un pictor homeric: Ilie Boca by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15117_a_16442]
-
înalt, cu suma sa de trăsături caracteristice - noblețe, gravitate, eleganță și simplitate - are tot mai puțini utilizatori în politică deoarece fără o îndelungată exersare și fără o predispoziție susținută de datele interioare ale celui care își încearcă puterile cu el, sună cel mai adesea a gol. Stilul înalt i s-a potrivit premierului ca un costum de gata, cu un număr mai mic. Sfătuit de cei din jurul său sau din instinct, premierul a trecut la stilul comun, întrebuințînd frecvent elemente ale
Stilurile premierului Năstase by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15162_a_16487]
-
ascult, să citesc și să privesc, în integralitatea ei repetitivă, povestea lui Nils, cu condiția ca eu să înțeleg de ce ziua lui este așa cum zic autorii că este și de ce el merită, sau nu merită o altă soartă. (Cum vă sună, ca titlu, Ziua futută a lui Vladimir și Estragon? E mai bun decât cel original, al lui Beckett? E mai modern?) S-a modificat limbajul dramei și constatăm acest lucru citind noile piese ale dramaturgilor sârbi sau germani: se vorbește
Însemnări disparate by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/15159_a_16484]
-
bîlci, iar cînd autorul scrie "o ființă ca mine așteaptă cuvinte/ și m-au găsit/ le-am dat prilejul/ le-am dat ce le-am dat", dincolo de ironie, reflexul înalt al unei asemenea propoziții este fals, cuvintele ajunse în text sună a gol: "e în aer ceva un microb/ se dezvoltă medicina/ am făcut mătreață/ am impresia că mor/ cîntau barca pe valuri și făceau așa/ de-ai muri măcar tu/ sătul sub televizor etc." Miza unui astfel de discurs este
O carte care se vrea șocantă by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15166_a_16491]
-
ministru în România. După fatidicul decembrie '89, ministrul autohton nu mai are nici măcar grija că ar putea supăra Cabinetul 1 sau Cabinetul 2. Dar și pînă atunci, un ministru bine așezat în funcție nu se temea decît că ar putea suna telefonul, fără să-l găsească la post. Acum, de cînd cu telefoanele mobile, ministrul nici măcar grija asta n-o mai are. E adevărat că nici viața de parlamentar nu e de lepădat, dar ministrul e o persoană specială. El a
Răspunderea miniștrilor români by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15183_a_16508]
-
care înțelege limba română dar nu stăpînește vocabularul necesar dialogului. Evocările doamnei Logadi nu aveau nimic elegiac sau solemn; cu o mare naturalețe imaginativă știa să reconstituie concretețea unui gest sau farmecul unui tic verbal, care doar ei îi mai suna în auz. La un moment dat, vorbindu-mi despre Matei Caragiale mi-a spus: "rîdea ca tata". Cum rîdea Caragiale? "Închis, gutural. Așa... din gît". A încercat să-l imite și apoi, amuzată pe semne de situație, izbucnise într-un
O amintire în anul Caragiale by Tita Chiper () [Corola-journal/Journalistic/15178_a_16503]
-
-o asupră-i încă de mic copil; de faptul că vorbirea acestei limbi îi apărea învăluită într-o aură de mister, distincție și eleganță, că îi impunea printr-o anumită solemnitate ("cînd vorbești franțuzește trebuie să te îmbraci în frac", suna recomandarea unui prieten de-al tatălui său); în fine, că limba franceză îl fascina prin grația enigmatică a sunetelor și, mai tîrziu, prin extravaganțele scrierii etimologice. O asemenea atitudine - mai este oare nevoie să o spun? - dublată de extraordinara erudiție
În paradisul cuvintelor by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15168_a_16493]
-
salariați. A doua se referă la un prizonier din Iacuția siberiană care purta două coji de nucă înțepate cu acul, la ochi, ca să nu-l orbească reverberația puternică a zăpezii... Însemnarea propriu-zisă, prelucrată și apărută în Galeria cu viță sălbatică, sună astfel: Începe cu dărâmarea statuii. Vânt. Soclul dinamitat. Rafale de aer par să facă să fâlfâie pulpanele mantalei de bronz. Trupul care nu cedează. Muncitorii așarnați cu pickamerele lor, tocmai ei, care... (șters energic). Piața măturată de vijelie. Singurul, spectator
Carnetul roșu by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15197_a_16522]
-
tot cortegiul ei de derivate (Frosa, Frosinica, Frăsina etc., dar și masculinele Eufrosin, Frosin, Sin, Sinești) vine de la numele uneia dintre cele trei grații și se compune din gr. eu-, "bine" și phren, "minte, inteligență". După cum, există astăzi nume care sună modern, "citadin", deși nu se știe exact ce încărcătură poartă, cum este Răzvan. Descoperi, citind dicționarul lui Cristian Ionescu, înrudiri etimologice la care nu te-ai fi așteptat, de pildă între Marta, ("stăpînă, doamnă") și Despina, Domnica, Dominic, Chirița, Chiriac
Gogu, Costăchel și Gioconda by Al. Ioani () [Corola-journal/Journalistic/15211_a_16536]
-
