1,669 matches
-
Răzvan Voncu Numele lui Sesto Pals nu este necunoscut publicului, care l-a întâlnit cu siguranță între semnăturile ce au animat revista suprarealistă interbelică Alge, alături de Gherasim Luca, Paul Păun, Aurel Baranga și J. Perahim. Nu același lucru se poate spune despre opera sa, chiar dacă un volum „de debut” în poezie, publicat la Editura Vinea în 1998, a stârnit un oarecare interes printre
Sesto Pals și secretele avangardei by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/2473_a_3798]
-
din 1866, Originea lumii, prima înfățișare directă a sexului femeii în pictură. Tabloul a trecut în decursul timpului prin diverse mâini, ascuns de obicei sub alte pânze nevinovate, chiar și de către Jacques Lacan, care l-a disimulat sub o pânză suprarealistă a lui Masson. Abia în 1995, tabloul intră în posesia Muzeului d’Orsay și poate fi văzut de toată lumea. Cine a fost modelul Originii lumii nu se știe nici astăzi. Când „Paris Match” a pretins în 2013 că a descoperit
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/2479_a_3804]
-
ca titluri &&&) adună, teoretic, tot ce se poate aduna: pasaje confesive, memorialistice, reflecții intelectualiste, note diaristice, prozopoeme, definiții metaforice, scintilații vizionare, videoclipuri psihedelice, dialoguri colocvial argotice, într-o rotație amețitoare a imaginarului și a registrelor, de la banalitatea cotidianului la bizareria suprarealistă, de la cultural și științific la scatologic, grotesc și funebru, de la poetic și diafan, la interjecțional, ironic și sarcastic. În bună măsură, acest continuum de „vorbe“ și imagini, cu multă- multă poezie, amintește de filmul muzical The Wall al formației Pink
Nanabozo și „poienița druidică“ borgesiană by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/2542_a_3867]
-
adversari ai tradiționaliștilor interbelici dintre care mulți aveau zgomotoase opțiuni politice de dreapta, au militat sau măcar au publicat în reviste de stânga și au putut fi revendicați de regimul instalat după război ca precursori ai „noii” literaturi. Cea mai suprarealistă performanță de acest fel a fost alegerea/numirea unui fost suprarealist, Virgil Teodorescu, în funcția de președinte al Uniunii Scriitorilor în 1974, într-o epocă de accentuare a controlului de partid în cultură. Au și apărut atunci cărți importante în
Un suprarealist atipic – Trost by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/2553_a_3878]
-
de recuperare a figurilor sau capitolelor rămase în umbră. Între rezultate se înscrie și recenta carte a lui Michael Finkenthal dedicată lui Dolphi Trost (1916-1966), probabil cel mai puțin cunoscut dintre suprarealiștii acelei epoci. Episodul cel mai important al experienței suprarealiste a lui Trost se situează în anii imediat postbelici, cei ai revenirii grupului afirmat în anii treizeci (Gellu Naum, Teodorescu, Paul Păun ș.a.) între care singurul nou venit este tocmai autorul nostru. Acest episod formează în cartea de față obiectul
Un suprarealist atipic – Trost by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/2553_a_3878]
-
situează în anii imediat postbelici, cei ai revenirii grupului afirmat în anii treizeci (Gellu Naum, Teodorescu, Paul Păun ș.a.) între care singurul nou venit este tocmai autorul nostru. Acest episod formează în cartea de față obiectul unui substanțial capitol: Explozia suprarealistă. București, 1945- 1947 (p.65-88). Un al doilea capitol important pentru traiectoria literară a lui Trost și a colegilor săi este cel privind activitatea din anii petrecuți la Paris, unde ia contact cu suprarealiștii din Franța și reînnoadă legăturile cu
Un suprarealist atipic – Trost by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/2553_a_3878]
-
