2,825 matches
-
Înainte să discutăm? Le trase la loc. Alo... Knisch... Domnule Knisch? Cred că am alunecat Într-o parte, pentru că atunci când mi-am deschis ochii din nou, Inspectorul Încerca să-mi pună poșeta sub cap, pe post de pernă. — Frăția, am suspinat chinuit. Dar Îndesându-mi poșeta sub cap, Wickert nu mă ascultă. — Sunteți pe mâini bune, domnule Knisch, mă anunță luând loc. Mi-aș dori să vă pot lăsa să vă faceți somnul de frumusețe. Dar trebuie să acționăm imediat. Suntem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
târziu, după ce stinseserăm luminile. E haios, nu? Parc-am avea optzeci de ani. — Sau opt, am răspuns eu. Vreau să-ți arăt ceva. — Nu, Arnold, nu. Peste noapte m-am trezit și am tras-o lângă mine. — Te rog, a suspinat ea, vreau să mă păstrez pentru soțul meu. Pentru un lebădoi, asta-i vacs, doamnă. — Ah, te rog, las-o jos, că... — Pipăie-mi pana. — Aaah, făcu ea cu respirația tăiată când i-am pus-o în palmă. Un lebădoi-evreu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
am asigurat-o eu. Sperând că nu o să bage de seamă, mi-am șters cu dosul palmei o lacrimă fugară de pe nas. Ce s-a Întâmplat? m-a Întrebat Lauren pe un ton prietenos, plin de compasiune. —Păi... of, am suspinat eu. Poate că era o idee bună să-i povestesc lui Lauren Întreaga istorie Îngrozitoare. Era o străină pentru mine, dar, până la urmă, o grămadă de oameni plătesc În fiecare săptămână În cadrul ședințelor de terapie o avere tocmai ca să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
Cuplare este finalizată. Unul mai puțin pe listă! M-am cuplat cu un matador, mi-am pus-o cu el și deja l-am uitat. Lauren era la fel de zăpăcită ca o școlăriță. Ăsta era, cu siguranță, un progres rapid. Apoi suspină și zise: — Faza e că Dl. Madrid, care este de-adevăratelea luptător cu taurii, angajat cu jumătate de normă, arăta divin pe deasupra farfuriei cu kedgeree 1 când eram În avion noaptea trecută, dar acum sunt cu el În casa asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
la nebunie. Exact așa cum am prevăzut. —Deja? i-am spus, cu Îndoială. Nu mai e nici o speranță. Nu o să-l mai văd niciodată. Iar el are de unde alege dintre cele mai frumoase fete din Moscova. De ce ar vrea o divorțată? suspină ea. Este bărbatul care nu poate fi găsit pe Google și bărbatul care nu ține la o Cuplare. Fir-ar să fie. Pentru prima oară, am văzut o mică breșă În armura de petrecăreață a lui Lauren. Era un lucru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
la nebunie, spuse Thack când o văzu. Mă inspiră. Aș putea să creez pentru tine o rochie În care doar să plângi. Emmy, strigă după asistentul său, să notezi: „Ochi de Prostituată“ pentru următorul show. —Mersi, Thack, ești un scump, suspină Lauren, ștergându-se la ochi cu o bucată de mătase fucsia de pe masa de croit. Maaamă, ce batiste minunate ar ieși din asta. Bună la toată lumea, adăugă, făcând cu mâna unui grup de studenți În practică la noi, care brodau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
-se În jur după un membru al echipajului. Ce ușurare: cu toate că era căsătorită, Lauren nu se schimbase deloc. —Doamne, Îmi place la nebunie a douad lună de miere. E muuult mai bine decât În luna mea de miere de după divorț, suspină Lauren. Era la asfințit, iar noi leneveam amândouă În hamacurile imense, legănate ușor de ușoara briză de seară a oceanului. Giles și Hunter profitau de apa liniștită, fără valuri, și plecaseră În golf să facă wakeboarding 1. La un moment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
mâna unui bărbat, așa că mă trag înapoi, lipindu-mă de zid. De undeva, de deasupra mea, unde nu ajung cu privirea, un om începe să plângă. Începe să plouă mai tare. Bărbatul stă în fereastră, cu amândouă mâinile pe pervaz. Suspină mai tare. I se simte berea din răsuflare. Nu am cum să fug. Nu am cum să mă ridic în picioare. Ținându-mă strâns cu mâinile de nas și de gură, mă indepărtez, ghemuit, centimetru cu centimetru, lipit de temelia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
