981 matches
-
României, a refuzat să se înțeleagă cu noi și a respins cererile noastre „cele mai drepte”arată că patriotismul trebuie să îndemne pe „reprezentanții națiunii” să voteze această convenție, care e o afirmare a statului nostru și o descătușare de suzeranitate turcească. Era o necesitate logică - sublinia autorul în continuare - ca la 1877, poporul român să rupă aceste ultime fire de legătură cu Imperiul otoman și să-și cucerească independența statală absolută. 44 CAPITOLUL IV Mihail Kogălniceanu și independența României în
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3034]
-
consultarea românilor cu privire la viitoarea lor organizare. Se hotăra astfel convocarea unor adunări ad -hoc la București și Iași și trimiterea și țară a unei comisii internaționale de informare. Tratatul de pace semnat la 18 martie 1856 : înlătura protectoratul Rusiei, menținea suzeranitatea otomană, dar garanta independența administrativă, Principatele erau puse sub garanția colectivă a marilor puteri, dreptul la armată națională,libertatea navigației, a comerțului, a cultelor, revizuirea statutului de organizare internă, retrocedarea către Moldova a județelor Cahul, Ismail și Bolgrad din sudul
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3034]
-
acestor Adunări, urmau a fi prezentate în cadrul unei conferințe la Paris. 66 Conferința puterilor garante de la Paris din august 1858, adopta Convenția, care avea să stea la baza organizării Principatelor. se constituiau Principatele Unite ale Moldovei și Țării Românești sub suzeranitatea otomană și garanția colectivă a Marilor Puteri, puterea executivă (separat pentru fiecare țară): domn și guvern,, puterea legislativă (separat pentru fiecare țară): domn, Adunare doar două instituții comune : Comisia Centrală și Înalta Curte de Casație și Justiție de la Focșani, domnul
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3034]
-
veche occidentală a monarhiei fără control. Așadar, în regatul Ierusalimului a existat o îngrădire a puterii suverane, dar la o fărâmițare politică cum s-a petrecut în Europa apuseană nu s-a ajuns niciodată. Ca să evite vreo neînțelegere privind raportul suzeranitate/suveranitate, regele Amaury I a promulgat Assises sur la ligèce, prin care stipula că toți nobilii, fără excepție, datorau jurământ de fidelitate monarhului și obligația nelimitată a serviciului militar, ceea ce demonstrează progresul puterii regale. Când Antiohia s-a desprins ca
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
puterea cu ei. Statul începe să se modifice, în sensul că se bazează pe aceste legături contractuale stabilite între rege și supușii săi. Se produce și un alt fenomen: pe măsură ce puterea suveranului scade, comiții devin independenți iar vasalii trec sub suzeranitatea lor. Puterea se fărâmițează, statul apare ca un conglomerat de principate independente. Apariția Statelor Generale corespunde unei perioade de progres rapid al instituțiilor, iar încercările de consolidare a monarhiei sunt marcate de domniile lui Filip August (1180-1223), Ludovic al IX
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
stărilor privilegiate în viața politică. Regimul acestora se va instala abia după victoria polonezilor în bătălia de la Tannenberg (1410). În Dieta țării participau cele trei stări: clerul, cavalerii și orașele. În anul 1454 Liga prusiană (constituită în 1440) a oferit suzeranitatea asupra Prusiei regelui Poloniei, Cazimir al IV-lea. Teritoriul ei a fost împărțit în patru voievodate, după sistemul polonez, iar privilegiile stărilor au început să crească simțitor. Din anul 1618 jocul moștenirilor a adus Prusia Orientală Brandenburgului, context în care
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