tânăr intelectual interesat de domenii diverse în spațiul literaturii, inclusiv de suprarealism, despre care scria în „Rampa” din 1935 și observa „cu acuitate” întoarcerea acestei mișcări către arta medievală. Cu toate acestea, zice autorul, și „în ciuda acestei manifestări de elan suprarealist, Dolfi Trost a fost și va rămâne în anii aceia un autor mai degrabă angajat, ancorat puternic în protestul social” (mai înainte: „la acel moment” el era „destul de indiferent față de ideile avangardei”). Justețea acestei poziționări este evidentă și autorul se
Un suprarealist atipic – Trost by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/2553_a_3878]
-
declarațiile fără echivoc ale tânărului de 21 de ani care, comentând cartea lui Julien Benda, declară peremptoriu că „rolul intelectualului conștient este să ajute forțele revoluționare prin toate mijloacele, prin scris sau prin acțiune fățișă”. Mai interesantă încă, pentru viitorul suprarealist din planul doi al mișcării și pentru suprarealism ca fenomen al cărui ecou e greu de explicat prin simpla atracție a manifestărilor produse, ar fi fost poate discutarea carierei reale de critic și de teoretician care se deschidea în fața tânărului
Un suprarealist atipic – Trost by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/2553_a_3878]
-
critic spre suprarealism; el dovedește o cultură mult mai largă decât aceea a presupusei revoluții continui, căci deși declară „arta realistă foarte aproape de viața socială”, nu putea, logic vorbind, să colaboreze acum și cu Virgil Teodorescu la cele câteva poeme suprarealiste datate, „autentificate” și publicate de acesta din urmă abia în 1969 și reluate de M.Mincu în antologia din 1983. Trecerea, care nu poate să nu aibă o legătură directă cu condiția în care traversează anii de război, tocmai în
Un suprarealist atipic – Trost by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/2553_a_3878]
-
detaliile ei omenești și artistice și (în pofida numelui său augural) efectul unei zguduiri, al unui fel de sinucidere intelectuală, cum a fost și abandonul din ultima perioadă a vieții. „Ce l-a determinat pe Dolphi Trost să li se alăture (suprarealiștilor, n.n.) în loc să urce după război, pe baricadele publicisticii angajate?” se întreabă autorul, înainte de a propune câteva răspunsuri între care progresiva apropiere de doctrina curentului și posibila influență a familiei, nemulțumită de radicalismul său politic. Chestiunea este esențială nu numai pentru
Un suprarealist atipic – Trost by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/2553_a_3878]
-
trebui să pună pe primul plan opera scriitorilor de stânga”, cum zice el într-un text despre modestul romancier L.Guilloux, pe care îl opune lui Céline, în Azi, nr.2, 1936) la viziunea unei lumi obiective „pe care mișcarea suprarealistă ne-a dat mijloacele de a vedea pentru prima dată” (Le profil navigable, 1945) nu poate să nu fie influențată de drama existențială prin care trecuse. Aceasta, cu atât mai mult cu cât cazul lui prezintă curiozitatea venirii în suprarealism
Un suprarealist atipic – Trost by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/2553_a_3878]
-
decât o valoare foarte relativă. După opinia mea ar trebui inventariate și publicate într-un volum toate textele lui Trost, precum și cele care îl privesc, pentru că ele sunt cele care pot sugera disponibilitățile neobișnuitului autor, motivele schimbărilor sale, precum și ambianța suprarealistă în care evolua. Și nu e vorba numai de operă (texte și imagini), de idei, ci și de relații umane și atitudini care se schimbă. Primirea excesiv de favorabilă făcută primului volum al lui Baciu (Poemele poetului tânăr, cf.p.30 ) este
Un suprarealist atipic – Trost by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/2553_a_3878]
-
s-a înfipt melodramatic în fața mea și, spiralat ca însăși conștiința domniei sale, mi-a urlat: Domnule Rogoz, ești de un cretinism formidabil!”) etc. „Cazul” particular al lui Trost mi se pare tot atât de important, dacă nu mai important decât literatura lui suprarealistă. Cartea colegului Michael Finkenthal are marele merit că a desțelenit terenul și a pus o serie de jaloane luminoase pe drumul care mai este de parcurs.
