419 matches
-
Nistrului a fost transferat la Zarca Aiudului și de aici la Canalul „morții” timp de trei ani, de unde a fost pus în așa zisa libertate într-o temniță de dimensiuni cât pământul românesc, după douăzeci și trei de ani de surghiun, care i-a nimicit cei mai frumoși ani ai tinereții, cele mai frumoase bucurii și aspirații. Suferința și rănile sufletești nu sunt niciodată vizibile, dar o viață de om distrusă rămâne pururi distrusă. În acel asalt diavolesc asupra ființei umane
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
ședea între rîuri înconjurată de ape, avînd ca zid de apărare marea, ca ziduri marea? 9. Etiopia și Egiptenii fără număr erau tăria ei, Put și Libienii erau ajutoarele ei; 10. și totuși a trebuit să plece și ea în surghiun, s-a dus în robie; și pruncii ei au fost zdrobiți în toate colțurile ulițelor; au aruncat sorțul asupra fruntașilor ei, și toți mai marii ei au fost aruncați în lanțuri. 11. Și tu te vei îmbăta, te vei ascunde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85120_a_85907]
-
la tot poporul de dincolo de Rîu, tuturor celor ce cunosc legile Dumnezeului tău; și fă-le cunoscut celor ce nu le cunosc. 26. Oricine nu va păzi întocmai Legea Dumnezeului tău și legea împăratului, să fie osîndit la moarte, la surghiun, la gloabă, sau la temniță." 27. Binecuvîntat să fie Domnul, Dumnezeul părinților noștri, care a pregătit inima împăratului ca să slăvească astfel Casa Domnului la Ierusalim, 28. și a îndreptat asupra mea bunăvoința împăratului, a sfetnicilor săi, și a tuturor căpeteniilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85086_a_85873]
-
de zile l-au ajutat pe Nobunaga să ajungă mare cum e azi. Iar apoi, aproape imediat după ce fuseseră răsplătiți cu ranguri și castele, au fost arestați pentru te miri ce greșeală neînsemnată și condamnați la moarte sau alungați în surghiun. În final, acest senior veninos întotdeauna izgonește pe cineva. — Tăcere! Nu-ți permit să vorbești cu atâta lipsă de respect despre Seniorul Nobunaga! Ieși afară! Imediat! În momentul când Mitsuharu, înfuriindu-se în sfârșit, îl muștrului pe Dengo, din grădină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
vorbă într-alta, trecând cu ușurință de la o limbă la alta, ciugulind câte ceva sau savurând vinul, Ienăchiță își deșertase, pe îndelete, tot necazul. Renunțase la tabieturile lui de mare boier, demisionase din funcția de la curte și acceptase de bună voie surghiunul, preferând să stea cât mai departe de Nicolae Mavrogheni, domnitorul țării Românești. „Biata țară! A ajuns pe mâna unui pescar analfabet din Paros. Un prost care abia silabisește limba românească și nu pricepe o boabă din nici o limbă, nici măcar din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Zass și-a pus paharul jos și, în tăcerea aceea îngrozită, a tras cu un gest aproape elegant ucazul imperial din manșeta vestonului. Din porunca țarului Alexandru I al Rusiei, distinsul meu prieten, gazda acelui mare bal, era trimis în surghiun tocmai la Elisabetgrad, împreună cu toată familia. După ce a dat citire ucazului, generalul a ridicat paharul și l-a băut până la ultimul strop, ca și cum nu s-ar fi întâmplat nimic. Tipic rusesc! Slugile care serveau înțepeniseră cu tăvile în mână. Nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
priveau spre glavnoie komandir îndoiți, în poziție de așteptare și plini de respect. Kutuzov tăcea. În sfârșit, nacealnicul îndrăzni să-l întrebe: ― Ce ați dori să vă scriem, Înălțimea Voastră? Înciudat peste măsură, profund indispus, generalul mormăi: ― Un pricaz de surghiun. Urgent! ― Desigur, desigur! Pe ce nume doriți să-l scriem, Înălțimea Voastră? Kutuzov se trezi cu adevărat. Se văzu așa cum era. Se uită, pe rând, în ochii celor prezenți. Mai mult ca sigur aflaseră despre ceea ce i se întâmplase la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
atât de mult să se întâmple. Pictorul nu dădea nici un semn de entuziasm, nici un zâmbet, nici o privire mai specială, decât acea uitătură indiferentă, chiar distantă. Cei doi își apropiară din nou capetele și contele mai află despre un pricaz de surghiun pentru un tânăr boier care, cu ocazia reprezentației acelei primadone londoneze și aflându-se într-o poziție de concurență cu Acvila la grațiile acesteia, ar fi îndrăznit să i-o sufle, plecând cu primadona sub privirile consternate ale Acvilei. Ciudată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
