2,071 matches
-
Persoanele înțelepte, fie ele religioase sau nu, teologi sau oameni de știință, ar trebui să înainteze împreună împotriva violenței și a războaielor în numele religiei și politicii; împotriva asupririi minorităților și discriminării femeilor justificate cu motive religioase sau politico-economice; împotriva obscurantismului, superstiției, maniei de a crede în minuni, și în același timp, chiar împotriva abuzului științei și a credinței în știință. Pe termen lung religia s-a arătat mult mai puternică și durabilă decât criticii ei. Din păcate însă, își arată mereu
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
sunt mai puțin critic decât oricine critică religia. Raționaliștii ar trebui să fie mai apropiați de stilul meu de a gândi, iar dogmaticienii ar trebui să fie mult mai critici. Chiar și raționalitatea absolutizată și raționalismul ideologic pot fi o superstiție, la fel și dogmatismul teologic. Oricum îmi doresc prea puțin să discut atât cu raționaliștii rigizi, cât și cu dogmaticii imobili. De mai multe ori am constatat că, în polemici, ambii se dovedesc incapabili chiar și să redea corect opiniile
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
soră numită Elena Gr. Grigorescu (probabil numele fiind schimbat în urma căsătoriei). În orice caz, Șerboianu demonstra în acest articol că era mândru de locurile sale de origine, el menționând diverse doine, ghicitori, porecle de femei și bărbați, descântece, credințe și superstiții sau elemente de medicină populară. Însă aceste preocupări etnografice nu au mai fost continuate. Se pare că și în corespondența lui Nicolae Iorga cu Sextil Pușcariu, Calinic Popp Șerboianu apărea menționat, pomenit în legătură cu evenimentele din 1907 și viitoarea sa calitate
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
idee putea așadar trona pe frontispiciul oricărei argumentații pro cremațiune din aceea epocă, datorită aspectelor mobilizatoare ce le cuprindea: "Singura luptă pe care o duc purtătorii de facle ai cremațiunii este de lumina poporul să nu confunde incinerarea cu multele superstiții practicate de el, din timpuri imemoriale, ci să o socotească în primul rând ca pe un element de progres și binefacere, iar în al doilea să-și aducă necontenit aminte adevărul istoric și filosofic că: generații noi se nasc peste
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
serviciul acestei revoluții științifice, având ca punct de reper numai și numai căutarea sinceră a adevărului suprem, pe alte căi însă decât ale contingențelor de până atunci, cum și strivirea fără milă, a tot ce era prejudecată, obișnuință necontrolată și superstiție ancestrală. Reprezentanții bisericii creștine de toate nuanțele și-n permanență dizidență unii cu alții, văzură-n oamenii de știință niște periculoși vrăjmași dar, la un moment dat, avură și intuiția, ca-ntre știință și religie pare a exista și un
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
acestei afirmații nu avem decât să studiem, cu atenție, obiceiurile de la înmormântare, la deosebite popoare și vom rămâne uimiți aflând rezumate-n practicile pro domo nu numai succesiunea metodelor de nimicire ale trupului omenesc, ci și o mulțime de alte superstiții și toate înveșmântate în haină creștină. Bunul simt și logica unor stări sufletești ale omului ne arată că așa-zisul "Cult al morților" n-a existat la începutul omenirii, ci s-a dezvoltat, cum am spus mai sus, târziu și
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
sociale și nici pe cele sufletești, acestea fiind de competența altor confrați. Este însă un mare păcat, ca cei care sunt investiți a spune lumii "adevărul"; a le forma atitudinea spirituală; a-i face să deosebească adevărul de minciună și superstiția de ceia ce este real, să ascundă intenționat și a priori, tocmai armele cu care cineva poate să răzbată și să învingă greutățile vieții și să-și procure și liniștea sufletească, pe care imperios ne-o cere această viață, mai
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
ne-o cere această viață, mai ales de la o vârstă oarecare. De ce atunci preoții și pontifii, investiți cu "secretele zeilor" cum spuneau strămoșii noștri nu-și iau osteneala să spulbere din mințile celor profani, tot ceia ce este ignoranță și superstiție. De ce iasă să slujească, în același timp, și lui Dumnezeu și Diavolului? De ce ascund adevărul învederat și nu lasă mulțimea să se ridice la treapta înaltă, indicată de Dumnezeu ca fiecare "să fie preferat, cum este însuși Dumnezeu?" De ce, în
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
ritual", care a fost alcătuit de promotorii fiecărei religii, în concordanță însă cu fondul dogmatic moștenit din moși-strămoși. Paralel cu acest ritual oficial, ca să-i zicem astfel, majoritatea indivizilor fiecărei națiuni și-a creat aparte încă un ritual, în care superstițiile cele mai fantastice și imoralitatea cea mai crasă se îmbină adeseori cu o pietate șovăielnică și cu falsa credință într-un Dumnezeu, căruia i se ascriu aproape toate defectele omenești. Lăsând la o parte pe idolatri, pe păgâni și pe
