1,423 matches
-
de el, prin exerciții repetate. Parapsihologii timișoreni spun că răsăritul și apusul soarelui sunt momente când atmosfera planetară conține forțe spirituale deosebit de active(?!)... A fost realmente dotat Rasputin cu asemenea capacități? Se emit de amar de ani o seamă de supoziții, dar... se evocă aproape cu regularitate și elementul „legendă”. Răspunsurile parapsihologilor contemporani sunt împărțite: da și nu... Napoleon, Abraham Lincoln, președintele Americii între 1861 și 1865, Stalin, Hitler, liderul chinez Mao Tse Dun, dictatorii Franco și Ceaușescu, spun legendele, ar
Agenda2005-23-05-senzational2 () [Corola-journal/Journalistic/283782_a_285111]
-
fost SHAKESPEARE! Ca și Homer el a fost și a rămas o legendă. Localitatea nașterii lui poartă în nume strata latină, ford-ul anglosaxon și avon-ul celtic, adică Stratford-on-Avon, care împreună cu normanzii au format poporul englez. Viața lui e făcută din supoziții și controverse. Înainte de a fi om și poet, el păstrează o puternică pasiune actoricească. Ajuns fugar la Londra, în urma unor contacte cu o trupă de teatru, se întânlește cu Burbage, un concetățean, care era proprietarul unei săli de teatru, luându
ETERNUL SHAKESPEARE-400 DE ANI DE LA NAŞTERE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1940 din 23 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384975_a_386304]
-
orașele port mamut. Orice relație având subiect natura nu poate fi studiată fără influința omului asupra ei. În consecință omul devine actorul principal și în asemănarea naturii cu Divinitatea. Cu atât mai mult cu cât Divinitatea este în fapt o supoziție umană spre deosebire de natură care este o entitate pragmatică. O mare problemă a socializării omului este conducerea. De la înființarea asociațiilor tribale în negura vremurilor străvechi omul a necesitat un conducător care să-și impună soluția de moment. Patriarhul familiei este primul
ÎNTRE DUMNEZEU ŞI NATURĂ de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1195 din 09 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383437_a_384766]
-
tolerarea încălcărilor eticii profesionale. Am invitat-o la un dialog pe Brîndușa Armanca, jurnalist și profesor de jurnalism, să facă o radiografie a situației. Pentru a ajuta și publicul să înțeleagă ce se întâmplă. „Practica românească de a escamota bârfe, supoziții, colportări sub acoperirea «pe surse» nu face decât să discrediteze profesia” Doamnă Armanca, mediul virtual, cu preponderență, e invadat de articole de presă de proastă calitate, și ca fond, și ca formă, de articole care, în mod normal, ar leza
Brînduşa Armanca: „Social vorbind, jurnaliştii sunt zero în faţa societăţii, neavând niciun fel de protecție socială” [Corola-blog/BlogPost/92929_a_94221]
-
obișnuiești publicul cu subiecte ușoare, cu lucruri care se fac din mers, cu poze senzaționale, fete goale, de care abundă Internetul. În consecință, scuza presei că asta vrea publicul nu stă în picioare. Iar practica românească de a escamota bârfe, supoziții, colportări sub acoperirea „pe surse”, deci fără verificări rezonabile, nu face decât să discrediteze profesia. Am ajuns în situația că oricine care produce și distribuie conținut media să se autointituleze sau să fie considerat jurnalist. Ziariștilor profesioniști, celor care practică
Brînduşa Armanca: „Social vorbind, jurnaliştii sunt zero în faţa societăţii, neavând niciun fel de protecție socială” [Corola-blog/BlogPost/92929_a_94221]
-
extrădării internaționale - după atentatul de la Debrețin din 24 februarie 1914 - a tandemului format din Ilie Cătărău și prietenul său acrobat Timotei Kirilov, Siguranța Generală și Poliția, instruite de guvernul liberal, îi ajută să se evapore, fiind scoși clandestin din țară. Supozițiile în acest sens făcute la vremea sa de Contele Ottokar Czernin, ministrul Austro-Ungariei la București sunt confirmate ulterior, în 1938, de profesorul și ziaristul Em. C. Grigoraș [unul din mentorii lui Mircea Eliade de la Liceul “Spiru Haret” din București - n.a.
