3,370 matches
-
soarele îmi scalda față,Mă-ntreb câte zile-o să am,Mi-e teamă că-i prea scurtă viata.Prea scurtă viața, timpul trece,Si nu te pot iubi cât vreau.Și simt în palme-o umbră rece,Paharul cu suspine-l beau.Cu suspine-l beau și sper,Să nu se sfârșească pământul.Spre cer cu voce stinsa zbier,Să îmi mai salte-o viața rândul.Să-mi salte rândul, să-mi dea vreme,Să îți pot da iubirea mea
MARIA CRISTINA PÂRVU [Corola-blog/BlogPost/378015_a_379344]
-
Mă-ntreb câte zile-o să am,Mi-e teamă că-i prea scurtă viata.Prea scurtă viața, timpul trece,Si nu te pot iubi cât vreau.Și simt în palme-o umbră rece,Paharul cu suspine-l beau.Cu suspine-l beau și sper,Să nu se sfârșească pământul.Spre cer cu voce stinsa zbier,Să îmi mai salte-o viața rândul.Să-mi salte rândul, să-mi dea vreme,Să îți pot da iubirea mea.Să îmi tratez orice
MARIA CRISTINA PÂRVU [Corola-blog/BlogPost/378015_a_379344]
-
e un carusel... Azi ești sus și mâine jos... Este soare dar și ploaie Și urât dar și frumos! Este dragoste și ură, Pace este și război... Vorbe dulci și vorbe-amare, Bogăție și nevoi! Viața este fericire, Uneori e și suspin, Întuneric și lumină Și durere și alin... Viața e un carusel Pentru mine...pentru voi Dar în orice-mprejurare Dumnezeu este cu noi! Referință Bibliografică: Viața e un carusel! Maria Luca : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1730, Anul V
VIAŢA E UN CARUSEL! de MARIA LUCA în ediţia nr. 1730 din 26 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378215_a_379544]
-
molipsești cu dragoste de viață Ca să râdă visele în mine De cu seară până-n dimineață! * Mușcă-mă cu ochii tăi de foc Ca să-mi înfierbinți sângele-n vine, Prinde-mă c-o glumă de mijloc Într-un dans nebun printre suspine. * Să palpite dimineața-n mine Languroasă zorii să-i privesc, Să te-nvălui cu mișcări feline Prizonier în suflet să te-opresc. * Mușcă-mă cu disperarea sorții, Fă din trupul meu o jertfă vie, Ca în nepăsarea rece-a morții
MUȘCĂ-MĂ de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1713 din 09 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378234_a_379563]
-
Iar pe scenă numită viață spectacolul continuă mereu, uneori ești doar ca o paiață care joacă cu patos rolul greu... Alteori devii simplu spectator la viața care curge cu tine, scena-i aceeași, cu alt jucător cu alte zâmbete și suspine... Referință Bibliografică: Scena numită viață / Mariana Ciurezu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1716, Anul V, 12 septembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Mariana Ciurezu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu
SCENA NUMITĂ VIAȚĂ de MARIANA CIUREZU în ediţia nr. 1716 din 12 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378270_a_379599]
-
știu că mă iubești și știu că te lupți acolo unde ești să mă iai de aici, dar te rog fă-o mai repede până nu va fi prea târziu. Te aștept, dragul meu, cu lacrimile în ochi și cu suspinul în suflet, a ta nefericită Agneta.” După citirea acestei scrisori mi-a rămas ceva amar în gură, mă răscolise și mi-o adusese în față pe Agneta, cuprinzându-mă un dor nebun de ea. N-am mai mâncat, l-am
ÎNGERUL CARE A CĂZUT DIN PARADIS -FRAGMENT-CONTINUARE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1716 din 12 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378228_a_379557]
-
am izbucnit... Prin Europa, oare-o fi fugit?... Și am decis să merg în căutare... Poate-au luat-o cei plecați pe-afară voind, cu ea, ca dorul să-și aline... să-și mai ogoaie, un pic, din doruri și suspine până-o veni, din nou, pe-aici... prin țară... Așa c-am străbătut, pe rând, oceane și am călcat mai multe continente... și-am întrebat prin gări... pe stadioane... parlamente... interogând pe toți, Ioni... Mării... și Ane... Dar n-am
