738 matches
-
susur dulce de izvoare, tremurat de vânt îndrăgostit, miros de flori fermecate, lumini celeste, și se revărsau ca o ploaie binefăcătoare răcorind sufletele spectatorilor însetați de frumos. Trilurile naiului s-au desprins ca ușoare fâlfăiri de aripi ale unor îngeri surâzători, orga intona în ritm melodios plecarea doinei de acasă ca să colinde lumea, spe a o ferici cu bândele-i cuvinte. Doamne, cât erau de înfrățite cele două instrumente magnifice: le vedeam cum se ridicau pline de strălucire și, ca prin farmec
GHEORGHE ZAMFIR de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1308 din 31 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349563_a_350892]
-
Ilie Publicat în: Ediția nr. 309 din 05 noiembrie 2011 Toate Articolele Autorului Sun la interfon. Îmi răspunde o voce tremurândă. - Cine este? - Sunt eu, mamă! Îmi deschide. Urc scările repede, nerăbdătoare, să o văd. Mă așteaptă în pragul ușii, surâzătoare. - Ai venit! - Da, mamă, am venit! Ne uitam fix, una la alta. În fața mea am o femeie parcă mai măruntă decât o știam eu; firavă și subțirică. Nu am mai văzut-o de la sfârșitul lunii ianuarie. Parcă era alta, atunci
REÎNTÂLNIREA- FILĂ DE JURNAL de VASILICA ILIE în ediţia nr. 309 din 05 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348506_a_349835]
-
bere, ceva... -- Dacă crezi că vrei să-i spui asta Marei, n-ai decât! Ea a ales traseul! Jur că am să o omor pe Simona... mai târziu. Acum am o stringentă nevoie de ea. Mara se apropie de mine, surâzătoare și luminoasă, cu obrajii îmujorați de efort. -- Ești bine? -- N-aș putea să nu fiu când mă privești așa! Mă simt cu capul în nori! -- Vei fii, la propriu, când vom ajunge la Dochia! Ai nevoie de ajutor? O, da
EXPERIMENT DE BURLAC de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1533 din 13 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348699_a_350028]
-
alte posibile trasee, unele de șase ore, altele de opt ore. Ferească sfinții din ceruri! Nu erau de ajuns două la urcare și patru la coborîre?. M-am lins pe bot și de cafea! Mara, în schimb, mi-a întins, surâzătoare, sticla ei în care licărea o nuanță de coniac. Am pus însetat gura pe ea. Pfuai! Abia m-am abținut să nu scuip în fața ei. -- Poți să bei liniștit! E ceai de sunătoare! Am înghițit cu noduri câteva guri și
EXPERIMENT DE BURLAC de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1533 din 13 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348699_a_350028]
-
înțeles de ce. Un sunet cumplit izbucni desupra noastră, aproape de a-mi sparge nu numai timpanele, ci și creierii. -- Bine! -- Bine, ce? -- E alarma de ceață de la Cabana Dochia. Acest zgomot acoperă alte zgomote și ne călăuzește. -- Slavă cerului! Chipul Simonei, surâzător și plin de încântare fu primul pe care l-am văzut, odată intrat în aburul delicios de cald al unei încăperi mobilate cu o singură masă lungă și câteva bănci. Aș fi sugrumat-o pe loc, însă ea, mă întâmpină
EXPERIMENT DE BURLAC de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1533 din 13 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348699_a_350028]
-
un turc sau arab !? Pe stradă un cuplu de polițiști, el lung, negru-cenușiu, ea mică, roșcată-roșcată. În rest, cetățeni respectabili negru-caramel, galben pai, negru-antracit, roz intens, negru-ciocolatiu, albi-smântână, negru-strălucitor, caucazieni, rozalii, metiși; urâți, frumoși, gălăgioși, portocalii ... o nebunie ! Toți calmi, surâzători, binevoitori și bine mirositori ! Îmi plac la nebunie multicolorii parizieni. Nu mă refer la cohortele de turiști, ci la cei care muncesc prin tot Parisul: gări, metrou (mamă ce rețea !), magazine, mari, mici, mijlocii, muzee, ordine publică, restaurante, instituții, salubritate
FOST-AM LA PARIS! 5 ZILE ŞI 4 JUMĂTĂŢI DE NOAPTE de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 119 din 29 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349626_a_350955]
-
