2,412 matches
-
să fac. — Ești un poponar efeminat bolînd Împuțit. O să te las schilod n pula mea, zice un tip tînăr de pe scaunul din față al pasagerului, răsucindu-se spre mine. Știm că băiatul ăsta albinos e Gorman. Știm ce cazier are tîlharul. — Ți-o tragi cu tipi de genul ăsta... dragă? rîde un tip de lîngă noi. E solid. Are mîinile ca niște lopeți. Are capul la fel de pătrățos ca masca lui Darth Vader. Știm că tipul ăsta e Setterington. Nu pot să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
și să meargă să i se facă manichiura... —Cincizeci de dolari, doamnă, spuse fata de la casierie. Phoebe Îi Întinse o bancnotă de 100 $, apoi spuse voioasă: —Brânza asta costă 65 $ jumătatea de kilogram. Locul ăsta practică jaful la drumul mare, tâlhari, nu alta. Zâmbi fericită. Nimic nu adoră mai mult o femeie ca Phoebe decât să fie jefuită la drumul mare În fața unei cunoștințe recente. —Contez pe tine mâine. Ora 1. Toate biletele s-au dat, dar tu nu ai nevoie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
care nu le poți citi decât așa, în vis, de care trebuie să mă împiedic și să dau socoteală, în care trebuie să mă regăsesc pe mine în tine, afurisită treabă să apari tiptil ca un hoțoman cumsecade ca un tâlhar drăgăstos care face plecăciuni care spune bună seara care se golește pe sine ca să se umple de tine care dă iama peste tine se cuibărește în tine care te fură cu totul care are nemaipomenitul tupeu, nemaiauzita îngâmfare să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
bunuri și servicii de proastă calitate; fapt care a condus mereu la înlocuirea lor repetată și implicit la cheltuieli publice suplimentare și costisitoare). Comparativ cu vremea lui Vlad Țepeș, când erau trași în țeapă trădătorii de neam, ucigașii, spionii, hoții, tâlharii și alții de același soi, astăzi, printr-o mare ironie și «răzbunare» a istoriei, indivizii fără scrupule mai versați îi «țepuiesc» pe unii semeni mult mai vrednici decât ei sau pe noi toți laolaltă. E bine de reținut că la
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
morți și violență marcase În chip tragic orașul Quito și familia Ibarra, căci fratele mai mare al lui Niña Carmen, Alejandro, se prăbușise, cu pieptul străpuns de un pumnal, Într-un duel stupid, iar unchiul Juan căzuse În mîinile unor tîlhari. Și mai era și faptul că se spunea răspicat că, dinspre partea bunicii materne, Carmen de Ibarra - Niña Carmen pentru cunoscuți - avea În vine ceva mai mult de cîteva picături de sînge din stirpea lui Atahualpa, iar o ramură a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
potențial" (cu asta năucea pe oricine, nici el nu prea înțelegea în totalitate cum devine cazul, darămite tîrgoveții din Vladia!), și de astfel de dezordini este responsabil Radul Popianu. Așa că îi "propunea" să-și bage mințile în cap binișor. Iar tîlharul și le băga, palid la față, uimit că adjutantul Popianu știe nu doar ceea ce s-a petrecut ori se petrece în Vladia, ci și ceea ce ar putea să se petreacă! Ori dădea de urma unuia care pusese cam mult ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
ne trezim cu casa pustie și o să ne moară pruncul de foame, nespălat, nealăptat, pentru că nimeni nu și-a venit în fire și de bucurie își dau cămașa de pe ei fără să vadă că pe la porți, pe la ferestre, se înghesuie tîlharii, șnapanii, escrocii, vrăjmașii. Ce zici, domnule dragă, ce zici?" Erau gînduri care apăruseră de la o vreme în mai toate ziarele opoziției, la ele îl dusese și pe el mintea, poate erau chiar adevărate, sigur erau adevărate, altfel nu l-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Stoicescu socotea că ei, gazetarii, erau de vină că se fac potlogăriile. Păi dacă o ține tot așa vor ajunge să spună că vinovați de hoții și tâlhării sînt polițiștii și jandarmii pentru că nu se lasă și pun mîna pe tâlhari. Dacă nu i-ar prinde, n-ar exista, după capul domnului colonel Stoicescu! A pufnit în rîs, a ciudă, apoi a tresărit simțind privirea întrebătoare a bătrîneilor. Ca să iasă din situație, nu voia să dea explicații și nici să supere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