răsfoiești cartea, găsești o secvență tare, salvatoare, senzațional, ăsta-i titlul, la concurență cu restul, știrea îți intră pe ultima pagină, stai până la ora 17, după-amiază, anume să vezi dacă rămâne până la capăt, da, se citește în sumarul final, îl suni pe autor și-i dai vestea cea mare, să cumpere ziarul de mâine, neapărat. Apoi pleci fericit acasă. Și imediat după plecarea ta, șeful cel mare explodează, scoțând furios știrea din sumar: "Să-și facă ziarul lor, dacă vor publicitate
Singurătatea jurnalistului cultural by Ion Zubașcu () [Corola-journal/Journalistic/15210_a_16535]
-
negru pe cele rele; întrebat după fiecare film vizionat cum i s-a părut, M răspundea invariabil „Bun!”, deoarece, generic, filmele intrau pentru el la lucrurile bune - vezi pp. 88-89) și o filozofie de viață care, rezumată de Matei Călinescu sună așa: „«Everybody is different», repetă M. Iar dacă toți oamenii sînt diferiți, pare a gîndi M, e cu totul firesc să fii diferit; implicit, de vreme ce toți sunt diferiți, trebuie respectată diferența - chiar dacă n-o poți înțelege. Și, desigur, a încerca
Lumea lui M by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13380_a_14705]
-
autoritățile croate, imediat după dobîndirea independenței, să-și lase casele și să ia drumul pribegiei. Mai mult, o afirmație precum „În Serbia comunismul nu s-a prea schimbat, nici măcar formal; În Croația comuniștii nu mai sînt la putere” (p. 97), sună cinic dacă ne gîndim că președintele Croației era, la vremea acordării interviului, Franjo Tudjman, un individ nu cu mult mai evoluat în privința ideilor democratice decît omologul său sîrb, Slobodan Milosevici. Majoritatea interviurilor cuprinse în această carte au fost realizate în
Laptopul și Evanghelia by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13412_a_14737]
-
spun așa: al treilea logodnic al tău, dar viu”. Nu mai mergea nimeni în afară de el la familia Mañara. Era puțin surprinzătoare lipsa aceea de rude sau de prieteni. Mario n-avea nevoie să-și inventeze un mod special de a suna la ușă, toți știau că era el. În decembrie, pe o căldură umedă și blândă, Delia reuși să termine lichiorul concentrat de portocală, și-l băură fericiți într-un amurg cu furtună. Soții Mañara n-au vrut să-l guste
O povestire inedită în românește by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/13372_a_14697]
-
o perlă vie. Mario se gândi la ochiul sărat ca o lacrimă ce-ar aluneca printre dinți când îl mesteci. - Trebuie să-i schimbi mai des apa, sugeră. - În zadar, e bătrân și bolnav. Mâine o să moară. Anunțul acesta îi sună ca o reîntoarcere la tot ce era mai rău, la Delia torturată de doliu și la vremurile de la început. Încă atât de aproape de cele întâmplate, de treapta scării și de podul din port, cu poze de-ale lui Héctor ivindu
O povestire inedită în românește by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/13372_a_14697]
-
gigantului Emanat. Drept răsplată, precupețele și mamelucii au început să fie avansați în grad. Mi s-a povestit de cazul unora, de pe la Caracal, cărora li s-a propus direct profesoratul, dar după o intensă deliberare au spus că, nu, „conferențiar sună mai bine, că profesor e și văru-meu de la sat...” Ce fel de studenți produc acești profesioniști ai șperțului, ai plasei cu vânat și-ai bradului de Crăciun (plus cadourile de rigoare) începe să se vadă. E suficient să urmărești ortografia
Vremea „colectorilor” by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13408_a_14733]
-
omul de rînd poate denunța corupția acolo unde o descoperă. Idee mai tîmpită ca asta nu se putea imagina. De unde să știe cetățeanul obișnuit din România de marea corupție, pentru care a fost înființat PNA-ul? La acest telefon vor suna pîrliții de rînd care îi vor denunța pe corupții de rînd, transpunere în viață a indicației dlui Ion Iliescu, făcute cu cîteva luni în urmă, ca omul obișnuit să-i ia de guler pe corupți. Asta e o prostie, o
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13429_a_14754]
-
să diminueze calitatea sau nivelul de înțelegere a unui text. Dimpotrivă, îl face mai interesant, adăugînd poeticității scriiturii, poeticitatea limbii înseși. Altfel cum să numim textul rezultat dintr-o traducere autohtonizantă: “inspirat după” sau “adaptat după”? Evident, textul trebuie “să sune” românește/englezește, dar aici intervine talentul traducătorului de a păstra un echilibru fericit între “identitate” și “străinătate”. Dar să revenim la proverbe, pentru ca, vorba ceea: “O vorbă bună stinge focul mai curînd decît o bute de apă”/ “Good words cool
Despre cai, oale și vin by Magda Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13450_a_14775]
-
înțeleg pe Krapp în exercițiul lui obsesiv de a-și pune sub lupă trăirile din trecut și de a-și asculta, ca într-un ritual perfect al inactivității, analizele ce le însoțesc. Eu am carnete, el, benzi de magnetofon. Vocea sună ciudat. Puternic, major. Scrisul meu pare bizar. Acolo, pe bandă, cuvintele sînt rostite cu siguranță, cu vioiciune în glas, cu aplomb. Acelui Krapp, mai tînăr, mai viril, mai important, îi place să emită tot felul de teorii, să comită evaluări
Krapp versus Krapp by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13441_a_14766]