255 matches
-
tradiția strămoșilor”; „Sunna este veșmântul de deasupra și cel de dedesubt; la ei toate lucrurile trebuie să fie îndreptate spre qibla, din respect pentru ea”. Predominantă, în prezent, în Arabia Saudită și Qatar, școala hanbalită este cea mai tradiționalistă școală juridică sunnită, reușind să se se facă acceptată și să se impună abia începând cu secolul al VI-lea. Această școală a avut numeroși adepți în Siria și Mesopotamia, unde selgiukizii au provocat declinul ei, prin susținerea școlii hanefite. Taqî ad-Dîn Aḥmad
Școala hanbalită () [Corola-website/Science/334294_a_335623]
-
(în arabă: "Laylat al Baraat"; "ليلة البراءة", turcă: "Berat Kandili") este una dintre nopțile considerate sfinte în religia islamică. Se sărbătorește în noaptea de 14 spre 15 a lunii , lună premergătoare lunii sfinte Ramadan, mai ales de către musulmanii sunniți. În această noapte musulmanii citesc din Coran, se căiesc pentru păcatele săvârșite, îndeplinesc rugăciuni, dua și dhikr. Shab-E-Barat înseamnă noaptea iertării sau ziua ispășirii. Suniții privesc noaptea de Berat ca fiind una a mântuirii. Diferite hadith-uri, unele mai slabe, altele
Noaptea Barat () [Corola-website/Science/334307_a_335636]
-
Cucerește centrul Iranului în 1504, iar până în 1508 pacifică frontiera de Vest și aduce sub stăpânirea sa Bagdadul și Sud-Vestul Iranului. În 1510 cucerește Heratul și Khorasanul. În teritoriile cucerite, impune islamul șiit cu forța și îi expulzează pe clericii sunniți. Motivele invocate inițial de Ismail I și apoi de urmașii săi se refereau mai mult la aspecte geo-politice și culturale, decât pur religioase: Ismail I a declarat public că urăște sunniții și persecuțiile impuse de regimul său au fost crude
Convertirea Iranului la islamul șiit () [Corola-website/Science/335262_a_336591]
-
islamul șiit cu forța și îi expulzează pe clericii sunniți. Motivele invocate inițial de Ismail I și apoi de urmașii săi se refereau mai mult la aspecte geo-politice și culturale, decât pur religioase: Ismail I a declarat public că urăște sunniții și persecuțiile impuse de regimul său au fost crude. Singura alternativă viabilă pentru oamenii care se aflau sub dominația lui era convertirea, altfel ar fi fost omorâți. Procesul a fost unul destul de rapid, deoarece la mijlocul secolului al XVI-lea, Iranul
Convertirea Iranului la islamul șiit () [Corola-website/Science/335262_a_336591]
-
viabilă pentru oamenii care se aflau sub dominația lui era convertirea, altfel ar fi fost omorâți. Procesul a fost unul destul de rapid, deoarece la mijlocul secolului al XVI-lea, Iranul era deja o țară șiită și devenise oarecum izolată între vecinii sunniți. Deși procesul de convertire a durat în total aproximativ un secol, șiismul nu a devenit confesiunea predominantă pe tot teritoriul Iranului de azi și nici pe teritoriul controlat de dinastia Safevidă. Șiismul a prins mai ales la persanofoni, dar au
Convertirea Iranului la islamul șiit () [Corola-website/Science/335262_a_336591]
-
pe loc. În afară de convertiri, rata de creștere a elementului șiit în Iran a fost dat și de imigrarea în Iran a șiiților din alte teritorii musulmane. Ei au fost invitați în Iran pentru a li se oferi protecție față de majoritatea sunnită existentă în teritoriile din care proveneau. Procesul de convertire a avut fluctuații de-a lungul perioadei Safevide, în funcție de gradul de toleranță al șahilor față de minoritățile religioase. De exemplu, șahul Abbas I (1588-1629) a fost șahul cu cel mai mare grad
Convertirea Iranului la islamul șiit () [Corola-website/Science/335262_a_336591]
-
Otoman și o apropiere de cultura persană. Din acest moment se poate vorbi despre o secesiune religioasă în rândul turcofonilor. Ca urmare a persecuțiilor, erudiții sunniți au fugit din Iran în țările musulmane din jur. India mogulilor a oferit găzduire sunniților emigrați din Iran într-o mare măsură, astfel încât aceștia au putut continua să scrie și să publice, creându-se astfel o școală literară aparte - sabq-i Hindi - care a avut mare influență asupra evoluției ulterioare a culturii din India islamică. Obiectivele