fulgere, boli, griji și nevoi, numai pentru că strămoșii voștri, izgoniți din pricina curiozității, a focului sacru, din care țâșnește cunoașterea, au cutezat să culeagă mărul? Nu, popor samarinean, nu ăsta este Dumnezeu, ăsta Îți este vrăjmaș, e un ticălos și un tâlhar, care, cu ceata lui de Îngeri, Înarmați până‑n dinți cu săbii de foc și săgeți otrăvite, vă aține calea. Când smochinii dau În pârg, vă trimite o mană, când măslinii‑s taman buni de cules, vă trimite o vijelie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
cel care a făcut marea, râurile și oceanele, iarba verde, umbra palmierului, soarele și ploaia, aerul și focul. ACESTA este Elohim, Dumnezeul dreptății. Iar cel a cărui Învățătură v‑o propovăduiesc Petru, Pavel și Ioan, precum și discipolii lor, este un tâlhar și un ucigaș. Și tot ce vă spun despre el este numai minciună. Oh, ascultă la mine, popor samarinean! Pământul făgăduinței e o minciună, Dumnezeul lor e minciună, minunile lor sunt mincinoase. Mint și ei precum Dumnezeul lor, căruia i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
temelia pe minciună“, stăruia Simon privind la soarele necruțător. „Și scrierile lor sunt Însăilate cu minciuni, cu precepte mincinoase, un precept e o minciună, zece precepte, zece minciuni... Nu le e de‑ajuns că Elohim ăsta al lor e un tâlhar răzbunător și răutăcios, ca orice bătrân, mai trebuie să‑l și divinizați și să vă Închinați lui, să fiți cu gândul numai la el. Și să‑l mai și numiți Atotputernicul! Să vă supuneți lui. Oh, popor samarinean, cine sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
de bambus al undiței când tragi la o cegă mai mare sau la un șalău, sau când strângi hățurile ca să te ferești de o Încercare neașteptată, când din marginea pădurii Îți sare În fața căruței un urs ori Îți apar doi tâlhari, dintre care unul Înhață calul de zăbală, iar celălalt Îți Împlântă țevile puștii În piept, luând el cârma; se aude o Împușcătură bubuitoare ca dintr‑o pușcă de vânătoare, oricum la fel de răsunătoare pe strada pustie care dilată ecoul. A doua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
morții, totul era de partea vieții În acel vis coșmaresc: tinerețea sa, descendența sa, renumele familiei sale, dragostea mamei sale, bunăvoința imperială, ca și soarele care cădea pe el pe când se urca În trăsură cu mâinile la spate, ca un tâlhar. Doar că toate acelea aveau să fie de scurtă durată, până să ajungă cu trăsura În bulevard, unde era așteptat de mulțimea gălăgioasă, adusă din tot imperiul. Printre bătăile sacadate ale tobelor se auzea murmurul gloatei, un freamăt amenințător, văzu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
aceea, era o relicvă de familie, una din străbunici o purtase la o nuntă imperială.) Se Îndreptă iute, aproape sfidător, dorind să strige mulțimii Întărâtate că un Esterhazy nu putea muri chiar oricum, că nu putea fi executat ca un tâlhar de drumul mare. Astfel va sta și sub spânzurătoare. Chiar când călăul Îi va lua băncuța de sub picioare, tot mai aștepta o minune. Trupul i se Învârti În ștreang, iar ochii Îi ieșiră din orbite de parcă vedea ceva cumplit și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
1921, un detașament al Armatei Roșii dăduse de‑o casă În care locuiau doi pustnici, și că soldații voiseră să‑i omoare. Atunci a apărut În fața lor un monarh care și‑a Înălțat mâinile la cer. Căpetenia troicii, un faimos tâlhar al locului, pe cozorocul căruia străluceau triunghiurile ca o rană deschisă, sa chircit brusc pe calul său și apoi s‑a prăvălit la pământ. Calul s‑a cabrat și a luat‑o la fugă, urmat de ceilalți tâlhari. Când sihastrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