Ținându-mă strâns cu mâinile de nas și de gură, mă indepărtez, ghemuit, centimetru cu centimetru, lipit de temelia casei, ascuns. Și, dintr-odată, iute cât ai clipi, în timp de respir printre degete, mă podidește și pe mine plânsul. Suspin violent, de parcă aș voma. Mă doare burta. Am dinții adânc înfipți în palmă și îmi bușesc mucii pe mâini. Bărbatul își trage nasul, tare și bolborosind. Plouă mai tare, și apa mi se strecoară în pantofi pe la șireturi. Țin bucățile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
așază din nou mâna pe volan, degetul mănușii este de un maroniu mai închis la culoare. Umed. La bine și la greu. Cu bune și cu rele. Asta e viața ei. Mona își acoperă fața cu palmele și începe să suspine. Dau drumul la radio, în timp ce număr: 1, 2, 3... Capitolul 32 Orașul figurează pe hartă ca Stone River. Stone River, Nebraska. Dar, când ajungem acolo, dom’ sergent și cu mine, pe indicatorul de la intrarea în localitate a fost vopsit numele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
alături. Și totuși, ce bine-i acasă !... Trăiesc și-s sănătoasă ăsta-i esențialul." *** " Dacă o văd ieșită cu bine din camera mea, gîndește Mihai privind spre locul unde, cînd și cînd, prin somnul ce a cuprins-o, Maria mai suspină înfundat mă jur pe ce am mai sfînt că nu-mi mai trebuie asemenea relații! Am bănuit eu că ceva nu-i în ordine cu ea; credeam, totuși, că-i la fel ca multe altele: neconsolată. Cînd colo... Doamne!... Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
gustul pierdut al aventurii. Scurtînd drumul, trecură prin fața unor camere numerotate de la 60 În sus, apoi, deodată, se pomeniră În dreptul celor numerotate de la 30 În jos. Printr-o ușă Întredeschisă răzbăteau pe coridor sunete ciudate - parc-ar fi fluierat și suspinat cineva, alternativ. Picoloul, Însă, Își urmă imperturbabil drumul. Nimic nu i se părea ciudat acestui copil al hotelului. Tot felul de oameni poposeau pentru o noapte, cu sau fără bagaje, la Regal Court; unii dintre ei mureau aici, iar cadavrele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
-i sperii, voiam doar să le explic despre ce este vorba. — Să-i sperii? Pe cine anume? — Doctorul era acolo, cu Poole, nu știu ce trebăluiau pe Întuneric... Vocea lui Stone se frînse - era Îngrozitor să auzi un om În toată firea suspinînd Înapoia unei uși Încuiate! — Dar ce săpau oamenii ăia? Îl iscodi Digby. Poate c-ai visat numai... — O subterană... a fost groaznic, băiete... Și zău că n-aveam de gînd să fac greva foamei, mă temeam doar să nu-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
o pedeapsă de nouă ani de închisoare fără drept de apel și fără suspendare. Declar procesul încheiat. Aplauze și câteva urale zguduiră sala. Lupul făcu semnul victoriei, adică un V, cu laba. Vânătorul se prăbuși pe jos plângând. Bunica Scufiței suspină și își duse o batistă la ochi. Iar eu, grefierul de ședință al tribunalului, am așternut pe hârtie această poveste în toate detaliile ei. Și acum, lipsit de alte preocupări, mă duc la culcare. 30 septembrie 2004 HEADLESS Muzica: Rolling
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
limbă fără cuvinte a trupurilor vii. Asta e, oare, premisa de care am vrea să țină cont Uzzi-Tuzii? Apoi vin cuvintele cu care se scriu cărți și se încearcă inutil traducerea acelei prime limbi, apoi... — Cărțile cimeriene sunt toate neterminate... suspină Uzzi-Tuzii, deoarece ele continuă dincolo... În cealaltă limbă, în limba tăcută la care trimit toate cuvintele din cărțile pe care credem că le citim... Credem... De ce „credem“? Mie-mi place să citesc, să citesc cu-adevărat... Ludmila e cea care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
poate toate cărțile rămase vor fi atribuite unui unic autor misterios, ca Homer.“ — Ați văzut ce raționament grozav? exclamă Cavedagna; și adaugă: Culmea e că ar putea chiar să aibă dreptate... Dă din cap, cuprins parcă de un gând; surâde, suspină. Cititorule, poate poți citi gândul acesta pe fața lui. De ani de zile Cavedagna stă în spatele cărților în timp ce ele sunt create, bucată cu bucată; vede cărți născându-se și murind în fiecare zi; și totuși, pentru el, adevăratele cărți sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
pe care o știam fără s-o fi atins vreodată, era acolo, o simțeam în jurul tâmplelor, îmi cuprindea omoplații, mă învăluia, voiam să dispar în sângele ei și mă trezeam și mușcam perna să nu-i strig numele...” Porcule... a suspinat într-o judecată de valoare. Mi-am găsit o poziție mai comodă, mai ales că mi-e tot mai limpede că n-am să mă pot extrage prea repede din cameră. - De asta ce zici? „Mângâiam în neștire foile și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
