1,367 matches
-
1897 - m. 1981), critic și eseist literar elvețian de limba franceză. Autorul unor cărți fundamentale printre care menționam și De Baudelaire au surréalisme. Édition nouvelle et remaniée. Paris, José Corti, 1952, 369 pagini. A se vedea și De la Baudelaire la suprarealism. În românește de Leonid Dimov. Studiu introductiv de Mircea Martin. București, Editura Univers, 1970, 495 pagini. 3. Manuscrisul acestei cărți a fost reținut, abuziv, de Securitate cu ocazia percheziționării și arestării lui Dinu Pillat. Nu a mai fost semnalat până
Noi completări la bibliografia lui Dinu Pillat by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/5576_a_6901]
-
anului 1921 se regizează procesul intentat lui M. Barrès acuzat de „delict împotriva securității spiritului”. După ce în 1921 Picabia se separase de mișcare, în 1922 se produce ruptura între dadaism și grupul lui André Breton, din care se va dezvolta suprarealismul. Dadaismul supraviețuiește încă datorită aproape exclusiv personalității lui Tzara și - ca o variantă - lettrismului lui Isidore Isou), abordând tendințe protestar-anarhice (jignirea „sfintelor precepte curente” și „epatarea filistinismului” din „oroarea de academism” - George Călinescu), făcând din arbitrar și din hazard principii
Dadaism () [Corola-website/Science/297542_a_298871]
-
forță sugestiva. Creația să („Herodiada”, „După-amiază unui faun”, „Poezii”) constituie o expresie viguroasa și originală a poeziei moderne. Mai tarziu, prin opera să a influențat decisiv școli artistice reprezentative ale secolului al XX-lea, cum ar fi: cubismul, futurismul, dadaismul, suprarealismul. Primele scrieri ale lui Mallarmé sunt inspirate din stilul lui Charles Baudelaire, mai tarziu creându-și propriul stil. El anticipează fuziunile dintre poezie și celelalte arte care au început să înflorească secolul următor. Cea mai mare parte dintre lucrările sale
Stéphane Mallarmé () [Corola-website/Science/304179_a_305508]
-
de poezie din 1984". Pasiunea să se hrănește din literatura pe care a citit-o, încă din copilărie. Este îndrăgostit și influențat de Franz Kafka, Fiodor Dostoievski, Edgar Allan Poe, Lautréamont, Jorge Luis Borges, Anton Pavlovici Cehov, Samuel Beckett. Iubește suprarealismul, dadaismul, teatrul absurdului sau grotescului, literatura fantastică, realismul magic al românului latino american, teatrul realist anglosaxon și urăște realismul socialist. Piese jucate în peste 30 de țări: România, Republica Moldova, Franța, Germania, Italia, Belgia, Luxemburg, Olanda, Elveția, Spania, Portugalia, Marea Britanie, Danemarca
Matei Vișniec () [Corola-website/Science/297565_a_298894]
-
1982, Paris) a fost pseudonimul literar al lui Louis-Marie Andrieux, poet și scriitor francez. Influențat de Charles Dickens, contele de Lautréamont, Lev Tolstoi, Maxim Gorki, este unul din reprezentanții realismului. Împreună cu André Breton și Paul Éluard Aragon formează în 1924 suprarealismul. După absolvirea liceului Carnot, studiază medicina la Sorbona, unde îl cunoaște pe André Breton. În 1917, se înrolează și participă la Primul Război Mondial, lucrând la un spital militar. În 1927 aderă la mișcarea comunistă. În 1928 o cunoaște pe
Louis Aragon () [Corola-website/Science/304096_a_305425]
-
René François Ghislain Magritte (n. 21 noiembrie 1898, Lessines, Hainaut, Belgia — d. 15 august 1967, Bruxelles) a fost un pictor belgian, reprezentant de frunte al suprarealismului în pictură. Încă din tinerețe, Magritte își pune imaginația sa neobișnuită în slujba picturii, care îi permite să-și transforme visele și viziunile în tablouri. Pictura lui Magritte, reflectare a gândirii sale misterioase, se bazează pe întâlnirea minunată și neașteptată
René Magritte () [Corola-website/Science/298187_a_299516]
-
