525 matches
-
act de forță sau amenințare a libertății și independenței, a drepturilor și intereselor sale legitime" (s.n.). Mesajul ambelor cerințe, raportate la reprimarea "Primăverii de la Praga" din august 1968, era atât de limpede și precis, încât comentarea lor apare ca fiind superfluă. Este demn de amintit interesul manifestat de secretarul general al O.N.U., U Thant, față de primul colocviu al A.D.I.R.I., transmițând cele mai bune urări pentru succesul lucrărilor acestuia. "Subiectul ales pentru discuții menționa în mesajul său înaltul demnitar
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
acasă ! — Extraordinar ! spune mama. Abia aștept. Emma, e un cadou foarte frumos. — O, Doamne, spune Kerry, râzând. Se uită la plicul mare, de culoarea untului, din mâna ei. Mi-e teamă că, după cadoul tău, al meu e un pic superfluu. Dar nu contează. Îl voi schimba. Ridic ochii, alertată. E ceva În glasul ei care mă Îngrijorează. Pune ceva la cale. O simt de la o poștă. — Ce vrei să spui ? zice mama. Nu contează, spune Kerry. Am să... găsesc eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
și variantele de a muri cunoscute până acum, și despre ele se poate spune că lista nu se epuizează niciodată. Moartea nu rămâne surprinsă de rezultatul negativ al consultării volumului, de fapt, ar fi nepotrivit, dar mai ales ar fi superfluu ca Într-o carte În care se stabilește, pentru fiecare reprezentant al speciei umane, un punct final, un sfârșit, o condamnare, moartea, să apară cuvinte ca viață și a trăi, ca trăiesc și voi trăi. Acolo e loc numai pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
ca scop în sine, înseamnă o capitulare, un naufragiu, în schimb, dubiul care stimulează cercetarea este o acțiune pozitivă. Un răspuns eterogen la întrebare Cum să întrebăm și despre ce să întrebăm? A ne pune aceste întrebări ulterioare poate părea superfluu, întrucât deja în paginile precedente s-a încercat identificarea specificului întrebării filosofice. Și totuși, aprofundând aceste problematici ne dăm seama că orice soluție poate să reapară sub forma unei probleme. Întrebărilor solicitate de experiența existențială li se pot da răspunsuri
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
și în forme mai mult sau mai puțin radicale, un criteriu de judecată, fac loc unor comportamente tipice, dau naștere unui obicei ce implică, mai mult sau mai puțin, o ideologie explicită. Oprirea asupra unui astfel de argument este aproape superfluă, dacă ținem cont de faptul că această experiență este prezentă în viața cotidiană și în cultura de prost gust de care suntem asaltați astăzi cu toții. Interpretarea acestor date, a exigențelor și expresiilor unor obiceiuri precum cele pe care am încercat
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
în zbor de turturele, fiecare cărămida împăienjenită din fațada casei, fiecare fir de păr cărunt din blana cu scaieți a lui Chombe, botul și nasul lui ca de cauciuc umed, fața Esterei, căreia încă nu-i vorbisem) mi se păreau superflue, îndepărtate, asemenea lumii coralilor de la tropice, din apele calde, cu pești-papagal, stele de mare, bureți și madrepori. Chiar înainte de REM deci, lumea îmi devenise oarecum străină. Sigur, mă încerca și ispita de-a afla ce mi se întîmplase în realitate
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
de ani. Ce e arma nucleară pe lângă asta, pe lângă timpul exterminator, timpul care nu lasă răniți? Ce sânt conflictele, ce este lupta pentru putere față de victoria meticuloasă, calmă, blândă aproape, a timpului împotriva tuturor? Bombele, războaiele, cutremurele, bolile, potopul sânt superflue, nu fac decât să grăbească nesăbuit opera timpului, sânt priviri aruncate în viitorul apropiat, ridicări indiscrete ale unui colț de cortină." La care studentul începu din nou să vocifereze, din ce în ce mai agitat și mai incoerent, înjurînd urât, fără să mai țină
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
efortului prelungit în timp. Astfel, mecanismul motivațional urmează direcția: nevoie valori scopuri acțiune. Privit din direcție opusă, ciclul cauzal presupune că scopurile conduc la împlinirea valorilor, iar valorile determină satisfacerea nevoilor. Zlate consideră că "pentru unii motivația este o noțiune superfluă, menită a dispare [sic] din psihologie, mai ales din psihologia experimentală, pentru alții, dimpotrivă, ea reprezintă o noțiune fundamentală a psihologiei, cheia înțelegerii și explicării comportamentului" (Zlate, 2006, p. 241). Autorul definește motivația ca "o pârghie importantă în procesul autoreglării
Motivația. Teorii și practici by Carmen Buzea [Corola-publishinghouse/Science/1014_a_2522]
-
