1,239 matches
-
coborâte protector peste ei, în timp ce însoțitorii săi stăteau tăcuți la câțiva pași mai încolo, cu mâinile vârâte în buzunarele salopetelor muncitorești, decolorate și spălăcite se vedea bine de ploi și de îndelungată purtare. Pe un ton enigmatic, dar plin de tâlc, vecinul său de casă din alte timpuri și bunul prieten din tinerețe îi dădu de înțeles că se afla prin acele locuri ca să "curețe" zicea el "pădurea de uscături". Știi tu ce fel de uscături, mă Virgile, ținu el să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
În numele cui mai vorbești tu, în afară de tine? Lasă, că știi tu mai bine, n-o face pe prostul! îi replică Bianca, amenințându-l cu degetul. O faci pe prostul, Victore? se băgă iar în vorbă Dobrescu, clipind din ochi cu tâlc înspre ceilalți. Cu gesturi calculate, Bianca își deschise poșeta, scoase din ea un pliculeț și i-l întinse. Citește, și nu da mai departe! îi porunci fata și, uitându-se spre Dobrescu, îi arătă limba. Mamă care m-ai făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
vecină i-ar fi zis: -Tu, copchilo, ești lucrătura diavolului! Bunica cu înțelepciunea-i caracteristică, o mângâia și o încuraja, zicând: -Mai bine să fii mândră că ești frumoasă și lasă lumea să vorbească, bine că-i adevărat. Magnolia neînțelegând tâlcul vorbelor bunicii o întrebă: -Cum vine asta mambătrână, eu sunt așa cum zice țața Marghioala, sunt lucrătura celui necurat? -Nu, fata mea, îi răspunse bunica, altceva trebuie să înțelegi, că ești frumoasă fiindcă așa a vrut Dumnezeu. Ș-apoi acele persoane
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
era nelipsitul din strană, participând cu suflet la toate slujbele. Fără să mă-ntrebe de ce vălul tristeții predomină existența mea, într-o zi mi-a zis: -Nepoate, nu lăsa tristețea să-ți macine sufletul crud. Deși n-am înțeles atunci tâlcul vorbelor unchiului meu, am negat cu vehemență. -Dumnezeu o să te ajute, a continuat el cu toată negarea mea, să depășești anii mei și-ți vei da seama cum se ascultă șoapta vântului. Fără să-mi permită să-mi desfac buzele
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
acolo de unde ai plecat: Pământul, țara ta, orașul tău, casa ta... La sfârșit stai cu ochii închiși și mintea goală. Apoi faci iar mătănii, ca la început... Arm făcu aici o pauză, ca să-i dea răgaz lui Bart să pătrundă tâlcul spuselor ei. Bart nu mai obiectă nimic; stătea aproape nemișcat pe bancă și aștepta, bănuind că ea mai avea și alte lucruri să-i spună. Ce ți-am descris eu până acum înseamnă doar primele trei trepte, mai departe se
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
pe sub pămînt/ Iar fluturii vor isbucni prin țărînă/ Incendiu de parfum" (Scrum). Aromele, anathymiasis, cu care credea Heraclit că se îmbată sufletele celor petrecuți/ transformați, sînt ceea ce rămîne din această lume a desfacerii. Ascultînd, vinovat, eretic, de vraja al cărui tîlc nimeni nu l-a învățat.
