921 matches
-
problemă asupra căreia zăbovise Îndelung, pe vremea când studiase filosofie morală. — Credeți că răul e, cu adevărat, pedeapsa pentru o purtare nedreaptă? zise el, vorbind mai curând cu sine. Iar dacă ar fi așa, ce rău a fost pedepsit prin supliciul meșterului mozaicar, la San Giuda? Peste sală se pogorî o tăcere plină de stânjeneală. Dante nu se aștepta la nici un răspuns, așa Încât continuă: — Am aflat că În curând se va deschide și la Florența un Studium general. O facultate a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
lemn. — Comuna se interesează de binele și de răul Florenței. Astăzi de rău. Rectorul era derutat. Se așteptase la obișnuita solicitare de favoruri sau de bani. Ce Înseamnă asta? Întrebă cu o grimasă. — Am Însărcinarea de a conduce cercetările pe seama supliciului suferit de meșterul Ambrogio. — Meșterul mozaicar... Am aflat. Dar nu Înțeleg ce are de a face cu Calimala... — Nici eu. Cel puțin nu până acum. Tocmai de aceea explorez diferitele căi ale adevărului. — Iar aceste căi te-au purtat aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
vorbesc ca doctorul Wagner, pentru a putea pătrunde pe ușa interzisă. Acolo, Eveline n-avea decât să-și caute liniștită comoara familiei; eu voi avea lucruri mai importante de făcut. N-are sens să revin cu relatarea dificultăților Învecinate cu supliciul pe care le-am Înfruntat vitejește până să ajung la rezultatul dorit. La un moment dat, am fost pe punctul de a mă da bătut. Cele câteva cuvinte Îmi sunau În urechile proprii aiurea, foarte vag asemănător cu timbrul Magistrului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
și-o acoperă cu un văl. Era ca și cum o legiune întreagă de pitici se distra înfigându-i ace pe fiecare centimetru neacoperit din corpul său, ceea ce făcea ca pe măsură ce trecea timpul, chinul să se transforme într-o senzație de sofisticat supliciu, ce-l obliga să-și țină ochii întredeschiși. Invidia genele cămilei, stufoase și groase ca părul unei perii, și când începu să simtă cum ochii i se iritau din când în când și cum, de fiecare dată, îi era tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
ciudat că nici În primul caz, nici În al doilea, nu mi-a trecut nici o clipă prin minte ca ar fi vorba de măruntaiele unor animale. Nu aveam În fața ochilor decît viscerele unui copil smulse violent, simțeam fizic, În mine, supliciul acela și apoi cădeam Într-o halucinație, În care mîini albe, Îndemînatice, pregăteau În vase emailate fel de fel de sotéuri, de ciorbe, de fripturi din propriile mele organe. Îmi era frică să mă apropii de toba bombată, cenușie și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
firească ar fi dorința de a ști ce li s-a întâmplat celor cinci sute de persoane arestate în rândurile de votanți de spionii ministerului de interne, aceia care au suferit după aceea interogatorii chinuitoare și au trebuit să îndure supliciul de a-și vedea secretele lor cele mai intime invadate de detectorul de minciuni și, de asemenea, a doua curiozitate, ce-or face agenții specializați ai serviciilor secrete și ajutoarele lor cu grade inferioare. Despre primul punct, nu mai avem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
fără să se îngrozească. Privise cerul care ducea cu el aburii și norii rotunzi, făcuse câțiva pași, ridicase două castane și le mângâiase ca și cum ar fi fost tâmplele înfierbântate ale nebunului, fruntea lui palidă, lividă din cauza tuturor morților și a supliciilor adunate de-a lungul umanității, a rănilor în putrefacție deschise de secole, alături de care miasmele rahatului nu înseamnă nimic, da, nimic altceva decât un miros slab, searbăd și înțepător de trup încă viu, viu, care nu trebuie să ne dezguste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