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
și că toată viața-i religioasă se zbătea într-un formalism sec, punând preț mai mult pe viața aceasta decât pe cealaltă. Formalismul predomină în ritualul domestic al tuturor popoarelor până-n ziua de astăzi și fapt curios că practicanții tuturor superstițiilor sunt cei dintâi care aruncă piatra în capul acelora ce din motive pur igienice, estetice, economice sau sociale vin cu câte o inovație, cum de pildă este incinerarea cadavrelor omenești. Din cele expuse în articolele precedente se vede, că incinerarea
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
instituțiile strămoșești, și-n special către biserică și credința creștină, cea atât de largă și îndrumătoare spre adevărata civilizație. Singura luptă pe care o duc purtătorii de facle ai cremațiunii, este de lumina poporul să nu confunde incinerarea cu multele superstiții practicate de el, din timpuri imemoriale, ci să o socotească în primul rând ca pe un element de progres și binefacere, iar în al doilea să-și aducă necontenit aminte adevărul istoric și filosofic că: generații noi se nasc peste
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
fără precedent a cunoștințelor care alcătuiesc "știința" și care își revendică de altfel cu aroganță acest titlu. Înțelegem prin aceasta o cunoaștere riguroasă, obiectivă, incontestabilă, adevărată. Ea se distinge de toate formele aproximative, chiar îndoielnice, ale cunoștințelor, sau credințelor, sau superstițiilor care au precedat-o prin forța evidențelor și demonstrațiilor sale, a "dovezilor" sale, și în același timp prin rezultatele extraordinare la care a ajuns, și care bulversează fața pământului. Din nefericire, această bulversare se răsfrânge asupra omului însuși. Dacă, neîndoielnic
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
Francisco? Gestul Îi era Însă absent, ca și cum căpitanul nu aștepta nici un răspuns. Dar celălalt ridică un deget În aer. Ochelarii Îi alunecaseră de pe nas și atârnau de capătul șnurului, exact deasupra cănii cu gură largă. — Cu prostia, cu răutatea, cu superstiția, cu invidia și ignoranța, zise rar, atent parcă numai la chipul său oglindit În luciul vinului. Ceea ce Înseamnă cu Spania și cu Întreaga lume. Eu ascultam toate acele schimburi de cuvinte de pe taburetul meu de lângă ușă, uimit și neliniștit, intuind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
a Bibliei lui Doré. Eu simțeam că am atins unul dintre momentele decisive ale existenței mele. Dar la urmă am spus: Există o mică piedică. Piedica, mi-a spus el, nu trebuie băgată în seamă. Piedicile sunt de obicei doar superstiție și nimic altceva. Piedica este, am continuat, în vreme ce vocea îmi tremura un pic, iar conținutul fără speranță al înspăimântătoarei mărturisiri îmi usca și îmi înțepenea limba, piedica este, am repetat cu durere reținută, că eu nu pot să scriu. Piedica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
însuși personajul și părea că înghite fărădelegea, păcatul, iubirea, crima, vinovățiile toate, pămîntul. Cît de tare l-au prețuit actorii. Și nu doar cei de acolo... rarisim... Am fost prin '97 la Stockholm cu "Titus". I-am urmărit șirul de superstiții, ritualul de dinainte de spectacol. Seara, la teatru, a venit Radu Penciulescu. Am privit acea reprezentație prin starea lui Penciu. Nu mișca, nu respira, se cutremura, se bucura, lăsa lacrimile să curgă. Spre sfîrșit, cînd cruzimea și durerea deveneau insuportabile, ne-
Salve pentru general by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8056_a_9381]
-
și unde nepotul ei a deschis ochii pe lume s-a transformat acum într-o instituție golită de intimitate. Potcoava fixată pe treapta de la intrare, pentru a purta noroc, a fost smulsă de noii diriguitori (căci materialismul dialectic nu admite superstițiile). Bătrâna se îndoaie de șale, mângâie cu palma locul rămas gol și trece mai departe. Înăuntru, pe cei doi îi izbește un puternic miros de motorină, cu totul străin de casa lor, așa cum o știau din memoria olfactiv-sentimentală. Cele patru
Istorie și metaforă by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7842_a_9167]
-
aceste lucruri este numărul 13, care asociat cu ziua de vineri naște temeri puternice la cei supertițioși, mai puțin raționali. Cu toate că această teamă este larg răspândită printre oameni, nimeni nu știe exact cum s-a ajuns aici. Desigur, necunoașterea originilior superstiției nu-i impedică să se îngrijoreze dacă pe data de 13, ziua de vineri, sparg o oglindă sau trec pe sub o scară. Vestea bună este că cei care cred nu au de suferit decât de maxim trei ori pe an
