276 matches
-
demnitatea originară și restituindu-i de fiecare dată, la finalul buclei actante, deschiderea unei noi posibilități de integrare (oportunitatea unei alte articulări aplicative). Astfel se asigură evoluției vitale o guvernare legiferată și se organizează parcursul destinal dezordonat în funcție de o armonie supraordonată care mediază de fapt o întâlnire a conștiinței cu ea însăși (în două ipostaze distincte ale sale). Din punctul de vedere al conștiinței de sine, fapta etică apare ca o întipărire a nuanței interioare pe configurația unei obiectivități dinamice, adică
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
factorul spiritual asumă strategii diriguitoare și investiri cu semnificație în lipsa cărora activitatea ar deveni nearticulată, nestructurată, incomprehensibilă. Pe de o parte, actul vine, prin multiple tendințe ale automatismului (angajat în demersul practic) către armonie și stabilitate, în întâmpinarea mesajului modelator supraordonat. Pe de altă parte, o viziune destinală superioară înnobilează cu fiecare intervenție conștientă mecanismele actante, găsind soluție de integrare a detaliului operațional într-o schemă tipică cu valoare de principiu regulativ. Această viziune vine din înțelegere, și nu din explicație
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
-i misiunea integrativă care asigură mesajului artistic caracaterul de universalitate. În a doua situație, conștiința de sine a contemplatorului empatizează cu opera după o știință subtilă a combinației dintre propriile intuiții și fața manifestă, auto-revelată, a acesteia. Aici sistemul noțional supraordonat intervine în circumscrierea hermeneutică în urma unei opțiuni, în măsura în care receptorul artei trebuie să identifice conceptele potrivite lucrării care i se înfățișează, și stă oarecum, în această idee, la dispoziția contemplatorului ca un cadru discursiv de la care trebuie să pornească orice tratare
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
și execuția sunt accentuate mai cu seamă intelectual"75, indicând sectorul predilect al intervenției conștiinței, deși nici elementul inspirației nu este complet lipsit de spontană reflectare. Latura drumului creator care ține de intelect primește cel mai direct contribuția sistemului semantic supraordonat și își rostuiește desfășurarea activă în funcție de el ca în funcție de o tablă a categoriilor cu semnificație estetică. Aceste categorii subsumează realul artistic în maniera unei sinteze supraîncărcate și se aștern în manieră simetric diseminantă peste orice destin creator pentru a-l
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
pentru sine, la sublimitatea unui drum efectuat în lumina unui scop pur spiritual, vertical, necontaminat. Întors spre interioritate, omul se redescoperă mai autentic și își deschide singur calea către propria esență, către transparență de sine, către identitate cu un model supraordonat și atestator. Configurația spirituală interioară este unul dintre rezultatele acestui drum, iar printre efectele psihologice ale stabilității ei regăsim și unicitatea coezivă a personalității (echivalent al "puterii Eului"). Scopul configurațional ghidează apoi preocuparea obligatorie a conștiinței cu un efort auto-rezumativ
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
conectabile. Dedublarea conștiinței specifică reflexivității este fundamentul formal al acestei proiectivități și o poate încuraja în măsura în care conștiința funcționează cu scheme împrumutate din zestrea teoretică. Sfera lăuntrică poate primi contribuția inteligenței reflexive tocmai pentru că este în potențialitate pliabilă pe o rețea supraordonată de legături raționale. A fi legitim-proiectiv înseamnă a încrusta conținuturi ale materialului cognitiv indiferent în realitatea nesistematizată a propriilor trăiri, adică un pas fundamental fără de care nu pare de conceput nici în interioritate faptul miraculos al înțelegerii. Fără această însămânțare
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
-i discret "mâna" reflexivă, prin înțeleaptă asistare și prin subtilă sugestie. Omul moral are un centru de raportare care îl ghidează, iar propria conștiință de sine trebuie să se acorde cu acest centru pentru a fi corp al unei intenții supraordonate și atotștiutoare. Sentimentul siguranței metafizic-existențiale pornește din conștiința de sine și se sfârșește într-un comerț pedagogic cu transcendența. Există nenumărate semnificații subiective care izvorăsc din reflexia asupra propriului sine și care depășesc pragul individualității, conectându-se la o viață
