1,369 matches
-
demult mergeam în mașină cu o scenografă dată naibii de talentată. Oprim la un stop. Eu habar n-aveam unde sîntem. Mă uitam în gol. În decorul ăsta trebuie montat Caragiale astăzi!" Deschid ochii mari și privesc, a cîta oară, suprarealismul laolaltă cu postmodernismul, o pată a degradării, promiscuității, decrepitudinii din centrul Bucureștiului: Gara de Nord - Piața Matache. Aurolaci dorm pe gurile calde de canal. Prostituate urîte, grase, încercănate, fetițe sau madame trecute bine îți sar pe parbriz și, pînă să vadă că
Actualitatea by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15751_a_17076]
-
el - îi dăduseră viză fratelui său să vină la Veneția�. Ciudat lucru, Brauner ținea mereu să le fredoneze melodiile sale, compuse în închisoare, pe versuri de chiar... Nichifor Crainic. Pentru Harry Brauner venise special o înaltă personalitate (o doamnă) a suprarealismului englez, prietenă a lui André Breton. Încît marele folclorist muzical român confunda mondenitatea superficială cu vane �prietenii pe viață�. În comportamentul său, în ciuda încercărilor amare prin care trecuse, era o mare doză de inocență. Și la fel se va comporta
Memorii răscolitoare by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16115_a_17440]
-
a "Norilor". Virgil îi consacrase nu demult un studiu și erau în relații epistolare foarte strînse. Ne vedeam la expoziție la două-trei zile. Acolo am dat peste Gherasim Luca. Cu totul altul. Aveam în față doi reprezentanți de frunte ai suprarealismului românesc și, confundînd mișcarea cu scandalul ce-i însoțise manifestările, mă credeam pe un vulcan din care insolențele urmau să țîșnească cînd te așteptai mai puțin. Am stat inutil, la pîndă. Rareori am avut o convorbire mai destinsă, mai încrezătoare
Memorii răscolitoare by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16115_a_17440]
-
C. Rogozanu Cartea Simonei Popescu, Salvarea speciei. Despre suprarealism și Gellu Naum, este în primul rînd o invitație serioasă la meditație asupra criticii. Sînt destule metode care sînt invocate neîncetat spre binele acestei ramuri culturale: ba conceptualizare, ba filologizare (studii și mai serioase), ba aducerea criticii la un nivel
Critică și suprarealism by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16256_a_17581]
-
text ca pe o simplă literatură. Aparența nefirească a discursului nu provine decît dintr-un gest extrem de igienic și de necesar: "am încercat să mă feresc de ritualul "excursului critic""... În prima jumătate a volumului vom găsi o istorie a suprarealismului foarte bine pusă la punct. Aici, lejeritatea discursului se întîlnește cu informații multe și complexe. Suprarealismul a fost văzut de critica tradițională ca o ciudățenie cu cîteva constante: dicteu automat, vis sau... Breton. Tocmai aceste cuvinte cheie sînt dislocate din
Critică și suprarealism by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16256_a_17581]
-
extrem de igienic și de necesar: "am încercat să mă feresc de ritualul "excursului critic""... În prima jumătate a volumului vom găsi o istorie a suprarealismului foarte bine pusă la punct. Aici, lejeritatea discursului se întîlnește cu informații multe și complexe. Suprarealismul a fost văzut de critica tradițională ca o ciudățenie cu cîteva constante: dicteu automat, vis sau... Breton. Tocmai aceste cuvinte cheie sînt dislocate din sintagmele osificate și sînt recontextualizate. Tot capitolul devine o lecție de înviere a unei perioade istorice
Critică și suprarealism by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16256_a_17581]
-
vizibil aria conceptuală. Cercetînd opera lui Raymond Roussel, autoarea lansează concepte precum "imaginar autobiografic" sau "comportament pasional"; "corpul fără organe" (teoretizat de Deluze și Guattari mai tîrziu), singurătatea fără compromis și alte "credințe" ale lui Artaud ajută la conturarea acelui suprarealism care va fi regăsit la Naum. Povestea este presărată cu faptele de nebunie ale unor extraordinari Crevel, Saint-Paul Roux, Dali etc. Ipoteza de la care a pornit autoarea, aceea că fiecare suprarealist a avut două opere paralele (opera propriu-zisă și însăși