nu încetează să picteze. La 28 iunie 1922 se căsătorește cu Georgette Berger, care îi va sta alături până la sfârșitul vieții. De la începutul anilor 1920, pictorul începe să întâlnească personalități marcante ale avangardei artistice, care în scurtă vreme va forma suprarealismul belgian. Printre aceștia se numără Paul Nougé, care la Bruxelles joacă rolul lui André Breton în mișcarea suprarelistă. Magritte se află la început sub puternica influență a cubismului și dadaismului, publică aforisme în revista ""391"", fondată de Francis Picabia. Pe la
René Magritte () [Corola-website/Science/298187_a_299516]
-
Magritte dobândește renume internațional. Participă la importanta expoziție ""Le Nu dans l'art vivant"" ("Nudul în arta vie", 1934), organizată la Bruxelles, execută compoziția ""Violul"" pentru coperta cărții lui André Breton ""Qu'est-ce que c'est le surréalisme?"" ("Ce este suprarealismul?"). În anii următori organizează o expoziție individuală la New York (1936) și participă la prima "Expoziție Internațională a Suprarealismului" la Londra (1937). Din anul 1940 participă în mod activ cu articole în paginile revistei ""L'Invention collective"", în care pictorii și
René Magritte () [Corola-website/Science/298187_a_299516]
-
1934), organizată la Bruxelles, execută compoziția ""Violul"" pentru coperta cărții lui André Breton ""Qu'est-ce que c'est le surréalisme?"" ("Ce este suprarealismul?"). În anii următori organizează o expoziție individuală la New York (1936) și participă la prima "Expoziție Internațională a Suprarealismului" la Londra (1937). Din anul 1940 participă în mod activ cu articole în paginile revistei ""L'Invention collective"", în care pictorii și scriitorii belgieni se străduiesc să pună capăt tăcerii artiștilor din țările afectate de război. Ei se pronunță în
René Magritte () [Corola-website/Science/298187_a_299516]
-
la partidul comunist belgian în anul 1945, dar se va retrage câteva luni mai târziu. Sub influența atrocităților războiului, Magritte își schimbă stilul, pictând în manieră impresionistă sau expresionistă, fără a se bucura de prea mult succes, revine însă la suprarealism și, în 1948, organizează prima lui expoziție individuală la Paris, la "Galerie du Faubourg". La începutul anilor cincizeci, mai multe instituții și-l dispută pe Magritte în vederea efectuării unor lucrări de decorațiuni interioare, astfel execută printre altele plafonul de la "Théâtre
René Magritte () [Corola-website/Science/298187_a_299516]
-
la mișcarea impresionistă prin forța sa de convingere și talentul său critic. Apropierea de acest grup artistic i-a influențat foarte mult demersul literar. Concepțiile sale inovatoare legate de personalitatea artistului și transformarea obiectului într-o realitate artistică prefigurează oarecum suprarealismul, pe care Zola nu îl va cunoaște niciodată. Influența artelor plastice asupra oprei lui Zola este evidentă. Scriitorul pare să-și fi structurat romanele așa cum un pictor își pregătește pânza, folosindu-se continuu de dosare pregătitoare. Adesea, în aceste dosare
Émile Zola () [Corola-website/Science/299808_a_301137]
-
din poezie atât iluzia metaforei, cât și iluzia îndepărtării cortinei dintre real și text, a pipăirii minimaliste și cinematografice a „realului-ca-real”. E o lunecare mai puțin sesizabila, dar cu atat mai neliniștitoare și mai obsedanta, către un tip veritabil de suprarealism, dacă vrem: unul inexpresiv, așa-zicând, dar care reușește să ne capteze, să ne pironească făcând ochii mari, că sub privirea unei Meduze apocaliptice. Nu multă lume se poate juca în acest teritoriu care nu mai este pur minimalism sau
Daniel D. Marin () [Corola-website/Science/333424_a_334753]
-