Acasa > Manuscris > Scriitori > NEPĂMÂNTEANĂ Autor: Păpăruz Adrian Publicat în: Ediția nr. 223 din 11 august 2011 Toate Articolele Autorului tu lași în urmă cuvinte galbene roșii triste surâzătoare împletești lacrimi zmeie pentru cerul nouă mângâi copaci și mă urăști rătăcită de teama rătăcirii ești tot mai înaltă sau eu tot mai nimic printre cuvintele tale confeti Referință Bibliografică: nepământeană / Păpăruz Adrian : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 223
NEPĂMÂNTEANĂ de PĂPĂRUZ ADRIAN în ediţia nr. 223 din 11 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/348094_a_349423]
-
frumoasă. Ochii ei sunt ca doi luceferi plini de căldură, blândețe și înțelepciune. Glasul său melodios îmi străbate inima și mi-o umple de bucurie și fericire, iar sufletul său este plin de bunătate și înțelegere. Chipul ei blând și surâzător îmi este țesut cu fir de aur în inimă. Imaginea ei o port în suflet mereu, iar ori de câte ori îmi este greu, ea face ca totul să devină mult mai ușor și plăcut. Cât de multe lucruri am putut învăța de la
JANET HÂRBU. TÂNĂRA DOAMNĂ CU OCHII DE CER... de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1095 din 30 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347681_a_349010]
-
care colaborez de câțiva ani. El își realizează compozițiile, iar eu îl ajut să și le pună în țesătură. Covorul maramureșean, ca un ambasador, a dus în toată lumea imaginea curată a românilor, dar viitorul lui nu este chiar atât de surâzător, pentru că arta în general nu este apreciată la adevărata ei valoare. În timpul liber, în afară de covoare, de familie și de casa pe care o întrețin, mă mai ocup și de turism. Botiza este un punct de atracție. Aici am început turismul
DESPRE PĂRINTELE ISIDOR BERBECAR ŞI COMUNITATEA AUTENTICĂ DIN BOTIZA MARAMUREŞULUI VOIEVODAL... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 371 din 06 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361847_a_363176]
-
ea ceva de oferit soarelui, florilor, și oamenilor. Dar nu avea nimic, nimic, de dat. Până într-o zi, în care a început să plângă. Soarele, de sus, de pe cer, privind fericit pământul plin de flori frumoase, plăcut mirositoare, și surâzătoare, a văzut strălucind lacrimile florii celei urâte. - De ce plângi, floare? A întrebat-o. Când toată lumea este fericită, tu plângi? Floarea a tresărit. Îi vorbise chiar soarele? - Da, da, i-a răspuns soarele, care citea toate gândurile florilor, chiar eu. - Plâng
POVESTEA CELEI MAI URÂTE FLORI DE PE PĂMÂNT de LIVIU FLORIAN JIANU în ediţia nr. 1561 din 10 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365524_a_366853]
-
s-a argintat Mii de steluțe în razele soarelui au scăpărat Prin transparența apei, umbra corpului părea În adâncul mării un omuleț de catifea! După ce-am săvârșit sacrul botez, purificată Revin lin la suprafața apei, transfigurată, Soarele mă primește surâzător, mă sărută Cântecele mării, cu clipocit duios mă-ncântă Valuri mari, în simfonia trimfului se despletesc Peste trupul meu, intrat in ritmul îngeresc Mă-ntorc cu fața spre cer, plutesc, seninul Alunecă-n inima și gândul meu cu preaplinul Pescărușii
PURIFICARE de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 990 din 16 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365050_a_366379]
-
a întâmplat asta, în condițiile de acum acest amănunt este lipsit de importanță. * Drumul i s-a întretăiat cu cel al unei blonde cu ochi albaștri ca două peruzele: - Dă-mi voie să te ating, să mă conving că exiști! Surâzătoare s-a apropiat. Atingerile au fost decente. - Exiști, deci trebuie să ai și un nume... - Frosa. - Cum!? Nu cred că am înțeles prea bine. - Frosa, așa mă numesc. A rămas interzis. Nu putea să exprime ceea ce gândea: “o lebădă nu
X. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2053 din 14 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365172_a_366501]
-
demn să știu? Sau e tabú să pomeniți de ei? Eva: Să nu ne judeci, fiu iubit, pentru o vină-nchipuită! N-am abordat această temă, căci drama prin tăcere-i domolită. Scena 2 (Intră Ispititorul, ca întodeauna tânăr și surâzător) Ispititorul: Ce mult mă bucur, dragii mei, că ne-ntâlnim din când în când! Numai atunci putem vorbi de cele care zac în gând ... O, știu, vi-i greu să tot trudiți, captivi cu gându-n tragedie! Nici mie nu