Critică și suprarealism by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16256_a_17581]
-
căuta în text - iată o teoremă care mai poate fi valabilă doar dacă o completăm cu una nouă: opera unui suprarealist este mai mult decît incompletă fără recunoașterea valorii... biografice a poetului. Altă reușită importantă a acestui studiu este plasarea suprarealismului românesc acolo unde îi e locul - adică undeva în marginea avangardei (dacă se poate mai în margine de atît), la fel de neînțeles atît de către criticii contemporani cît și de chiar exponenții mișcării. Manifestele sînt mai mult jucăușe decît substanțiale - lipsește componenta
Critică și suprarealism by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16256_a_17581]
-
maestrului: dificultăți de comunicare la început, falsele idei ale discipolului despre maestru, comportamentul imprevizibil al celui din urmă. Este, de asemenea, povestea cititorului expert și a literaturii, autoarea relatînd etapele înțelegerii operei lui Naum. Șocul principal a fost constatarea "realismului" suprarealismelor poetului. "Povestea" este alcătuită perfect, demonstrînd importanța stăpînirii tehnicii literare în alcătuirea unui discurs critic. Mai întîi a fost întrebarea " Cum o fi să fii, pur și simplu, un dur de suprarealist?". A urmat o întrebare a poetului: "Te învîrți
Critică și suprarealism by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16256_a_17581]
-
care îi slăvește toată lumea?". De multe ori așteptările sînt contrazise de gesturi imprevizibile. Astfel, Gellu Naum îi împrumută o carte despre Sex pistols într-un moment în care autoarea era în căutarea unei cărți mari, a unui tom cuprinzător, despre suprarealism. Simona Popescu înscenează deparazitarea creierului unui critic, cu prejudecăți dintre cele mai diverse cum ar fi credința într-un canon imobil sau încrederea în studii ample și profunde de istorie literară. De aceea cartea trebuie uneori citită făcînd clasica distincție
Critică și suprarealism by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16256_a_17581]
-
apărute ale dlui Gabriel Chifu, de trei ori deținătorul Premiului Uniunii Scriitorilor - două numai în decursul anului 2004. Mediatizat de Ștefan Augustin Doinaș ("atâtea și atâtea imagini cu totul noi"), de Gheorghe Grigurcu ("stilistic, Gabriel Chifu operează o conjuncție între suprarealism și expresionism, extrăgând din cel dintâi libertatea halucinantă a asociațiilor, din cel de al doilea suflu cosmic"), autorul a întrunit și acordul criticii academice, prin Eugen Simion, care i-a lăudat inteligența, cultura literară și puterea de fabulație. Mai precis
Poet în veacul XXI by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/11930_a_13255]
-
a echivalat-o cu propriul său eu, în haine de femeie. Pentru istoria Beatles-ilor, întîlnirea celor doi bolizi a avut efecte nefaste; mulți au bănuit-o pe ambițioasa plasticiană niponă, membra mișcării "Flux" (un curent conceptualist, amestec de dadaism cu suprarealism), de a fi purtat vina destrămării legendarei formații muzicale. Cînd a întîlnit-o pe Yoko Ono, John Lenon se afla la capătul unei perioade de intens consum de droguri, avea o căsnicie obosită, relațiile cu ceilalți Beatles erau perturbate și creativitatea
Viața muzelor by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/11939_a_13264]
-
cum a se eschiva acestei realități". Dincolo de viziunile ce plasticizează abstracțiuni, de "marile poeme filosofice cu imageria lor redundantă", poeții noștri contemporani înfățișează nu o dată surprizele unor parcele "contradictorii", precum "neaoșistul" Ion Gheorghe, care face pași interesanți către dadaism și suprarealism, în volumul Zoosophia. Însă, nu o dată, prezintă și semnele unor involuții: "Alexandru trece de la Ion la Ioan și cu asta de la expresionismul rustic la decorativul encomiastic creștin, iar Păunescu de la beția de cuvinte a poemului senzaționist la șablonul versificațiilor de
