424 matches
-
chipul unui partener oarecum absent, pe care-l iubești cu durere în suflet. Nu ai poeme de iubire declarată, dar nu e poem care să nu fie plin de tandrețe. E aici un paradox: scrii poeme pătimașe despre un discret surghiun al sentimentului. Te consideri o poetă sentimentală? E.F. Cred că atunci când încă trăia soțul meu aveam impresia că nu iubirea e interesul meu major. Recunosc acum cu tristețe că m-am înșelat. Am avut o căsnicie cu probleme dar una
Elaine Feinstein "Îmi descopăr vocea pe măsură ce scriu" by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/11847_a_13172]
-
putința legală pentru cei din diaspora de-a se înapoia în țară, e perceput, mai mult ori mai puțin ironic, ca o "călătorie inițiatică", un "voiaj metafizic", o "robinsonadă imaginară". Dacă resorturile sociale și morale ale primelor două forme de surghiun sînt, pentru a spune astfel, justificate de o dură realitate istorică: regimul totalitar, forma a treia, actuală, apare ca rezultat al unei sinistre farse jucate istoriei de către un grup de profitori. Drumul drept, care se deschidea către o democratizare autentică
Cele trei exiluri by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16187_a_17512]
-
duce la adăpat culorile o singură dată înainte de cade ploaia înainte de dezlegăm de țărmul de aramă casa și o împingem în larg să navigheze cu obloanele lăsate înainte de-și pune lucrurile ciorapi de lână și își începe-n cămară surghiunul în somn adânc, cu capul dat pe spate, între curtenii cu pălării de hârtie, Măria Sa, Negru'mpărat - Magiunul. Deodată aurie lumină venind din stânga orașului poleind acoperișuri și pomi subțiați de toamnă poate e o veste de la tine poate nu m-
Poemul și scrisoarea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/7775_a_9100]
-
și o slabă rezistență fizică la durere". Entuziasmul adolescentin îi inspiră "nebunia" de-a deveni o eroină, "un fel de Făt-Frumos feminin", o Zoia Kosmodemianskaia "dar împotriva comunismului". Un capitol relevant cu osebire e cel consacrat Monicăi Lovinescu, care, în surghiunul său parizian de aproape cinci decenii, "asumat pînă la absurd", a supraviețuit în temeiul misiunii justițiare ce și-a asumat-o. Remarcabilă apare evoluția conștiinței d-sale, de la un apolitism juvenil (exclama în 1946: Ce pot avea eu comun cu
Jurnale feminine by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10471_a_11796]
-
populare". Detenția, diferitele forme de îngrădire sau restrângere a libertății au fost exercitate de instituții precum organizația statală, familia, instituții magice și religioase, confrerii profesionale și comunitatea locală. Formele privării de libertate au fost răpirea, captivitatea (profilactică, profesională, rituală, familială), surghiunul, servitutea opresivă, pedepsele infamante, cătănia, prizonieratul, sclavia, detenția penitenciară (nu-i rețin atenția însă mediul penitenciar și grupurile infracționale). Socotind tema pe care o cercetează ca un "fenomen major, relevant și reprezentativ pentru definirea profilului cultural și spiritual al comunității
Folclorul detenției by Iordan Datcu () [Corola-journal/Journalistic/8126_a_9451]
-
a unei presimțiri catastrofice. Ce jertfe va trebui să dăm ca să desăvârșim lucrarea? Putea-va fi ea oare vreodată încheiată? Eroii ne sunt pe drumuri și, fără voia noastră, nu-i mai putem aduce acasă, silindu-i la un etern surghiun. De departe, din loc neprielnic, Metodiu și Iovănuț ne fac semne înspăimântate cu mâna, și dac-ar fi mai multă liniște, le-am auzi, poate, glasurile: Nu ne lăsați! Duce-ține acasă! I-ar consola oare strigătul nostru șoptit, de răspuns