au făcut amor, cu picioarele atârnând, cu gura căscată. Ai o mobilă lângă tine, mormăie „dă plapuma, dă-te mai încolo...”. Te uiți și te apucă jalea. Dar cred că și femei sunt puține... Se-ntoarce crăiasa după ce-a suspinat și ți-a strigat numele, cu masca hidratantă cu sâmburi de struguri pe față, cu fileu să-i stea buclele bine și-a doua zi, intră lângă bărbat, întoarce spatele, „lasă-mă, mâine mă scol devreme...” și trece în lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
e foame, murmură. - Vai, vai, vai! Ce amuzant! exclamă Oberlus, batjocoritor. Ți-e foame... Asta nu-i nimic nou... Tuturor ne e foame, pentru că sînt deja trei zile de cînd frumoasa noastră timonieră ne-a mîncat ultimul cartof. - O să mor, suspină Ferreira abia auzit. Dar nu vreau să mor fiindcă știu că o să mă mănînci - lacrimile Îi curgeau lin pe obraji. Asta aștepți... Am văzut cum te uiți la mine și citesc asta În ochii tăi de fiară... O să mă mănînci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
semene cu o găină. Ca să scoți o pâinișoară, îi ridici aripile. Mai e și tava de cristal cu murături dulci și țelină umplută cu unt de arahide. Ce să-mi dăruiască? zice mama. Noua față de masă. E foarte frumoasă. Tata suspină și înfige un cuțit în curcan. — La-nceput nu trebuia să fie o față de masă, zice mama. Eu și tatăl tău am abandonat proiectul original. Cuțitul pătrunde din nou și din nou, și tata începe să ne dezmembreze cina. Mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
că mă folosesc, dar, de fapt, eu le folosesc pe ele pentru bani, fiindcă cred că mă țin sub control și că toată chestia asta a fost ideea lor. Brandy ridică piciorul ca să arunce o privire la tocul rupt și suspină. Apoi se aplecă să ia celălalt pantof. — Nimic din toate astea n-a fost impus de surorile Rhea. N-a fost. A fost doar cea mai mare greșeală pe care puteam s-o fac. Cea mai mare provocare pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
aproape un an că să se întoarcă din marea în care se solidifica apă și că în drumul său a descoperit o insulă apărată de războinici de piatră, de peste zece metri înălțime. —Aș da orice ca să aud povestirea acelei călătorii, suspina Tapú Tetuanúi. —Miti Matái nu vorbește niciodată despre ea, îi aminti Chimé din Farepíti. Tatăl meu, care-a navigat împreună cu el, mi-a spus ca povestește totuși câteodată, dar numai după ce petrece multe zile pe mare, îl corectă Tapú. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
zile mai târziu, Miti Matái ordona să se ridice pânzele, odată cu căderea serii. Dacă rechinul încă se mai află prin preajmă, odată cu lăsarea întunericului, mai ales dacă începe să sufle și vântul, vom reuși să ne îndepărtăm de locurile acestea. Suspina profund. Iar dacă nu va fi așa, fie că Tané să ne apere, cum a făcut-o și până acum, zise Miti Matái. Orice alt echipaj s-ar fi arătat nemulțumit să părăsească un asemenea loc, în care se bucurau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
o pauză semnificativă și încheie, apăsând cuvintele: Cu navele... — În cazul ăsta, câți războinici au mai rămas? —Vreo cincizeci. —Cincizeci! nu se putu abține să nu exclame Vetéa Pitó. Asta înseamnă că sunt aproape de două ori mai mulți că noi... Suspina. Asta fără să mai punem la socoteală aportul băieților, femeilor și chiar al bătrânilor... Avem de partea noastră factorul surpriză, răspunse Roonuí-Roonuí. Din câte am auzit despre ei, se consideră neamul cel mai puternic din Infinitul Ocean al Infinitelor Insule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
pe mătușa Anda stând cu cartea în mână. Ochii i se mișcau cu o regularitate de pendulă, când într-o parte, când în alta, câteodată zăboveau preț de o clipă înainte de a-și relua plimbarea. În unele momente râdea, alteori suspina emoționată. Fascinată de acest mic obiect foșnitor, al cărui mister nu era capabilă să-l dezlege, Luana o întrebă ce trebuie să facă pentru a învăța să citească. Să mergi la școală. În ziua în care vei descoperi farmecul cărților
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]