Teorii conform cărora vineri, 13 este considerată zi ghinionistă. Tu ai avut ghinion vreodată în această zi? () [Corola-journal/Journalistic/70040_a_71365]
-
numărul 13? Există multe clădiri care nu au al 13-lea etaj, unele avioane nu ai al 13-lea rand, iar în fiecare zi multe persoane se feresc de acest număr. Experții în legende urbane sunt de părere că această superstiție a apărut încă de la începuturile omului când acesta învăța să numere. Primitivii foloseau cele 10 degete de la mână și două de la picioare pentru a arăta un număr, deoarece nu puteau să numere decât până la 12. Ceea ce se afla dincolo de acest
Teorii conform cărora vineri, 13 este considerată zi ghinionistă. Tu ai avut ghinion vreodată în această zi? () [Corola-journal/Journalistic/70040_a_71365]
-
degete de la mână și două de la picioare pentru a arăta un număr, deoarece nu puteau să numere decât până la 12. Ceea ce se afla dincolo de acest număr, era un mister impenetrabil pentru ei. Deci frica pentru necunoscut s-a transformat în superstiție, odată cu trecerea timpului. Conform altei teorii, 13 reprezintă feminitatea. Unii cred, că preoții au dat un sens negativ deoarece corespunde cu numărul de menstruații pe care îl au femeile în decursul unui an. De asemnea, se crede că totul a
Teorii conform cărora vineri, 13 este considerată zi ghinionistă. Tu ai avut ghinion vreodată în această zi? () [Corola-journal/Journalistic/70040_a_71365]
-
și au ordonat torturarea și crucificarea liderului. Cu o mulțime de teorii și niciun fel de dovadă este greu de crezut că această zi se diferențiază de celelalte. Totuși, simpla coincidență între un eveniment neplăcut din viața sa și această superstiție, poate da valorile unui om, peste cap. [poll id="40"]
Teorii conform cărora vineri, 13 este considerată zi ghinionistă. Tu ai avut ghinion vreodată în această zi? () [Corola-journal/Journalistic/70040_a_71365]
-
Înainte de dezvoltarea practicilor medicale moderne oamenii erau expuși unor intervenții brutale cu rădăcinile în tot felul de prejudecăți și superstiții, unele de-a dreptul morbide. Soția la vânzare. Undeva la sfârșitul secolului al 17-lea documentele ne informează că se popularizase obiceiul vânzării soției la licitație publică, licitație anunțată în avans. Femeia era expusă într-o piață, legată cu un
Top credinţe şi practici şocante din istorie () [Corola-journal/Journalistic/68904_a_70229]
-
simbolizând limbile de foc ale puterii Sfanțului Duh, care s-a pogorât peste Sfinții Apostoli. Tradiții și obiceiuri de Rusalii La fel ca și la alte sărbători creștine și de ziua de Rusalii se leaga o mulțime de tradiții și superstiții care diferă de la o regiune la alta a țarii: - Oamenii isi impdobesc case și gospodăria cu ramuri de tei, plop, stejar; - Tot de Rusalii în unele regiuni se dansează Jocul Calusărilor. Dânsul calusărilor, în general, are scopul de a apăra
Rusaliile, Tradiții și obiceiuri. Vezi calendarul zilelor libere la români by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/78382_a_79707]
-
nostalgic chiar dacă nu ai fost niciodată acolo, și în consecință încerci să-i redeștepți aerul extrăgîndu-l din farmecul documentelor de epocă sau din masa mărturiilor contemporanilor. Dar a crede că poți face descriere obiectivă ține de prejudecățile celor care cultivă superstiția științificității istoriei. Nu știm cum a fost Viena imperială, dar îi putem adulmeca gustul, un gust pe care îl putem trezi din frînturi de senzații și din fragmente de povestiri, prefirîndu-le de pildă din lectura lui Stefan Zweig (Lumea de
Saga cafenelei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6837_a_8162]
-
aduce a noapte dogorită, a spuză, Și, de pe treapta vagonului, stepa cade spre stea. Clipind, clipocind, dar se doarme dulce undeva, Și fata-morgana doarme, iubita, La ora, când plescăind pe platforme, inima Cu uși de vagoane împresoară stepa, rănita. Din superstiție O cutie cu portocale amare - Aceasta e cămeruța mea. O, nu de numere să te pătezi Până la morgă, cumva! Eu mă instalai aici repetat Din superstiție. Tapete, maro, ca stejarul, Și ușa - partiție. Din mâini nu lăsam zăvorul. Dar tu
Boris PASTERNAK (1890 – 1960) by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/7531_a_8856]
-
ora, când plescăind pe platforme, inima Cu uși de vagoane împresoară stepa, rănita. Din superstiție O cutie cu portocale amare - Aceasta e cămeruța mea. O, nu de numere să te pătezi Până la morgă, cumva! Eu mă instalai aici repetat Din superstiție. Tapete, maro, ca stejarul, Și ușa - partiție. Din mâini nu lăsam zăvorul. Dar tu intrai neașteptat. Cârlionțul atinse minunata buclă, Buzele - vioreaua au sărutat. O, gingașo, în numele celor trecute Și de data aceasta aud, Cum, ca ghiocelul, straiu-ți ciripește Spre
Boris PASTERNAK (1890 – 1960) by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/7531_a_8856]