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
nu etc.; * spectatorul ca receptor final al mesajului artistic, rezultat al intermedierii prin regizor, actor și, eventual, păpușă. Deși liniară, reprezentarea nu exclude relații injective și bijective stabilite între toate aceste instanțe comunicative subsumate comunicării-teatru, care devine astfel o comunicare supraordonată, care-și subordonează multiple acte comunicative convergente sau divergente spațial și temporal. Astfel, autorul transmite mesajul, prin creația dramaturgică, regizorului; acesta comunică actorului [și realizatorului de păpuși, în cazul teatrului de păpuși] concepția sa regizorală și, implicit, spectatorului, mesajul aferent
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă () [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
în condițiile în care, pe de o parte, dialogul dintre personaje are la origine un alt emițător/enunțiator autorul textului și, pe de altă parte, orice text dramatic are doi receptori/ destinatari: publicul și actorii; ca structură, se remarcă aspectul supraordonat al textului dramatic, organizat în acte, acestea, la rândul lor în scene/tablouri, ultimele alcătuite din replici ale personajelor și didascalii 87; * text dramatizat produs al activității de dramatizare a unui text epic (cel mai frecvent, mai ales în cazul
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă () [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
înspre formarea atitudinilor și a valorilor, orientare ce structurează integral unele dintre proiectele curriculare actuale» <endnote id="4"/> (autoarea făcând referire la programul educativ semnat de Vito Peronne și Bena Kallik - Generative Topics for Process Curriculum - și structurat din finalități supraordonate mai multor discipline, din care și citează câteva obiective pentru adecvarea la studiul limbii și literaturii române.) însă, în afara acestui capitol (cu tratări mai mult sau mai puțin explicite și ingenios gândite în privința corelațiilor posibile cu teatrul, regia, scenografia, coregrafia
Interdisciplinaritatea ca necesitate. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Daniela-Paula Epurianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1337]
-
definite ca potențialități independente de context, iar competența presupune contextualizarea capacităților, relaționarea între ele și corelarea cu alte resurse, în categoria cărora specialiștii așază, alături de capacități, cunoștințele. - Capacitatea, definită prin: necontextualizare; categorie integrată în resurse. - Competența, definită prin: contextualizare; categorie supraordonată. În acest sens, Luminița Iacob susține că, depășind capacitatea lingvistică, limitată la cunoașterea limbii, competența de comunicare reprezintă aptitudinile, în care cunoștințele lingvistice și socio- culturale sunt indispensabile, incluzând atât stăpânirea materialului verbal, para- și nonverbal, cât și stăpânirea regulilor
Reprezentativitatea exerciţiilor de limbă pentru formarea competenţelor de comunicare by Carcea Mariana, Haraga Ana, Luchian Didiţa () [Corola-publishinghouse/Science/91830_a_92362]
-
Lumea sau cosmosul e creatura lui Dumnezeu. Existând în timp, ea nu este veșnică, ci contingență, adică poate să fie și poate să nu fie; atârnă de bunăvoința lui Dumnezeu. În această calitate, omul nu-i mai este subordonat, ci supraordonat. El o iubește ca pe făptura lui Dumnezeu, dar în frumusețea ei nu admiră o valoare veșnică, ci reflexul contingent al frumuseții de dincolo de lume. Creștinul nu adoră lumea ca atare și n-o imită nici în ordinea morală, nici
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
fi și o propozițiune independența pură (ceea ce n-a observat Tiktin) tot grație concentrării sintactice. O propozițiune imperativa are dreptul să fie considerată că independența sau principala, numai întrucât este și ea un fenomen de brachilogie: ea implică o independență supraordonata pe care nu trebuie niciodată să o exprimăm: "Eu vreau sau îți ordon: nu mișcă!" se poate reduce la: "Nu mișcă!" Tot asa cu o propozițiune exclamativa: Ce frumos este! (Subînțeles: vedeți, iată...) sau una optativa: De-aș pleca! (Subînțeles
Studii de ştiinţa limbii by Bogdan Petriceicu Hasdeu () [Corola-publishinghouse/Science/896_a_2404]
-