Carol Quintul, 17 provincii alcătuiau Țările de Jos: Artois, Brabant, Flandra, Hinaut, Limburg, Luxemburg, Olanda, Zeelanda, Franche-Comté, Namur, Anvers, Malines, Geldren, Groningen, Overijssel, Frisia și Utrecht. Suveranul legiferase printr-o Pragmatica Sanctio constituirea lor într-un corp politic unitar, sub suzeranitatea unui singur principe. În anul 1519 Carol Quintul a interzis "libertățile germane"387, iar revolta Țărilor de Jos, începută în chiar acel an, a alternat perioadele de dezechilibru cu cele de echilibru în raporturile monarhiei cu stările privilegiate. Renunțarea lui
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
delegaților cantoanelor, cu mandat imperativ. Cantoanele erau suverane. Guvernământul federal se confunda cu cel al cantonului director. Prin pacea de la Viena din 15 octombrie 1809, Napoleon deținea, printre titlurile sale și pe cel de "Mediator al Elveției", recunoaștere oficială a suzeranității sale asupra Confederației 400. Regimentele elvețiene au luat parte la campaniile napoleoniene, îndeplinind de cele mai multe ori misiunile cele mai periculoase. Prin Blocada continentală, el a determinat ruina industriei elvețiene a bumbacului. Dezastrul din 1813 a pus capăt Actului de mediere
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
europene similare și, în particular, de pe direcțiile de contact menționate. Alegerea însemna, implicit, impunerea controlului stărilor privilegiate asupra domniei prin acceptarea unor Carte sau pactis conventis. În perioada voievodală Transilvaniei i-a fost refuzat acest drept, însă perioada constituțională sub suzeranitate otomană (1541-1691) a restituit Dietei dreptul alegerii principelui. În Moldova și Țara Românească acest drept a fost atât de bine conservat până în secolul al XVI-lea, încât atunci când amestecul Porții în alegerea domnitorilor a devenit tot mai puternic, reacția înșiși
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
perioada voievodatelor românești, identificate din a doua jumătate a secolului al IX-lea până la începutul celui de-al XII-lea, o periaodă de dezvoltare incipeintă a unui Principat al Transilvaniei (1111-1176) și perioada Voievodatului Transilvaniei, ca stat feudal (regnum) sub suzeranitatea coroanei ungare (1176-1541); faza principatului, ce cuprinde Principatul autonom, împărțit în perioada autonomiei electorale (1541-1691) și cea a autonomiei succesorale (1691-1867), care depășește limitele cronologice medievale, înscriindu-se în dezvoltarea istorică modernă. 8.2.1. Voievodat și principat De la sfârșitul
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
liberă alegere a guvernatorului, în special în ceea ce privește asimilarea acestuia cu voievodul din "timpurile de mai înainte". Este o prevedere confuză care a permis, cum de altfel era și legiferat, numirea guvernatorului în aceleași condiții cu aceea a voievozilor din perioada suzeranității ungare în Transilvania voievodală și nu alegerea acestuia, conform tradiției din perioada anterioară a Principatului (sau și din perioada 1111-1176?). Nici nu se putea altfel, întrucât instituția guvernatorului era și trebuia să fie inferioară celei a principelui (în această perioadă
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
de la Mohács, regatul ungar se dezmembra. Partea centrală și sudică, transformată în pașalâc, va fi ocupată de Poartă. Partea de nord și vest revenea habsburgilor, iar voievodatul Transilvaniei, împreună cu Banatul și comitatele vestice (Partium), erau transformate în Principat autonom sub suzeranitatea Porții otomane. Considerându-i infideli pe Ștefan Mailat și Emeric Balassa, sultanul Soliman scria în mai 1541 stărilor transilvane, întrunite în Dietă la Șeica Mare: "Ego regnum Hungariae et Transsylvaniae Dei volunate sicut alia Regna mea gladio accepi... ex mea
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
