240 matches
-
din pedeapsa mea se va fi ușurat. Îmi este foarte rău, căci sunt aruncat în mijlocul popoarelor dușmane; nu există nici un exilat care să fie mai departe de patrie decât mine. (Nec quisquam patria longius exul abest)... Deși alții au fost surghiuniți de către tine din motive mai grave, niciunul nu a fost trimis într-o țară mai îndepărtată: dincolo de aici nu este nimic, în afară de frig și de vânt și de valul mării înghețat de ger". Cumque alii causa tibi graviore fugati, Ulterior
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
surghiunul de bună-voie. Iată notat momentul acestei hotărîri: „În năcazul meu cel mare, că te scîrbisăși pe mine N-am avut altă ce face decît să fug de la tine. Să nu-ți mai fiu la vedere eu, pricina de scîrbire, Surghiunindu-mă de voie pentru a la liniștire.” Șiretenia Înamoratului este limpede: se constituie de la Început ca victimă, acceptă sacrificiul surghiunului pentru „a ta liniștire”, pentru a curma pricina de scîrbire (supărare). În realitate, fuga vrea să fie corupătoare, surghiunul este
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
etern? a na? iunii mici: �H�cha sau Mannerheim? � �ntrebare r? mas? f? r? r? spuns p�n? c�nd Carol l? a chemat pe Generalul Antonescu. Antonescu fusese ? inta multor ofense din partea Camarilei de la c? derea lui �n dizgra? ie, �n 1938. Fusese surghiunit la m? n?știrea Bistri? a ? i doar interven? iile conjugate ? i prompte ale ambasadorului german Fabricius ? i ale doctorului Neubacher pe l�ng? Carol (�n ap? rărea lui Antonescu) �i salvaser? via? a. Acum �ns? era eliberat. Carol nu alesese calea
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
Olanda, nu e nici degenerata Franță, cu Marseilleza ei vindicativă (dar, oricum, iată, dăinuitoare), aici e țara în care fiecare prezident vine cu... imnul lui. Da, Carol I e mereu acolo unde trebuie să fie. Chiar și cînd prezidenții îl surghiunesc, temporar, în beciurile depozitului de la Posada. Ba, cu atît mai mult. Unde-s lustragiii? Să-mi pui, așa, piciorul pe suportul dintre genunchii tuciuriului și, în timp ce-mi văcsuiește pantoful (cu scîrț) și-mi turuie complezențe verzi-și-uscate, să trag
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
s-a spus o vorbă), ce caută el în sala cu stucaturi ordinare, aducînd a Expoziție Unională Sovietică? Ce caută, pe această scenă improvizată, marele Menuhin, felicitat cu insolența băgăcioasă a prezidentului ce vine din tagma celor care l-au surghiunit pe Enescu? Ce frumos ar fi sunat, iarăși, sferele muzicii nobile în Ateneul Român, întrupat în nepieritoarele Rapsodii! Ce caută Enescu în... Casa Poporului? Dureroasa întrebare își găsește tristul răspuns doar în portretul-emblemă, semnat de Corneliu Baba și cocoțat de
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
iei fesul meu de nebun. LEAR: De ce, băiete? BUFONUL: De ce? Pentru că iei partea unuia care este-n dizgrație. Da, si nu știi să zîmbești după cum bate vîntul, ai să răcești repede: așa că ia tichia mea. Păi ortacul asta și-a surghiunit două fete și pe a treia a binecuvîntat-o împotriva voinței sale: dacă-l urmezi, trebuie neapărat să-mi porți tichia. (Lui Lear) Ce mai zici, unchiule? Aș vrea să am două tichii și două fețe. LEAR: De ce, băiete? BUFONUL: Daca
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
un adânc umanitarism, dezvăluind un infern concentraționar, dar toate de un realism halucinant. În profunzime, însă, proza posedă robusta armătură a unui subiect unitar. Coborârea pe fluviul siberian este un itinerar de inițiere, străbătut de personajul central, basarabeanul Ion Răutu, surghiunit la ieșirea din adolescență, o călătorie la capătul căreia se produce revelația, iluminarea supremă. Tânărul își vede semenii (paznicii Feighin și Sinenco, alți deținuți, localnicii siberieni), dedați îndeobște celor mai josnice fapte, ajungând în clipa maximei primejdii la o deplină
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289921_a_291250]
-