la ușa bucătăriei, în picioare, cu chipiul pe cap. Îl priviră încremeniți, cu gurile căscate și lingurile pline de mucenici rămase în aer. ― Dobroe utro! Și, într-o românească plină de accente rusești, furierul încercă să le traducă pricazul de surghiun pentru numitul Iancu Văcărescu, semnat și parafat de generalul Kutuzov. Gaiané își urmărea surorile de la fereastră. Treceau prin toate jocurile într-un vârtej de râsete, ghionți, fugi și țipete. De la titirez, la nuci, scrânciob, bâzâită, Baba-oarba, de-a caii sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
ca să ia masa împreună. Privea apele Dâmboviței. Nu mai erau întunecate. Căpătaseră o tentă galbenă spre maluri, acolo unde reflectau mai bine culoarea ramurilor de sălcii care se pregăteau de înmugurire. Se gândea la apropiata plecare a tânărului Iancu în surghiun. Își amintea cuvintele domniței Ecaterina despre frământările cluceresei Elenca. „Atâta bărbat mai are și ea în casă. Un fecior. Răsfățat, crescut în rafinamente de femeie. El este singura ei iubire și bucurie. Se va prăpădi de dorul lui. Nu vorbește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
și uitase de acel incident de la reprezentația primadonei Nanone. Desigur, i-ar fi fost ușor să-i pomenească, între două feluri, despre suferințele unei mame care va rămâne, în curând, cu totul singură după plecarea iubitului ei fecior în acel surghiun și să-i sugereze generalului o revenire. Însă, tocmai pentru că îl cunoștea prea bine, se îndoia de rezultat. Ca bărbat, Kutuzov n-ar fi recunoscut în ruptul capului că atunci împinsese lucrurile mult prea departe doar dintr-un orgoliu masculin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
aceea, considera că orice discuție pe acest subiect s-ar dovedi cu totul ineficientă. Dar, într-un fel, era liniștit. Kutuzov va pleca, desigur, în cel mult două luni. Și atunci, familia tânărului va putea interveni pentru readucerea lui din surghiun. Acest lucru, din păcate, nu i-l putea mărturisi de pe acum domniței Ecaterina. Prințul se ridică și își invită prietenul să ia loc la masă. Kutuzov îl salută cu căldură, se așeză, făcu câteva observații vesele asupra poftei lui deosebite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
timpul să discut serios cu Galib efendi, ca să stabilim împreună principalele articole ale tratatului de pace și chiar să le punem deja pe hârtie. PAGINĂ NOUĂ 21 Nicicând realitatea nu i se păru mai dușmănoasă ca în dimineața plecării în surghiun. Îl lovi drept în inimă. Doar zâmbetul mamei mai atenuă puțin din efectele loviturii. Rămase cu un fuior întunecat, rece și dureros răsucit strâns din creștet până în tălpi. Se simțea înțepenit, priponit pe dinăuntru, ca în transă. Dar despre tristețea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
un loc marginal, neînsemnat. De fapt, Iancu îl și uitase cu totul. Și, în dimineața Sfinților Mucenici, atunci când primise ucazul, își reamintise de el ca de o întâmplare petrecută în altă viață, într-o cu totul altă realitate. Zâmbi compătimitor. Surghiunul nu era decât răzbunarea unui om bătrân care încă nu înțelegea că trebuia să renunțe la competiția cu mai tinerii săi concurenți. Marele Komandir ignora faptul că amara corecție a vârstei nu ține cont de gradele militare. Chervanul în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
că Marele Komandir plecase, părăsise Bucureștiul, lăsându-l pe amiralul Pavel Ciciagov să supravegheze retragerea trupelor rusești din Principatele Române. Războiul se terminase și, în noile condiții, familia se adresase deja Divanului și făcuse demersurile necesare pentru rechemarea lui din surghiun. PASAJ RETRAS Și asta cât mai repede, adăuga unchiul și prietenul său, pentru că la toți ne lipsești, dragă nepotache, dar, mai ales, adoratei tale mame. Și acum am ajuns la ceea ce n-aș fi vrut să scriu niciodată, Iancule: jumătate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
său. După moartea Luminăției Sale, lumea se golise de orice farmec. Doar Iancu îi mai aducea o rază de bucurie. Ceva, însă, se schimbase și în privința nepotului. Simțea că el nu mai era cel pe care îl condusese pe drumul surghiunului. Îi văzuse teancurile de fișe de lectură, îi cunoștea planurile, intenția de a învăța temeinic și nu pe jumătate, dorința de a traduce cât mai mult. Îl simțea așezat în sine, cumințit, așa cum ar fi spus clucereasa Elenca. Dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