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92964_a_94256]
-
prin însăși însemnătatea atât de mare pe care a căpătat-o Credința lui pentru existența umană a ultimelor două milenii: Solidaritatea prin Cuvânt ! Astfel, pe lângă latura istorică și cea filologică slujite cu discernământ profesionist, pe lângă expunerea (dar nu neapărat încurajarea) supozițiilor cu tenta amatoristică ce trebuie acceptată pentru că poate conduce uneori spre concluzii mai îndrăzneșe decât precauția profesională, alternând rigoarea cercetării cu entuziasmul improvizațiilor manifestate cu bună credință, fără foarte convingătoare temeiuri științifice dar întemeiate pe intuițiile originare ale ființei umane
PROIECTE în pregătirea și în cadrul sărbătoririi ZILEI LIMBII ROMÂNE – 2014 [Corola-blog/BlogPost/92997_a_94289]
-
multe săptămâni o serie de articole care încercau să arate legăturile unei obscure fime de automobilism cu, bineînțeles, Victor Ponta. Autorul articolelor nu a reușit să demonstreze implicarea Guvernului României sub nicio formă, totul a fost scris pe baza unor supoziții, dar mesajul discreditării lui Ponta impus de Sarbu pentru toate produsele din trust a fost atins. Subiectul fusese discutat în presa încă din primăvară, iar părțile implicate au negat atunci oficial orice implicare. Problemele lui Adrian Sarbu sunt departe de
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93357_a_94649]
-
hotărât. Poate era Castelanul. Sau dublul Astrologului. Al Eremitului. Cei uciși rătăcesc, uneori... Chestia cu dublul e pentru naivi! Cititorul se va gândi și la Actor, priceput, desigur, în arta deghizării. Ori la Romancier, capabil de orice... Nu te interesează supozițiile, scrii: nu mai faci altceva, de la o vreme; ai o neliniște. Murmuri, tot mai des, Cântecul marinarilor care au iubit-o pe Caravella, niciodată știut de vreunul dintre matrozi, pentru că sentimentul lor s-a dovedit mai prejos decât ura ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
răspuns la măsurile disciplinare dispuse Împotriva lui - respectiv, ordinul de detașare Într-o altă parohie -, Bérenger Saunière adresează Vaticanului o scrisoare În care - se presupune - amenință cu dezvăluirea cutremurătorului secret aflat În posesia sa, iar șantajul dă roade, Întărind astfel supoziția că secretul există și că marii capi ai Bisericii Catolice sunt vital interesați În păstrarea lui. Cert este că abatele Saunière rămâne la post, Își vede liniștit de treburi și moare În patul lui, la o vârstă venerabilă, ducând (și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
al istoriei religioase, Dan Brown a Împănat acest melanj pitoresc de adevăr și fantezie cu armura epică a unei intrigi polițiste excelent conduse, aruncând pe piață o bombă literară de răsunet internațional. Preluarea cam grosso modo a tezelor, concluziilor și supozițiilor unor autori francezi și englezi privitoare la subiect i-au adus semnatarului Codului lui Da Vinci niscai acuzații de plagiat. Onest și riguros vorbind, oarecum justificate. Cel mai important pilon pe care Dan Brown Își așază teoria sacrului feminin ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
a unei succesiuni feminine la conducerea viitoarei Biserici Creștine În persoana Mariei Magdalena - mișculație comisă În chip interesat de Împăratul Constantin cel Mare, cel care s-a aflat În spatele deciziilor adoptate În 325 de Conciliul de la Niceea - este una dintre supozițiile formulate În legătură cu teribilul secret, dar nu singura. Alta vizează, de pildă, sfârșitul lumii, care nu este nici el doar o legendă. Rudolf Steiner, la rându-i, cochetează cu ipoteza că pe Golgota n-a fost crucificat Isus, ci un frate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
un congres de teozofie? Asta dacă am sesizat corect Încotro bați cu teoria dumitale... Am protestat zguduit de vehemența simulată pe care gluma profesorului o reclama. Mai Întâi că nu era vorba despre o teorie În Înțelesul academic al cuvântului; supoziție ar fi un termen mai potrivit. În al doilea și cel mai important rând, asocierea cu scrierile unui Rudolf Steiner sau cu numele doamnei Blavatskaia nu era de natură să mă Încânte. Nu că m-ar fi dezonorat, Doamne ferește, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
cu taciturnul - Howard se numea, Roger Howard -, lăsa să se Înțeleagă că anterior angajaseră o controversă În ceea ce mă privește și că unii se considerau, mai mult decât ceilalți, Îndreptățiți să creadă că avuseseră dreptate. Se pare că infirmasem o supoziție și confirmasem alta. Sigur este că ieșisem din confruntare mai bine decât intrasem. Ca prizonier, se-nțelege. Ca istoric, eram nemulțumit de modul În care prestasem, fusesem dezlânat și prolix, dar se pare că, până la urmă, izbutisem să mă fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
În fața biroului. - Arme, muniții, ceva? Poate e nevoie, am Încercat să glumesc. - Pistolul și cele două Încărcătoare sunt suficiente, a replicat sec doamna psiholog și a Închis. Mi-ar fi plăcut să pot evita, cum mi-am propus, emiterea oricăror supoziții privind motivul intempestivei convocări, dar nu mă pot lăuda că mi-ar fi și ieșit cine știe ce. Era greu În condițiile date să mă gândesc la altceva, deși am avut toată bunăvoința. Succesul a ocolit și tentativa mea de a ghici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