Convertirea Iranului la islamul șiit () [Corola-website/Science/335262_a_336591]
-
așa la cote reduse. În opinia istoricilor, stabilirea inițială a șiiților în zonă a creat probleme mult mai târziu, în secolul XX, când irakienii au avut dificultăți în consolidarea unei națiuni, ca urmare a diferențelor de ordin religios dintre arabii sunniți din centrul Irakului și arabii șiiți din sud. Afganistanul modern a apărut ca urmare a conflictului de care afganii l-au avut cu autoritatea șiită din Iran. Când autoritățile safevide au încercat să impună cu forța șiismul în teritoriile locuite
Convertirea Iranului la islamul șiit () [Corola-website/Science/335262_a_336591]
-
Însă demersul lui ῾Abd-al-Malik a avut aceleași rezultate ca cel al tatălui său, al-Walīd încercând să-și numească drept succesori fiii, privându-l astfel de drepturi pe fratele său, Sulaymăn. Din cauza acestei instabilități din interiorul califatului omeyyad și a nemulțumirii sunniților conservatori, care îi acuzau pe califii omeyyazi de nerespectarea Coranului, partizanii lui ῾Ali, șiiții, care nu uitaseră nici acum nedreptatea ce le fusese făcută, încep să câștige simpatizanți din rândul marii mase, care avea la rândul ei nemulțumiri de ordin
Declinul califatului ommeyad și apariția califatului abbasid () [Corola-website/Science/335346_a_336675]
-
("Moscheea Mamă a Tuturor Orașelor") este cea mai mare moschee sunnită din orașul Bagdad, Irak. Numită inițial "Umm al-Ma'arik" ("Mama Tuturor Bătăliilor"), moscheea a fost construită pentru a comemora victorie a lui Saddam Husein în urma Războiului din Golf din anul 1991. Construcția locașului a început în mod oficial pe
Moscheea Umm al-Qura () [Corola-website/Science/335388_a_336717]
-
aniversarea de 61 de ani a lui Saddam Husein și a fost finalizat pe data de 28 aprilie 2001, la zece ani după Războiul din Golf. Situată în cartierul al-Adel din vestul Bagdadului, zona cu cea mai mare comunitate musulmană sunnită din oraș, construcția Moscheii Umm al-Qura a costat aproximativ 7,5 milioane de dolari. are un design arhitectural unic, dovedind în acelaș timp puternica amintire a războiului. Edificiul are 4 minarete situate în perimetrul său, toate de forma unor țevi
Moscheea Umm al-Qura () [Corola-website/Science/335388_a_336717]
-
din calcar alb și mozaic albastru, iar în curte se află câteva medalioane din mozaic cu semnătura aurie a președintelui irakian. După căderea lui Sadam Hussein în urma invaziei din Irak din anul 2003, moscheea a fost preluată de o organizație sunnită numită "Asociația Învățaților Musulmani" ("Association of Muslim Scholars"). Curând, locașul a devenit un centru de propagandă și de recrutare al insurgenților irakieni, asociația fiind un aliat de facto al organizației teroriste al-Qaida. În anul 2007, asociația a fost înlăturată de la
Moscheea Umm al-Qura () [Corola-website/Science/335388_a_336717]
-
Association of Muslim Scholars"). Curând, locașul a devenit un centru de propagandă și de recrutare al insurgenților irakieni, asociația fiind un aliat de facto al organizației teroriste al-Qaida. În anul 2007, asociația a fost înlăturată de la conducerea moscheii de către "Fundația Sunnită" ("Sunni Endowment"), o agenție cvasiguvernamentală ce se ocupă de administrarea celor mai multe moschei sunnite din Irak. Pe data de 28 august 2011, a avut loc un atentat sinucigaș în timpul rugăciunii, omorând cel puțin 28 de persoane și rănind alte 30. Printre
Moscheea Umm al-Qura () [Corola-website/Science/335388_a_336717]
-
de recrutare al insurgenților irakieni, asociația fiind un aliat de facto al organizației teroriste al-Qaida. În anul 2007, asociația a fost înlăturată de la conducerea moscheii de către "Fundația Sunnită" ("Sunni Endowment"), o agenție cvasiguvernamentală ce se ocupă de administrarea celor mai multe moschei sunnite din Irak. Pe data de 28 august 2011, a avut loc un atentat sinucigaș în timpul rugăciunii, omorând cel puțin 28 de persoane și rănind alte 30. Printre victime s-a numărat și un parlamentar irakian.
