575 matches
-
mugurii plesnesc grăbiți să vestească primăvara, frunzele înverzesc frenetic, ca să completeze clorofilia vieții. Iubirea este o ploaie caldă de vară, căzută în cascadă, răcorind inimile și aprinzând vraja visului de noapte, născut sub lumina lunii. Un vers clar, limpede, ce susură ca apa unui izvor, clasic, rimat și ritmat, cu o muzicalitate aparte ce va încânta cititorul cu acorduri de harpă. Scena lumii este vastă, spectacolul poeziei derulându-se fără a fi intempestiv, oficiat mimetic, precum o slujbă în ancestralul templu
APRILIE 2017 de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 2302 din 20 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370765_a_372094]
-
Acasa > Poeme > Meditatie > RÂUL VIEȚII... Autor: Nicolaie Dincă Publicat în: Ediția nr. 1993 din 15 iunie 2016 Toate Articolele Autorului RÂUL VIEȚII... de Nicolaie Tony DINCĂ Râul vieții izvorăște-n Cer, Undeva... de dincolo de moarte, Susură prin noi ca un mister Ca să ducă lumea mai departe. Noi simțim prin nevăzute căi Că toți suntem muguri de lumină, Pe când despre trup pricepem că-i Giulgiul viu ce-l ducem sub țărână. Ne petrecem pe un rug aprins
RÂUL VIEȚII… de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1993 din 15 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370015_a_371344]
-
priviți dezmierd de buze hulpav mă înfrupt ce rai ți-s sânii ei mă amăgesc cerșind săruturi și priviri vorace blândețea mâinii când îi asupresc stârnește simțuri trupul să-ți îmbrace *** regăsire soarbe gura lăcomită sân cerșind-o de sub ie susură a bucurie adiere molcomită vorbe dulci spuse-ntr-o doară ars sub sărutări obrazul ochii-și potolesc necazul sub atingerea ușoară mi te dărui, cad veșminte șoaptele devin tăceri asupriți de mângâieri la nimic nu luăm aminte *** Pictura: Frederick Frieseke, "Trup
IUBIREA (PARTEA A II-A) de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1878 din 21 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370098_a_371427]
-
ȚĂRII MELE DE PIATRĂ Scriu pe file plămădite din prospețimea frunzelor un poem al munților Țării de Piatră râd codrii a vară și izvoarele ah, izvoarele - limpezimea sufletelor moților mei curățime și dorință de frumos, de liniște... și de bine - susură-n orbitele pietrelor șlefuite de puhoaie până ieri mânioase - azi, bucuria arinilor îmbrățișați în umbra amiezii și-n nesfârșirea dragostei de viață... Cresc brațe de lumină pe inelele gorunilor încrustate cu nume sfinte tropotesc adâncurile în hora libertății pe pământul
POEME DE ZIUA LIMBII ROMÂNE de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 1338 din 30 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/370426_a_371755]
-
-o din nou reluând activitatea comuniunii. La 8 August 1990, Maica-poetă urcă la Osana Luminii. Poeta-monahie Maica Teodosia a fost și este o taină a poeziei creștine care a întrupat trăirea într-o măiastră suferință, într-un imn al comuniunii susurând pe file de acatist în anafura rugăciunii. Fiecare vers al ei e un spic de grâu care rodește însutit, care se dăruiește în pâine, care se împarte în lumină, care se împărtășește Neamului și lui Dumnezeu. Poeta-monahie este o gazdă
CINSTIREA FECIOAREI MARIA ÎN SLOVA MARILOR POEŢI CREŞTINI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1338 din 30 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/370423_a_371752]
-
o prezență mult mai cruntă, Mai greu de îndurat decât prezența.” ( Absența) Spunea poetul Edgar Lee Masters din Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte: “Nu plânge, Maurice, eu nu sunt aici sub acest pin. Balsamul din aerul primăverii susură prin iarba dulce, Stelele scânteiază, privighetoarea cheamă, Doar tu jelești, în timp ce sufletul meu se bucură extatic În Nirvana binecuvântată a luminii eterne!” Ca „răspuns lângă răspuns”, cartea dedicată distinsei soții a profesorului Eugen Dorcescu, Olimpia Berca, Nirvana, aduce năzuința perenității
EUGEN DORCESCU- POETUL ÎNTRE CRITICA LITERARĂ ȘI NECUNOSCUT de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1801 din 06 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369205_a_370534]