o vreme, dar conținutul ei își va însuși o tot mai evidentă coloratură conceptual-simbolistă. Dacă ar fi să asociem aceste investigații ale lui Marin Gherasim unui alt moment din istoria artei noastre, asocierea nu s-ar putea face nici cu suprarealismul anilor 30-40 și nici cu experiențele moderniste, în general, ci, mai degrabă, cu gîndirea mitologizantă a lui Paciurea din perioada Himerelor. Gherasim încearcă acum să scruteze existența interogînd sursele, timpurile mitice cu alte cuvinte, și îi adaugă limbajului o ușoară
Marin Gherasim () [Corola-website/Science/316858_a_318187]
-
impulsuri contradictorii și tulburi, epuizante” Ceea ce a apărut la un moment dat drept dorință de originalitate cu orice preț este, la Florica Mitroi, consecința unui temperament neobișnuit și se justifică suficient prin situarea liricii sale la limita dintre expresionism si suprarealism. Poeta trece, fără complicații, de la invocația către o zeiță a jocului la reiterarea dansului paparudelor și de la frenezie la tristețe, marcând, în acest fel, mobilitatea de atitudine din "„Rugăciune către Efemera”" (1969), care va fi ulterior contrabalansată printr-o imaginație
Florica Mitroi () [Corola-website/Science/330960_a_332289]
-
figuri și siluete umane, cum ar fi: cântăreți, dansatori, actori și prostituate, opera sa devenind o expresie a decadenței sociale a Parisului. În aceasta perioadă, în Europa au apărut noi curente ca: fauvismul, expresionismul, cubismul, futurismul, constructivismul, neoplasticismul, dadaismul și suprarealismul. În Statele Unite au apărut mișcări ca sincronismul și precizionismul. În jurul anului 1900, artiștii din Franța și Germania au devenit interesați de arta popoarelor primitive. Astfel, Gauguin, printr-o abordare orienată către decorativ (asemănătoare artei aborigenilor) creează o nouă mișcare, numită
Istoria picturii () [Corola-website/Science/315124_a_316453]
-
Leonardo da Vinci. Alti artiști dadaiști: Francis Picabia (1879-1953), George Grosz (1893-1959) și Max Ernst (1891-1976). Multe din operele dadaiștilor sunt create accidental, la întâmplare, fără un studiu prealabil. Metoda a fost adoptată și de succesorii acestora, suprarealiștii. Termenul de "suprarealism" a fost introdus de scriitorul André Breton (1896-1966), care a elaborat manifestul acestui nou curent care punea în prim plan inconștientul și visul în cadrul creației artistice. Cei mai cunoscuți pictori suprarealiști au fost: Max Ernst (1891-1976), Salvador Dalí (1904-1989), Joan
Istoria picturii () [Corola-website/Science/315124_a_316453]
-
europeni, printre care se numără cei ruși, ca Wassily Kandinsky sau Alexi von Jawlensky. Expresioniștii germani se inspiră nemijlocit din creația fauviștilor. Fiecare din pictorii care creează în spirit fauvist va exercita propria influență asupra picturii de mai târziu - cubismul, suprarealismul, pictura abstractă. Chiar și după cel de-al doilea război mondial novatorii expresioniști abstracți se vor raporta la principiile stilistice ale predecesorilor lor. Mai ales Mark Rothko, în pânzele lui de mari dimensiuni cu suprafețe de culoare plate care se
Fauvism () [Corola-website/Science/297945_a_299274]
-
Pictura a pus din ce în ce mai mult stăpânire pe el. Începând din 1939, a frecventat "East Anglian School of Painting and Drawing" din Dedham, condusă de pictorul Cedric Morris. În anul 1936 a avut loc la Londra o mare expoziție retrospectivă consacrată suprarealismului. Cu acest prilej, Lucian Freud a avut ocazia să cunoască operele lui Hans Arp, Joan Miró și Giorgio De Chirico. Influența lui De Chirico transpare în compoziția "The Painter's Room" ("Camera pictorului", 1943), dar suprarealismul nu l-a atras
Lucian Freud () [Corola-website/Science/309620_a_310949]
-
mare expoziție retrospectivă consacrată suprarealismului. Cu acest prilej, Lucian Freud a avut ocazia să cunoască operele lui Hans Arp, Joan Miró și Giorgio De Chirico. Influența lui De Chirico transpare în compoziția "The Painter's Room" ("Camera pictorului", 1943), dar suprarealismul nu l-a atras. După terminarea războiului artistul s-a hotărât să întreprindă o călătorie de studii. În anul 1946 a ajuns în Grecia, unde a creat naturi moarte miniaturale. După câteva luni a plecat la Paris, însoțit de Kathleen