și se jucă cu el un lung moment, făcându-l să danseze pe suportul de hârtie. Un dans rapid, ceva între polcă și cadril, viu și sprinten precum galopul unui armăsar, care încetă la fel de brusc precum începuse. Iar aici începu supliciul lui Josăphine. Judecătorul și colonelul optară pentru o ofensivă comună, fără să fie totuși înțeleși. Când ești făcut din aceeași stofă cu altul, nu e nevoie de discursuri lungi pentru a te înțelege cu el. Josăphine primea salvele cum putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
lungă Pădurea se zbate neagră și tălângă Dau năvală neguri în burgul pustiu Uraganul vine ca argintul viu Aripi din dezastre, ghiare de oțel Țipă și se zbate Sandy cel tembel. Vântu-mi trece rece pe șira spinării Rechemând din neguri supliciul durerii. Rămân împietrit, nu am chef să plec Vreau să știu ce face Sandy cel zevzec Perdele de ploaie spală orizontul, Sandy îngrozise întreg mapamondul. Monstrul de poveste a pierit în noapte Și lasă în urmă poteci dezolate. MAREA ZBUCIUMATĂ
POEME NEWYORKEZE (1) de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 1104 din 08 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363766_a_365095]
-
smoală din regatul celor răi Protejează nebunia armatelor de călăi Fulgerele orbitoare izvorâte din genuni Par petreceri nucleare sfi nțite prin rugăciuni. Muzica amețitoare generată de comete Însoțește universuri născătoare de planete Focul rece de pe bolta universului tăcut Amintește de supliciul idealului pierdut Liniștea de-nmormântare din ținutul fără glas Însoțește cu sfi ală drumul meu către Parnas. Lava de rocă fi erbinte care amenință Terra - Semnalul neiertător ce prefigurează Era. Virgil CIUCĂ Flushing, New York, SUA 2012-2014 ---------------------------------------- CIUCĂ Virgiliu, poet și
POEME NEWYORKEZE (1) de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 1104 din 08 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363766_a_365095]
-
au plecat unul câte unul. Noi cei care gândeam că apăram legea ne-am scandalizat căci socoteam că e un precedent periculos pentru sănătatea morală a poporului. Vociferările noastre n-au fost luate în seamă însă. Femeia a scăpat de supliciu și a rămas în ceata ucenicilor săi alături de alte femei. Când arhiereul Caiafa a pornit discreditarea lui Iisus, defăimătorii au scos și această bârfă precum că această femeie servea unor scopuri imorale. Odată ce Iisus și ceata sa erau priviți ca
ANCHETA( FRAGMENT DIN ROMAN) FEMEIA PĂCĂTOASĂ de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 909 din 27 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363883_a_365212]
-
de-o încinsă, mistuitoare sete. Iluzii fără fete, fantome-nșelătoare. În cioburi de oglindă,contururi tremurânde. Corpul întreg se-ncoardă, ca o săgeată franța. Cuprins de fierbințeala iluziilor arzânde. Știi c-o să se oprească, dar groază te zugrumă. O clipă de supliciu, cât o eternitate. În care viața pare-o înfiorătoare glumă. Și-ai vrea să dormi, să mori, să poți uita de toate. Când poți deschide ochii, lumea din jur îți pare, Dușmana și străină-n naiva-i fericire. Iar tu
CALEA DESERTACIUNII de MARIUS MIRCEA GANEA în ediţia nr. 1944 din 27 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363587_a_364916]
-
în familie, societate Și-atunci tinerii cad în patimi pline de păcate. Din timpuri străvechi sexul, alcoolul, tutunul, cafeaua Erau vicii care peste tot își făceau damblaua. Pentru cei ce credeau că sunt un deliciu De fapt erau un teribil supliciu. Drogurile apărute mai târziu puțin Au făcut ravagii lovind în plin. Sublimul infiltrat în ale naturii straturi diverse Contrastează cu imundul viciului inoculat într-o minte Devastată de plăceri negative-n averse. Incongruența dintre limitele fiecărui om cu firescul înglobat