Vraja interzisă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7005_a_8330]
-
Sînt îmbrăcați așa cum îi știm de prin culise, în salopete, cu papuci-gumari, cu cîte vreo sculă prin mîini. Cu multă smerenie - condiție esențială pentru orice act artistic - încep să spună simplu, alb, textul. Ei sînt trupa de meșteșugari vîrîtă în tîlcul teatrului! Joacă: Cristian Dunăreanu - Gutuie, Victor Cociorba - Pyramus, Dan Iosif - Thisbe, Nicu Coman - Leul, Constantin Neagu - Zidul, Dumitru Neagu - Luna, Ion Iosif - Prolog. Prin ei se decodifică întreg spectacolul-studiu despre limbă și convenție, în teatru, în lume, în viață, de
Homo ludens! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6763_a_8088]
-
și nu spun bancuri, și tocmai de aceea cei doi autori, Thomas Cathcart și Daniel Klein, spun bancuri și nu fac filosofie. Există un singur gen de anecdote care depășește nivelul bancurilor și intră în categoria textelor filosofice: povestioarele cu tîlc de inspirație orientală, care pot fi privite ca bijuterii cuprinzînd o înțelepciune ce poate fi convertită în limbaj filosofic. Numai că autorii noștri nu se apleacă asupra lor. Există doar două pagini în carte unde este atinsă problema lor (pp.
Hohotul filosofilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6775_a_8100]
-
au dăruit-o privighetorile. O deschid și îndată O lume de vis se arată. Cît te-am așteptat, Vii de departe, Frumoasă și înțeleaptă carte! Pentru mine vii Prietenă bună să-mi fii, Să-mi aduci daruri din povești, Cu tâlcul lor să mă înavuțești. Cunoscîndu-ți chipul și firea, Ne vom juca de-a citirea! Urmează, pe același fir de gîndire, cîteva întrebări care mustesc de originalitate și adîncă gîndire: "De ce credeți că are cartea miros de pădure? Cu ce au
Cui i-e frică de manuale? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/7903_a_9228]
-
mine." (p. 29) Un altul și-ar fi preschimbat boala în flașnetă a narcisismului patologic; și-ar fi descris noblețea dată de asprimea suferinței sau eroismul cerut de lupta zilnică cu boala. Sau măcar ar fi căutat să găsească un tîlc ascuns nenorocirii, punînd-o în seama unei potriveli providențiale a cărei finalitate ar fi fost deșteptarea credinței. Dar nu Dominique Bauby. Nici urmă de exaltare religioasă și nici un gînd de revoltă sau de mulțumire îndreptat către Dumenzeu. Chiar și atunci cînd
Cîteva bătăi de pleoapă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7905_a_9230]
-
în scrierea lui Gabriel Liiceanu și o mișcare opusă popularizării, cea a unor reflecții ce-și propun a depăși aparențele elementare. Acestea sunt extrase cu penseta din fluxul experiențelor habituale, puse sub lentile măritoare, supuse unei analize menite a valorifica tîlcurile lor inaparente, mecanismele unei funcțiuni interioare. Suntem în măsură a certifica aici o apropiere de Noica, în înțelesul "problematizării", al potențării factorilor trăirii prin tensiunea ideii. Lucrurile obișnuite se complică, crusta simplității lor se sparge spre a face loc unor
Dincolo și dincoace de Noica (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7453_a_8778]
-
sunt. Sunt într-adevăr? De fapt sunt leneș la scris. Poate nici nu e lene, poate e doar crispare în fața scrisului. Dar e și lene, ce mai încoace și încolo." ( p. 321) Fiecare însemnare din acest jurnal are un mic tâlc, o revelație a ei, funcționează ca o proză. Bine ar fi dacă Gabriel Dimisianu ne-ar face într-o zi surpriza publicării unui jurnal întreg. Oameni și cărți este depoziția lui Gabriel Dimisianu despre ultima jumătate de secol din istoria
Martorul necesar by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7933_a_9258]
-
