697 matches
-
a orânduit ca eu să nu dau totul într-o clipă, ci într-o viață. Și să dau Totul, adică să dau sfera. Am reușit eu oare să dau sfera? (după câteva momente de gândire) CONSTANTIN BRÂNCUȘI : (se aude primăvăratec susurul unui izvor de munte) Am reușit eu să cuprind Totul, adică opera mea se înscrie, sau descrie sfera ? Bine ar fi să fie aproape de sferă. Și sfera să nu se fi închis, căci totul atunci ar înnebuni, ar atinge ipostaza
PIESĂ DE TEATRU ÎN TREI PĂRŢI de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 83 din 24 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350483_a_351812]
-
scrii ca și cum ai fi doar tu pe Pământ, atunci scrie fără a avea speranța de a putea trimite cuvintele tale pe neștiute căi, către sufletul cuiva. Dacă scrii ca și cum n-ai fi de pe Pământ, nu încerca să te regăsești în susurul izvorului cu limpede apă, în cerurile înalte - pline de albastru, în privirile umede de bucurie ale copilului, în dragostea femeii iubite sau în luciul oglinzii propriului Eu. Dacă scrii ca și cum te-ai fi născut azi, atunci adună în toate gândurile
TOAMNĂ CULTURALĂ ADJUDEANĂ – EDIŢIA A XXXV-A: INSTANTANEE LITERAR-ARTISTICE ARMONII CULTURALE de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 670 din 31 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346551_a_347880]
-
Și n-aș știi de dureri, de necaz sau de chin... PLOAIA Ploua la ceas de seară cu picături imense Cu picuri ca de lacrimi, ce suspinau ușor Lovindu-se de frunze, spargandu-se-n ferestre Șoptind apoi cu-un susur o tainică poveste Ce se țesea aievea, cu vorbe dulci, de dor CALEA Arată-mi calea spre inima ta Și doar pe ea o voi urma Nicicând mă voi abate de la ea Te voi iubi mereu și te voi adora
DESPICÂND FIRUL DRAGOSTEI ÎN 4, 5, 6... (NANOPOEME) de CRISTIAN GABRIEL GROMAN în ediţia nr. 404 din 08 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346719_a_348048]
-
de știință este specific omului și tendințelor sale negativiste privind divinitatea, pe care refuzându-i-o lui Dumnezeu, și-o arogă sieși. Cam ăsta este scopul savanților atei care studiază cerul prin niște ,,sticle” șlefuite ori ascultând cu pâlnii metalice ,,susurul” galaxiilor pe diferite domenii de spectrograme. Se umblă cu minciuna deci în acest domeniu atât de frumos de altfel care însă are adepții și contraadepții săi. O altă minciună preferată a astronomiei moderne care tinde să devină așa un fel
UNIVERSUL ANTICREAŢIONIST AL LUI STEPHEN W. HAWKING de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 287 din 14 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356278_a_357607]
-
Acasa > Versuri > Omagiu > SENIORE Autor: Mihai Leonte Publicat în: Ediția nr. 410 din 14 februarie 2012 Toate Articolele Autorului SENIORE, Distinsului profesor Claudiu VODĂ N-am tulburat izvoare, Căci nu le-am putut răpi Susurul și clipocitul Să le fac muzică. Am îndrăznit să visez La zborul înaripatelor, La libertatea lor, Destul de efemeră. Petale am sărutat, Doar cu privirea, Nereușind să le iau Culorile divine. Armoniile au rămas, La locul lor, Și totuși au devenit
SENIORE de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 410 din 14 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356301_a_357630]
-
SIMFONIA CIOFULUI Nu vreau cedrii din Liban, Nici să mă scald în Nil, Vreau răchiți în satul meu natal, Să mă simt din nou copil. Am ascultat la Ciofu simfonia, Din ape limpezi curgătoare, Cântând prin unde veșnicia, Trimisă prin susur de izvoare. Oare de ce de multe ori, Mă cuprinde dor de casă, De fânațele cu flori, Și grădini cu iarba grasă? Drumule să mă asculți, Revin în satul meu natal Încălțat, și nu desculț, Cu două cârje de metal. Referință
SIMFONIA CIOFULUI de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 413 din 17 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356312_a_357641]
-
