255 matches
-
INDIFERENȚEI "Condiționalul indiferenței" (CI) exprimă explicit și economic ansamblul condițiilor (alternativ sau simultan îndeplinite) în care se realizează starea de lucruri descrisă în regentă. 4.1. În varianta sa explicitată analitic, poate fi introdus prin formula (semigramaticalizată lexico-sintactic) indiferent (dacă), supraordonată unei disjuncții de propoziții exprimate integral sau eliptic: (20) Indiferent dacă exersezi pe o bicicletă medicinală sau pe una reală, vei lucra atât inima, cât și mușchii picioarelor, fără a afecta prea mult genunchii (EZ, 2007). În varianta generică, același
[Corola-publishinghouse/Science/85001_a_85787]
-
se va schimba în mod radical (A. Pleșu, DV, 2007). Se poate observa că operatorul indiferent se poate cupla nu numai cu dacă, ci și cu ce, cine, care, unde, când, cum, cât (cu varii funcții sintactice)10 - valoarea dominantă, supraordonată tuturor acestor variante putând fi considerată cea condițională (cum se poate verifica prin explicitarea apozițională a alternativelor): (22) Indiferent cât câștigă sau cum trăiesc [dacă câștigă mult sau puțin], oamenii se bucură de promoții și de gratuități, poate nu neapărat
[Corola-publishinghouse/Science/85001_a_85787]
-
sau (nu), deși ... sau (nu) (vezi infra, 4.3.2). 4.3.1. În cazul lui fie că ... sau este vorba de o contaminare între valoarea concesivă a lui fie (de proveniență verbală copulativă) - caz în care acesta poate fi supraordonat unui constituent solidar cu structură internă disjunctivă (ca în (34)) - și valoarea de operator (corelativ) al disjuncției stricte (ca în (35)): (34) Trebuie să învățăm odată că legea e aceeași pentru oricine, fie acela [și] miliardar, ministru sau vedetă TV
[Corola-publishinghouse/Science/85001_a_85787]
-
În structuri ca: (36) Fie că dorești să vezi fișiere PDF, să citești un e-book sau să ai starea vremii permanent pe ecran, vei găsi pe internet aplicația potrivită (EZ, 2007) fie cumulează ilicit valoarea concesivă cu cea disjunctivă, nemaifiind supraordonat formal disjuncției, ci intrând în corelație cu sau. 4.3.2. În cazul lui (chiar) dacă... sau (nu), valoarea concesivă (vezi supra) a lui chiar dacă este contrazisă flagrant de corelarea sa cu inventarul exhaustiv al unei disjuncții: este ilogic ca
[Corola-publishinghouse/Science/85001_a_85787]
-
dar care, foarte frecvente fiind, au mari șanse de legitimare prin uz). 5.1. Structurile introduse prin indiferent au fost examinate mai sus (4.1, 4.2); reluăm sintetic principalele variante de realizare ale acestora. 5.1.1. Indiferent dacă supraordonat unei disjuncții de propoziții, inclusiv eliptice: (41) Cei care vor să salveze un animal, indiferent dacă este vorba de un cățel sau o pisicuță, pot veni, în fiecare sâmbătă, în Parcul Obor, la cel de-al doilea sezon al campaniei
[Corola-publishinghouse/Science/85001_a_85787]
-
realizare a CI cu indiferent sunt coordonate: (53) Indiferent de dispoziția ta, sau de cum te simți, locul tău e asigurat (prezentare film serial, "Hallmark", 2008). 5.1.4. Dintre toate variantele de introducere a CI prin indiferent, numai indiferent că (supraordonat unei disjuncții de propoziții, de cele mai multe ori eliptice, începând de la a doua) are un statut incert, de semihibrid, dar pare a se fi impus definitiv, inclusiv în limbajul vorbitorilor instruiți, chiar in situații (ori în texte) relativ formale - vezi (32
[Corola-publishinghouse/Science/85001_a_85787]
-
cu sau. Dacă, în schimb, ca în (70), elementele disjunse sunt subsumate unei aceleiași circumstanțe generice ("are calități remarcabile"), de natură să împiedice, prezumtiv, realizarea situației din regentă, avem de a face cu o concesivă clasică, introdusă prin pseudoconectorul fie, supraordonat unei disjuncții ("chiar și în toate/în fiecare din aceste condiții, nu se întâmplă ceea ce ar fi fost de așteptat"): (70) Mă tem că pe unul de-al nostru n-o să-l numească, fie el frumos, deștept, școlit sau devreme-acasă
[Corola-publishinghouse/Science/85001_a_85787]
-
atunci când scria: . Majoritatea autorilor subliniază, în cazul libertății , marea varietate de sensuri. Dar, dacă libertatea politică este despărțită de celelalte forme de libertate, continuitatea și persistența sensului acesteia sunt izbitoare în decursul timpului. Oriunde statul se materializează ca o entitate supraordonată și oriunde individul occidental își revendică dreptul la libertate, el înțelege de fapt ceea ce spunea Hobbes: absența interdicțiilor externe, înlăturarea constrângerilor exterioare, minimalizarea dependenței coercitive. Cu alte cuvinte, libertatea politică reprezintă în mod special libertatea față de, nu libertatea de a
Conceptul de libertate în filosofia modernă by Irina-Elena Aporcăriţei () [Corola-publishinghouse/Science/663_a_1310]
-
ca notă de subsol atașată propoziției 1: « Cifrele cu zecimale, ca numere ale propozițiilor separate, indică ponderea logică a propozițiilor, accentul care cade pe ele în expunerea mea» n. m., M. F.) dacă ea este înțeleasă în sensul că propozițiile supraordonate ar conține permanent premisele unui demers de gândire, iar cele subordonate concluzia. Propozițiile Tractatus-ului se comportă unele față de altele doar rareori ca premisele față de concluzii. Adeseori un lanț al gândirii trebuie să fie citit atât de sus în jos cât
