261 matches
-
al II-lea a fost consolidată. Dar în 1429, Sigismund acceptă pacea cu turcii, influențând astfel statutul politic al Țării Românești pe plan internațional. Domnitorul trebuia să se supună și să plătească tribut față de sultan, și totodată, era supus și suzeran față de coroana maghiară. În timpul domniei lui Alexandru I Aldea, Sigismund a încercat să îi aducă cavaleri teutoni în Țară Severinului, pentru a construi fortărețe de apărare pe linia Dunării. Dorea să fie construite fortificații de la gurile Dunării până la Belgrad. Planul
Statele medievale românești () [Corola-website/Science/296803_a_298132]
-
a inițiat o politică de apropiere cu Polonia, dar și cu Țara Românească. În 1387, printr-un act omagial, la curtea de la Liov a regelui Vladislav al II-lea al Poloniei și a soției sale, Jadwiga, l-a recunoscut ca suzeran și i-a făgăduit sprijin important împotriva inamicilor. Drept gaj, Petru I a primit un document prin care era specificat că împrumutul va fi restituit în trei ani, garanția lăsată fiind ținutul Haliciului. Banii nefiind restituiți la termen, Pocuția a
Statele medievale românești () [Corola-website/Science/296803_a_298132]
-
apărat cu succes cetățile Cetatea Chilia Nouă și Cetatea Albă. A murit la 1 ianuarie 1432 după ce s-a îmbolnăvit în timpul luptelor dintre Polonia și Ungaria. În 1448, Ioan de Hunedoara l-a înscăunat pe Bogdan al II-lea, devenind suzeranul ambelor țări românești. Polonia a revendicat dreptul de suzeranitate asupra Moldovei, și într-o expediție din 1451, a încercat să-l înlăture pe Bogdan. Dar acesta i-a învins. A fost însă asasinat de un alt pretendent, Petru Aron. În timpul
Statele medievale românești () [Corola-website/Science/296803_a_298132]
-
după instalarea ca domn a lui Vlad Țepeș. Mama sa, Oltea avea să moară la 4 noiembrie 1465. Ștefan cel Mare a fost căsătorit de trei ori. Dacă predecesorii săi încercaseră prin căsătorii și alianțe matrimoniale să se apropie de suzeranii lor catolici, regii Ungariei și Poloniei, politica dinastică a lui Ștefan cel Mare privind căsătoriile a fost diferită - după cum remarca istoricul P. P. Panaitescu - "toate trei soțiile lui sunt principese ortodoxe din țări vecine: Evdochia, fiica lui de la Kiev, Maria
Ștefan cel Mare () [Corola-website/Science/297119_a_298448]
-
politice și legale istorice imperiale fuseseră dizolvate. Statul a încetat să datoreze vreo obligație vreunui alt stăpân feudal din afara granițelor sale. Publicațiile moderne pun în general suveranitatea Liechtensteinului pe seama acestor evenimente. Principele a încetat să mai datoreze vreo obligație vreunui suzeran. Din 25 iulie 1806, când a fost înființată Confederația Rinului, principele de Liechtenstein a fost membru, de fapt vasal al hegemonului acesteia, cu titlu de protector, împăratul francez Napoleon I, până la dizolvarea confederației la 19 octombrie 1813. Curând după aceasta
Liechtenstein () [Corola-website/Science/298119_a_299448]
-
Guillaume de Villehardouin, principele de Ahaia, care se căsătorea și el cu o fiică a lui Mihail al II-lea. Steaua prințului din Ahaia era atunci gata să urce: ducatul latin vecin al Atenei și triumviratul Eubeei îl recunoșteau ca suzeran. Tripla alianță găsea ajutorul puterii crescânde a regelui sârbilor, Uroș I. Mihail al II-lea Angelos al Epirului, parcă ghicind dorința omonimului său bizantin, a organizat această coaliție antiniceeană și i-a oferit basileului pretextul pentru începutul unui conflict deschis
Mihail al VIII-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317073_a_318402]
-
și fiul lui Balduin, Filip, trebuia să încheie alianța. Carol de Anjou va ocupa Grecia, asigurându-și posesiunile epirote ale lui Manfred și ajutorul lui Guillaume Villehardouin. Prințul Ahaiei, ale cărui forțe se epuizaseră în lupte cu trupele bizantine, devenea suzeranul lui Carol I de Anjou (el își căsătorea fiica moștenitoare, Isabelle, cu fiul lui Carol de Anjou). Regele Siciliei găsea și alți aliați, căci împăratul bizantin număra și alți inamici. Serbia și Bulgaria aveau motive politice și dinastice care pledau
Mihail al VIII-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317073_a_318402]
-
fie înălțate noi fortificații lângă Poarta de Aur a capitalei, folosind pentru aceasta marmura de la bisericile ruinate din oraș. Atunci când lucrările au luat sfârșit, Baiazid, amenințând cu războiul, a cerut ca întăriturile să fie dărâmate. Paleologul s-a supus poruncii suzeranului său, dar n-a suportat o asemenea umilință și, potrivit mărturiei istoricilor, a murit, din cauza șocului psihic, 16 februarie 1391.