La toate romanele lui Dan Stanca, Cei calzi și cei reci este o lungă dizertație despre sacru și profan. Mai precis, despre modalitățile în care sacrul își face simțită prezența în imediata noastră apropiere sub forma unor întâmplări pline de tâlc, îmbrăcate pentru cei mai mulți dintre oameni într-o haină cu aparențe cât se poate de profane. Citind aceste romane cu o foarte solidă componentă metafizică și eseistică, aproape automat, gândul zboară spre Dostoievski, Mircea Eliade, Bulgakov, dar și spre Paulo Coelho
Fețele profane ale sacrului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7955_a_9280]
-
a specializat în scrierea unor cărți de ceea ce s-ar putea numi "istorie trăită". O combinație plină de farmec de amintiri personale, evocări ale unor oameni celebri pe care i-a cunoscut, extrase din presa vremii și anecdote pline de tâlc, toate pe fondul șlagărelor timpului respectiv. Pentru că muzica este indicatorul perfect pentru l'air du temps. Precizia informației este învelită într-o discretă nostalgie, inima vibrează la amintirea vechilor acorduri, ca într-un vis, chipuri vechi și meserii uitate își
Cealaltă față a comunismului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/6843_a_8168]
-
vînați, pe care apoi îi încredințează unui țăran, instruin-du-l ce trebuie să facă. Purtînd de formă o pușcă pe umăr, țăranul aține calea mincinosului și-i vinde cei doi iepuri. La ora bilanțului colectiv, unul din iscoditorii farsei exclamă cu tîlc: Dacă vînatul ar avea limbă, cîte n-ar povesti și el despre noi!" Iepurilor aduși de mincinos li se deschid gurile, spre a se constata că niciunul n-are limbă. "ŤHei, ce-am spus eu adineaori! Că dacă iepurii ăștia
Epistolă către Odobescu (XII) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7574_a_8899]
-
amestecul de disperare și sfîșietoare neputințe, ale noastre, ale tuturor, ale relațiilor noastre. De unde știi ce leagă sau dezleagă un cuplu? Rețetele sînt vorbe în vînt spulberate de realitatea vieții. De fiecare minut de conviețuire. Ceva din acest mister, din tîlcul legăturii de o viață dintre un bărbat și o femeie dă o coordonată solidă spectacolului în felul discret în care Victor Rebengiuc și Mariana Mihuț spun povestea lui Willy și a Lindei Loman. Este un drum care nu se rătăcește
Forța unui mare actor by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/7578_a_8903]
-
vocea ei chiar o cita. Rupte din diferite scene, din cioburi risipite ale trecutului meu, al ei și al nostru, replicile capătă un farmec aparte. Sunt în felul lor pure, au sublima calitate a imponderabilității contextuale. Pot fi pline de tâlc involuntar și sună ca niște aforisme, ca o lumina albă înțeleaptă, sau pot suna îmbietor excentric, răspândind o lumină multicoloră, ca un curcubeu de sensuri latente. Asta mă face creativ și dă sens perseverenței mele. Dialogul capătă contururi stranii, luând
Cum să uiți o femeie by Dan Lungu () [Corola-journal/Journalistic/7575_a_8900]
-
cu o așa largă deschidere teoretică. Lucian Raicu, preocupat în permanență de miracolul creativității, glosează sârguincios despre ceea ce el numește "practica scrisului", căutând semnificația existențială, experiența și mobilul operei. Criticul visează o fenomenologie a actului creator, se străduiește să releve tâlcurile creației, cuantumul ei de existență, întrebările esențiale, evidențele superioare. Cărțile - iată un adevăr care nicicând nu-i de prisos a-l repeta - comprimă în ele o vastă experiență de viață: "nu numai tehnici literare și nu în primul rând tehnici
Arta de a admira literatura by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/7285_a_8610]
-
