517 matches
-
cu dansuri pasodoble care se transformau seara În ghitare creole trecînd printre mesele de la han, fiindcă sîntem În 1800, domnilor, cum spune cîntecul: mai puneți whisky În pahare, octombrie e sărbătoare, cu-amurguri violete! Au sosit la Lima toreadorii cei superstițioși, dar care nu se tem de loc să se urce În Cadillacul impresarului; și neisprăvitul ăla nu se hotărăște odată să semneze contractul cu Briceno, care anul ăsta a Înnebunit pur și simplu publicul spaniol și a venit timpul să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
ca să mă blesteme!»... Îți Îngheța sîngele-n vine“ - zice Ambrose. „Și Dan, negrul meu, s-a speriat În așa hal“ - zice - „c-a dispărut Într-o clipă: nu l-am mai văzut la față vreo două zile“ - zice - „știi cît de superstițioși sînt negrii“ - zice - „și-o Întîmplare ca asta Îi sperie de moarte.“ „Da, știu“ - am zis - „dar să-ți spun un lucru: mă tem că, de fapt, nu-s doar simple superstiții.“ Ei, și s-a uitat el la mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
faimoasei reviste de satiră politică, condusă de Guido Po-drecca și de Gabriele Galantara, apărută la Roma, la 27 noiembrie 1892, anul primului minister Giolitti și al constituirii Vaticanului. L'Asino, în desenele sale, descrie corupția din Biserică, atitudinea preoților considerată superstițioasă, incultă, agresivă, și o face cu o astfel de virulență, încât provoacă, pe de o parte, dure campanii anticlericale, iar pe de altă parte, de-se confiscări din cauza „ultrajului la pudoare”. În Le avventure di Pinocchio (1883) a lui Carlo
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
zgîrieturi atît de ciudate, că se ridică. Bătăile erau însoțite de strigăte slabe:“Dă-mi drumul!“ și de vîjîitul unei rafale de vînt. Dincolo de sticla neagră era o față albă care dădea din gură, și fu cuprins de o teroare superstițioasă, pentru că-și aminti că toaleta era la al doilea sau al treilea etaj. în final, se tîrî pînă acolo, întinse o mînă și ridică un zăvor. Fereastra se dădu la o parte și Drummond sări înăuntru împins de-o rafală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
urmăriți de încurcături și necazuri dacă Zet apărea prin preajmă când aveau treburi. Omar se-ntrista, fiindcă el îndrăgea armăsarul și, alături de mâța Eleonor, îi părea un spirit al lanurilor, al „grădinii arabului“ și al întinsului cvartal de case. — Smintiți superstițioși! spunea Veterinara, priponindu-l sub nuc, tocmai ca nici cârnățarul, nici antreprenorul de morți să nu-l aibă sub ochi. Godun, în schimb, care se îndârjea să ajungă primar, făcuse din el o emblemă electorală și-l pusese în orice
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
așa mi se pare corect. Amândoi am pus la cale isprava, amândoi o să ne bucurăm de izbândă. În al doilea rând... Îi aruncă o privire furișă: în al doilea rând, nu văd de ce nu aș recunoaște-o, sânt și puțin superstițioasă. Rândul trecut, când ne-am despărțit, nu mi-a mers prea grozav... Își aranjă pălăria înghesuind sub calotă buclele rebele. ― Pot să-ți spun că nu vom lua mare lucru cu noi. Inventarie conținutul poșetei încruntînd puțin sprîncenele: Evident, o
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
știu..." În ochii albaștri i se aprinse o văpaie. Gândul țâșni pe neașteptate de undeva din străfunduri. În fața ochilor îi juca fața inginerului: "Aș vrea să nu i se întîmple nimic băiatului acela". Își făcu treabă lângă bufet și atinse superstițioasă crucifixul. * " Ce se întîmplă cu Florence! Vreau să știu ce se în-tîm-plă cu Florence!" Melania Lupu o examina printre gene având aerul că-și consultă unghiile: Doar n-ai de gând să susții, draga mea, că s-a îndrăgostit de
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
sistemul de alarmă. Pipăi unul din lambriuri. Apăsă marginile și placa alunecă în jos ca un penar, descoperind instalația. " Orice s-ar spune, individa s-a documentat, nu glumă. Deocamdată, n-a zbîrcit-o o singură dată." Bătu cu buricul degetelor superstițios în lemn și apucă firele îmbrăcate în plastic roșu. Cârnul se aplecă peste balustradă. De sus, holul rotund, cu plăci luminoase de marmură roz, părea un bazin. Se distra grozav scuipând grupul statuar de lângă scară, un leu culcat la picioarele
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