va fi un om! Nicolae îl strânse ceva mai tare, cu dragoste, de braț, deși era conștient că amândoi pierduseră totuși ceva. Depășiseră faza jucăușă a prieteniei lor. Renunțaseră la spontanele apelative de alint juvenil „dumneata unchiulache” și „nepotache”. Nanone... surghiunul... Marioritza... dragostea frântă... cea neîmpărtășită... grijile... pacea aceea strâmbă... Ce an!... Pentru Iancu fusese anul cu trei ierni și o vară. Nici el, Nicolae, nu se putea lăuda cu o vară mai lungă. Totuși nu ieșiseră prea rău la capăt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
sa În dizgrație decât prin lectură și scris. Atunci Malik Șah spune: Pentru tine, khwaje Omar, cel mai Înțelept, cel mai curat dintre oameni, mă Îndur să revin o dată mai mult asupra hotărârii mele. Hasan Sabbah este, așadar, condamnat la surghiun, va fi exilat Într-un ținut Îndepărtat până la capătul vieții. Nu va putea să mai pășească vreodată pe pământul imperiului. Dar bărbatul din Kom avea să se Întoarcă, spre a Împlini o răzbunare exemplară. CARTEA A DOUA Paradisul Asasinilor „În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
regală. Dar asta nu i-a ajutat foarte mult, pentru că și ei au fost distruși la scurtă vreme după aceea, spun eu, iar el neagă printr-o mișcare a capului, greșești, asta i-a ajutat foarte mult, chiar și după surghiun au rămas credincioși aceleiași capitale și aceleiași dinastii, iar acesta este motivul pentru care ei s-au întors, iar Israel, nu. Sunt sigură că pentru ei acest lucru a însemnat un dezastru, să rămâi deodată singur în țară, revin eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
diferite forme, înghesuite în mica încăpere de placaj. Una dintre ele, culmea kitschului, avea un fel de armătură de metal auriu. Alta avea un dop mai mare decât ea, ca o tombateră fanariotă. Dar printre ele, asemenea unei regine în surghiun, se afla, prin cine știe ce miracol (cine i-o fi dat-o?), și o superbă sticluță de Emotion. O luă în mână cu dragoste, scoțînd-o din nesuferita companie, îi deșurubă capacul și apăsă ușor pe pulverizator, deasupra dosului palmei stângi. Își
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
agapă petrecută-n groapa albită de varul leneș al trecerii timpului, altfel decît În ghicitură. Sunt pregătit să rup himenul dintre viață și moarte, să rup liliacul cum ai rupe o pîine pe masă, și deodată să mi se ivească surghiunul În jurul trupului meu, În hărnicia În care-mi lucrez moartea cum pe un ogor, fără simbrie. Astăzi nu, dar mîine trebuie ca numele meu să miște pendulul, să rupă sigiliile ultime ale mașinăriei care-mi ridică În scripeți Învierea
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
s-a ajuns la vot, un atenian care era analfabet i s-a adresat chiar lui Aristide, neștiind că era el, rugîndu-l să-și scrie propriul nume. Acesta l-ar fi întrebat: "De ce vrei să-l trimiți pe Aristide în surghiun? Ți-a făcut ceva?" " Nu mi-a făcut nimic, ar fi răspuns cel întrebat, dar nu mai suport să aud spunîndu-i-se "Cel drept". M-am săturat de dreptatea lui". Aristide ar fi surâs trist și ar fi înscris pe scoică
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
acelor Gyr, mari Ion Petrovici, Vasile Voiculescu, creatori complecși de cultură, filosofi și poeți, care au trecut prin infernul penitenciar comunist, cu mulți, foarte mulți ani de iad, pe autor Dumnezeu ocrotindu-l să beneficieze doar de câțiva ani de surghiun și să cunoască parțial nesfârșitul lanț al ororilor pe care cei cu lungi termene = somități românești în toate domeniile, dar și atâția tineri, capacități sclipitoare, care în condiții de normalitate ar fi făcut o Românie ca soarele sfânt de pe cer
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
fiori. Tăcerea odăii se răsucește-ncet în sine, Uimită Umbra se rătăcește, sfioasă, în lumină Și´apoi sărută întristate Nopți senine Descătușată-n chinuri sub maldăr de rășină. Timpul, istovit, se zbate, năruit, în nemișcare Clipa nezămislită e amăgită în surghiun, Iar Universul rătăcit, se zbenguie fără suflare În mintea scăpărătoare a unui biet nebun. Pe malul lacului, străvechi, de secetă ucis, Nălucile Rusalcelor nu contenesc în joc Și cum Ursita crudă, cu milă ți-a prezis Te-nlănțuiesc în ceata lor
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93386]
-
și morți de ambele părți. Răutatea lor nu va cunoaște limite; mădularele lor puternice vor culca la pămînt pădurile uriașe ale lumii, și cînd își vor umple burțile cu hrană, își vor potoli poftele răspîndind moarte, durere, trudă, teroare și surghiun printre toate celelalte viețuitoare; și, în mîndria lor fără margini, vor dori să se înalțe spre cer, dar greutatea prea mare a mădularelor le va trage în jos. Nu va mai rămîne nimic pe pămînt sau sub pămînt sau în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]