de la marxismul ortodox la poporanism, în aprigă dispută cu diverși ideologi, lupta dintre conștiința sa morală și „lut”. Stă, de asemenea, în puterea de a da relief aparte sutelor de figuri antrenate în magma efervescentă a narațiunii: reprezentanți ai autorităților, surghiuniți de cele mai diverse soiuri, siberieni get-buget ori coloniști de toate națiile, mai fiecare cu o „poveste” a sa, tragică sau grotescă, stranie sau absurdă. În sfârșit, stă într-un progres notabil al proceedelor narative și descriptive - memorabile sunt descrierea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289921_a_291250]
-
abia mai târziu, când ne dăm seama că vorbele au fost scrise în epoca întunericului, poate într-o peșteră, într-o lume paralelă cu lumina, într-o realitate pe care locuitorii prezentului (cei ce-l ascultă pe Platon și-l surghiunesc în final) refuză s-o imagineze. Acel Platon imaginat de Ackroyd are la un moment dat o viziune a Pământului așa cum îl știm noi, foarte departe de a fi tocmai un diamant pe cer: după acest roman, Pământul (realitate de
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
excluse de la primirea Sfintelor Taine. Alteori, deși prostituția era imorală, câștigurile lor erau primite ca acte de milostenie de către Biserică. Au fost și cazuri de persecutare dură a prostituatelor, de interzicere a lor de a intra în Biserică, au fost surghiunite ori arse pe rug de Inchiziție. Biserica creștină a avut și numeroase acte caritabile pentru reabilitarea lor. Reformatori monastici au acționat pentru salvarea lor, se ofereau indulgențe celor ce se căsătoreau cu prostituate, unele au primit zestre pentru a duce
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
discreditat. Dilema României era dilema eternă a națiunii mici: "Hácha sau Mannerheim?" Întrebare rămasă fără răspuns pînă cînd Carol l-a chemat pe Generalul Antonescu. Antonescu fusese ținta multor ofense din partea Camarilei de la căderea lui în dizgrație, în 1938. Fusese surghiunit la mănăstirea Bistrița și doar intervențiile conjugate și prompte ale ambasadorului german Fabricius și ale doctorului Neubacher pe lîngă Carol (în apărarea lui Antonescu) îi salvaseră viața. Acum însă era eliberat. Carol nu alesese calea luptei, iar retragerea militară din
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
zid de oșteni neclintiți, odraslele berii." Berea, după cum bine se știe, a câștigat această bătălie, dar vinul nu a pierdut războiul. E drept că băutura barbară avea privilegiul vârstei. Rădăcinile Europei au fost irigate de berea pe care creștinismul a surghiunit-o apoi la hotarele Imperiului Roman (limes 79). Astfel, s-a înălțat granița dintre civilizația vinului și patria berii, iscând deopotrivă lupta culturală dintre carafa de vin și halba de bere. Născută în Orient cu aproape patru mii de ani
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
munți și în temnițele antihristului. Am urcat, am coborât și iar m-am ridicat. Sufletul mi-i împăcat. Acum, trupul meu nevolnic a obosit. Brațul, „înverșunat” altădată, nu mai poate cuprinde și înălța spade, dar vatra sufletului clocotește. Am fost surghiunit ani mulți și ruga mi-a fost zădărnicită. Rănile, încă deschise, nu mă mai dor și i-am iertat pe vrăjmași. Crezul și tot ce a fost mai frumos în lupta mea mă însoțesc pururi, departe de a mă mistui
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
ridica noi contingente de cruciați. Cine se va învrednici să bea din izvorul învățăturii Sfintei Evanghelii apa Divină nu va muri în veci. Autorul CLOPOTAR VREMELNIC Sunt clopotar vremelnic, corabie în ceață, Să nu-mi rostesc cuvântul mișei m-au surghiunit Din trupu-mi rupeau carnea, din oase și din viață Jivine hrăpărețe, setoase de argint. Am clopotat deuna, prin crânguri și ogoare Ca șoimii să m-audă plătit-am cu amar Cu grele munci și cazne, cu veacuri fără șoave Țărâna
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
până atunci făptuiesc. Ei nu vor să dispară fără a lăsa o urmă de mângâiere urmașilor, credința, lumină de neclintit pentru care legionarii au îndurat monstruozități unice. Am dat morți fără de număr, am dat valori spirituale și culturale, am fost surghiuniți în propria țară, am fost alungati și exilați pe pământuri străine. Unora le-a fost dat să moară acolo cu istoria Patriei în inimă și în suflet, cu Crucea lui Hristos la piept. Orice om lucid la minte și de
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]