Lucian Freud () [Corola-website/Science/309620_a_310949]
-
purist” pe care-l va abandona pentru o serie de tablouri naive pe teme erotice. În 1925, ea s-a stabilit la Paris, împreună cu Štyrský. În timpul șederii lor la Paris, cei doi au fondat o alternativă artistică la abstractizare și suprarealism, pe care au numit-o artificialism, prin care anticipează numeroase elemente ale abstractizării lirice. Ei au cunoscut grupul suprarealist. Prima lor expoziție comună a avut loc la galeria Vavin, prefața catalogului fiind semnată de Philippe Soupault. S-au întors la
Toyen () [Corola-website/Science/336227_a_337556]
-
1932 romanul "Justine" al marchizului de Sade. Ea a contribuit parțial la Die Frau als Künstlerin, Femeia ca Artist, prestigiosul sondaj din 1928 în rândul femeilor artist din lumea occidentală. Toyen și Štyrský au devenit treptat tot mai interesați de suprarealism. După ce asociații lor Vítězslav Nezval și Jindřich Honzl l-au cunoscut pe André Breton la Paris, ei au fondat în 1934 Grupul Suprarealist Ceh din Praga, împreună cu alți artiști, scriitori și cu compozitorul Jaroslav Ježek. Membrii grupului i-au primit
Toyen () [Corola-website/Science/336227_a_337556]
-
a realizat două cărți-obiect pentru editorul François Di Dio și, în anii '70, colaborează la publicațiile colectivului Maintenant fondat de Pierre Peuchmaurd, împreună cu Radovan Ivsic, Georges Goldfayn, Annie Le Brun, care o considera ca fiind „personajul cel mai romantic al suprarealismului” ("À distance", Jean-Jacques Pauvert aux éditions Carrère, 1984, p. 158). Toyen a fost înmormântată în cimitirul Batignolles din Paris. Pe anunțul său mortuar a fost scris:
Toyen () [Corola-website/Science/336227_a_337556]
-
piese ale sale sunt alegoriile, încărcate de simboluri biblice sau de semnificații mitico-filozofice. |n aceste compoziții își dă măsura deplină a talentului și își manifestă personalitatea și originalitatea. Florin Preda-Dochinoiu se înscrie în sfera artei fantastice și suprarealiste. Sursa acestui suprarealism nu trebuie căutată în cine știe ce înrâuriri livrești. Pictura noastră naivă, populară, este plină de imagini suprarealiste, rezultate de investigarea visului ca produs al subconștientului. Fiind altoit pe filonul fabulosului folcloric, mitico-magic, n-am ezita să numim acest suprarealism: oltenesc.” Ovidiu
Florin Preda-Dochinoiu () [Corola-website/Science/331700_a_333029]
-
Sursa acestui suprarealism nu trebuie căutată în cine știe ce înrâuriri livrești. Pictura noastră naivă, populară, este plină de imagini suprarealiste, rezultate de investigarea visului ca produs al subconștientului. Fiind altoit pe filonul fabulosului folcloric, mitico-magic, n-am ezita să numim acest suprarealism: oltenesc.” Ovidiu Ghidirmic Prefața Albumului de grafică Florin Preda-Dochinoiu, florar, 1999 “O familie de țărani olteni din prea puțin cunoscutul Damian al Sadovei, de Dolj, a comis păcatul benefic de a scoate în lume doi copii însemnați. Zicem însemnați, fiindcă
Florin Preda-Dochinoiu () [Corola-website/Science/331700_a_333029]
-
a culturii, care se completează, pentru că amândouă comunică, în exterior, sentimentele proprii, felul în care artistul își imaginează viața și lumea.” Eulogio Rodriguez Millares “Există în liniile picturilor lui Florin Preda și alte dimensiuni în afara de acelea ale fantasticului și suprarealismului. Mai există o dimensiune spiritualizată, tradițională și tandră a portretelor și spațiilor matrice care învăluie integral lucrările, și o altă dimensiune, mai complexă și cumva imprevizibilă ca evoluție, cea a «Capriciilor» lui Goya. De fapt, ceea ce trece drept suprarealism în
Florin Preda-Dochinoiu () [Corola-website/Science/331700_a_333029]