în care începuse să strălucească Hattie. Totuși aneantizarea lui Whit, deși o făcuse pe Hattie mai vizibilă, nu o făcuse și mai accesibilă. Fata păruse întotdeauna să aibă o viață a ei în care John Robert figura ca un străin superfluu: vizitele lui însemnau întotdeauna un soi de încercare. Bietul Whit, firește, nu făcuse un secret din dorința lui fierbinte de a avea parte doar de absența socrului său, iar Hattie părea să-i împărtășească această dorință. Mai târziu, când locuise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
ustensilarism burghezist care poate fi considerat apogeul moralei moderne. Acestuia îi putem opune ca pistă de reflecție o (re)valorizare a existenței ca lux. Sigur, succesul comercial al luxului nu întârzie să ne uimească. Astfel, faptul de a prefera obiectele superflue celor considerate necesare. Dar și hedonismul ambient al distracțiilor, faimoasele "produse pentru îngrijirea corpului", dezvoltarea cosmeticii, a vestimentației, a turismului, toate lucruri frivole care îi stupefiază pe economiștii experimentați. Într-o perioadă de "criză" (încă un poncif atât de uzitat
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
adică ceea ce nu este sau nu mai este funcțional. "Ca adjectiv, luxus exprimă faptul că ceva este dislocat, deranjat, luxat, desemnează ceea ce se distanțează sau se îndepărtează de obișnuință"39. Amintind această proximitate semantică, Martin Heidegger scoate în evidență importanța superfluului pentru înțelegerea realității mundane brute. Eu aș spune: măsura în care aparența este, de asemenea, o manifestare a totalității societale. Adevărat creuzet ("formă formantă") a oricărei forme de a-fi-împreună. Aceasta nu se rezumă la conștiința pe care o putem avea
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
ci introduce fecunditatea pluralului, dinamismul inutilului, bogăția înfloririi lucrurilor. Stil polivalent prin faptul că se adaptează, tocmai, la valența exuberantă a tuturor capacităților lumii naturale și sociale. Desigur, poate părea dezordonat. Dar el traduce ordinea internă a lucrurilor în care superfluul compensează utilul, în care surprinzătorul îmbogățește obișnuitul, în care organicitatea amplifică ceea ce mecanicul putea avea prea abstract. Metaforă adecvată pentru a înțelege că, oricât de șocante ar fi, toate modurile de viață au dreptul să existe în etosul pre-sau postmodern
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
cea mare" guvernată de dragoste și "Sfânta Biserică cea mică", aceea a moralei, a riturilor sclerozate, guvernată numai de rațiune. Specialiștii acestor grupuri afirmă că ele nu se mai simt subordonate medierii clerului, că faptele și virtuțile comune le par superflue. Morala, mai ales în domeniul sexual, perimată. Liberul Spirit conduce la libertinaj 91. În sensul sociologic al termenului, el este anomic. Suspectați, hăituiți, membrii săi vânați și adesea arși pe rug, Liberul Spirit, prin deificarea pe care o propune ("am
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
Nu se poate. Nu m-a uitat încă. Poate și ea se zvârcolește așa cum fac eu. Poate mai vârtos decât mine, pentru că (a spus-o chiar ea) m-a iubit mai mult decât am iubit-o eu". Era o alinare superfluă care-mi ungea rana cu alifie. Și încă nu aveam certitudinea unei infidelități. Gândurile se hărțuiesc între ele câinește, luptând să cucerească postul de comandă. Când unul cade trăsnit se ivește cu iuțeala fulgerului altul mai puternic și-i ia
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
m-ai uitat de tot odată, niciodată eu nu te voi face să suferi nimic și nici nu voi pune nimic mai presus de tine. Domnului îi voi scrie să-mi trimită scrisorile prin poștă, îi voi spune că e superfluu de-a mi le remite personal, și presupune-mi, te rog, atâta tact de femeie de a ști cum să-l pun în respect când întîmplător ar veni fără veste la mine. Dragul meu, am nesocotit persoane influente, jur pe
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
valențele. În mod similar, o bună gestionare a metodei dramatizării implică existența și utilizarea corespunzătoare a unei matrici clare de evaluare, recomandarea noastră oprindu-se asupra fișei de evaluare sistemică, a cărei prezentare detaliată, improprie oricum acestui cadru editorial, devine superfluă în condițiile în care fiecare profesor de istorie deține propriile sale instrumente, personalizate, de evaluare, pe baza raportării la competențele generale și specifice formulate în curriculum-ul disciplinei. În prelungirea acestor sumare cadre teoretice, voi prezenta într-o variantă rezumativă
Metoda dramatiz?rii ?n lec?ia de istorie. Scenetele "Alegerea lui Vod? Cuza" ?i "Sensul vie?ii" by Claudia-Felicia Furtun? () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83661_a_84986]
-
teamă de „Babel” decât să se împace cu „Babelul”, cu căile spirituale și culturale care să permită recucerirea sensului deplin și ultim al vieții); ruptura dintre a face și a contempla (nu se știe să se opteze între ceea ce este superfluu și ceea ce este necesar, între lucrurile care trec și lucrurile care rămân); ruptura între viață și moarte (ideea morții nu mai este în centrul vieții și nu mai este paradigma limitelor de ne-depășit de către oameni sau piatra de comparație
