KorAP: Find »[drukola/base=supărat & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...9 10 11 ...106 >

2,627 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265

semene foarte mult cu luna mea de miere de după divorț. Chiar nu contează dacă ai sau nu un soț cu tine. Lauren chicoti și Îmi zări privirea. Când Îmi văzu fața, se opri brusc. —Vai! Scuză-mă! Pari atât de supărată. Sunt bine, am asigurat-o eu. Sperând că nu o să bage de seamă, mi-am șters cu dosul palmei o lacrimă fugară de pe nas. Ce s-a Întâmplat? m-a Întrebat Lauren pe un ton prietenos, plin de compasiune. —Păi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
nu-mi ieșea. Mă suna tot timpul să vadă dacă sunt bine și adevărul era că mă topeam ori de câte ori mă gândeam la el. În adâncul sufletului meu știam că nu luna de miere era importantă, ci căsătoria. — Încerc să rămân supărată, dar el este atât de dulce, am spus. Mi-e imposibil. Vreau doar să-i fiu o soție grozavă. Sper că ai și altceva asupra căruia să te concentrezi În afară de a fi o soție Eternity. Uite ce a pățit Jessica

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
și soția mea să profităm din plin de cadoul mult prea scump primit de la verișoara mea? Hunter Începu să-și frece fața de umărul meu. Era uimitor, chiar se purta de parcă totul era În regulă. M-am tras de lângă el, supărată. —Hunter, eu Încerc aici să mă cert rău cu tine! izbucnii eu, Îndepărtându-l de lângă mine. Păi de ce s-ar certa un cuplu proaspăt căsătorit așa de fericit ca noi? spuse, pe un ton de glumă. Nu lua deloc În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
din minte ziua de aniversare a căsătoriei, care e azi. E și ea deprimată rău. — Îmi pare rău, am spus. În mod evident, statutul lui Lauren de cea mai neserioasă tipă din New York nu se modificase. — Sunt Într-un fel supărată pe ea, dar nu pot niciodată să fiu prea supărată pe ea. Lauren a fost așa de drăguță cu mine când mi-a murit mama. Ea s-a ocupat de golirea casei, ea a plătit toate facturile pentru firma care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
apoi spuse: Draga mea, este pentru tine sau pentru... ea? — Poftim? am făcut eu, confuză. —Păi, ia gândește-te și tu. S poate fi de la Sylvie, dar și de la Sophia. Colierul nu are cum să fie pentru Sophia! am strigat, supărată. Cum poți să fii sigură? Întrebă Lauren, cu voce scăzută. —O să-l Întreb, am mai spus, Îngrijorată. Să nu care cumva să faci asta, ordonă Lauren. Întâi de toate, se presupune că e vorba de o surpriză, așa că, dacă e

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
i-am dat eu un ghiont, ăla este... Giles? Capul lui Lauren s-a ridicat brusc. Se holbă la bărbatul În cauză, transfigurată. — Ce caută el... În strana familiei... și... aia care-i vorbește la ureche este Sophia? spuse ea supărată. —... Amin, zise preotul. Acum să continuăm cu prima lectură, psalmul citit de Giles Monterey. —Poftim? articulă Lauren, În timp ce Giles se Îndrepta, În tăcere, către amvon. —Ooo! Frumosul fiu vitreg. În sfârșit, Îl vedem și noi, chicoti Salome. Dumnezeule, este adorabil

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
Încercând să mă usuc În fața focului din șemineu. —Sylvie, Hunter a cumpărat colierul ăla pentru tine. Doar pentru tine. De unde știi tu? — Pentru că, draga mea, eram acolo. Eram cu toții la Londra, stăteam la Blakes... —Dar, Milton! l-am Întrerupt eu supărată, de ce nu mi-ai spus și mie? Țin minte că te-am Întrebat anume dacă Îl văzuseși pe Hunter În weekendul acela când nu am putut să dau de el, iar tu mi-ai spus că nu. Milton se ridică