O vară fără politicieni by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9285_a_10610]
-
lor... prin muncitorii deposedați brutal de dreptul natural de a munci... prin țăranii care știu că sunt purtători de obidă, de cale dreaptă și de veșnicie... prin frații noștri alungați din vatra largă a Țării, spre a-și împlini în surghiun așteptarea unei vieți mai bune... prin semenii noștri care flămânzesc neștiuți de nimeni între asfaltul crud al străzii și Cerul îndurător a toate... România s-a trezit! Nu putem sta deoparte, nu putem rămâne în urma Ei! Trebuie să ne trezim
Sindicatul Cadrelor Militare Disponibilizate: Nu putem sta deoparte, trebuie să ne trezim şi noi () [Corola-journal/Journalistic/23816_a_25141]
-
sunt de o discretă eleganță și ochii îți fug deodată cu ele. Privirea ți se sfarmă de clădirea barocă a Bisericii Catolice, ricoșează în zidurile ei, se îneacă în fântâna modernă, îngropată, a Pieței Mari. Nepomuc își duce viața de surghiun în curtea bisericii catolice. Doar cunoscătorii orașului știu să-l găsească. Nimeni n-ar bănui că Sfântul se află acolo. La marginea Pieței Mari, Gheorghe Lazăr, reformatorul învățământului românesc. Un monument din cupru. Nu departe de aici este și liceul
Miniaturi sibiene () [Corola-journal/Journalistic/5086_a_6411]
-
finețe, inteligență și, în același timp, energie, am descoperi la această ființă nobilă, blajină, care era regina-mamă Elena! Mareșalul Antonescu a ordonat deportările în Transnistria; în drum, sărmanii oameni cădeau istoviți sau era uciși; cei ajunși în locurile sinistre de surghiun, în Transnistria, mureau de foame, de boli, de frig, căci nu ni s-a permis să le trimitem ajutoare. M-am adresat reginei-mame Elena și i-am spus, plângând: Majestate, fiecare ceas, nu fiecare zi, fiecare ceas contează, fiindcă oamenii
Alexandru Șafran, marele rabin al Genevei - "Memoria este un act etic, și etic înseamnă acțiune, înseamnă viitor" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/16053_a_17378]
-
element perturbator al biografiei reverberate în poetica, bardul pune acum accent pe stările de scepticism, de angoasa, de ruptură. înaintînd pînă la sarcasm și violență, isi refuză adesea nu numai euforia, ci și eufonia consacrată, plonjînd într-un limbaj crispat. Surghiunul e numit, fără înconjur, centru al Răului cu expresioniste conotații: "Des deux côtés, leș ailes du toit/ se mettent ŕ battre, majestueuses,/ avec paresse dans l'air étale;/ puis leș vagues du vent me reçoivent,/ me renversent, me tourbillonnent.// Maison
Reversul clasicismului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9004_a_10329]
-
cea mare” și „Satul blestemat”, în care face mărturisiri apocaliptice despre viața din lagărele prin care a trecut, vreme de 6 ani: Astrahan. Oranki, Karaganda, Kiev, Sverdlovsk, Arhanghelsk și Moscova și până la anii petrecuți în temnițele comuniste românești și în surghiunul din Bărăgan. Părintele Bejan amintește în scrierile sale și despre o legendă legată de uciderea și îngroparea de către bolșevici a călugărilor de la Oranki. Martor ocular la exhumarea osemintelor celor uciși în incinta mănăstirii, Bejan povestește legenda auzită de la călugărul Teodot
Agenda2006-17-06-senzational3 () [Corola-journal/Journalistic/284937_a_286266]
-
Și îndestulătoare miresme. O lene desăvîrșită umple Adînciturile Felurit cioplite în lemnul palid Pînă vine vremea coptului Și-n toate freamătă O uitată hărnicie: A scorțișoarei Să împodobească Aerul, A mierii, Să încurce ițele Mirosului, A nucilor să-și jelească Surghiunul din grădină, Cu lacrimi de bocitoare Plătită. Gustul primei turte Vestind lumii O mîntuire dulce.