-
cea mai fierbinte scenă de iubire. Dușul devenise pentru Laura nu doar necesitatea igienei și relaxarea atât de râvnită, cât mai ales, locul unde nimeni nu-i putea tulbura intimitatea. Lipită de perete, îi plăcea să lase apa să-i susure la urechi precum un descântec numai de ea știut. Cu ochii închiși, urmărea, ca și când ar fi fost aievea, imagini ce se derulau fără o ordine anume, așa încât, în fața ei apăru, la un moment dat, un crâmpei dintr-o amintire la
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (10) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1588 din 07 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/369568_a_370897]
-
Acasa > Poeme > Antologie > NETĂCERI IN POEME Autor: Marina Glodici Publicat în: Ediția nr. 1669 din 27 iulie 2015 Toate Articolele Autorului Împlinire Susur blând de viață nouă, Se aude din înalțimi.. Ziua cântă-n flori de rouă, Și prin ochi de viață plini. Parcă-n lume ninge soare, Și din frunze cântă-ncet Taciturn, cu pace-n rugă Râul murmură un sonet. Tandru
NETĂCERI IN POEME de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1669 din 27 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369777_a_371106]
-
lume? Clu Napoca, 23 iulie 2015 Lacrimi Lacrimi udă pleoapa cerului din noi... Se aud pașii unei singurătăți Care flutură în zare marama Ca un semn al unui plânset Ce bate la ușa necunoscutului. - Lasă viața să-și urmeze cursul! susură râul păcii... Ploaia binecuvântărilor veni-va Ca un început plin de lumină, Cântat de veșnicie... Ca un sărut al eternității. Și lacrimile s-au transformat în versuri. Cluj Napoca, 23 iulie 2015 Să scriu despre iubire Să scriu despre iubire? Despre
NETĂCERI IN POEME de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1669 din 27 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369777_a_371106]
-
Sunt lacom vânat cu fluturi obezi, din lacrimi de țestoasă îngrășați, năvălitori în agreste cirezi, cu fire prelungi, sidefii, legați. Un zeu vânător și nouri hăitași aleargă-n urma lor gesticulând, stranii fantasme cu chip de incași din resfirate harfe susurând. Trecutul mi-l vor - sub clopote verzi lucii oglinzi din dânsul să-și facă; trecutul în care chipul ți-l pierzi ca-n grupurile apei când seaca. Tot mai’în adâncuri, fără-ncetare fug printre-ale pădurii pagode. Blestemu-i crâncen, nu
BLESTEMUL de RAUL BAZ în ediţia nr. 1411 din 11 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/368236_a_369565]
-
Limba română Dulcea mea limbă română, Încrustată de străbuni în sufletul meu, În slova ta , toate se-ncunună, Ancestrala chemare ne adună mereu. În tine susură izvoare, Munții falnici îi zărești, Foșnetul pădurii în șoapte, Spice de grâu unduiești. Ești primul cuvânt de pe lume Și ultimul de pe pământ, Iubirea mi-am spus-o cu tine, Cu tine-am făcut jurământ. Te-am dus cu mine cu
LIMBA ROMÂNĂ de ADRIANA TOMONI în ediţia nr. 1333 din 25 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/368263_a_369592]
-
spus întâia oară ,,mamă”, În care eu mă odihnesc, Străbunii-nvie fără teamă, Ades la ei eu mă gândesc. ,,Acasă”, am spus în limba mea română Și-am prins în caldă slova sa, Câmpii și munți și cer curat, Izvoare susurând și m-am rugat, Marea, valul înspumat. Iubirea mi-am spus-o prin tine, Tu, dulcea mea limbă din străbuni Și visul îmi vine în minte, Românești sunt visele din anii buni. Oriunde în lume aș merge, În inima mea
LIMBA ROMÂNĂ de ADRIANA TOMONI în ediţia nr. 1333 din 25 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/368263_a_369592]
-
alergă printre copaci, până ajunse la izvor, unde, se așeză pe o piatră și începu să plângă. Cu ochii împânziți de lacrimi, i se păru că zărește o arătare ridicându-se din apele limpezi. -- De ce plângi, micuțo? Șoapta duioasă, îi susură la ureche ca o părere. Își șterse cu mâneca lacrimile și privi cu nedumerire aburul ridicat deasupra izvorului, sub forma unei femei neasemuit de frumoase. Auzise povești despre Spiritul Izvorului, dar nu-l văzuse niciodată până atunci. Îi povesti despre