pentru a nu atrage atenția. Dar ― cinci ― mai ales cinci, vor descoperi tunelul subteran. Nu vor avea decât s-o ia de-a bușilea pentru a ajunge de la muzeu aici. Închipuiește-ți surpriza domnului maior Cristescu!" Curmă brusc firul gândurilor atingând superstițioasă lemnul. Își țuguie buzele bosumflată. " De ce tocmai el, draga mea? De unde ideile astea? Nu-ți dai seama? Ar fi suficient să audă numele tău ca să-și imagineze cine știe ce bazaconie. Nu-ți îngădui sub nici o formă să cobești și află că
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
vadă ce se întîmplă. Aveți nevoie de martori? Căruntul râse amar. ― Pădurea-i plină de jivine... ― Fără chestii din astea! i-o tăie scurt Raul Ionescu. Nucu Scarlat abia se ținea pe picioare și inginerul își îndulci glasul: Am devenit superstițios... ― V-aș propune să ne grăbim. Dacă începe ploaia, nu mai putem decola. Șerbănică Miga se agăță de brațul profesorului. ― Unde crezi că ne duc? ― Nu-mi dau seama. Poate în Turcia, poate mai departe. ― Papa a fost pe vremuri
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
determin să mă ocolească. Dar simțeam că instinctul nu mă înșela. În această teamă ascunsă pe care nimeni nu vroia s-o explice și nici s-o mărturisească se amesteca în mod ciudat și un fel de superstiție, de respect superstițios, și mi-am dat seama că bătrânii simțeau nevoia să vorbească între ei despre omul enigmatic din sala cu oglinzi. Discutau despre mare, despre ceața care se lăsase în ajun, despre bălăriile care creșteau bolnăvicios, fără nici o noimă, într-un
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
anonimi și nediferențiați, vagabondul apăruse ca din senin, de nicăieri, cu pași aproape surzi. Virginski încerca să îi evite privirea, uitându-se la picioarele acestuia încălțate cu o pereche de cizme vechi, rupte și murdare. Studentul deveni conștient de oraorea superstițioasă care îl oprea să se uite la fața omului, amintindu-și o poveste pe care o citise despre un om bântuit de dublul său. Înainte de a-și continua pașii, acesta îl lăsă pe vagabond să dispară după colț. șaptezeci și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
poliție. E spre binele tău să cooperezi. Ușa se deschise înăuntru, lăsând o dâră de lumină să se extindă pe coridor. În spatele lămpii se afla un bărbat scund și chel de vreo cincizeci de ani. Nerăbdător să scape de sentimentul superstițios al necuratului, Salitov se uită mai întâi la sprâncenele acestuia, însă acestea nu îl liniștiră decât parțial, astfel încât tot mai era copleșit de aparenta lor nesupunere și independență. Făcea eforturi serioase pentru a se uita și la restul feței sale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
Crezi că se află în pericol? ă Numai în cazul în asasinul crede că îl poate da în vileag. ă Cine crezi că este asasinul? Porfiri Petrovici suspină deznădăjduit. ă Ai dreptate, sunt vinovat. Am o vină foarte rusească. Sunt superstițios. Privirea lui Porfiri era pe moment timidă, aproape umilă. știi că am sânge de tătar? Din partea bunicii mele. S-a născut într-un trib Kezhig și s-a măritat cu un subofițer rus. În momentele mele de reverie, îmi place
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
judecând după etichetele de pe ambalaj, conțineau sticlărie. Coborî din furgonetă să vadă câți furnizori avea în față, calculând, cu aproximație mai mare sau mai mică, cât avea de așteptat. Era al treisprezecelea. Numără din nou, nu era nici o îndoială. Nefiind superstițios, nu ignora totuși proasta reputație a acestui numeral, în orice conversație despre hazard, fatalitate și destin întotdeauna se găsește cineva gata să relateze întâmplări adevărate despre influența negativă, și uneori funestă, a lui treisprezece. Încercă să-și amintească dacă soarta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
determin să mă ocolească. Dar simțeam că instinctul nu mă înșela. În această teamă ascunsă pe care nimeni nu vroia s-o explice și nici s-o mărturisească se amesteca în mod ciudat și un fel de superstiție, de respect superstițios, și mi-am dat seama că bătrânii simțeau nevoia să vorbească între ei despre omul enigmatic din sala cu oglinzi. Discutau despre mare, despre ceața care se lăsase în ajun, despre bălăriile care creșteau bolnăvicios, fără nici o noimă, într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Fie că au avut Încredere În ea că va face sculptura pe care a promis-o, fie li s-a părut că a controla un artist ar fi de prost gust. Artiștii au o anumită aură, În preajma lor oamenii devin superstițioși... sînt Încă priviți ca niște monștri sacri, imprevizibili. Nu ar fi fost niciodată de acord cu o sculptură abstractă, dar așa, cu persoane, mă rog, ar fi trebuit să fie În regulă. Wakefield se simte bine. Se gîndește, ca parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