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
organe de stat comune; uniune formată din mai multe organizații care urmăresc scopuri comune. O federație (în latină fœdus) este un stat format dintr-un număr de state care au transferat o mare parte din suveranitatea lor unei noi entități, supraordonata acestora, numită guvern central (federal). Într-o federație statutul de autoguvernare al statelor componente este stabilit prin constituție și nu poate fi schimbat prin hotărârea unilaterală a guvernului central. Statele membre nu au drept de secesiune (separare/retragere, în context
[Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
pe care dogmatica și filosofia morală a libertății le-au disputat în decursul timpului, nu fără de patimă: • alternativa fatalistă, conform căreia omul este supus în totalitate voinței și determinării (necesității) divine, necesitate care reprezintă pentru om echivalentul unui implacabil destin supraordonat existenței sale; • alternativa voluntaristă, care acceptă ideea că omul este înzestrat cu un deplin "liber arbitru", în măsură să-i permită autonomia acțională în raport cu orice tip de determinare, divină inclusiv. Și una și alta dintre alternative au generat dileme dificil
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
fost eficiente altădată. Astfel, este vorba de o reducere a frecvenței de apariție a unor răspunsuri care sunt adaptative și ar putea fi întărite pozitiv. Generalizarea ratei de răspuns la stimuli externi este explicată de interdependența răspunsurilor așa încât stingerea răspunsului supraordonat va duce la stingerea răspunsului subordonat, apărând generalizarea stingerii . Se poate identifica o analogie a teoriei lui Ferster cu teoriile învățării: majoritatea pierderilor în viață (pierderea unei relații amoroase, a locului de muncă etc.) pot constitui tot atâtea pierderi ale
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
sale"86. Pe de altă parte, probabil sub influența revoluționarelor idei ale lui Wilhelm von Humboldt (cu un impact enorm la începutul secolului al XX-lea, mai ales în lingvistică), Caracostea consideră că există o "formă internă", un "factor modelator supraordonat", relevabil în fiecare poem eminescian, indiferent de "forma" lui particulară, astfel încât "acordul dintre personalitate, experiența adânc trăită și forma internă" lămurește și "stăruința de a plăsmui", propensiunea creatoare. Căutând, deci, "forma internă" a liricii eminesciene, criticul identifică o "structură dramatică
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
anumite aspecte, acești termeni nu au reușit să se impună în timp. Pentru a nu produce o confuzie terminologică și mai mare, au fost înglobați treptat în termenul mai larg de educație continuă, după cum a arătat evoluția practicii. Însă termenul supraordonat celui de educație a adulților, care a reușit totuși să se impună salutar și în domeniul pe care-l analizăm, este cel global de educație permanentă. Conceptul integrator de educație permanentă are trei dimensiuni: verticală, orizontală și interioară (Savicevic, 1999
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
sub incidența măsurării, a acreditării, ea își va pierde caracteristica de învățare de plăcere. Figura 1.1. Educația extensivă Trecerea în revistă a termenilor mai des vehiculați în educația adulților, ca și a celor care se desprind logic din conceptul supraordonat de educație permanentă ne conduce spre concluzia unei varietăți a definițiilor elaborate, a unei varietăți terminologice. Registrul foarte larg de sensuri ale conceptului educație a adulților se întinde de la contestarea valabilității sale până la maxima complexitate a unui conținut foarte bogat
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
asupra proiectării activității didactice la nivel microeducațional, respectiv proiectarea cursurilor, a seminariilor, fără a ignora, desigur, articularea lor cu celelalte elemente ale unui program sau oferte ale unei instituții,dar și cu nevoile concrete ale comunității, deci raportarea la elementele supraordonate. Siebert (1997) și Tietgens (1992) propun următorul model de analiză, ce cuprinde o serie de elemente, pe care le vom detalia în continuare. Condițiile cadrului social - cuprind legi privitoare la educația adulților, la vacanțele de studiu, pentru promovarea muncii, care
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
de educație a adulților. Managementul și schimbarea la nivel de cultură organizațională sunt realmente dificile, datorită multitudinii caracteristicilor acestui tip de organizație. De aceea, premisele pot fi doar generale: - pentru ca să supraviețuiască, o organizație trebuie să facă apel la scopuri comune, supraordonate; - pentru ca ea să-și poată promova scopurile și obiectivele, trebuie mai întâi să le identifice; - este absolut necesar să fie stabilite obiectivele strategice (de exemplu, extinderea versus ridicarea calității programului); - pentru a se decela o opinie comună în privința valorilor promovate
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