EUGEN LAURIAN: Ţara de lângă mine [Corola-blog/BlogPost/93628_a_94920]
-
dintre noi sătul de lipsuri, de nevoi, că vrei să ai un trai mai bun și-ai părăsit pământ străbun. Plecat în altă țară-acum dus de speranță, sau de fum să uiți salariul tău puțin, privești în urmă c-un suspin. Ești muncitor, te-ai integrat și-i greu când vii dintr-un alt stat să-ți iei o pâine fără chin... Ei te-au primit ca pe-un străin ! Te-ntrebi adesea cine ești când limba lor azi vorbești și
UNDE-I STRĂIN ?! de DOREL DĂNOIU în ediţia nr. 2193 din 01 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377093_a_378422]
-
două planuri metafizice, etern-efemer, destin-suferință umană, poetul covârșindu-și existența prin conexiune cu infinitul, contemplate- prin sublimarea iubirii în divinitate- ca iubire universală. Nirvana, starea spirituală cea mai înaltă, starea de fericire nepământeană, acolo “unde nu e nici întristare, nici suspin”, o stare dată doar inițiaților în tainele evoluției spirituale, de fapt, apogeul iubirii ca sentiment conștientizat profund. Nirvana, dincolo de viață și moarte, este și poetica lui Eugen Dorcescu în momentele de durere deznădăjduită a pierderii marii și unicei sale iubiri
NIRVANA- EUGEN DORCESCU de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1547 din 27 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377116_a_378445]
-
lumea dintre noi, între Cristina Stamate și publicul ei acea mare n-ar fi decât până la glezne de adâncă, până sub sprâncene de departe, până azi, până mâine, până mereu de dragă, până la inimă de bună. Până la surâs răbdând, până la suspin sperând, până la voioșie hrănind viața, până la cântec ținând cumpăna ființei, aceasta-i actrița Cristina Stamate... numai și numai până la scenă și public pietruindu-și cărarea sa, cu pietre rare de iubire, de har, de trude, de jertfe...! Anume potrivire a
CRISTINA STAMATE. DACĂ MAREA AR FI LUMEA DINTRE NOI… de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1547 din 27 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377117_a_378446]
-
degetele mângâie o amintire, durerea se scurge-ntr-un vers. Te-aș striga, dar n-am nici glas, buzele mă dor de nerostire și-n privirea pierdută a rămas, doar lacrima, cu gust de amăgire. Simt mereu răceala clipei, ce suspine amare revarsă, răstignind glasul șoaptei, care sufletu-mi adânc apasă. Cumpăna deasupra vieții, se-nclină adesea-n nedreptate, strivind răni veșnice a dimineții, ce rămân nevindecate. E dureros atunci când pleci, lăsând în urmă doar tăcere, suspine adânci și zile reci
SUFLET FĂRĂ MÂNGÂIERE… de MIHAIL JANTO în ediţia nr. 1549 din 29 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377204_a_378533]
-
mereu răceala clipei, ce suspine amare revarsă, răstignind glasul șoaptei, care sufletu-mi adânc apasă. Cumpăna deasupra vieții, se-nclină adesea-n nedreptate, strivind răni veșnice a dimineții, ce rămân nevindecate. E dureros atunci când pleci, lăsând în urmă doar tăcere, suspine adânci și zile reci și-un suflet fără mângâiere. Autor, Mihail Janto Referință Bibliografică: Suflet fără mângâiere... / Mihail Janto : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1549, Anul V, 29 martie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Mihail Janto : Toate Drepturile
SUFLET FĂRĂ MÂNGÂIERE… de MIHAIL JANTO în ediţia nr. 1549 din 29 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377204_a_378533]
-