TEATRU: FIAT VOLUNTAS TUA (POEM DRAMATIC) de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 949 din 06 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/366626_a_367955]
-
al timpului, acesta se caută pe Sine, se smulge din lanțul ce-l târăște spre mulțime, spre „concurență, egalitate”, străduindu-se a-și afla propria identitate. „ți-arunci privirea departe/ și te întrebi: cine sunt?/ dincolo-n neant e-nceputul / surâzător, enigmatic, prietenos / cum e floarea de mai, / intrând pe fereastra luminii / lumea devine mai pură,/ atât de pură încât îți curge printre degete / ca apa de izvor, ca orele dimineața,/ intrând pe fereastra luminii / lași trupul afară / gol cum e
CRONICA. VOLUMUL “UNDEVA LA POARTA RAIULUI”, EDITURA EX PONTO, 2010, AUTOR IOAN GHEORGHIŢĂ de VALENTINA BECART în ediţia nr. 569 din 22 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366646_a_367975]
-
trestia, / trist cum e vântul.” ( Intrând pe fereastra luminii) „Fereastra luminii” e spațiul spre o „nouă dimensiune”, e dorința și șansa poetului de a lăsa în urmă trăirile profane, „trupul gol” supus agoniei și fărâmițării și ascederea Sinelui spre orizontul „surâzător, enigmatic,prietenos” al celestelor grădini neviciate de gând. Acesta are convingerea că, doar în absolut își poate găsi împlinirea și desăvârșirea. Căutările sunt lipsite de exaltare, conștiința ponderată fiind departe de a deveni anxioasă în fața golului cosmic și a eternei
CRONICA. VOLUMUL “UNDEVA LA POARTA RAIULUI”, EDITURA EX PONTO, 2010, AUTOR IOAN GHEORGHIŢĂ de VALENTINA BECART în ediţia nr. 569 din 22 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366646_a_367975]
-
mourning for his soul entered the body hard and moaned constantly drained until the moment of leaving came. A fost o vreme când nu-mi doream suspinul cenușiu bacovian, pentru că în sufletul meu rozul strălucea dantelat și plin de lumină surâzătoare, cu aripi ce mă duceau numai spre lumină. Timpul a trecut, rozul s-a izinit de respirația grea a celor care singuri se aureolizau ca a atotștiutori, și interiorul meu a început încet, încet să devină cenușiu și din adâncurile
ACTUL DE DEPEIZARE ÎN SCÂNTEILE GALBENE BACOVIENE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 367 din 02 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361734_a_363063]
-
curent cu programul fiecăruia în parte. Cum a oprit caii, căci drumul fiind uscat, iar roțile făceau destul zgomot, și câinii din cătunul Delurenilor ieșeau în urmărirea drulețului necunoscut, o și zări pe Didina în pridvorul casei, care era mai surâzătoare ca în seara trecută și părea că-i așteaptă vizita. - Bună ziua dragi gospodari!... a spus în momentul când Naie ieșea din casă. Bucuroși de oaspeți? - Vai... conașule Pandelică, mai întrebați?! Bine ai venit!... zice Didina care-l sorbea din ochii
PARTEA A VI-A PARIUL BLESTEMAT de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 769 din 07 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351763_a_353092]
-
limitau la transorturile ocazionale la domiciliu după teatru, sau întâlnirile accidentale la o cafea în localul frecvantat de actori, dar atât. Propunerea i se păru stranie, dar nu se opri să o analizeze. Bârnă o fixă cu o privire intensă, surâzător, ceea ce o făcea să nu se simtă confortabil, dar un disconfort plăcut. În mașină se așeza lângă ea, lăsându-l pe Cristea să îi facă curte doamnei Marica pe bancheta din spate. Și mai adaugă puțin disconfort stării ei de
(I) de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1466 din 05 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352228_a_353557]
-
atârna căpățâna într-o prăjină. Doctorul înghiți în sec. Faptul îl amuza nespus pe Ptolemeu. Cine sapă groapa altuia riscă să cadă singur în ea dacă nu e atent. - Alexandru, băiatul meu suntem gata să-ți ascultăm ultimele gânduri! Adăugă surâzător. Tânărul auzise de-a fir a păr toată altercația. Trebuie să-i pot struni cumva. Intervenția promptă în numele lui îi plăcu. Frigurile amenințau reinstalarea bolii așa că n-avea timp de pierdut. Își dezgoli mintea de orice altceva în afară de ceea ce avea