O antologie recuperatoare (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16031_a_17356]
-
pasajele de mai sus, este semnată de Dan Zamfirescu. Trebuie să recunosc că, deși am văzut multe în viața mea, există încă lucruri care mă uluiesc. O astfel de carte și o astfel de prefață aparțin, ambele, celui mai pur suprarealism al epocii de tranziție. Nu credeam că Dan Zamfirescu va reuși performanța de a-și întrece elogiile deșănțate din cartea închinată lui Nicolae Ceaușescu în urmă cu mai bine de trei decenii. Marele om între oameni și ctitorul între ctitori
Strigoii între ei by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16061_a_17386]
-
aspirație de europenizare a asiaticilor, Riju Go a fost inclus în selecție cu Chloe, localizare prețioasă și pretențioasă (și poate de aceea fadă) a savurosului roman "Spuma zilelor", publicat în 1947 de un Boris Vian aflat sub influența deopotrivă a suprarealismului și existențialismului, curente dezagregate azi într-un postmodernism mimat cu ostentație. Virtuozitatea absolută s-a dovedit a-i aparține lui Wong Kar-Wai pe care unii exegeți occidentali nu se sfiesc să-l taxeze drept genial. După eșecuri (Anii noștri sălbatici
ASIA la "Europa" by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16071_a_17396]
-
Tot ea crede că "Eminescu este bălăcărit la TVR", pentru ca apoi, când precizează în ce emisiune anume, să afle de la noi că emisiunea respectivă este difuzată de PRO TV; mirarea ei îi face pe ziariști să se amuze...) Mulți parlamentari fac suprarealism fără să știe. Ion Dolănescu strigă din răsputeri: Avem aici un mare ziarist, Aristide Buhoiu. De ce îl țineți pe tușă?" Eugen Marius Constantinescu tună și fulgeră împotriva filmelor de groază și a celor pornografice (care, în realitate, nu se difuzează
Convocare la Secția de Presă și Propagandă a CC al PCR by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16093_a_17418]
-
luăm de la întâlnirea mea cu Dimov. L-am cunoscut în '58... El stătea pe atunci într-un subsol al Observatorului Astronomic de pe strada Ana Ipătescu. Împreună, ca să zic așa, am pus la cale noțiunea de onirism, care, deși pleca de la suprarealism, îl contrazicea, pentru că noi respingeam de la bun început dicteul automat. Visul pentru noi era un model legislativ, nu o sursă de inspirație; era deci un model de structură. Nu povesteam vise, ci le produceam. [...] După '64, i-am cunoscut pe
De la monolog la dialog by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16126_a_17451]
-
ar fi fost aceasta) nu le putea cuprinde... Anul 1981 este și acela în care ai scris un text teoretic important, Poezia la ora crizei (publicat în cartea Sfîrșitul imaginarului sau Dincolo de avangarde, din 1993), în care te distanțai de suprarealism, optînd pentru construirea unui „mit personal“. „Ar trebui să ne întoarcem la individ, după atîtea proiecte utopice de suprimare a eului și după atîtea noi mituri colective“, scriai acolo. Ai păstrat pînă azi aceeași încredere în individ și aceeași perspectivă
Interviu cu Petr Král - „O reverie asupra cotidianului“ by Sebastian Reichmann () [Corola-journal/Journalistic/2659_a_3984]
-
motive recurente, pe care le putem socoti niște „miteme” personale, și să vorbești despre ele - sau, mai bine, să faci din ele suportul unei opere. În prefața antologiei pe care ai publicat-o în 1983, la Editura Gallimard, cu titlul Suprarealismul în Cehoslovacia (culegere de texte 1934-1968), ai aprofundat temele eseului din 1981 dintr-o perspectivă, aș zice, „națională“, punînd în evidență specificitatea suprarealismului ceh (ca și a celui slovac) prin comparație cu suprarealismul francez. Întrebarea mea privește modul în care
Interviu cu Petr Král - „O reverie asupra cotidianului“ by Sebastian Reichmann () [Corola-journal/Journalistic/2659_a_3984]