POVESTEA MICUŢEI ARCAŞE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1539 din 19 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370252_a_371581]
-
ai cita din Sadoveanu.Te simțeai în Livada Minunată? - De ce nu? Pădurea pentru mine este un colț de Rai. Este ca o magie. Este o frumusețe nepământeană când te afli într-o poieniță plină de flori, pe unde poate mai susură și un izvor cristalin, spălând pietrele ce strălucesc în razele soarelui ca niște nestemate. - Acum în imaginația ta trăiești ca într-un vis frumos, dar să fii chiar înconjurată de acest miraj cum îl numești tu? De cât timp nu
ROMAN (CONTINUAREA ROMANULUI CAT DE MULT TE IUBESC...) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1168 din 13 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353451_a_354780]
-
Sunetul măiastru al unui instrument muzical peregrinează, ca îngerul, razant cu inima! Sunt depărtări milenare de la începerea confecționării instrumentelor de umanizare cu minunea sunetelor, dar ele au existat odată cu începutul lumii. Când nu era omul, cânta vântul, frunza, apa, focul, susura lava cursă pe macadamurile vulcanilor, răpăiau perdelele ploii înflorite în multicolore erupții de lumini, cântau fiecare în felul lor toate vietățile lumii, de la cele minuscule, până la cele gigantice! Instrumentele muzicale au traversat un ciclu lung, de la starea brută, oferită de
GHEORGHE ZAMFIR. ÎNGERUL DIN NAI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1401 din 01 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353202_a_354531]
-
nu trăiește sub aura Thaliei mirajul magnificilor actori, numele Amza Pellea e unul pe care gura blasfemiei nu l-a spus și nu-l va spune niciodată. L-a spus și-l vor spune pasărea ce cântă zburând, izvorul ce susură pur în fântâniță, fruntea muntelui neplecată decât la văzduh, râurile de jos și marea din cer, pietrele și stelele, oamenii curați în gânduri, ne-ncovrigați de spasmele spaimelor, înveseliți și-ndrăgostiți de actorii care i-au îmbogățit cu averi spirituale
AMZA PELLEA. OPTIMISMUL, CA DOCTORIE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1566 din 15 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353221_a_354550]
-
nu au una pentru cealaltă o inimă încrețită și striată. Zilele școlii în care și-a început educația cea mai mare soprană de azi a României au prilejuit pentru adjudeni o regăsire afectivă, cu ea. Se prăbușea răceala peste Adjud, susurau lung și vestitor de întârzierea soarelui, vânturi răscolitoare la încremenirea anotimpului înfrigurător în pragul primăverii. Dar între cerul plumburiu și orașul rărit de pânzele ploilor mărunte dinspre pustietăți, Angela Gheorghiu, întorcându-se acasă fie chiar și ca o veste, ca
ANGELA GHEORGHIU. MUZICA, DULCE LINIŞTE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1472 din 11 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353206_a_354535]
-
ca pe-un stei din care scapăr pătimaș scântei pentru-a aprinde ruguri de cuvinte, ca să mă ardă flăcările lor al căror fum să-l strâng într-un fuior din care să-mi torc splendide veșminte. Simt poezia-n mine susurând dintr-un izvor ce picurând din gând trece prin suflet, inimă și sânge, prin orice fel de vis și sentiment și-ncet încet devine un torent ce-n calea lui mii de pâraie strânge. Simt poezia-n mine ca pe-
SIMT POEZIA-N MINE de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1635 din 23 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353255_a_354584]
-
zări ale Europei. Rezultatele se văd tot mai mult. Vile noi, apusene, răsar prin mai toate satele. Oraș cu o primărie a viitorului, unde Eminescu se simte acasă prin cele trei busturi amplasate pe aici. Un prieten, poet local, îmi susură că niciodată nu vor fi suficiente statuile/busturile Luceafărului! În România, nu doar în Vaslui! Îl cred. Pe cuvânt. Tot el îmi relatează o întâmplare. Paranormală! Un reprezentant de la Mitsubishi Motors vine în România să testeze eventualitatea deschiderii unei fabrici
TABLETA DE WEEKEND (59): ŞI CU SERGENTUL ZECE ! de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 1164 din 09 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353673_a_355002]