au născut Carpații, / trăiește cineva pe nume / Eminescu. / E sfânt, zic unii, fiindcă pleacă-n pribegie!... Il cunosc munții; / pădurile îi pregătesc culcuș din ramuri și din flori / și-l învelesc cu freamăt; / izvoarele îl cheamă și-l alină cu susur blând, / să-i fie somnul dulce. / Cunoaște graiul florilor și-a tot ce mișcă pe pământ / și tuturor le cântă. / Iar cel mai bun prieten, cu care șade la povești, / este un tei. / E sfânt, zic unii! Alții zic că
O CARTE A SFINTEI LUMINI. IOANA STUPARU, SFEŞNIC TÂRZIU, CRONICĂ DE CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 313 din 09 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356373_a_357702]
-
în: Ediția nr. 284 din 11 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului ...Ploaia... ...Ploua la ceas de seară cu picături imense... Cu picuri că de lacrimi, ce suspinau ușor... Lovindu-se de frunze, spargandu-se-n ferestre... Șoptind apoi cu-un susur o tainica poveste... Ce se teșea aievea, cu vorbe dulci, de dor... de Cristian Gabriel Groman la 19 August 2010 Referință Bibliografica: ...PLOAIA... / Cristian Gabriel Groman : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 284, Anul I, 11 octombrie 2011. Drepturi de
...PLOAIA... de CRISTIAN GABRIEL GROMAN în ediţia nr. 284 din 11 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355930_a_357259]
-
Alergi și Tu? Tu, încotro? Încotro, eu? Vreau un răspuns. Alo? (Pe contra-sens, din volumul E toamnă în Eden) Nu avem a face cu splendori ritualice, nu avem a face cu mărețiile impenetrabile ale tainei. Nimic grandios, nimic grandilocvent. Numai susurul timid al monologului/ dialogului, întemeiat în proximitatea tăcerii lăuntrice (cf. Discursul tăcerii, din volumul Se poartă negru). Autorul nu este atras de forme, ci vizează substanța. Precum în această artă poetică sui-generis (și decizie existențială sui-generis): Un poet privește...Crucea
EUGEN DORCESCU, POEZIA LUI TICU LEONTESCU de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 865 din 14 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354872_a_356201]
-
fără poezie, ci o materie din care poți scoate adevărate comori, săpând și cercetându-i adâncurile. Iată cum sunt poemele lui: „în apa inimii sunt înmuiate/ și cu boboci de flori sunt împănate” (Dedicație). Cuvintele țâșnesc precum izvoarele în pădure. Susurul lor melodios încântă auzul. Câte fărâme de poveste nu se țes în paginile acestei cărți? Grădina Limbii este neasemuită, ea are fel de fel de specii de flori, care mai de care mai frumoase, mereu îmbogățită cu alte și alte
(RECENZIE DE CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 278 din 05 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355498_a_356827]
-
Autor: Valeria Iacob Tamaș Publicat în: Ediția nr. 276 din 03 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului De-atâta primăvară mi-e sufletul un mugur Și stoluri mari de păsări în mine se întorc, Izvoare dezghețate de-acum le-aud în susur, Vapoarele cu vise, mi s-au întors în port. Am ghiocei la tâmple și nu mai bag în seamă Cum zilele la vale pornite-s, rostogol, Mi-ar încolți în suflet poate teama De sufletul uscat mi-ar fi și
ÎNŢELEPCIUNE de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 276 din 03 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356898_a_358227]
-
mai urca pe cer. Printre gânduri colbuite și abstracte fără sens Călătorul frânge luna cu privirea-i obosită Stele plâng cu raze moarte, meteori se-opresc din mers Și privesc cu-mfrigurare la cărarea șerpuită. Poate neagra priveghere ce domnește liniștită Susur cerului ce plânge infinitului obscur Nu mai caută privirea sorilor ce îl evită De-a privi cu ei odată o migrare în azur. Stă cu buzele-amândouă încleștate în cuvânt Doar un sunet, mort și el, căzu ca o picătură, Negăsind
MOARTEA CĂLĂTORULUI, IOAN GROŞARU de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 282 din 09 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356951_a_358280]
-
nașterea îl cerne peste om Sau floarea ce răsare... sau un pom. Cuprinsul sprijinit de necuprins, Infinitul regăsit pe cerul nins, Apusul, răsăritul, înfierat în dogmă Perpetum-mobile descifrat de normă. În tine regăsesc tot adevărul. Albastrul cerului adâncit în formă, Susurul apei peste munți de brazi În tine regăsesc un mistic azi. Căci tu, natura prinsa-n picuri, Prin nașterea deplină din nimicuri. Căci tu, natura adorata. Zeu! Ai renăscut prin Dumnezeu. Referință Bibliografica: Cârpe Diem / Petru Jipa : Confluente Literare, ISSN