-
unei opere. În prefața antologiei pe care ai publicat-o în 1983, la Editura Gallimard, cu titlul Suprarealismul în Cehoslovacia (culegere de texte 1934-1968), ai aprofundat temele eseului din 1981 dintr-o perspectivă, aș zice, „națională“, punînd în evidență specificitatea suprarealismului ceh (ca și a celui slovac) prin comparație cu suprarealismul francez. Întrebarea mea privește modul în care se articulează cele două texte: există o continuitate între ele sau pot fi citite independent unul de altul? După cum bine știi, ordinea în
Interviu cu Petr Král - „O reverie asupra cotidianului“ by Sebastian Reichmann () [Corola-journal/Journalistic/2659_a_3984]
-
în 1983, la Editura Gallimard, cu titlul Suprarealismul în Cehoslovacia (culegere de texte 1934-1968), ai aprofundat temele eseului din 1981 dintr-o perspectivă, aș zice, „națională“, punînd în evidență specificitatea suprarealismului ceh (ca și a celui slovac) prin comparație cu suprarealismul francez. Întrebarea mea privește modul în care se articulează cele două texte: există o continuitate între ele sau pot fi citite independent unul de altul? După cum bine știi, ordinea în care apar cărțile nu coincide neapărat cu aceea în care
Interviu cu Petr Král - „O reverie asupra cotidianului“ by Sebastian Reichmann () [Corola-journal/Journalistic/2659_a_3984]
-
a scrie se afirmă, mult mai ancorat în concret și din care dispare toată acea bogăție metaforică ce îți era proprie pînă atunci. Întrebarea mea este dacă această evoluție a scriiturii tale poate fi considerată un semn al distanțării față de suprarealism sau, mai curînd, o tentativă (mai mult sau mai puțin conștientă) de a relua pe cont propriu anumite trăsături ale suprarealismului ceh, care îl deosebește de cel francez - și aici am să citez din prefața la Antologia suprarealismului în Cehoslovacia
Interviu cu Petr Král - „O reverie asupra cotidianului“ by Sebastian Reichmann () [Corola-journal/Journalistic/2659_a_3984]
-
pînă atunci. Întrebarea mea este dacă această evoluție a scriiturii tale poate fi considerată un semn al distanțării față de suprarealism sau, mai curînd, o tentativă (mai mult sau mai puțin conștientă) de a relua pe cont propriu anumite trăsături ale suprarealismului ceh, care îl deosebește de cel francez - și aici am să citez din prefața la Antologia suprarealismului în Cehoslovacia, unde scriai că suprarealiștii de la Praga au dat întîietate „trăirii (...) nu numai în fața automatismului, dar și, mai ales, a cultului unei
Interviu cu Petr Král - „O reverie asupra cotidianului“ by Sebastian Reichmann () [Corola-journal/Journalistic/2659_a_3984]
-
distanțării față de suprarealism sau, mai curînd, o tentativă (mai mult sau mai puțin conștientă) de a relua pe cont propriu anumite trăsături ale suprarealismului ceh, care îl deosebește de cel francez - și aici am să citez din prefața la Antologia suprarealismului în Cehoslovacia, unde scriai că suprarealiștii de la Praga au dat întîietate „trăirii (...) nu numai în fața automatismului, dar și, mai ales, a cultului unei «alte» lumi, pur ipotetice, care e marca distinctivă a gîndirii suprarealiștilor parizieni“. Pentru mine, ceea ce a fost
Interviu cu Petr Král - „O reverie asupra cotidianului“ by Sebastian Reichmann () [Corola-journal/Journalistic/2659_a_3984]
-
e marca distinctivă a gîndirii suprarealiștilor parizieni“. Pentru mine, ceea ce a fost cu adevărat important în momentul acela era să reconsider totul din perspectiva celor scrise în Sfîrșitul imaginarului sau Dincolo de avangarde - deci într-adevăr din perspectiva unei rupturi de suprarealism. Nu pot să fac aici decît o trimitere la ce am spus mai înainte, în special despre ceea ce am numit „imaginarul sărac”, prin opoziție cu imaginarul maximal - sau „deplin” - al suprarealiștilor. Pe de altă parte, ceea ce eu numesc „metafizica pietonală
Interviu cu Petr Král - „O reverie asupra cotidianului“ by Sebastian Reichmann () [Corola-journal/Journalistic/2659_a_3984]