Ioan al V-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317612_a_318941]
-
parte din armatele private ale magnaților Korecki, Zasławski, Kazanowski, Kalinowski și Potocki. Armata poloneză a intrat în Moldova în septembrie. Domnitorul moldovean Gaspar Graziani, care era în mod oficial vasal al Imperiului Otoman, a decis să se alăture polonezilor împotriva suzeranului său. Graziani a ucis ienicerii din Iași, a luat prizonieri pe trimișii sultanului Osman al II-lea și s-a alăturat polonezilor. Numeroși boieri moldoveni au dezertat pentru a-și apăra propriile moșii împotriva jafurilor soldaților polonezi, iar alții au
Bătălia de la Țuțora (1620) () [Corola-website/Science/317618_a_318947]
-
două optimi-viitorului rege, iar restul -oștirii cruciaților. Conform clauzelor tratatului se reunea un colegiu de 12 electori (6 franci și 6 venețieni). Drept pretext formal pentru intervenție le-a servit cavalerilor uciderea lui Alexios IV (după criteriile occidentale, omorându-se suzeranul, Alexios Murtzupflos s-a pus pe sine în afara legii). Canoanele conciliului de la Narbona (1054), potrivit cărora agresiunea împotriva Constantinopolului creștin era considerată drept un păcat grav, n-au constituit un obstacol. Romeii au mai încercat o dată să incendieze flota latină
Alexios al V-lea Ducas Murtzuphlos () [Corola-website/Science/316646_a_317975]
-
declarat vasal al Imperiului. Renaud, principele Antiochiei, a venit în tabăra basileului cu o frânghie la gât, în semn de supunere, protecția lui Manuel a cerut-o regele Ierusalimului Balduin III, iar succesorol acestuia din urmă, Amalric, a declarat Bizanțul suzeran al regatului său. În anul 1161, împăratul a întărit acordurile cu cruciații prin căsătoria sa cu Maria, fiica defunctului Raymond de Antiochia. În anul 1168, Andronic Contostephanos și regele Amalric au asediat Damietta. Greutățile războiului, aprovizionarea execrabilă asigurată de ierusalimiți
Manuel I Comnen () [Corola-website/Science/315293_a_316622]
-
Regatul Poloniei, unit cu și Marele Cnezat al Lituaniei la vest, Marele Cnezat al Moscovei la nord, Hoarda de Aur la est și Imperiul Otoman în ascensiune, la sud. Pretendent la succesiunea tronului Hoardei de Aur, inclusiv la titlul de suzeran al cnezatelor rusești, Hadji Ghirai a apărat independența Hanatului Crimeii, pe care conducătorii contemporani ai Hoardei de Aur nu o recunoșteau. Hoarda de Aur fusese, în acea vreme, scindată practic în trei hanate: cel al Crimeii, al Kazanului și al
Hadji Ghirai I () [Corola-website/Science/326895_a_328224]
-
consimtă la un acord cu musulmanii. Acordul încheiat a prevăzut mărirea substanțiala a tributului pe care genovezii trebuiau sa-l plătească sultanului otoman și hanului tătar al Crimeii. Totuși, neavând flotă, Hadji Ghirai s-a mulțumit să fie recunoscut ca suzeran al genovezilor din Caffa și să controleze drumurile comerțului către Caffa, ca și către Kerci și Inkerman. Hegemonia sa s-a extins în acea vreme în întreaga Crimee, inclusiv Gözleve,(Eupatoria de astăzi), colonia Tana (Azak kalesi, sau Azovul de
Hadji Ghirai I () [Corola-website/Science/326895_a_328224]
-