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791

incomodează. Fata dă din cap că nu și scoate din traista de lînă un caiet de curs pe care îl deschide, mai mult din dorința de-a-l ignora pe tînărul de alături, înalt, bine legat, cu o figură de om supărat, grăbit, care mai găsește totuși resurse să-i arunce cîteva priviri, să-și amintească de unde o știe. Mașina taie în două centrul orașului, cu acea aroganță ce o au cursele cu regim special, cursele rapide, O.N.T.-urile, ori cele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
tot plătește atîta coniac, măcar să se amuze. Speriată de ideea că Mihai pregătește, cu cinism, terenul pentru a începe scandalul, să dea vina pe proasta organizare a interiorului și mai ales a căilor de acces, fata se întoarce spre el, supărată: Vă rog! Am și alte treburi. Totuși, devine Mihai grav ca să fiți sigură că mă întorc, vă las revista asta zice, punînd în mîna fetei revista din coș. "Actualités roumaines" citește fata cu o frumoasă și corectă inflexiune a vocii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
neplăcut pe Radu, așa că nu se poate abține: Puștiul ăla obraznic are forță dacă zici c-a fost la circ. Iar mi-l bagi pe gît? În pat ți-l bagi singură, sînt sigur. Ei hai, ce naiba, te-ai și supărat. Am glumit. Știi doar că ești teribil. Un teribil obosit. Las' că dă el Dumnezeu să intri pe mîna unuia care-o să te facă ferfeniță, că prea o faci pe... Pe? întreabă sec Paula ridicată în picioare, strîngîndu-și cordonul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
așternute pe o saltea, șade întinsă Letiția, aproape adormită. Ovidiu s-a așezat pe colțul uneia din lăzile pe care a pus salteaua și-și leagă șiretul unui pantof. Cînd aude cîteva bătăi încete în ușa de stejar, murmură ceva supărat, ridicîndu-se să deschidă. Nu! șoptește Letiția. Dacă e soția?! Doarme spune chelnerul. Ce dorești? îl ia la rost pe Pavel, după ce-i deschide. Unul vrea neapărat să bea și face scandal arată cu privirea spre sală. Chelnerul bombăne la adresa pasagerilor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
de grijă, nu mai sînt copil. A, știu, nici tu nu mai ești, dar..., oricum... De ce mă ironizezi? Pentru asta crezi că ți-am dat telefon? Nu cred nimic. Aștept să-mi spui tu pentru ce m-ai sunat. Sînt supărată c-ai plecat aseară! În primul rînd. Vocea din telefon, sigură, apăsată, întregește imaginea fetei în mintea obosită de nesomn a lui Mihai. Inflexiunea vorbelor dă contur feminin, matur, chipului de adolescentă, aprinzînd simțurile, și-așa răvășite, ale lui Mihai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
de copil, reușind cînd și cînd să-l mai amăgească să înghită o bucățică de carne, după care îi dă biberonul să bea ceai. Cînd crede că a lovit destul cu palma, copilul se oprește, privește un timp, vede privirea supărată a tatălui, își țuguiază buzele ca un cioc de rață, alintă obrazul lovit, murmură un "mă-măi", apoi se întinde să-și lipească vîrful buzelor de locul lovit, în timp ce tatăl îl mai amăgește cu o bucățică de carne sau de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
naibii de timp! Important e să nu iasă cu scandal. Odată scăpat cu bine din asta, voi ține minte." *** Unde-i mama? întreabă Săteanu, zărind-o pe Doina în salon. Cred că-i după cumpărături spune Doina, închizînd cartea. Ești supărată? Poftim?! A, nu, tăticule... Vremea asta... Mie-mi spui de vreme! clatină din cap Săteanu pornind spre bucătărie. Deci nu-i acasă rîde el complice spre Doina, arătînd că intră încălțat, încă plin de apa de la zăpada topită pe ghete

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
privindu-l cu bucurie și-și înclină capul în semn de mulțumire pentru salut, spre mirarea acestuia, care primește pentru prima oară un răspuns din partea "soției tovarșului Săteanu". "Nu trebuia să-l refuz atît de categoric pe Mihai gîndește Maria, supărată că cizmulițele ei scumpe lunecă prea tare pe zăpadă. Cînd și cum mi le-a descălțat Mihai?! Nici nu mi-am dat seama... Doar sărutul lui... Ce nebunie! și-acum mă furnică pielea pe coapse... Doamne, cred că Theo ne-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776

radical. Are haine cât se poate de scumpe și de frumoase, delicatese la masă și o casă spațioasă și luxoasă. Învățăcelul însă, fără pic de recunoștință, invită un vrăjitor taoist să izgonească vulpea din casă ca pe un duh rău. Supărată foc pentru o asemenea ingratitudine, vulpea nu numai că i-a luat înapoi tot ce i-a dat bărbatului, dar l-a și pedepsit cum se cuvine. Pu Songling este apreciat de unii critici chinezi ca "rege al prozei scurte

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
munți o bucată de jad necioplit și s-a dus cu ea la regele Liwang, pentru a i-o oferi în dar. Liwang a chemat un cioplitor să evalueze piatra. Acesta i-a spus: "Înălțimea ta, este o piatră simplă". Supărat că Bian He ar fi încercat să-l păcălească, drept pedeapsă, ordonă să i se taie un picior. După moartea lui Liwang, Wuwang a preluat puterea. Bian He a revenit la curtea legală cu aceeași bucată de jad. Wuwang a