-
IAZULUI, LA MOARĂ Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1552 din 01 aprilie 2015 Toate Articolele Autorului Pe malul iazului, la moară, O salcie adânc plecată, A apei față o-nfioară, În verde, toată îmbrăcată. Surâde gârla alintată Și susură răspuns de drag, Sărută salcia înc-odată Și se prăvale peste prag Purtând la vale bucuria Redefinirii de pe maluri, Ea cântă lumii feeria În tonuri dulci de madrigaluri. *** Ciclul "Primăvara" Volumul "Surori metrese timpului" Referință Bibliografică: Pe malul iazului, la moară
PE MALUL IAZULUI, LA MOARĂ de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1552 din 01 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353742_a_355071]
-
asemuite cu o insolită crevașă, o „despicătură” tăiată în răstimpuri de eră geologică de agenții de eroziune în scoarța de calcar, granituri și șisturi cristaline ce se va fi format la începuturile orogenezei și pe fundalul căreia curge năvalnic sau susură alene firul limpede ca de cristal al Dâmboviței dinspre izvoare.. Împletită din zbătuceala mirifică și perpetuă a șuvoaielor ce se pornesc cu miliardele de unde dinspre văi și viroage, dispuse pe o parte și alta a cursului principal de apă, Dâmbovița
CHEILE DÂMBOVIŢEI ! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 236 din 24 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/354082_a_355411]
-
Toate Articolele Autorului „Cu ochi de șoim, cu pletele nebune,/ Curcubeul Toamnei coboară în pridvor./ Mă năpustesc prin vetrele străbune/ sub zări albastre, verde călător.// Pădurea freamătă mereu acelaș dor,/ sus cântece suave și legănări de vânt,/ în ochii-albaștri-ai fetei susură izvor/ iar vremea te vrăjește cu tainicul descânt.// Țîșnesc pe arpegii de bătrân cobzar,/ piscurile-n frac spre cer sunt încântare.../ Îmi întețesc fiorul și respir mai rar,/ verde, albastrul, roșul, toate-s sărbătoare.// Cade caldă sfânta lumină pe frunze
MUNŢII FĂGĂRAŞ – VERSANTUL SUDIC: SUFERINŢĂ – JERTFĂ – MIRACOL DIVIN de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2118 din 18 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/354548_a_355877]
-
ROATA Autor: Jianu Liviu Publicat în: Ediția nr. 326 din 22 noiembrie 2011 Toate Articolele Autorului ROATA Azi, Îți voi pune fân sub creștet, Și fragi, pe-a sângelui Tău, rană, Ce flori de vâsc, pe lemnul veșted Al crucii, susură-n icoană - Păduri amurmurând în toacă, Cărări din susur de cavale, Îți voi așterne la prisacă, În inima Măriei Tale - Azi, îți voi presăra pe urme Argint de licăr de izvoare, Și Tu, Păstorule de turme, Ne vei conduce către
ROATA de JIANU LIVIU în ediţia nr. 326 din 22 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357395_a_358724]
-
ansamblu, de la universul poetic, care ne-a fascinat și ne-a odihnit ochiul și sufletul, încercând să dezvăluim și să pătrundem în profunzimea temelor fundamentale ale d-lui George Roca ... Poetul George Roca, plecat de pe tărâmurile mitice ala Transilvaniei, unde susură de milenii izvoarele scrisului de la Tărtăria, este în ultima instanță și în adâncul sufletului lui un Orfeu rănit, care plecat din patria sa și a strămoșilor lui în lume, cântă pământul natal, frumusețile locurilor în care a copilărit, dorul de
GEORGE ROCA, UN POET UN CA UN VĂZDUH LUMINOS de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 514 din 28 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/357432_a_358761]
-
are spontaneitate și inedit. Defectele îndeamnă la cunoașterea adevărului. Fără ele nu ar fi progres, ci povești ontologice care se repetă. Lipsa păcatului duce la dezumanizare, la sclavie, la transformarea omului într-o substanță fluidă epuizantă, totdeauna determinată. Or, pârâul susură în albia lui mereu altfel, își duce rostul tocmai prin simțul pietrelor și a nisipului peste care trece, când vijelios, când lin, când limpede, când plin de tulburările agoniilor sale. Astfel și omul, ce supus păcatului își caută sensul, își
IN BUZUNARUL GÂNDULUI de GEORGE BACIU în ediţia nr. 491 din 05 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/357852_a_359181]