au determinat și pe ai săi să se mute la București. Nu se știe exact cînd și de ce s-a hotărît Marcel Feher să-și schimbe numele În Albu; În textul pe care l-am parcurs, personajul Doamna E. face supoziția că și bunicul care s-ar fi numit Weiss procedase probabil la fel. Ne aflăm În fața unui ins, care trăiește la modul tragic destinul minoritarului a cărui origine etnică - destul de incertă - este sursa unor permanente frustrări. Albu nu e un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
această halucinație fotografii făceau totul ca el să nu apară În cadru? Fără Îndoială, orice se poate justifica. Chiar și Într-un caz atît de derutant se pot găsi explicații, mai ales subiective, doar ne aflăm Într-o zonă a supozițiilor. Iată, Încerc să Înțeleg și de fapt Îmi dau seama că argumentele mele mă explică mai mult pe mine decît subiectul analizat. Dar limbajul, tot ceea ce vrem să exprimăm vorbind despre lume, nu ne exprimă În ultimă instanță pe noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
m-am întrebat: nu seamănă oare sufletul omenesc cu un leagăn care, fiind împins în direcția omenescului, este obligat apoi să se miște în direcția opusă, a animalității? Am încercat să găsesc un exemplu de viață simplu și revelator pentru supoziția de mai sus și, după cum mi s-a părut mie, l-am și aflat. De exemplu, un tânăr bun și sensibil, pe nume Ivanov, se află la teatru. Înjur e întuneric. Se joacă actul trei al unei piese sentimentale. Cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
că Ivanov ar fi fost supărat încă înainte ca vecinul să înceapă să tușească și că supărarea i-ar fi provocat o asemenea explozie de ură cade ca nefondată. De aceea să renunțăm la ea și să facem o altă supoziție. Să încercăm să ne imaginăm că Ivanov se plictisea, că era indiferent. Poate că aceste stări l-au dus la criza sălbatică de ură împotriva vecinului său care tușea. Dar nu merge deloc. Dacă într-adevăr sufletul lui Ivanov ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
sunt omului accesibile la teatru. Fapt e că n-am spus nimic despre imboldul de a râde care e solicitat atât de des de acțiunea dramatică și care este extrem de important pentru exemplul nostru. Acesta este important pentru că înlătură complet supoziția conform căreia ura lui Ivanov împotriva vecinului său care tușește este întemeiată, chipurile, pe faptul că tusea îl împiedică să audă replicile actorilor. Dar, de s-ar fi aflat în dispoziția de râs, replicile vesele ale actorilor care îi provocau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
necruțătoare totalitarismele secolului douăzeci. „Tristă nemurire“, va adăuga el. 14 În privința perioadei de descompunere a rămășițelor pămîntești ale omului (problemă pe care o studiase Flaubert din motive pur literare, dacă este să-i dăm crezare), diverși autori vin cu diverse supoziții: de la cincisprezece luni pînă la patruzeci de ani. Deci În timp ce Graves descoperea cartea lui Maurice Joly și o Învia din morți, oasele autorului ei erau demult descompuse, amestecate cu țărînă și glod, căci de la moartea sa trecuseră aproape patruzeci și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
apară În ziarul lui o pledoarie pentru un set de valori diferit. - Și totuși astfel de pledoarii apar, a observat omul cel masiv. - Unde? În publicații discreditate. În săptămânalele de scandal, tipărite pe hârtie ieftină. - Bine. Continuă. - Deci, prima mea supoziție este că, datorită unui amestec de Împrejurări, dintre care familia este cea mai importantă, există două feluri de creiere. Unul ia natura umană așa cum este, se folosește de timiditatea, slăbiciunea și forța ei pentru a-și atinge propriile scopuri. Opus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
vremea când lucra acolo a furat scrisorile pe care fiul dumneavoastră i le-a scris lui Kindermann. Ea se așeză și își aprinse țigara: — Dar dacă îi purta pică lui Kindermann, ce treabă a avut cu mine? — Merg doar pe supoziții, să știți, dar aș zice că are mare legătură cu averea dumneavoastră. Kindermann e bogat, dar mă îndoiesc că are măcar a zecea parte din cât dețineți dumneavoastră, Frau Lange. Mai mult, probabil că mare parte din averea lui e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
și în primul rând stăpânirea dorințelor, dominarea, conducerea lor. Hedonismul obligă la forță și nu tolerează nicio slăbiciune. Corpusul cinic rămâne incert. Dispunem de o mână de fragmente care permit niște concluzii asupra subiectului. Abia niște conjecturi, niște ipoteze, niște supoziții. Un text ciudat al lui Diogene Laerțiu - îndepărtat fără nicio explicație de critica universitară cu un simplu gest de respingere, într-o scurtă notă, ca neaparținând efectiv corpusului... - pune în scenă un Diogene care elogiază consumul de carne de om
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
varianta franceză: „Tiens dans ta bouche...”) converg spre același țel, de a străpunge dinspre „crucea viitorului” înspre „fereastra Universului...” (În fereastra Universului) Dar Lupta cu visul? Acesta transpare dintr-un principiu al incertitudinii, firesc pentru filosoful care-și proiectează „n” supoziții: „Parcă aș fi desprins o flacără /din steaua sub care visez; /parcă aș fi schimbat în cuvânt / firul infinit al ierbii, / așa de adânc mă doare / Universul”. Ocheadele visului însă se cer confirmate: „Even from the dream eyes /I shed
MISTUIRE CELESTĂ, ÎN VIZIUNEA LIVIEI CIUPERCĂ de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 956 din 13 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364322_a_365651]