Moscheea Umm al-Qura () [Corola-website/Science/335388_a_336717]
-
și cu influențe șiite consistente, consideră că această zi este ziua de naștere a califului Ali și ziua căsătoriei sale cu Fatima, fiica Profetului Muhammad, în timp ce pentru șiiți ziua de Nevruz este ziua în care Ali a fost ales calif; sunniții asociază de obicei sărbătoarea cu elementele din natură și cu evoluția vegetației. Grupurile "Tahtaci" (lit. “lemnarii”), una dintre comunitățiile Alevi, numite astfel datorită activităților cu care se îndeletnicește, și anume cele din domeniul forestier, se numără printre “comunitățile heterodoxe de
Nowruz () [Corola-website/Science/331831_a_333160]
-
datorează faptului că școala Maliki consideră practică din Medina, împreună cu hotărârile derivate, să fie mutawătir, adică să fie cunoscute și practicate de către atât de mulți oameni pentru că nu poate fi decât o tradiție profetica. Școala Maliki diferă de celelalte școli sunnite de drept în special din sursele pe care le utilizează pentru derivarea de hotărâri. Toate școlile folosesc Coranul că sursa primară, urmat de tradiția profetica a profetului Muhammad, transmis că hadis. În școala Maliki, tradiția declarată include nu numai ceea ce
Maliki () [Corola-website/Science/331853_a_333182]
-
profetica a profetului Muhammad, transmis că hadis. În școala Maliki, tradiția declarată include nu numai ceea ce a fost înregistrat în hadisuri,ci și hotărârile juridice ale celor patru califi - în special Umăr. Malik bin Anas a acceptat împreună cu majoritatea juriști sunniți, dar cu condiții, un consens cu caracter obligatoriu cu privire la raționamentul analogic. Există mici diferențe în metodele preferate de Salat, sau rugăciune, în școala Maliki.
Maliki () [Corola-website/Science/331853_a_333182]
-
al lui Muhammad. Mai mult, Bilal bin Rabah l-a însoțit pe Muhammad în toate campaniile militare importante. După moartea lui Muhammad în 632, biografia lui Bilal este destul de neclară din cauza discrepanțelor dintre surse, în special dintre cele cu influențe sunnite și cele cu influențe șiite. Conform surselor sunnite, Bilal a continuat să fie muezin în timpul califatului lui Abu Bakr, însă și-a întrerupt această activitate când Umar bin al-Khattab a devenit calif. Unele surse șiite susțin faptul că după moartea
Bilal bin Rabah () [Corola-website/Science/331888_a_333217]
-
l-a însoțit pe Muhammad în toate campaniile militare importante. După moartea lui Muhammad în 632, biografia lui Bilal este destul de neclară din cauza discrepanțelor dintre surse, în special dintre cele cu influențe sunnite și cele cu influențe șiite. Conform surselor sunnite, Bilal a continuat să fie muezin în timpul califatului lui Abu Bakr, însă și-a întrerupt această activitate când Umar bin al-Khattab a devenit calif. Unele surse șiite susțin faptul că după moartea lui Muhammad, Bilal bin Rabah nu a mai
Bilal bin Rabah () [Corola-website/Science/331888_a_333217]
-
deoarece nu dorea să-i sprijine pe Abu Bakr și Umar bin al-Khattab în ceea ce privește conducerea califatului islamic, ci pe vărul lui Muhammad, Ali bin Abi Talib. Există mai multe variante în ceea ce privește data și locul decesului lui Bilal bin Rabah. Sursele sunnite indică faptul că acesta a murit undeva în Siria (Damasc, Alep sau Darayya) între anii 638- 642. Șiiții susțin că Bilal a murit la Damasc în 641,când avea puțin peste 60 de ani. Mormântul lui Bilal al-Habashi se află