POEZIE by Katia Fodor () [Corola-journal/Imaginative/12698_a_14023]
-
că mi-a trimis-o! Exilul a fost înscris în destinul meu. Exilul a fost o sursă de inspirație". Indiscutabil, numai d-sa e îndreptățit a departaja, în ultimă instanță, rezultatul dintre împlinire și neîmplinire, dintre mulțumire și decepție în surghiunul d-sale, la început "voluntar", apoi, după căderea lui Ceaușescu, "involuntar". Reținem o dilatare a conștiinței civice, o "universalizare" a acesteia: Nu sunt nici francez, nici român, trăiesc în Franța și România așa cum aș putea să trăiesc la Londra sau
O expertiză a Răului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7682_a_9007]
-
Siracuza Pe unde s-au sfâșiat leii domnește furnica Cu aceleași fierăstraie lumina taie treptele de piatră Împărații credeau că vor muri doar gladiatorii În tomba lui Archimede doarme adevărul fizic Cred că am mai fost pe aici cândva în surghiun pentru nu știu ce vină Ca și noi ei au construit pentru tragedie și farsă Sub portocalul înflorit iarba face sociologie Diseară va fi un concert de muzică rock. Marea Unda de șold a femeilor creează geologice unde În oglindiri simetrice cu
Poezie by Ovidiu Genaru () [Corola-journal/Imaginative/4503_a_5828]
-
s-o zămislească îndoit. Roșcove și smochine culegeam în zori cu hitonul încrețit de scaieți, de thyrs mă sprijineam doar atît cît să-mi fac loc în tufișuri și să pîndesc jivinele pămîntești înc-adormite. Haidoș mă trimisese aici într-un surghiun cu paianjeni, dar eu pe dulful Korin nădăjduiam să-l aflu în tinerețea-i albastră, singurul bărbat cu-adevărat sortit mie de legile nescrise. Insula avea mori de vânt zdrențuite pe lînga care corăbierii bătrîni jucau pelota, atunci cînd nu
Poeme grecești by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/13898_a_15223]
-
Dresleuca, Menecadusa, Isar și cine știe câte-or mai fi așa cum îngerii curg și răsar uneori fără să-i vedem pentru că sunt tot timpul cu noi așa cum e Claudia îngerul meu cel mare și bun ce mă scoate în fiecare zi din surghiun alteori curg fără să-i vedem pentru că sunt prea mulți și poartă nume de-o clipă Martina, Nicole, Maria, Francesca Stephanie îngeri ce poartă veșnicia-n aripă îngeri de dimineață, de zi și de seară îngeri de noapte toți albaștri
Așa cum îngerii curg by Theodor Damian () [Corola-journal/Imaginative/10306_a_11631]
-
băut cu ei și-n ochii fiecăruia, adînc, o anume lumină și-n vorbe o anume demnitate a timpului și morții lor și-am vegheat mereu acolo, unde cumințenia declara întunericul cîndva, fiecare va cădea în genunchi * meleag ciuruit de surghiun, unde fiecare patimă ascunde-n miezul ei o tragică splendoare, blîndețea rar pătrunsă de dîrzenie milenii după milenii cît bătaia de pleoape a unui druid am trecut printre ei ca un fior de remușcare * să devenim așadar din nou vulnerabili
Poezie by Andrei Zanca () [Corola-journal/Imaginative/7866_a_9191]
-
s-a adresat în ultima parte a vieții, nu doar compatrioților săi, ci tuturor iubitorilor de mai bine, prin intermediul publicației România viitoare, stăpânit de dorul fierbinte de țară, țară în care nu s-a mai putut întoarce niciodată din nedreptul surghiun. În căutarea sănătății, fiindcă era bolnav de ftizie, s-a retras periodic la Palermo, în Sicilia, unde i se agravează boala-i necruțătoare și moare în toamna anului 1852 la 29 noiembrie. A murit singur - scria un cunoscut al său
Nicolae Bălcescu - 150 de ani de la moarte by Pavel Petroman () [Corola-journal/Imaginative/14519_a_15844]
-
ca și în existența, lui Gheorghe Grigurcu Amarul Târg. El va fi existat, la scara întregului spațiu est-european, în percepția sa, cu mult înainte de a fi constrâns să se instaleze în localitatea cu pricina - mutare resimțită de el cum un surghiun. Un întreg volum (pe care Editura Pontica a avut șansa să-l publice în 1997! - dar motivul literar-biografic depășește spațiul editat) adună obsesia amarului târg, ce riscă să se înscrie în istoria literaturii române alături de "mahalaua celestă" }icău a lui