orice petrecere ușoară, între lume care știe a vorbi în poante, își iau și ele locul în carte. Calea vinului e aținută cu o oarecare La steaua, stoarsă de regretele ei înalte, și preschimbată în joc de cuvinte, nu fără tîlcul lui: "Cotnarul vostru din Maxut/ Încet la cap se sue,/ Era, pe cînd nu l'am băut,/ Azi l'am băut și nu e.// Și astăzi, ca'n atâtea seri,/ Când pivnița-i adâncă,/ Tăria vinului de eri,/ Ne urmărește
Între pahare by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7632_a_8957]
-
și pururea ta frăgezime.// Ca să rămâi aici durată subteran,/ în porii din hârtie,/ ca o întâie dâră febrilă/ de sânge/ pe o coapsă nubilă,/ ca un dureros filigran." Scrisul, nimic nou, nu e o posedare oarecare, ci prima. Aci e tîlcul întoarcerii. O aurorală minciună. Urna grecească, pe care fantoma lui Patrocle i-o evocă în vis lui Ahile. Urna datoriei săvîrșite, a poeziei împlinite în rostul ei, de-a aduce ființă în ființă: "Și știind că rostul meu sfârșește-n
Tendințe by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7649_a_8974]
-
dacă a fost. "Parcă ieri, parcă niciodată." Distanța de la Berlin la București e granița dintre aceia care nu au poftă să afle, și aceia care găsesc o explicație pentru orice. Se poate ca moartea de pe Spreea să nu-și afle tîlc pe Dîmbovița? De bună seamă că nu. Amintirea purtată, solemn, de o mireasmă, e năclăită în zațul autoateștiutor al lui stai să-ți spun eu. În finalul bucureștean al lui Remember, Caragiale-fiul îl întîlnește pe Caragiale-tatăl. Punînd, însă, cel dintîi
Confuzii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7487_a_8812]
-
ambiguității, în stare oricînd să-ți demonstreze că, în chestiunea bulgară, nu stăm "nici așa, nici altminterea". Carevasăzică, nici bine, nici rău. E o cale de mijloc numai potrivită cu berăria. Fiindcă, dacă n-ar fi probleme, n-ar avea tîlc adunarea. Dacă n-ar fi cine să se ocupe de ele, superba pierdere de vreme ar prinde iz de imoralitate, ori de inconștiență. Dar așa, iluștri chibiți ai mizelor altora, amicii își pot vedea de treabă. Cît să treacă spuma
Carul cu bere by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7510_a_8835]
-
foarte mult”, a spus realizatorul emisiunii În Gura Presei. Într-o zi atât de specială, Mircea Badea a ales să poarte cravată sa preferată, cea cu imprimeu cu mai multe oi albe și una neagră. “Am mai multe cravate cu tâlc. Puteam să aleg o cravată cu Diavolul Tazmanian. Mai aveam una cu o frânghie, ca și cum te-ai spânzura, de asemenea cu tâlc. Totuși, oaia neagră mi se pare cea mai potrivită”, a spus Mircea Badea.
Viața lui Mircea Badea în imagini. Cum arăta la grădiniță by Andrei Moisoiu (Google) () [Corola-journal/Journalistic/72637_a_73962]
-
sa preferată, cea cu imprimeu cu mai multe oi albe și una neagră. “Am mai multe cravate cu tâlc. Puteam să aleg o cravată cu Diavolul Tazmanian. Mai aveam una cu o frânghie, ca și cum te-ai spânzura, de asemenea cu tâlc. Totuși, oaia neagră mi se pare cea mai potrivită”, a spus Mircea Badea.
Viața lui Mircea Badea în imagini. Cum arăta la grădiniță by Andrei Moisoiu (Google) () [Corola-journal/Journalistic/72637_a_73962]
-
pe larg la masă." Ce le-o fi spus Girimea femeilor la masă nu vom afla niciodată. Se întîmplă totuși, în anumite cazuri, ca - în prezența unei confuzii evidente - să nu-i percepem cu claritate sursa și, o dată cu asta, nici tîlcul. Iată, bunăoară, arhicunoscuta schiță Lanțul slăbiciunilor. Domnișoara Mari Popescu îl roagă pe narator printr-o scrisoare să intervină pe lîngă profesorul Costică Ionescu, spre a obține de la acesta nota 7 la latină pentru elevul Mitică Georgescu din clasa IV, liceul
Caragiale „obscur“ by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7153_a_8478]