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
la ascultătorul de astăzi (postmodern) și altul referitor la ministrul care vestește Cuvântul. Trebuie spus imediat că acest Cuvânt al lui Dumnezeu își are eficacitatea sa divină și intrinsecă, după cum scrie don Giuseppe Colombo într-o prețioasă cărticică despre evanghelizare: „Superfluu sau mai degrabă nu este oportun faptul de a pune întrebarea referitoare la posibila sau probabila eficacitate a evanghelizării, înțeleasă ca propunere de trăire a existenței umane «după Isus Cristos», în cele din urmă ar putea să fie chiar nulă
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
un grup de date, trebuie să o alegem pe cea mai simplă și înzestrată cu un număr mai mic de ipoteze) așteaptă să fie adoptat și în comunicare: tre-buie folosit faimosul „brici al lui Occam” pentru „a tăia” orice lucru superfluu, pentru a subția învelișul mesajului, în așa fel încât învelitoarea prea groasă și opacă a conceptelor, a cuvintelor și a procedurilor lingvistice să nu întunece strălucirea a ceea ce se vrea să fie comunicat. A simplifica articularea gândurilor în cuvinte pe
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
ușa de îndată ce ea ni se alătura. Spațiul pînă la ușa din față era prea mic pentru trei oameni, astfel încît cineva trebuia să iasă ori de cîte ori apărea o a treia persoană, ceea ce făcea nehotărîrea în prag imposibilă și superfluă. Fiind expulzată de contracțiile intestinale structurale ale casei noastre, familia noastră pornea în direcția clădirii cu acoperiș cu țigle de un roșu prospăt de la capătul străzii. Mama mea spunea cîteodată ceva vesel despre cît de convenabil era să locuim în
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
trasă o linie peste un desen, de fiecare dată, peste un număr care devenise realitate, rămînînd în urma noastră. Îmi imaginam cum făceam progrese nu doar pe apă, dar, de asemenea, printre coloane, și cum, pe zi ce trecea, paginile devenite superflue, fiind parcurse, erau fluturate, chiar peste imaginile cu alunecarea noastră pe rîu, așa cum se întîmplă în filmele moderne, cu paginile de calendar pentru a arăta că o perioadă lungă de timp trece cu repeziciune. Dar, adesea, nu aveam nici măcar satisfacția
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
să decadă sub Bonifaciu al VIII-lea (+ 1303), captivitatea de la Avignon dând lovitura de grație. Urban al V-lea, prin bula papală din 3 iunie 1370, văzând că locuințele din dotare se ruinau tot mai mult iar instituția devenea aproape superfluă, a decis ca „Schola seu Collegium cantorum, quod inutile reputatur, pro extincto habeatur et penitus pro suppresso”. 3.4 Geneza cântului franco-roman și contribuția lui Carol cel Mare Până în secolul al VIII-lea, în Occident, a conviețuit un sănătos pluralism
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
notorietate; există chiar societăți care își atribuie adrese în cartierele selecte din vestul sau centrul Parisului, în vreme ce acestea nu sînt decît cutii poștale fictive furnizate de societățile de servicii specializate. Doar notorietatea marilor societăți instalate în La Défense face astăzi superfluă cochetăria adresei Paris-La-Défense: sediul social al Total, prima societate franceză pe bază de acumulare de capital, se află în Courbevoie. Dar nici o mare societate nu s-ar gîndi astăzi să se afișeze în Aubervilliers. Emblema spațială și localizarea activităților economice
Sociologia Parisului by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
trebuie să le mulțumim pentru coincidențele, atunci când se întâmplă, între ce aveau de propus și nevoile noastre. În timpul jumătății de zi în care tatăl se va ocupa de treaba absurdă de a se debarasa de o încărcătură considerată inutilă și superfluă, Marta se va afla în olărie, cu jumătatea de duzină de păpuși practic terminată, ocupându-se să îndrepte câte un colț lovit și să rotunjească câte o curbă strâmbată de o atingere involuntară, egalând înălțimi, consolidând baze, calculând pentru fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
XX, conferindu-i acea actualitate competitivă pe care alte literaturi, rămase În afara acestei coordonate epistemice, n-o au. În cadrul competitivității reale se Înscriu și eforturile de romancier ale lui Umberto Eco. Este el un romancier autentic sau nu? Întrebarea apare superfluuă, dacă se are În vedere uriașul succes internațional. Critica literară specializată refuză Însă romanele lui Eco Întrucât nu ating autenticitatea scriiturii. Există aici un paradox care nu poate fi ușor ciudat; oare acest mod de a rescrie romanul pe baza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]