anumite aspecte, acești termeni nu au reușit să se impună în timp. Pentru a nu produce o confuzie terminologică și mai mare, au fost înglobați treptat în termenul mai larg de educație continuă, după cum a arătat evoluția practicii. Însă termenul supraordonat celui de educație a adulților, care a reușit totuși să se impună salutar și în domeniul pe care-l analizăm, este cel global de educație permanentă. Conceptul integrator de educație permanentă are trei dimensiuni: verticală, orizontală și interioară (Savicevic, 1999
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
sub incidența măsurării, a acreditării, ea își va pierde caracteristica de învățare de plăcere. Figura 1.1. Educația extensivă Trecerea în revistă a termenilor mai des vehiculați în educația adulților, ca și a celor care se desprind logic din conceptul supraordonat de educație permanentă ne conduce spre concluzia unei varietăți a definițiilor elaborate, a unei varietăți terminologice. Registrul foarte larg de sensuri ale conceptului educație a adulților se întinde de la contestarea valabilității sale până la maxima complexitate a unui conținut foarte bogat
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
asupra proiectării activității didactice la nivel microeducațional, respectiv proiectarea cursurilor, a seminariilor, fără a ignora, desigur, articularea lor cu celelalte elemente ale unui program sau oferte ale unei instituții,dar și cu nevoile concrete ale comunității, deci raportarea la elementele supraordonate. Siebert (1997) și Tietgens (1992) propun următorul model de analiză, ce cuprinde o serie de elemente, pe care le vom detalia în continuare. Condițiile cadrului social - cuprind legi privitoare la educația adulților, la vacanțele de studiu, pentru promovarea muncii, care
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
de educație a adulților. Managementul și schimbarea la nivel de cultură organizațională sunt realmente dificile, datorită multitudinii caracteristicilor acestui tip de organizație. De aceea, premisele pot fi doar generale: - pentru ca să supraviețuiască, o organizație trebuie să facă apel la scopuri comune, supraordonate; - pentru ca ea să-și poată promova scopurile și obiectivele, trebuie mai întâi să le identifice; - este absolut necesar să fie stabilite obiectivele strategice (de exemplu, extinderea versus ridicarea calității programului); - pentru a se decela o opinie comună în privința valorilor promovate
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
posibilitatea de ieșire, astfel încât atunci când condițiile istorice o vor permite, această virtualitate să se transforme relativ firesc în realitate. În sfârșit, deși gospodăriile își păstrează individualitatea și proprietatea, ceea ce le definește în mare măsură este asocierea lor rațională în unitățile supraordonate ale „vecinătăților”. Revenind asupra acestor cazuri mai mult sau mai puțin diferite, putem să afirmăm că „întrajutorarea” proprie oricărei comunități locale se negociază diferit, în funcție de repartiția specifică a rolurilor între unitățile elementare ale familiilor și cele supraordonate ale „vecinătăților”. Cele
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
rațională în unitățile supraordonate ale „vecinătăților”. Revenind asupra acestor cazuri mai mult sau mai puțin diferite, putem să afirmăm că „întrajutorarea” proprie oricărei comunități locale se negociază diferit, în funcție de repartiția specifică a rolurilor între unitățile elementare ale familiilor și cele supraordonate ale „vecinătăților”. Cele trei situații evocate sunt și trei modalități relativ distincte de geografie socială de referință la care recurg în mod preferențial societățile locale pentru rezolvarea unor probleme oarecum comune. Plasticitatea și adaptarea acestor forme de organizare la cerințe
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
mass-media este o forță puternică,ce influențează societatea (exemplificându-se prin intervențiile active asupra mediului și structurilor vieții) iar în doua, mass-media este o forță slabă, considerându-se că ea influențează într-o mică măsură societatea, fiind subordonată și nu supraordonată societății. Pentru a înțelege mai bine importanța mass-mediei în lumea contemporană, trebuie conectat acest concept cu cel al opiniei publice și cu cel al comunicării. Comunicarea își menține caracterul primar de trăsătură umană, deoarece omul manifestă nevoia de a transmite
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
în fața dinamicii și provocărilor existențiale contemporane [11]. Analiza pertinentă și laborioasă, realizată din perspectivă geopolitică de Ilie Bădescu și Dan Dungaciu, a teoriei lui Turner privind ,,individualismul frontierei" ajunge la o concluzie similară. Orice frontieră necontrolată, sălbatică nu determină organizări supraordonate de tip neo-totalitarist, ci generează o reacție împotriva formelor de control direct supraordonat prin retragerea în familie, care de fapt întărește comunitatea familială [2, p. 41]. Este îmbucurătoare apariția Legii nr. 577/2003, care permite și tatălui din ianuarie 2004
by Rada Cornelia, Tarcea Monica [Corola-publishinghouse/Science/1094_a_2602]