RUGUL de ALEXANDRU CRĂCIUN în ediţia nr. 1010 din 06 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352367_a_353696]
-
Nu fiți niciodată triști, un creștin nu poate fi niciodată așa. Nu vă lăsați niciodată pradă descurajării. Bucuria noastră nu este una născută din posesia multor bunuri, ci din faptul că L-am întâlnit pe Iisus", a afirmat Suveranul Pontif, surâzător că întotdeauna. A deplâns râul din lume la prima slujba de "întronare"(după unii sau de „introducere în întronare” după alții, evenimente petrecute la o saptămână distanță - cea de recunoaștere și de sfantire a pontificatului sau pe data de 19
UN PAPA FERICIT! (II) de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1243 din 27 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350568_a_351897]
-
la un semn gorilele îl îmbrânciră înapoi. Acesta fu prins de o gheară uriașă și tras spre înaltul tavan al sălii. De acolo, Contele îl aruncă în celălalt colț unde-l prinse o vampirică plină de gingășie. Aceasta îl roti surâzătoare în jurul său, îl sărută de-i săriră toți dinții din gură, apoi îl lăsă să-i alunece pe piciorul catifelat și-l șută ca pe un balon până la candelabru. „Viceimperatorul” se agăță de acesta, dar o gheară îi smulse brațele
XXIX. FURIA LUI DRACULA (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1592 din 11 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/350886_a_352215]
-
în fața ta!... Să te alint, să-ți cânt cu drag... În strai regal să te îmbrac, cu tine-o viață să rămân, să-ți fiu sclav, iar tu să-mi fii stăpân”. Ca de fiecare dată ți-ai făcut apariția, surâzătoare și, cu grație divină, te-ai așezat pe „tronul” de Regină, bine meritat, iar concurenții, veniți din întreaga „Românie Mare”, s-au întrecut în cadrul Festivalului de Romanțe „CRIZANTEMA DE AUR" - Secțiunea interpretare, să-ți cânte compoziții (vechi și noi) dintre
CU RAZA OCHILOR ŢI-AM SCRIS PE STELE de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 714 din 14 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351702_a_353031]
-
o bancă, în parc, la Potcoava de Aur. S-a apropiat încet, cu pas tărăgănat. Un om vârstnic. Nimic din alura celui de odinioară. Nu-mi venea să cred. Timpul făcuse ravagii din frumosul brunet, aproape perfect, înalt, suplu, zvelt, surâzător, cu trăsături delicate. Un vis. Un dor. Multe gânduri. Puține cuvinte. Tăcere - cât marea. Nici eu nu mai eram la fel. Poate doar sufletul... Am lăsat inefabilul să vorbească. Doar el știe limbajul celor care nu prea mai au ce
CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 666 din 27 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346541_a_347870]
-
pentru toată viața, îndrăgostiți și subjugați de dumnezeiasca religie a Muzicii”. Față de anterioarele volume de publicistică, remarcăm în Damen Passo Doble acutizarea, potențarea și intensificarea spiritului critic al autoarei: deloc concesivă de această dată, ea lasă la o parte ironia surâzătoare, menținându-se însă în limitele atitudinii etice și deontologice, fără derapaje și tonalități rechizitoriale. Biciul ei nu este, în nici un caz, unul de mătase, iar, pe alocuri, franchețea devine aproape brutală. Ce-i drept, peisajul socio-politic pe care îl abordează
DOUĂ CRONICI DE ILEANA SANDU DESPRE CĂRŢILE MARIANEI CRISTESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 682 din 12 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351002_a_352331]
-
Ilie Publicat în: Ediția nr. 826 din 05 aprilie 2013 Toate Articolele Autorului Sun la interfon. Îmi răspunde o voce tremurândă. - Cine este? - Sunt eu, mamă! Îmi deschide. Urc scările repede, nerăbdătoare, să o văd. Mă așteaptă în pragul ușii, surâzătoare. - Ai venit! - Da, mamă, am venit! Ne uitam fix, una la alta. În fața mea am o femeie parcă mai măruntă decât o știam eu; firavă și subțirică. Nu am mai văzut-o de la sfârșitul lunii ianuarie. Parcă era alta, atunci
REÎNTÂLNIREA de VASILICA ILIE în ediţia nr. 826 din 05 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345684_a_347013]