1377 (totuși de la Bogdan I se păstrează prima monedă moldovenească, cu inscripția: "Moneda Moldaviae-Bogdan Waiwo(da)"). La origini, structura politică internă permitea marilor feudali să aibă o putere atât de mare, încât la prestarea jurămîntului de vasalitate al domnitorului către suzeranul Poloniei, acesta pentru a fi sigur ca va fi ascultat cerea și iscălitura acestora pe același hrisov sau pe unul negociat separat. În anul 1387 Petru I Mușat a depus omagiu de vasalitate regelui polon atât în numele său propriu, al
Descălecatul Moldovei () [Corola-website/Science/326954_a_328283]
-
divinității sau a unei valori morale recunoscute. Jocurile Olimpice antice durau cinci zile și începeau cu o procesiune solemnă, jertfe, defilarea concurenților și "jurământul olimpic." În Evul Mediu, ceremonia care cuprindea jurământul de credință și de supunere al unui vasal față de suzeranul său purta denumirea de "omagiu". Aceasă ceremonie ne-a parvenit atât menționată în texte cât și reprodusă pe sigilii, pe miniaturi sau pe basoreliefuri. la ceremonie participă doi oameni, care stau față în față: unul vrea să servească, iar celălalt
Jurământ () [Corola-website/Science/323075_a_324404]
-
vasal al Imperiului Otoman. Sultanul i-a cerut lui Muhammad Ali să se alăture luptei pentru înfrângerea rebeliunii grecilor, dar nu a plătit prețul pe care îl ceruse egipteanul pentru intervenția trupelor sale. în 1831, Muhammad Ali a declarat război suzeranului său și a reușit să preia controlul asupra Siriei și Peninsulei Arabice în următorii doi ani. În 1839, Mahmud a redeschis conflictul, sperând să recupereze pierderile teritoriale, dar a murit. Cam în aceeași perioadă, armata otomană a fost înfrântă în
Declinul Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/325186_a_326515]
-
fiică a lui Pandulf. După moartea normandului Rainulf Drengot, conte de Aversa, petrecută în iunie 1045, vărul acestuia Asclettin a succedat în Aversa, însă cei din Gaeta l-au ales ca duce pe Atenulf. Guaimar al IV-lea de Salerno, suzeran atât al Aversei cât și al Gaetei, a intervenit de partea lui Asclettin și l-a înfrânt pe Atenulf în luptă, luându-l prizonier. Totuși, în paralel cu aceste evoluții, Pandulf de Capua, aliatul natural al lui Atenulf, asalta posesiunile
Atenulf I de Gaeta () [Corola-website/Science/324566_a_325895]
-
conducerea lui Pandulf Cap de Fier de Capua, principele longobard de Capua. Cu toate acestea, în 963 doar conducătorii municipali sunt menționați în textul privilegiilor. În 976, împăratul german Otto al II-lea și papa Benedict al VII-lea erau suzeranii recunoscuți ai Gaetei. Era vorba de o răsturnare completă de situație, dat fiind că asumarea titlului ducal de către împăratul occidental venea să o înlocuiască pe cea a basileului de la Constantinopol. Gaeta a decăzut ca importanță în a doua parte a
Ducatul de Gaeta () [Corola-website/Science/324585_a_325914]
-
Atenulf i-a abandonat pe normanzi, iar Benevento și-a pierdut ceea ce mai rămăsese din influența sa. Cel mai mare dintre conducătorii normanzi din sudul Italiei a fost Robert Guiscard, care a capturat Benevento în 1053. El a cedat cucerirea suzeranului "de jure" al acesteia, anume papei, care a numit o serie de longobarzi minori ca duci, înainte de a preda Benevento lui Guiscard însuși în 1078. Până la urmă a fost restituit papei în 1081, având la acea vreme doar cu puțin
Ducatul de Benevento () [Corola-website/Science/324618_a_325947]
-