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
a recunoscut înfrângerea. Dar nimeni nu s-a așteptat ca, în acel moment, un bărbat de lângă Yang Youji să spună cu voce tare: "Am găsit, în sfârșit, pe cineva care poate fi elevul meu". Auzindu-l, Yang l-a întrebat supărat: "Să-mi fii profesor la tragerea cu arcul?" Și omul a răspuns calm: "N-am vrut să spun că pot să te învăț cum să tragi cu arcul. Dar pot să-ți arăt cum să-ți menții reputația. Te-ai

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
n-avea de mâncare, a împărțit cu el merindea pe care și-a adus-o. Zeci de zile, aceasta i-a oferit hrană. Profund mișcat, Han Xin i-a spus: "Am să te răsplătesc cu prisosință într-o zi". Tare supărată, femeia i-a răspuns: "Ești bărbat și nu poți să te întreții singur. Ți-am dat de mâncare din milă. Mai crezi că aștept vreo răsplată?" Han a fost cuprins de rușine. În Huaiyin, orașul său natal, mulți tineri considerau

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
delicatese. Fan Zhongyan n-a mai putut să-l refuze. Peste câteva zile, prietenul a venit din nou în vizită. Și surpriză! A observat că delicatesele, precum puiul și peștele, erau stricate. Fan nici măcar nu se atinsese de ele. Foarte supărat, i-a spus acestuia: "Ascultă, mai suntem sau nu prieteni, dacă nu accepți din partea mea nici măcar ceva de mâncare?'' Fan i-a răspuns cu un zâmbet larg pe față: "Greșești, frate! Nu că n-aș vrea să le mănânc, n-

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
Pentru ca statele Han și Zhao să se unească în fața invaziei statului Qin, el a oferit din proprie inițiativă ținutul Shangdang statului Zhao. Regele statului Zhao a inclus, fără să se gândească la posibilele consecințe, ținutul Shangdang pe harta propriei țări. Supărat foc, regele statului Qin a dat ordin generalului Wang Qian să atace ținutul Shangdang. Trupele de-aici nu au putut rezista și s-au retras în ținutul Changping (astăzi partea de nord-vest a ținutului Gaoping, provincia Shanxi). Aflând de invazia

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
trezoreriile și construcțiile importante și a ajutat populația din Xianyang să-și refacă viața. Locuitorii, bucuroși că Liu s-a comportat cumsecade cu ei și că armata sa respecta strict disciplina, au dorit cu toții ca el să devină suveranul țării. Supărat foc că Liu Bang a intrat primul în Xianyang, Xiang Yu a venit în fruntea unei armate formate din 400.000 de oameni la Hongmen (astăzi partea estică a localității Lintong din provincia Shaanxi), în apropierea orașului Xianyang, ca să pună

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
nu l-ați evidențiat pentru ce a făcut și chiar vreți să-l ucideți. Ce înseamnă asta?" Xiang Yu s-a simțit rușinat. Liu Bang, prefăcându-se că iese să-și facă nevoile, a fugit la Bashang, în tabăra lui. Supărat că n-a reușit să-l ucidă, Fan Zeng s-a lamentat: "Xiang Yu nu va ajunge departe. Liu Bang va fi stăpânul țării." La acest banchet binecunoscut din istoria Chinei, Xiang Yu, sigur pe puterea armatei proprii, i-a

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
Zhou Yu i-a convoacat la o ședință pe ofițerii săi superiori pentru a pune la cale strategia de atac. Generalul veteran Huang Gai considera că armata inamică era prea puternică și că cea mai bună soluție ar fi capitularea. Supărat foc, Zhou Yu a poruncit subordonaților să-l bată pe Huang Gai cu ciomagul de 50 de ori drept pedeapsă. După ce a fost bătut, Huang Gai i-a trimis un răvaș lui Cao Cao, exprimându-și dorința de a capitula

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
dragon, pentru a fi asigurate, astfel, ploile necesare pe tot parcursul anului. O altă legendă spune că, odată, un om pescuia pe malul unei ape mari împreună cu fiul lui. Copilul a fost luat de regele-Dragon și transformat într-o pernă. Supărat, bărbatul a dat foc palatului Dragonului și l-a tăiat pe rege în mai multe bucăți, pe care le-a aruncat în râu. Cum bucățile de dragon pluteau pe apă, sătenii le-au adunat și au făcut un ospăț cu

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]