o cale, un principiu. Diferența aceasta apare dintr-o înțelegere diferită a rostului facultăților de cunoaștere și a sensului cunoașterii. La Immanuel Kant cunoașterea este un proces de determinare și unificare a unui material de la un nivel inferior prin structuri supraordonate: intelectul unifică diversitatea intuițiilor date prin sensibilitate cu ajutorul regulilor în concepte, iar rațiunea unifică regulile intelectului în principii. Intelectul kantian trebuie să ajungă prin sinteza intuițiilor condiționate de sensibilitate la universalitatea cunoștinței; el are nevoie deci de operația logică de
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
filosofii reclamau și urmăreau noi metode și noi logici care să dea seama de complexitatea descoperirilor științei moderne 583, Athanase Joja a considerat că logica dialectică poate fi soluția. Pornind de la legile logice formal-abstracte, filosoful român formulează legi logice dialectice supraordonate, considerate a fi mai profunde decât acestea, în baza cărora este posibilă inclusiv gândirea formelor logice clasice. În studiul amintit, Joja formulează două legi logice ale gândirii dialectice: legea identității concrete și legea predicației complexe contradictorii. Legea identității concrete susține
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
se construiesc din punct de vedere discursiv pe scheletul logicii clasice. Cel puțin aceasta sugerează Athanase Joja atunci când spune că predicația complexă contradictorie se construiește într-o formă corectă din punct de vedere formal. Înseamnă că logica dialectică nu este supraordonată și constitutivă pentru logica formală, cum spunea Joja în declarațiile sale de intenție. Dacă lucrurile stau așa cum le-am înțeles, atunci ideile lui Athanase Joja se situează într-o perspectivă epistemologică asupra logicii asemănătoare celei a lui Werner Heisenberg cu privire la
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
după propriile principii (echivalență/ analogie/ similitudine). Este expresia interacțiunii dintre două concepte asociate în aceeași sintagmă /structură terminologică, cu scopul de a impune un concept nou. Se formează prin interacțiune atât metafore generice, cât și metafore specifice/ individuale. Metaforele - generice supraordonate, având o sferă largă de cuprindere generează numeroase subansambluri de metafore specifice care mențin parțial, caracteristicile conceptului supraordonat, în baza unei relații logice. Metafora generică stabilește relații ierarhice, identifică conceptele metaforice cu sferă restrânsă, ca aparținând aceleași clase subordonate. "Pnoumoconioză
Lingvistică și terminologie: hermeneutica metaforei în limbajele specializate by Doina Butiurcă () [Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
cu scopul de a impune un concept nou. Se formează prin interacțiune atât metafore generice, cât și metafore specifice/ individuale. Metaforele - generice supraordonate, având o sferă largă de cuprindere generează numeroase subansambluri de metafore specifice care mențin parțial, caracteristicile conceptului supraordonat, în baza unei relații logice. Metafora generică stabilește relații ierarhice, identifică conceptele metaforice cu sferă restrânsă, ca aparținând aceleași clase subordonate. "Pnoumoconioză" (cf. fr. pneumoconiose, n.f.) este o metaforă-generică formată prin interacțiune: constă în fuziunea dintre două modele preconceptuale distincte
Lingvistică și terminologie: hermeneutica metaforei în limbajele specializate by Doina Butiurcă () [Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
relație paradigmatică, considerând-o un echivalent al relației de incluziune între clase, din domeniul logicii. În procesul de cunoaștere, relația de hiponimie se stabilește în baza unui raport binar între clasa unităților- referenți, sensuri- și un hiperonim, adică, "între termenul supraordonat sau al cărui sens este inclus în sensul unuia sau mai multor termeni, numiți hiponime (sau cohiponime)" (DSL, 2005). Una dintre proprietățile logice ale relației de hiponimie este tranzitivitatea. Se dau sintagmele terminologice: 1) fosetă duodenală superioară; 2) fosetă duodenală
Lingvistică și terminologie: hermeneutica metaforei în limbajele specializate by Doina Butiurcă () [Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