în termenii unui despot și el nu pare să fi fost popular. El a renunțat la alianța cu sarazinii în favoarea unei strânse relații cu împăratul occidental, la vremea aceea Carol cel Pleșuv. Totuși, în 887 Guaifer s-a îndepărtat de suzeranul său și a prestat omagiu împăratului bizantin Leon al VI-lea, de la care a primit titlul de "patrikios". În 900 sau 901, fiul său Guaimar al II-lea l-a silit pe Guaifer să se retragă la mănăstirea întemeiată de
Principatul de Salerno () [Corola-website/Science/324626_a_325955]
-
Pepin cel Scurt, însă ceva mai târziu a refuzat să contribuie la războiul acestuia din Aquitania. Mai mult, în timpul primilor ani de domnie a regelui Carol cel Mare, Tassilo a luat decizii în diferite dispute ecleziastice sau civile fără consultarea suzeranului său, acționând în general ca un conducător independent. Controlul său asupra trecătorilor din Alpi, poziția de aliat al avarilor și de ginere al regelui longobard Desiderius au reprezentat amenințări grave la adresa regatului franc, drept pentru care Carol cel Mare a
Ducatul de Bavaria () [Corola-website/Science/326005_a_327334]
-
fie obligați să facă față ambițiilor crescute ale acestuia, sau să continue lupta fără implicarea acestuia în luptă și să riște să fie înfrânți. Muhammad Ali a fost de acord în cele din urmă să-și trimită trupele în ajutorul suzeranului său cu condiția să obțină controlul nu doar asupra Cretei și Ciprului, dar și asupra Peloponezului și Siriei . Fiul lui Muhammad Ali, Ibrahim Pașa, și-a debarcat trupele la Methoni pe 24 februarie 1825. După o lună de zile, el
Prima Republică Elenă () [Corola-website/Science/326132_a_327461]
-
îi confere pământurile fratelui său, Asclettin, însă ulterior Trincanocte l-a convins pe Drogo să îl arunce pe Richard în închisoare. El a rămas prizonier până când, la moartea lui Trincanocte, contele Herman, minor fiind, avea nevoie de un regent competent. Suzeranul Aversei și Apuliei, principele Guaimar al IV-lea de Salerno, a obținut eliberarea lui Richard, care a fost numit regent al lui Herman în 1048. Curând după aceea, Herman a dispărut din consemnări, iar Richard s-a autointitulat conte de
Richard I de Capua () [Corola-website/Science/328119_a_329448]
-
a intervenit pentru a intermedia eliberarea principesei Constanța în 1120, care a fost nevoită să recunoască titlurile lui Grimoald. Pe parcursul conflictului, Grimoald a fost ales conducător în 1121, aflându-se în opoziție față de ducele Guillaume al II-lea de Apulia, suzeranul legal asupra Bari. El a utilizat mai întâi titlul de "dominus" sau "dominator", precum în "barensium dominator" în octombrie 1121. În iunie 1123, o diplomă de inspirație bizantină îl numește ca "Grimoaldus Alferanites gratia Dei et beati Nikolai barensis princeps
Grimoald de Bari () [Corola-website/Science/328166_a_329495]
-
Emiratul de Sicilia deveniseră independenți față de sultanul din Tunis. În mai 1061, cei doi frații din familia Hauteville au traversat strâmtoarea Messina pe la Reggio și au capturat Messina. După ce au ocupat Palermo în ianuarie 1072, Robert Guiscard, din postura de suzeran, l-a învestit pe Roger cu calitatea de conte de Sicilia. Robert a reținut pentru sine Palermo, jumătate din Messina și regiunea de nord-est (Val Demone) a insulei. Abia către 1085, Roger a reușit să întreprindă cucerirea sistematică a Siciliei
Roger I al Siciliei () [Corola-website/Science/328225_a_329554]