Bilal bin Rabah () [Corola-website/Science/331888_a_333217]
-
total. Imamii șiiți insistă asupra faptului că această zi nu trebuie privită ca o zi festivă, ci mai degrabă, ca o perioadă de inactivitate, durere și doliu. Spre deosebire de șiiți, care atribuie zilei de Ashura celebrarea masacrului de la Karbala, unii musulmani sunniți sărbătoresc această zi conform relatărilor atribuite lui Muhammad. Sunt însă și sunniți care acceptă că Ashura este ziua atribuită martiriului imamului Husayn. În funcție de hadith-urile care fac referire la aceasta, comemorarea zilei Ashura are diverse semnificații: acostarea Arcăi lui Noe, căința
Sărbătoarea Ashura () [Corola-website/Science/333586_a_334915]
-
În anul 1930, Ashura a fost interzisă de către Reza Shah în Iran, iar în timpul regimului lui Saddam Hussein a fost văzută ca o amenințare și interzisă pentru mai mulți ani. Diferența de opinie în ceea ce privește credincioșii celor două comunități, șiiții și sunniții, este recunoscută la nivelul întregii lumi musulmane. Astfel, în momentul în care în unele țări există mase semnificative de partizani ai ambelor grupări, de cele mai multe ori, celebrarea Ashurei se soldează cu violență.
Sărbătoarea Ashura () [Corola-website/Science/333586_a_334915]
-
a celor ce au luptat alături de el, rămânând în istorie și reprezentând un eveniment ce va fi celebrat an de an de către adepții șiiți cât și de sunniți. Cele două facțiuni celebrează același eveniment însă în mod diferit și anume: sunniții comemorează sacrificiul făcut de Husayn, iar șiiții îl comemorează, dar într-un mod aparte, plângând, lovindu-se în piept și chiar autoflagelându-se. Această bătălie își are rădăcinile cu mulți ani în urmă. A pornit de la asasinarea celui de-al patrulea
Bătălia de la Karbala () [Corola-website/Science/333585_a_334914]
-
Coranul, hadith-ul și dreptul musulman). Un alt principiu utilizat pentru înțelegerea și aplicarea legislației islamice este cel al „analogiei” (qiyas), ceea ce presupune utilizarea rațiunii umane pentru a compara situații noi cu cele deja existente în legislație. Persoanele de religie musulmană sunnită recunosc patru școli juridice (malekită, hanefită, șafeită, handbalită). În Imperiul Otoman, mai ales începând cu secolul al XVI-lea, s-a acordat o importanță deosebită organizării întregii administrații în conformitate cu shari’a, așa cum era aplicată de școala hanefită, considerată cea mai
Legislația Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/333594_a_334923]
-
hanefită, șafeită, handbalită). În Imperiul Otoman, mai ales începând cu secolul al XVI-lea, s-a acordat o importanță deosebită organizării întregii administrații în conformitate cu shari’a, așa cum era aplicată de școala hanefită, considerată cea mai liberală dintre școlile de jurisprudență sunnită. O altă lege a Imperiului Otoman a fost Kanun-ul. Termenul provine din greaca veche de la ”"kanôn"” ("κανών"), semnificând o măsură, o normă, un standard, o regulă, o lege. Kanun-ul a fost un sistem juridic laic, folosit împreună cu dreptul religios, deoarece
Legislația Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/333594_a_334923]