CARPE DIEM de PETRU JIPA în ediţia nr. 300 din 27 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356993_a_358322]
-
mormăi neconvinsă. Băiatul bătu din picior și o ușă se deschise în perete. Tabloul de basm, o lăsă fără cuvinte. Vegetație bogată, animale din toate speciile conviețuiau împreună, florile divers colorate, soarele ... întreaga natură respira curățenie. Liniște deplină. Se auzeau susurul apelor și trilul păsărilor. Soarele le zâmbea gingaș. - Unde mergem? șopti cu respect, nedorind să deranjeze armonia din jur. - Ssst! și-a dus degetul la buze, puștiul. În scurt timp au ajuns în fața unei căsuțe multicolore. În prag, stătea un
LUMEA DIN OGLINDĂ de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 288 din 15 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356658_a_357987]
-
de-un pod imens de gheață Abia o umbră se strecoară Prin catifeaua grea a nopții E luna care mai suspina Topindu-se în pragul porții... PRIMĂVARĂ Se zbat secundele în ceasuri O licărire se strecoară Prin crengile încremenite Un susur candid de vioară Si-ncet zăpadă se topește Cad țurțurii strălucitori Burlanele încep să cînte Și iese soarele din nori E primavara-ncep să cînte Graurii gureși în livadă Un ghiocel duios se-arata De stă și soarele să-l
POEME de IOAN LILĂ în ediţia nr. 329 din 25 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355180_a_356509]
-
în nemurire. La Ipotești, în amintirile marelui Eminescu, sau pe dealul pe care a urcat Ciprian Porumbescu la vârsta pe care o aveam noi atunci, binecuvantații ani ai tinereții, recitam versuri proprii pe muzica sa, făceam ca luna să danseze, susurul apelor să stea pe loc, păsărelele să ne acompanieze cu drag, prietenia și iubirea de frumos... să triumfe! Scriu și acum, public mai mult, dar cu o altfel de dragoste de viață! Mă straduiesc să imortalizez în mănunchiuri, spre nemurire
SCRIU DE CÂND MĂ ŞTIU de LIGYA DIACONESCU MARIN în ediţia nr. 601 din 23 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355215_a_356544]
-
copilăriei; aud o melodie cântată la chitară, sub bolta înstelată; simt fiorul ascuns în inimă... Simt tinerețea din mine și plâng... Lacrimi de bucurie sau lacrimi de tristețe... nu știu, însă izvorul din care au apărut nu-și mai oprește susurul său trist... Poate stă numai în firea noastră, a femeilor, să ne ”răcorim prin lacrimi...” sau să ne exprimăm bucuria momentului, tot prin ele, lacrimile... Oricum ar fi, lacrimile ne purifică gândul și ne ajută să ne eliberăm sufletele triste
DE VA VENI LA TINE...GÂNDUL de DOINA THEISS în ediţia nr. 895 din 13 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346076_a_347405]
-
Articolele Autorului 116 NECUNOSCUTEI Necunoscută floare de munte, De o frumusețe rară, Mi-ai scris doar câteva cuvinte, Într-o zi de primăvară. Se poate ca în viitor, aproape, Să-ți vezi surâzând visul etern, Și-n calea ta în susur de ape, Fie drumul bătut cu stele din cer. Împlinit fie-ți oricând visul, Ce va naște din inima ta, Nu-ți risipi degeaba surâsul, Fiind modestă întotdeauna. Eu cel puțin nu știu ce vrei, Din inimă ce-ai vrea să-mi
NECUNOSCUTEI de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 1814 din 19 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/346131_a_347460]
-
Gabriel Groman , publicat în Ediția nr. 284 din 11 octombrie 2011. ...Ploaia... Ploua la ceas de seară cu picături imense... Cu picuri că de lacrimi, ce suspinau ușor... Lovindu-se de frunze, spargandu-se-n ferestre... Șoptind apoi cu-un susur o tainica poveste... Ce se teșea aievea, cu vorbe dulci, de dor... de Cristian Gabriel Groman la 19 August 2010 ... Citește mai mult ...Ploaia...... Ploua la ceas de seară cu picături imense...Cu picuri că de lacrimi, ce suspinau ușor
CRISTIAN GABRIEL GROMAN [Corola-blog/BlogPost/355943_a_357272]
-