Transilvaniei desfășurate în anii 1541 și 1542 au consfințit statutul politic de Principat autonom al acesteia 780. Pe baza informațiilor documentare, se știe că la 4 și 5 septembrie 1541 a avut loc în mod formal acțiunea de instaurare a suzeranității Porții otomane în Transilvania și Timiș. Aflate într-un raport de dublă subordonare în perioada voievodală, Adunările de stări își vor manifesta accentuat autonomia începând cu perioada războiului dintre regatul Ungariei și Poarta otomană. În aceste împrejurări, ele vor adopta
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
convocată de Ștefan Mailat și Emeric Balassa. Din această perspectivă, Herlea plasează Dietele Transilvaniei într-o clasificare trihotomică, care permite identificarea următoarelor perioade de evoluție: a) domnia lui Ioan Zápolya; b) principatul autonom sub domnia principilor; c) Marele principat, sub suzeranitatea împăratului de la Viena 790. Dietele, începând cu cea de la Sighișoara, sunt încadrate perioadei Principatului autonom. În această diversitate de opinii, bazată pe criterii diferite, nu este totuși dificil să ajungem la un punct comun. De la început rezultă că J. Vass
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
Principatului, sunt menționate 407 diete 791, din care 299 întrunite după anul 1540 și până la apariția Aprobatelor. Se adaugă încă 39 de Diete desfășurate după apariția Constituțiilor Compilate. Din august 1540 până în anul 1690, deci în perioada Principatului autonom sub suzeranitate otomană, s-au desfășurat în total 426 diete 792. În primul secol al autonomiei Dieta număra 127 de persoane. Consilierii princiari erau considerați membrii de drept. Dieta avea o organizare unitară, elementele ei alcătuitoare fiind: scaunul guvernamental, cu membrii Consiliului
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
la suma de 11,5 milioane ducați. Deschiderea porturilor dunărene pentru comerțul liber, îngrădirea dreptului de intervenție a Porții și interdicția pentru turci de a se stabili în Principate creau premise serioase pentru dezvoltarea internă a acestora și, practic, reduceau suzeranitatea otomană doar la plata unui tribut anual și la oficiul de confirmare a domnilor. Așadar, după o perioadă de adânci frământări politice, de confruntări dramatice, atât în interior cât și în afară, începea pentru Principate etapa de aplicare practică a
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
în procesul complex al evoluției acesteia către modernitate în deceniile de mijloc ale secolului XIX. Faptul că a fost proiectat, elaborat și pus în aplicare la comandă și sub strictă supraveghere externă, rusească în esență, dar și turcească prin efectul suzeranității recunoscute, în împrejurări vitrege pentru Principate, chiar dacă poate părea paradoxal, nu i-a diminuat nici substanța și nici capacitatea de influență neîndoielnic considerabile, prin raportare la opțiuni asupra mijloacelor și a forțelor politice interne, menite și/sau capabile să-și
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
fier de la Vaduri-Tarcău, a rămas doar simplă intenție, nematerializată, din pricina acelorași cauze generale care au decis și soarta altor inițiative mai vechi ori de dată mai recentă. Lipsa de capital, a forței de muncă liberă, a echipamentului tehnic corespunzător, menținerea suzeranității turcești, care facilita concurența străină și inspira neîncrederea posesorilor de capital din țară în rentabilitatea proiectatelor întreprinderi cu caracter industrial, starea de înapoiere în care se aflau căile și mijloacele de comunicație 19 și, nu în ultimul rând, persistența fricii
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
greacă Începînd cu Renașterea, are loc întîi de toate autonomizarea relativă a gîndirii raționale și a sferei filozofice în raport cu sfera religioasă. În prima fază, este vorba doar de o accedere prudentă la o autonomie internă, care acceptă sau se supune suzeranității Credinței (pînă spre mijlocul secolului al XVII-lea, se practică excomunicarea, tortura și arderea pe rug); are loc apoi autonomizarea rațiunii. Aceasta va deveni din ce în ce mai sigură pe sine: după ce crezuse a-și fi găsit confirmarea în Dumnezeu, ea se va