decorez casa. Am o energie extraordinară și petrec nenumărate ore la Homebase, alegînd culori de vopsele, și chiar și mai multe ore la John Lewis, cu gîndul numai la mobilă pentru camera copilului și hăinuțe, dar neîndrăznind să cumpăr nimic, superstițioasa de mine, și așteptînd să cumpăr primul costumaș pentru bebeluș pînă după ce mă Întorc de la maternitate. Dar, după ce am făcut cam tot ce se putea, cînd toți pereții au fost vopsiți și toată mobila a fost rearanjată, iar eu Încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
revizie Înainte de apariția musafirilor, inclusiv a membrilor familiei. — Ce-ar fi să mergeți În grădină să-l găsiți pe Dan, cît mă Îmbrac eu? Le zîmbesc printre dinții strînși și mă uit precaută la sacoșe. Linda știe că sînt foarte superstițioasă și că Înadins nu am cumpărat nimic Încă. Deci ce Dumnezeu se află În ele? Luați ceva de băut, le sugerez, străduindu-mă să-mi păstrez un ton calm. Vin și eu de Îndată ce sînt gata. — Grozav. Michael se Îndreapă deja În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
uitam la cîte ceva, de fiecare dată cînd treceam pe lîngă un magazin pentru bebeluși, m-am luptat cu disperare să nu dau fuga Înăuntru și să cumpăr toate lucrurile pe care mi-ar fi căzut ochii. Dar, pentru că sînt superstițioasă, n-am vrut să provoc soarta Înainte să treacă șase luni. Acum, că am trecut de a douăzeci și patra săptămînă, cînd, În cazul În care s-ar naște copilul, acesta ar avea șanse de supraviețuire, nu mai visez decît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
făclia s-a stins brusc, așa cum se aprinsese. Gărzile patrulei, care până în acel moment rămăseseră pe loc, au început să alerge spre donatist. Dar acesta dispăruse deja în beznă. Am ajuns acasă tocmai când începuse ploaia. Faroald era tulburat, căci, superstițios ca toți longobarzii, se temea de blestemele și de farmecele vrăjitorilor. A doua zi, sculându-mă eu în zori, m-am dus la cimitir. Faroald era și el acolo, îngrijorat. Se uita la torța stinsă, înfiptă-n pământ, și la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
protecția mea. Regele n-a mai îndrăznit să intervină, văzându-l atât de mânios, în ciuda bătrâneții. Bătrânele și slăbitele lui mădulare au izbutit chiar să-l dea jos din pat, furios nevoie mare. Rotari nu era nici prost și nici superstițios, și, când Amos i-a explicat cu lux de amănunte simptomele bolii, s-a predat: - Maestre, i-a spus, tu știi că mă port drept cu nația ta și că pacea și siguranța voastră nu au fost nicicând mai adevărate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
fine, cu tot sprijinul Înaltului Scaun - și al președintelui. Dar acum? Poate că visul Îi prevestea viitorul? Era un vis premonitoriu? Cum să deosebești un coșmar de o premoniție? Maja ar fi știut sigur. Maja, atât de cerebrală și de superstițioasă, În fiecare dimineață Își nota cu o atenție deosebită visele de peste noapte, Într-un caiet special pe care Îl ținea În sertarul lenjeriei: Cartea Viselor, scria pe copertă. O dată, pe ascuns, Îl citise. Visele Majei, foarte rar erotice și oricum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
ei născute, care înseamnă „stăpână” și a făcut o rugăciune pentru ca acest copil să supraviețuiască. Îngropase deja șapte fii și fiice. Dar mulți au rămas convinși că copilul era un demon. Dintr-un motiv ascuns, Laban, care era cel mai superstițios om care se poate întâlni (scuipa și făcea plecăciuni ori de câte ori se întorcea spre stânga, urla la fiecare eclipsă de lună), a refuzat totuși să plece urechea la cei care susțineau că Lea ar trebui lăsată să moară noaptea afară. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
fără menajamente, așa că veneau acolo doar când insista Esau. Nu era mult mai amabilă nici cu mamele mele. De Rahela zicea că e leneșă, frumoasă, dar leneșă. Despre Bilha spunea că e urâtă, iar pe Zilpa o considera o lungană superstițioasă. Cu mare greutate accepta că Lea era muncitoare și evident binecuvântată de nașterea atâtor fii sănătoși. Dar nici măcar Lea nu era suficient de bună pentru Iacob, care ar fi meritat o femeie pe potriva lui. Nu o uriașă cu ochii desperecheați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]