de Cristian Gabriel Groman la 19 August 2010 ... Citește mai mult ...Ploaia...... Ploua la ceas de seară cu picături imense...Cu picuri că de lacrimi, ce suspinau ușor...Lovindu-se de frunze, spargandu-se-n ferestre...Șoptind apoi cu-un susur o tainica poveste...Ce se teșea aievea, cu vorbe dulci, de dor...de Cristian Gabriel Groman la 19 August 2010... XXVIII. ...INEPȚII..., de Cristian Gabriel Groman , publicat în Ediția nr. 281 din 08 octombrie 2011. ...INEPȚII... Mi-a spus odat-un
CRISTIAN GABRIEL GROMAN [Corola-blog/BlogPost/355943_a_357272]
-
Acasa > Eveniment > Actualitate > NISTOROIU G CONSTANTIN - FEMEIA-MARTISORUL FRUMUSETII SI AL IUBIRII Autor: Gheorghe Constantin Nistoroiu Publicat în: Ediția nr. 2252 din 01 martie 2017 Toate Articolele Autorului FECIOARA MARIA - susur dumnezeiesc de Izvor Hristic! FEMEIA-îmbrățișare de foc a Iubirii pământene! MAMA-sărutul Vieții sfinte a nemuririi ortodoxe! Milosârda Fecioară își adună gândurile înmugurite de har pe care le picură într-o simfonie a cuvintelor de taină ce se revarsă ca un
FEMEIA-MARTISORUL FRUMUSETII SI AL IUBIRII de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2252 din 01 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368897_a_370226]
-
când... Femeia este floarea mugurelui Fecioarei pârguită în rodul Mamei. Femeia se naște din Fecioara născută de Mamă. Femeia dacică este cea dintâi cugetare a frumosului cer pământesc. Originea Ei cosmică strălucește prin existența divină dând expresie pământului într-un susur universal de energii în care vibrează chemarea dorului ales. Târziul Ei, veșnic devreme sub candelă de mărgăritar surâd ca un zbor și cântec de păsărele ce-aduc din luminile depărtărilor stelare zâmbetul răsăritului în zori. Femeia frumoasă răsare în sufletele
FEMEIA-MARTISORUL FRUMUSETII SI AL IUBIRII de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2252 din 01 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368897_a_370226]
-
desăvârșirii dumnezeești. În Mama creștină înmuguresc, înfloresc și rodesc toate miresmele frumosului: legănarea, îmbrățișarea, sărutul, cântarea, binele, adevărul, credința, dorul, conștiința, libertatea, răbdarea, divinul și copilul-mugurele de Dumnezeu. În ființa Mamei dacoromânce surâde și lăcrimează plinirea bucuriei celeste:revărsarea zorilor, susurul dorului, legănarea vântuluiu, adierea pădurii, îmbrățișarea Viței de vie, tremurul verde al ierbii, candelabrul păpădiei, iscusința albinei, subțirimea razei de soare, catifeaua trandafirului, ciripitul rândunicii, plânsul izvoarelor, tresărirea iepurelui, nectarul mierii, dogoarea focului, albul porumbiței, refrenul cucului, trilul ciocârliei, simfonia
FEMEIA-MARTISORUL FRUMUSETII SI AL IUBIRII de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2252 din 01 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368897_a_370226]
-
în palate auguste și bordeie, în prinți și cerșetori, în suverani și norod, în bătrâni și copii, în flori și fecioare, în doruri și mame, în creste carpatine și metania călugărilor, în păpădiile câmpiei și cântările sublime a monahiilor, în susur de izvoare și în îndrăgostitele femei dace, în dascăli și ucenici, în rugă și poezie, în soarele libertății și bezna celulelor, în porfira vlădicească și în zeghea deținutului naționalist. Pentru cei închiși rugăciunea și ardoarea de a-L înțelege și
RĂSTIGNIRI ASCUNSE de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2261 din 10 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370755_a_372084]
-
Acasa > Poezie > Imagini > DEPARTE Autor: Petru Jipa Publicat în: Ediția nr. 1811 din 16 decembrie 2015 Toate Articolele Autorului Departe peste gânduri amestecate prin și adunate toate în susur de alin, departe chiar departe se sapă iar o groapă într-un torent de sevă ca o apă. Un spectru alipit în spațiul straniu cu mâna tremurând pe gât și craniu, având radiografia unui cimitir între bătrân, matur, copil. Pe
DEPARTE de PETRU JIPA în ediţia nr. 1811 din 16 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369896_a_371225]