bolovanii... Prăpastia-i zdrobește cu știrbele-i gingii Și hrubele-nfundate scot muget, ca vulcanii” (Penteleul) Acesate viziuni îl urmăresc și în descrierea vieții interioare: sufletul e plin de peșteri adânci, orice zgomot exterior e „un pas, o șoaptă, un suspin”, destinul înaintează prin hrube lăuntrice, jilave, întortochiate, excaladând mormane de blocuri răsturnate, printr-un peisaj ciclopic: „E un dedal de săli, de gropi și coridoare, Ce urcă, se sucesc și se coboară, Cu ioezere de ape în vâltoare, Cu năruiri
VASILE VOICULESCU-POETUL ORTODOXISMULUI ROMÂNESC de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1547 din 27 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377179_a_378508]
-
ochii plâng "tăcere" Când gânduri sunt o mie ș-atâte-ar fi de spus * Să nu întrebi vreodată de ce-a-nverzit câmpia Nici macul de roșeste sub soare în amiezi Să nu întrebi izvorul ce-i spune melodia Ce-o susură-n suspine...să nu întrebi, să crezi! * Să crezi că ploaia varsă, nu apă ci iubire Din ochi ce te veghează tăcuți de dup-un nor Că soarele nu arde doar sărută-n neștire Cu buzele femei ce-a suspinat de dor
DRAGOSTEA ESTE UN DAR! de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1528 din 08 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377231_a_378560]
-
Acasa > Poezie > Oglindire > LACRIMILE DIN PRUT... Autor: Mihail Janto Publicat în: Ediția nr. 1518 din 26 februarie 2015 Toate Articolele Autorului Adun în suflet lacrimile din Prut, ascult voci care grăiesc în suspine, cuvinte românești, un dulce sărut, izvoresc din Basarabia`n mine. Apleacă-ți încet creanga plîngătoare, tu salcie rămasă făr` de mamă! îți simt și inima ce-n mine doare, aud glasul, care-ntruna te recheamă. Tu lasă-ți grijile să
LACRIMILE DIN PRUT… de MIHAIL JANTO în ediţia nr. 1518 din 26 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377267_a_378596]
-
culme, Firav la început și fără nume, Astăzi sunt clipe care au apus. Oare mai am încă o zi și mâine? Mai este timp să-ndrept ce am greșit? Arde mocnit regretul strâns în mine Și-nalț la fiecare pas suspine, Căci nu știu de-s salvat sau osândit. Același trist clișeu se desfășoară În cursul fiecărei vieți și-n van Se lamentează omul, ce povară A adunat! Păcatul îl doboară Și crește-n conținut, an după an. "Mai ai o
O NOUĂ ZI de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 1510 din 18 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377287_a_378616]
-
Neputința în suflet iar mi s-a pus, Iar în mine focul arde mocnit, Iar în inimă o durere mută s-a zidit... Drumețule vino, clipe să împărțim, Iar gândurile de dor să le unim... Să nu mă judeci chiar dacă suspin, Căci sufltul mi-e plâns azi de venin.... Drumețule, deschide cărarea, Ascult-mi de departe chemarea, Doar tu ești leacul de felcer, prescris Doar tu ești fașă pe cordul deschis.... Referință Bibliografică: DRUMEȚULE / Mariana Petrache : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
DRUMEȚULE de MARIANA PETRACHE în ediţia nr. 2000 din 22 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382132_a_383461]
-
ascunși după surâs? Și de ți-aș spune despre a mea ursită, Mi-ai spune că avem același vis? De te-aș iubi, ar înflori un crin, În sufletu-ți - mister în miez de vară? Ai scrie, oare, tandru cu suspin, Iubirea sacră pe a lui petală? De te-aș iubi, ai întona plăcut, În inimă-ți acorduri de chitare, Înveșnicind secunda de-nceput, Nopțile privind spre carul mare? De te-aș iubi, ai înțelege, oare, Puterea dragostei ce te-ar
DE TE-AŞ IUBI de MARINA GLODICI în ediţia nr. 2000 din 22 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382131_a_383460]
-