OAMENI ȘI VICII de MARIANA STOICA în ediţia nr. 1866 din 09 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362264_a_363593]
-
ocrotirea lui. Toți îl considerau un sfânt de om, îl stimau și îl compătimeau. Cât despre Maria, se considera că își ispășește păcatele tinereții, așa cum e firesc să fie. Când mintea ei refuză să se mai întoarcă la amara realitate, supliciul ei se amplifică. David bucuros că Maria nu mai reprezenta de acum nici un risc pentru el și că nimeni nu ar crede-o dacă i-ar trece prin cap să-l denunțe, deveni un monstru nemilos și o tortura în
BRAȚUL RĂZBUNĂRII de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2177 din 16 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362488_a_363817]
-
M-am lăsat în unda transparent- scânteietoare A apelor Iordanului, unde iar m-am botezat Ca mintea să acceadă în tăinuitul Tău regat. În Ierusalim, pe Drumul Crucii am străbătut Întregul umilirii, unde Doamne ai fost bătut Scuipat, apoi supus supliciului răstignirii Între doi tâlhari de rând - în numele iubirii Lacrimi sărate au căzut în acel așezământ Pe piatra lustruită cu mir a Mormântului Sfânt Doar gândul că mormântu-i gol, și ești în cer M-a fulgerat să înțeleg o parte din
PELERINAJ DE INIŢIERE ÎN MISTERIILE LUI IISUS de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1143 din 16 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364075_a_365404]
-
după dorința mamei, să fie arsă de vie. Pavel împreună cu Onisifor și Barnaba s-au ascuns într-o peșteră la marginea orașului să vadă cum decurg lucrurile și s-au rugat cu ardoare la Dumnezeu să o salveze. Mergând spre supliciu, Tecla a făcut semnul crucii asupra flăcărilor și a văzut pe Domnul, în chipul lui Pavel, stând și poruncindu-i ei să îndrăznească. Și ploaia care a căzut din cer a stins focul. De aici Sfântul Ciprian alcătuiește o rugăciune
SFÂNTA MUCENIŢĂ TECLA, CEA ÎNTOCMAI CU APOSTOLII de ION UNTARU în ediţia nr. 998 din 24 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363262_a_364591]
-
este magnifică,Țți dă senzația că ai Roma la picioare.Mi-am bucurat ochii cu minunatele vestigii ale istoriei,chiar dacă de atunci,de mult,din Evul Mediu, ele ne vorbesc,ne dovedesc, greșelile inchiziției,chiar dacă ele au fost martore la supliciul ,la suferințele,la durerile ,la chinurile oamenilor,ele sunt purtătoarele de cuvânt ale timpurilor de mult apuse. Cu părere de rău părăsesc „castelul îngerilor”,iar odată pășind în tumultul străzii,realitatea ei mă înconjoară lăsând undeva în străfundul sufletului o
UN MIC ISTORIC AL CASTELULUI „SANT ANGELO” de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 2001 din 23 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368505_a_369834]
-
prin viziuni ale splendorii malefice, îmbibate de profetism:”Sălbatic este și dansul de nuntă și mătcile nu știu mai nimic din somnul în care zace războinicul ca într-o cămașă de zale zornăitoare “.( Vremuiește vremea).Extazul e o formă de supliciu, iar durerea un mijloc de ași exprima bucuria, un fel de voluptate dureroasă. Frisonul e starea obișnuită de tensiune.Prin percepția aproape delirantă a simțurilor, autaorea se înalță în zonele oculte ale spiritului, precum într-un impuls magic. Melania Cuc
METAFORA CA MOD DE EXPRIMARE A VIBRAŢIILOR EULUI LA MELANIA CUC de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366886_a_368215]
-
Acasa > Stihuri > Reflectii > AM FOST ORB... Autor: George Safir Publicat în: Ediția nr. 204 din 23 iulie 2011 Toate Articolele Autorului am fost orb prea sfinte doamne din festinul tău promis beau din cupa vieții acră otrava cucutei supliciu ochii mei clipind în ceață văzut-au doar un chip frumos n-au putut pătrunde-n suflet să are câmpul sterp și ars arunci cu pietre azi în mine din florile trimise ieri mă ameninți cu-apocalipsa pe care mâine