sunt două exemple de hiponime care au două hiperonime, și anume, "fosetă", "duoden"; tot două hiperonime are și hiponimul "fosetă mezenterico-parietală Waldeyer", respectiv, "fosetă" și "mezenterico-parietală" Hiponimele care au două sau mai multe hiperonime, păstrează trăsăturile conceptuale ale tuturor claselor supraordonate. Cea de-a doua trăsătură privind hiponimia, ca relație paradigmatică de sens este incompatibilitatea. Hiponimele medicale (spre deosebire de sinonime) sunt unite printr-o relație de incompatibilitate. "Hernie paraduodenală", "hernie paracecală", "hernie supravezicală" sunt doar câteva exemple de hiponime care se exclud
Lingvistică și terminologie: hermeneutica metaforei în limbajele specializate by Doina Butiurcă () [Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
referențiale. Elementele conexe ale sintagmelor terminologice, formate în baza unui hiperonim de sursă greco-latină pot fi indici ai specializărilor și/ sau superspecializărilor, indici ai direcției ("metafore orientaționale"), dintre care: mediană, laterală, supraombilicală, subombilicală etc. Caracteristica de concept general, de termen supraordonat a hiperonimelor din domeniul medical este marcată prin definiție Ø, în numeroase lucrări de terminografie, dată fiind dificultatea de a da o definiție unui concept ierarhizant (Nici timpul, nici spațiul nu ne-au permis să cercetăm definițiile lexicografice date de
Lingvistică și terminologie: hermeneutica metaforei în limbajele specializate by Doina Butiurcă () [Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
separare, rană; deschizătură), element asociat în context, cu afixoidul nominal/ cognitiv - celio (cf. gr. κοίλος, -η, -ον adj. (koilo-, koilos-,,scobit, concav, profund) corelat cu gr. κοιλία, -ας// κοιλίη, -ης s.f. (burtă, stomac, vintre, cavitate). - Tomia este unul dintre sufixoidele supraordonate, al cărui sens este redistribuit în compuse tematice hiponimice, de tipul: lobectomia, enterotomia etc. Sunt distribuții contrastive, în care verbul matricial menține sensul general și/ sau contextul lingvistic, în funcție de care se realizează opozițiile hiponimice cu referenți în sistemul anatomic. Iată
Lingvistică și terminologie: hermeneutica metaforei în limbajele specializate by Doina Butiurcă () [Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
tematice hiponimice, de tipul: lobectomia, enterotomia etc. Sunt distribuții contrastive, în care verbul matricial menține sensul general și/ sau contextul lingvistic, în funcție de care se realizează opozițiile hiponimice cu referenți în sistemul anatomic. Iată și hiponimele celui de-al doilea termen supraordonat al compusului (celiotomie), respectiv - celio: * hepatectomie: cf. gr. ήπαρ,- ατος hepar s.n. (hepato-, hepar, hepatos- ficat) + gr. έκτομή, -ης s.f. (ektome- "amputare, castrare; excizie); * hemihepatectomie: cf. gr.ήμι, prefix (hemi- pe jumătate) + gr. ήπαρ,- ατος hepar s.n. (hepato-, hepar, hepatos-
Lingvistică și terminologie: hermeneutica metaforei în limbajele specializate by Doina Butiurcă () [Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
unilaterală, asimetrică" (DSL: 252) cu hiponimele hepato-, entero-, duodeno- etc., datorită faptului că doar hiponimele pot fi incluse în hiperonim: se admite dacă enterotomie este un tip de operație a intestinului, atunci enterotomie este parțial, o celiotomie, deoarece sensul termenului supraordonat este inclus în sensul hiponimului. Nu este posibil însă ca - dacă enterotomie este o componentă de sens în celiotomie- acest termen hiponimic să fie substituibil cu celiotomie. Raportul logic trebuie să fie de incluziune între clase. Contexte de utilizare a
Lingvistică și terminologie: hermeneutica metaforei în limbajele specializate by Doina Butiurcă () [Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
precădere, nominal-cognitivă, de substanță. Este riguroasă tocmai prin concizia formulării, informația fiind transmisă în mod clar, chiar dacă se menține în limitele abstracte ale științei. Spre deosebire de discurs, unde hiperonimul este utilizat, de regulă în titlu/ subtitlu/ paragraf, în definiția terminografică, termenul supraordonat este indicat direct ("Segmentectomie - Ablația unei părți limitate// Enterectomie - Extirparea chirurgicală a unor formațiuni din intestin..."). Majoritatea hiperonimelor sunt nume, substantive postverbale etc., în definițiile terminografice, asemenea hiponimelor. În discurs există substantive dar mai ales verbe cu incluziune în sensul
Lingvistică și terminologie: hermeneutica metaforei în limbajele specializate by Doina Butiurcă () [Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]