Atunci când mai plâng jos în vale, Căci Tu ai controlul în toate, Nimic nu Îți este străin, Te laudă sufletu-mi Doamne, Te-ador chiar și-atunci când suspin! 09/ 05/16, Barcelona-Lucica Boltasu Referință Bibliografică: Te-ador chiar și-atunci când suspin / Lucica Boltasu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1959, Anul VI, 12 mai 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Lucica Boltasu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele
TE-ADOR CHIAR ȘI-ATUNCI CÂND SUSPIN de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 1959 din 12 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/382167_a_383496]
-
Acasa > Versuri > Iubire > IN TAINICE SUSPINE.. Autor: Mihaela Mircea Publicat în: Ediția nr. 1787 din 22 noiembrie 2015 Toate Articolele Autorului ÎN TAINICE SUSPINE.. Păstrează-n timp un pic de zi Și-un strop din zbaterile mele Atât cât nu te pot răni ,,Prea am pus
IN TAINICE SUSPINE.. de MIHAELA MIRCEA în ediţia nr. 1787 din 22 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382198_a_383527]
-
Acasa > Versuri > Iubire > IN TAINICE SUSPINE.. Autor: Mihaela Mircea Publicat în: Ediția nr. 1787 din 22 noiembrie 2015 Toate Articolele Autorului ÎN TAINICE SUSPINE.. Păstrează-n timp un pic de zi Și-un strop din zbaterile mele Atât cât nu te pot răni ,,Prea am pus tot ce-aveam în ele’’ Nu !nu-ntoarce capul,ce să știi ! Și razele de aur sunt tot
IN TAINICE SUSPINE.. de MIHAELA MIRCEA în ediţia nr. 1787 din 22 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382198_a_383527]
-
un pic de zi Și-un strop din zbaterile mele Atât cât nu te pot răni ,,Prea am pus tot ce-aveam în ele’’ Nu !nu-ntoarce capul,ce să știi ! Și razele de aur sunt tot grele În tainice suspine mereu ne vom găsi Păstrează-n timp un pic de zi Și-un strop din zbaterile mele Atât cât nu te pot răni ! Referință Bibliografică: IN TAINICE SUSPINE.. / Mihaela Mircea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1787, Anul V, 22
IN TAINICE SUSPINE.. de MIHAELA MIRCEA în ediţia nr. 1787 din 22 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382198_a_383527]
-
ce să știi ! Și razele de aur sunt tot grele În tainice suspine mereu ne vom găsi Păstrează-n timp un pic de zi Și-un strop din zbaterile mele Atât cât nu te pot răni ! Referință Bibliografică: IN TAINICE SUSPINE.. / Mihaela Mircea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1787, Anul V, 22 noiembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Mihaela Mircea : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele
IN TAINICE SUSPINE.. de MIHAELA MIRCEA în ediţia nr. 1787 din 22 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382198_a_383527]
-
apoi balene, erau broscuțe și apoi pluteau împreună, până când le trezea la realitate câte un val răzleț. Adunaseră pietricele și scoici, suveniruri pentru prelungirea în eternitate a acelor clipe frumoase. Briza mării le ostoia trupurile fierbinți. Prilej de visare, de suspin surd, acoperit de nisipul fin. Avea vreo 5 ani când mergea cu părinții pe litoralul Mării Negre, la Mamaia. Stâteau la hotel. Mirosul proaspăt și curat din incinta hotelului o încânta. Văzuse străini la bar, stând pe scaunele acelea înalte, rotative
LITORAL de MIRELA STANCU în ediţia nr. 2027 din 19 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382207_a_383536]
-
cerem iertare cu un sărut și o mângâiere o strângere mai pternică în brațe, mai aproape unul de altul lipiți, nu cumva să ne pierdem și să ratăm momentul descătușării. Mie îmi mai curge o lacrimă nestăpânită amestecată cu un suspin în nota unui oboi răgușit, tu mi-o săruți imediat ce îmi ajunge pe buze și așa de moale și fraged îmi pari că uit de durere și te strâng și mai tare în brațe, eu să te înving eu să
MELODIILE DRAGOSTEI de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2138 din 07 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382230_a_383559]