Un suprarealist atipic – Trost by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/2553_a_3878]
-
venite din afară. Să reținem, așadar, această sugestie, măsurând ponderea răsfrântă în ordinea sufletească a imponderabilelor existenței, sugestie care contribuie din plin la finețea și la calitatea expresiei poetice din culegerea lui Eugen Suciu. Poet obscur și dificil, de școală suprarealistă în nu puține versuri, Eugen Suciu se arată, în schimb, extrem de generos în a-și etala temele principale ale poeziei pe care ne-o oferă. Partea a doua a volumului se intitulează astfel, fără echivoc, „Frica și cuvintele” (tema spaimei
Versuri convingătoare, lirism de calitate by Dan Cristea () [Corola-journal/Journalistic/2560_a_3885]
-
pentru scriitor, nici un refugiu în fața exigențelor realismului socialist - pe care le-a satisfăcut în alte creații, de care ulterior s-a distanțat -, nici un experiment gratuit. Naum începe să scrie teatru în 1945, adică imediat ce răsturnarea dictaturii antonesciene a permis grupului suprarealist (care-i mai cuprindea pe Gherasim Luca, Virgil Teodorescu, Paul Păun și D. Trost) să iasă la lumină, cu un nou program de reformă a artei. Teatrul, prin urmare, nu e un violon d’Ingres, ci se înscrie în această
Gellu Naum, dramaturg by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/2437_a_3762]
-
David Esrig, piesa lui Diderot a făcut parte din șirul de spectacole care au jalonat „revoluția” teatrală de la Teatrul Bulandra, din deceniul ’60-’70. Așadar, dacă prin începuturile sale literatura dramatică a lui Naum se leagă de „al doilea val suprarealist”, prin finalul ei, ea participă la experimentele prin care teatrul nostru părăsea concepția stanislavskiană de tip Sică Alexandrescu și intra impetuos (vezi „careul de ași” Esrig, Ciulei, Penciulescu, Pintilie) în era teatrului-spectacol. La Gellu Naum nu este, în consecință, vorba
Gellu Naum, dramaturg by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/2437_a_3762]
-
mai importanți poeți ai Greciei moderne. Născut la Brăila, Andreas Embirikos (1901-1975) și-a petrecut primii ani în insula Syros și apoi la Atena. În capitala Franței, unde s-a aflat timp de un deceniu, i-a cunoscut pe poeții suprarealiști René Laforgue și André Breton. Revenit în țară în 1931, între 1935 și 1951 se ocupă cu psihanaliza (în care s-a inițiat la Paris și la Londra). Placheta sa de debut, Furnal, publicată în 1935, reprezintă actul de naștere
Literatura neoelenă în România by Elena Lazăr () [Corola-journal/Journalistic/2441_a_3766]
-
în țara sa. Plachetele apărute ulterior evidențiază o detașare de suprarealism și adoptarea unei căi proprii, originale, în care imaginația și inspirația se amalgamează într-un mod cu totul personal. Ediția românească ilustrează principalele momente ale evoluției poetului, de la începuturile suprarealiste până la anii maturizării și consacrării. „Recurgând, în egală măsură, la materialul oferit de mitologia greacă și de creștinism, Embirikos se înfățișează ca profet al unei religii suprarealiste, ce își propune să concilieze contradicțiile din lume prin intermediul amorului carnal ridicat la
Literatura neoelenă în România by Elena Lazăr () [Corola-journal/Journalistic/2441_a_3766]
-
cu totul personal. Ediția românească ilustrează principalele momente ale evoluției poetului, de la începuturile suprarealiste până la anii maturizării și consacrării. „Recurgând, în egală măsură, la materialul oferit de mitologia greacă și de creștinism, Embirikos se înfățișează ca profet al unei religii suprarealiste, ce își propune să concilieze contradicțiile din lume prin intermediul amorului carnal ridicat la rangul de principiu cosmic universal. Erosul nu mai apare însă singur și biruitor ca odinioară, ci indestructibil legat de thanatos” - notează cu privire la ultima și cea mai fertilă