Poetul Gheorghe Grigurcu (II) by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/12307_a_13632]
-
bucuria înrădăcinării fertile într-un acasă asumat, el care se născuse la capătul răsăritean al românității, la Soroca, și migrase biografic spre soare-apune!), trebuie luat în considerație raportul dintre creația poetică și Amarul Târg. Din exterior, cititorul constată că un surghiun se poate dovedi și fertil pentru un poet, cum rodnic literar s-a dovedit puținul farmec pe care Ovidiu l-a găsit, odinioară, unei localități de pe țărmul Mării Negre... Gheorghe Grigurcu își îmbogățește creația cu un motiv personal de întâie importanță
Poetul Gheorghe Grigurcu (II) by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/12307_a_13632]
-
au cochetat cu închisoarea. Slavici, Arghezi sau Bogza sunt numai vârfurile acestui aisberg sordid. Pașoptiștii, se știe, dar se trece repede cu vederea, au avut parte de numeroase experiențe de gen (chiar dacă adeseori acestea au fost deturnate blând sub forma „surghiunului” mănăstiresc). Chiar începuturile literaturii noastre sunt marcate de un astfel de caz: tragica epistolă pe care nefericitul Cocrișel o trimite celor în drept să-l răscumpere. Cazuistica e, cum se vede, diversă. Investigarea ei s-a lăsat așteptată. Lipsea, pe deasupra
Locuri fără memorie by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3575_a_4900]
-
față de acest oraș, pe care l-a înțeles ca nimeni altul. Mai mult, el s-a autodefinit pe fondul orașului de care se simțea atît de legat, într-o autoscopie comparabilă cu cea întreprinsă în jurnalul intim Soveja. "...îndreptînd din surghiunul meu un rămas bun acestui tîrg pe care-l iubesc și-l urăsc, văzînd cum se șterge în zare cea din urmă clopotniță, încercam o simțire ciudată, nu de părere de rău, nu de plăcere, dar și de una și
Inventatorul melancoliei by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8384_a_9709]
-
de împăcare, în anul 1645, cu domnul Moldovei, Vasile Lupu, care, la rândul lui, a înălțat în același an o biserică la Târgoviște. Mănăstirea Soveja este și locul unde, între 25 februarie și 2 aprilie 1846, a fost adus în surghiun Alecu Russo „pentru răzvrătire, cu canon de rugăciuni și hrană de fasole“. Această întâmplare avea să îmbogățească cultura română cu „cea mai frumoasă epopee păstorească din lume - Miorița“, pe care Russo a cules-o de la ciobanii din Munții Vrancei și
Agenda2003-51-03-turism () [Corola-journal/Journalistic/281864_a_283193]
-
pumnalele sau pistoalele: "Anarhia domnea în toate și lesnirea de a da cu pistolul în oameni devenise la modă". Cei vinovați erau pedepsiți "din poruncă domnească" cu "o falangă" (biciurea la talpă cu nuiele) și, în caz de omor, cu "surghiun la mănăstire". De multe ori se pretindea că cel ucis "s-ar fi împușcat la vînătoare", astfel că "ucigașul rămînea nepedepsit". Folosirea pistolului în gîlcevi erotice devenise într-adevăr o modă, dar nu și rezolvarea diferendului armat în mod organizat
DUELUL LA ROMÂNI de la Dimitrie Cantemir la Lucian Blaga by Andrei Oișteanu () [Corola-journal/Journalistic/11679_a_13004]
-
cu "pușca cu șpanga pusă". Coconul Andronache se putea gîndi să-l împuște pur-și-simplu pe amant, fără să mai piardă timpul cu toate reglementările pe care le presupunea un duel. Însă ar fi riscat să fie trimis de domn în surghiun la mănăstire. Poate că - orbit de mînie - boierul Andronache se gîndea să-i omoare pe amîndoi amanții, ca în "cîntecul moldovenesc" al lui Pușkin, Șalul negru: "Iute ca un fulger paloșul am scos / C-o cruntă lovire i-am prăvălit
DUELUL LA ROMÂNI de la Dimitrie Cantemir la Lucian Blaga by Andrei Oișteanu () [Corola-journal/Journalistic/11679_a_13004]