AM FOST ORB... de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 204 din 23 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366908_a_368237]
-
o ritmicitate diformă în care hotărârile erau încă fără de contur. Soarele începu să-și ascundă încet,una câte una,toate razele în cochilia-i de aur în care se retrăsese mândru,înainte de a lăsa umbrele să-i fie martore la supliciul dragostei.Pământul își strângea acum la piept fii reîntorși acasă sau gânguritul celor noi născuți.Deasupra tuturor,caleașca primăverii își purtase cu sine,din înalturi de anotimpuri,Crăiasa.Un bici de foc înjunghie cerul,și din el începu să cadă
SIMFONIA PRIMĂVERII de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1884 din 27 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367655_a_368984]
-
Dan Publicat în: Ediția nr. 1605 din 24 mai 2015 Toate Articolele Autorului FIR DE MATASE am rupt un fir de mătase și fluturele a strigat cu durerea aripilor frânte despicătura tainică din pânza freatică a durereii îmi amintea de supliciul frunzelor de renunțarea la zbor a celui reâncarnat pentru moarte fir de mătase născut din pânza freatică a durerii spre a-i acoperi pe oameni cu suferința frumuseții te-am rupt din păienjenișul ochilor mei și mi-am potolit setea
FIR DE MĂTASE de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1605 din 24 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367731_a_369060]
-
cunoscută, în acest sens, intensitatea iubi �rii jertfelnice a martirului și mucenicului, manifestată prin râvna și cuvintele pronunțate înaintea persecutorilor. Acestea fac proba unei experiențe intime în co �muniune de iubire cu Dumnezeu și cu oamenii. Sfântul Ignatie Teoforul, înaintea supliciului său, cerea ca nimeni să nu-l împiedice de la acesta, fiind convins că abia prin martiriu și jertfă mucenicească începea să fie cu adevărat ucenic al Domnului Iisus Hristos. Râvna lui depășea cele văzute și se îndrepta epectatic spre cele
DESPRE MARTIRIU SI JERTFA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366927_a_368256]
-
ultimă euharistie, el fiind de data aceasta, pâinea care se asează pe altarul de jertfă. Moartea sa, ca a tuturor mucenicilor, este un sacrificiu euharistic adus lui Dumnezeu în Biserica lui Iisus Hristos. Totodată, trebuie subliniat faptul că Sfântul, în supliciul său, se unește perfect cu Iisus Hristos și formează o unitate cu El, murind și înviind împre �ună cu El. Acest moment este subliniat și de Sfântul Ignatie atunci când spune: "Este mai bine pentru mine să mor în Hristos, decât
DESPRE MARTIRIU SI JERTFA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366927_a_368256]
-
tornicia în iubirea divină antrenează pe mucenici să năzuiască să ajungă dincolo de mântuirea proprie, până la dorința înflăcărată de a cuprinde pe toți frații în Iisus Hristos. Dacă ne reîntoarcem la unitatea dintre mucenici, Biserica și Iisus Hristos, vom constata că supliciul martiric în Iisus Hristos unifică Biserica adunată în momentul adecvat liturghiei. Cum s-a putut constata, mucenicul și martirul se aduce pe sine jertfă lui Dumnezeu în mijlocul lumii, întru care sunt și numeroși creștini, inițiind astfel o adevărată anamneză euharistică
DESPRE MARTIRIU SI JERTFA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366927_a_368256]
-
și țepoasă. Neputând țipa de durere, fata rămase încremenită, lăsându-i-se apoi moale. Morfolirea i se păru o veșnicie copilei care ședea întinsă, goală ca o stană de marmoră, privind un desen al baldachinului ce forma acoperișul carului de supliciu. Ce va urma de acum încolo cu ea? Dac-ar fi știut, și-ar fi luat zilele din chiar noaptea asta. Acum o săptămână, până a fi luată de osmanlâu, zburda prin satul ei, așezat pe coasta unui deal. Flăcăii
DRUMUL CARULUI (ROMAN ISTORIC) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366961_a_368290]