Literatura neoelenă în România by Elena Lazăr () [Corola-journal/Journalistic/2441_a_3766]
-
asistența. Leonidas Embirikos s-a referit totodată la prieteniile cu alți confrați ale tatălui său (Nanos Valaoritis, Odysseas Elytis - care i-a fost și naș la a doua căsătorie) și la opțiunile de stânga ale acestuia - opțiuni specifice întregii mișcări suprarealiste europene - care i-au atras însă arestarea și luarea ca ostatic, la sfârșitul anului 1944, chiar de către o grupare comunistă. Între oaspeții străini la evenimentul Embirikos s-a aflat și profesorul canadian Jacques Bouchard, membru al Academiei de Litere și
Literatura neoelenă în România by Elena Lazăr () [Corola-journal/Journalistic/2441_a_3766]
-
România și îndeosebi de secolul fanariot șîn 2006 a apărut în limba română, la Editura Omonia, lucrarea Nicolae Mavrocordat. Domn și cărturar al Iluminismului timpuriu (1680-1730)ț. Traducător el însuși din Embirikos și autor al unui volum de eseuri dedicate suprarealistului grec, Jacques Bouchard a prezentat, în eseul intitulat „Elogiu traducă torului”, dificultățile aparent insurmontabile ale traducerii de poezie în general și ale traducerii poeziei lui Embirikos în special, dificultăți pe care, în opinia sa, Tudor Dinu le-a depășit cu
Literatura neoelenă în România by Elena Lazăr () [Corola-journal/Journalistic/2441_a_3766]
-
bine zis, a murdăriei. Prăfuiți, jegoși, acoperiți cu fel de fel de postere de-un gust discutabil, stâlpii susținători și pereții clădirilor îți sugerează imediat Levantul cel mai respingător. Uluiește la un popor care se laudă de veacuri cu zicale suprarealiste precum "Codrul - frate cu românul" disprețul față de verdeață. La noi, "natură" e amestecul dubios de praf, uleiuri grele, pungi de plastic, capace de Coca-Cola și resturi alimentare. Aici, orice școlar știe versurile "Codrule, codruțule,/ Ce mai faci drăguțule", dar de
Ungaria se termină la Szeged, România începe la Babadag by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16835_a_18160]
-
care imaginația bolnavă a comunismului a așezat-o în sufletul și în măruntaiele sale. Scriitorul Ștefan Drăghici, prin al cărui efort ieșit din comun s-a putut clinti cîte ceva în această lume împietrită, asistă acum, ca într-un scenariu suprarealist, cum predecesorul său de la cultură, actualul șef al campaniei PDSR și fostul secretar de partid al Inspectoratului de miliție Călărași, plagiatorul lui Pompei Samarian într-o Istorie a Călărașilor, pe numele său Constantin Tudor, demolează ceea ce el n-a fost
Vocația demolării by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16865_a_18190]
-
-l reproduc în amintirea lui Nego. Pastel eleat Am văzut cerul dreptunghiular printre blocuri Cerul limpede și trist ca o teoremă Soarele încerca să apună în mai multe locuri Dar spațiul era luminoasa dilemă. (Citez doar strofa I) Sau poeme suprarealiste ca: Scaunul de optsprezece carate Era o dată un scaun/ frumos ca un faun/ Și scaunul avea doică,/ O scoică./ Într-o zi doica îi spuse:/ De ce tolerezi să fii întrebuințat/ La poluri diametral opuse?/ Fă un memoriu! Și atunci/ Scaunul
În amintirea lui Nego by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16897_a_18222]
-
Rodica Bin Cu un titlu de o cruzime suprarealistă, care trimite cu gîndul la unele imagini din filmele lui Buñuel, la tablouri de Salvador Dali sau la manifestele literare dadaiste, Warum das kind in der polenta kocht/ De ce copilul fierbe în mămăligă, romanul de debut al Aglajei Veteranyi, editat
Aglaja Veteranyi - Salt mortal de la circ la literatură by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/16884_a_18209]