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
și cu expresia politică diferențiată a acestor opțiuni. Înainte și în vremea celui de-al Doilea Război Mondial, decalajele istorice între dezvoltarea României și cea a restului Europei erau cu adevărat decalaje istorice, adică moștenite dintr-un trecut în care suzeranitatea otomană și permanentizarea unei clase de latifundiari, din ce în ce mai parazitară, blocaseră pentru mult timp adaptarea țării la modernitate. În 1989, România care se elibera de dictatura lui Ceaușescu nu mai era însă de mult țara agrară și fatalistă a generațiilor anterioare
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
orei. Elevii Își pregătesc cele necesare. Plan de idei 1 . Amenințarea otomană extinderea Imperiului Otoman asupra Expunerea unor teritorii din Asia și Europa jumătatea sud-estică a Ungariei a devenit pașalâc (se explică termenul) Transilvania a devenit principat autonom Explicația sub suzeranitatea Porții Țara Românească și Moldova dependente din ce În ce mai mult de turci 2. Lupta antiotomană condusă de Mihai Viteazul. Urcarea pe tronul Țării Românești a lui Mihai Viteazul (1593) Dorința domnitorului de a scăpa țara de stăpânirea otomană Explicația Aderarea la Liga
INTERDISCIPLINARITAEA ÎN PREDAREA ISTORIEI ROMÂNILOR LA CLASELE I – IV by Ana Maria PINZARU () [Corola-publishinghouse/Science/1233_a_2313]
-
Partea a treia Detalii istorice Capitolul 1 Perspectivă asupra istoriei Principatelor Prima epocă • Cucerirea romană • Invazii asiatice • A doua epocă • Ocuparea Daciei de către maghiari; dezmembrări; se formează Valahia și Moldova • A treia epocă • Tratat de alianță cu otomanii; tribut și suzeranitate • Războaie • Mărire și decădere • A patra epocă • Domnia prinților fanarioți, jefuire, ruină, sărăcie • A cincea epocă • Întoarcerea domnitorilor indigeni, ocupația rusească • Evenimentele din 1848 și 1859 Nu ne putem face o idee justă despre situația actuală a Principatelor Dunărene fără
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
-lea. Invadarea și devastarea Provinciilor Dunărene și a Ungariei de către tătari, care se retrag după ce au pustiit aceste ținuturi. Fondarea ducatului Valahiei (1241); începutul ducatului Moldovei spre 1293. Războaie de o sută cincizeci de ani împotriva maghiarilor. A treia epocă Suzeranitatea turcilor. În 1393, tratat de alianță între Mircea I, domn al Valahiei, și Baiazid. În schimbul unui tribut anual de o mie de piaștri roșii (o mie opt sute de franci în moneda noastră), Sublima Poartă promite protecție împotriva oricărei agresiuni străine. În
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
gurile Dunării. Austria arăta o poftă asemănătoare; în 1777 obține Bucovina 115. Sultanul ceda astfel, fără motiv, fără niciun drept provincii care nu-i aparțineau și asupra cărora nu avea, conform tratatelor, decât un simplu drept de protecție și de suzeranitate în schimbul unui tribut. Astfel se dezmembră succesiv fosta Dacie romană. Moesia, bulgarilor, Banatul și Transilvania, ungurilor, Bucovina și o parte din Valahia Mică, austricilor, Basarabia, rușilor. Cine s-ar fi gândit să li se opună în vremurile din urmă? Principatele
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
alianță ofensivă și defensivă, care impunea fiecăruia datorii reciproce și de o simplă protecție în schimbul unui tribut inițial foarte mic. Doar ca o consecință a vremurilor și a șubrezirii morale și militare a Principatelor și-a arogat Poarta dreptul de suzeranitate și puterea de a-i numi sau mazili pe hospodari. Intra în sarcina conferinței să restabilească faptele și să întărească drepturile imprescriptibile ce decurg din acestea; în acest scop sprijinea Franța la începutul reuniunii cererea de Unire și de a
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]