un faimos tâlhar al locului, pe cozorocul căruia străluceau triunghiurile ca o rană deschisă, sa chircit brusc pe calul său și apoi s‑a prăvălit la pământ. Calul s‑a cabrat și a luat‑o la fugă, urmat de ceilalți tâlhari. Când sihastrul Serafim și parintele Serghei vrură să‑i mulțumească misteriosului monarh‑protector, care Îi salvase de la pieire, de pe locul unde nu de mult stătuse cu brațele Întinse spre cer se Înălța o pâclă ușoară, iar firele ierbii bătucite se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
timpurile ei "glorioase", tatăl meu a așteptat Duba aici, în casa asta. Duba? Da, Duba. O mașină cu geamuri oarbe care-i transporta pe arestați. Tata păstra pregătită o valijoară cu schimburi la ușa de colo. I-a așteptat pe tîlhari cu resemnare, ca bunul păstor din Miorița. Cu seninătatea lui în pragul morții. Eu prefer acea furie a trăirilor '89-'90. Sînt de acord cu sloganul liberal Alungați lupii! Cu frenetica reacție anticomunistă a "golanilor". Rămîn pe poziții agresiv-ireductibile. Mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
v-a picat imediat fisa, nu degeaba v-au dat ei pe mînă o acțiune ca asta. Violența nu duce la nimic bun, se gîndește Roja, parcă mi-ați luat vorbele din gură, spune Părințelul, v-ați apropiat ca niște tîlhari, de parcă ar fi fost vorba de cuibul unor infractori periculoși, ați izolat zona ca în caz de dezastru natural. Eu cel puțin am încercat să-mi conving superiorii că nu era nevoie să se ia măsuri atît de stricte, intervine
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
pe de rost? — Stăteam în cumpănă între Pești și Gemeni, dar înclinam înspre Gemeni, reia Tîrnăcop, mai ales din cauza pornirilor artistice și a privirii vioaie. Puteai să ajungi mare orator, Dendé, scriitor adevărat, actor, sportiv, dar și hoț de buzunare, tîlhar sau dictator. — Terminați-vă odată țigările și dați-mi o mînă de ajutor, se aude vocea lui Roja din spatele cortului. — Am să v-o spun și pe-a lui dom’ Roja, dar puțin mai tîrziu, nu se lasă Tîrnăcop întrerupt
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
suflet să plouă. Am fost în casa ta, Doamne, nu m-ai văzut. Biserica era plină de Sfinți, de Îngeri, Cuvioși, Arhangheli, Mucenici și mai erau în casa ta, Doamne, câteva cete de demoni smeriți și mai erau niște hoți, tâlhari, desfrânați, farisei. Undeva, dincolo de ei, eram eu, nu m-ai văzut. Crucea mea era mai mare decât crucea lor, capul meu era mai plecat, umerii mai împovărați, genunchii mai căzuți. Doamne, până la brâu, până la creștet și mai adânc ar trebui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
ocupat Romagna și a constatat că fusese condusă de stăpîni incapabili, care mai curînd îi jefuiseră pe supuși decît îi guvernaseră, și astfel le dăduseră motiv de dezbinare iar nu de unire, încît provincia era bîntuită de hoți și de tîlhari și în tot felul tulburată, socoti că, pentru a-i reda pacea și a o aduce sub ascultarea puterii suverane, era necesar să-i asigure o bună guvernare. De aceea, puse în fruntea ei pe domnul Remirro de Orco, om
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
ține piept cheltuielilor, risipei, trebuie să dispui de averi; pentru a le avea trebuie să-i deposedezi pe cei care le stăpînesc, iar pentru a te bucura de ele în siguranță trebuie să-i extermini raționamentul este același cu al tîlharilor de drumul mare. Pentru a otrăvi niște cardinali, Borgia îi invită să ia masa la tatăl lui: Papa și cu el sorb, din neatenție, din băutura otrăvitoare, iar Papa Alexandru VI moare. Borgia scapă, dar nenorocit pe viață, răsplată cuvenită
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
văicăreau din cealaltă Încăpere ceasornicarii, ce-ai făcut cu noi? — Io v-am adus, io v-oi duce și de-amu ncolo! — Sloboziți-ne la America, striga ea și bătea cu pumnii-n ușă, nu ne țineți Încuiați ca pe tîlhari, am dolari, vi-i arăt! Serviciile de imigrare, de fapt, căutau să le lămurească situația, perindau prin fața lor vorbitori de fel de fel de limbi, pînă cînd au găsit pe undeva un ungur din tălmăcirea căruia le-au Înțeles povestea
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
Mai este și un Luigi de Ruba, unde avem de-a face, desigur, cu un italic, fie un aristocrat mărunt, legat de numele vreunui cătun de prin Egade sau Lipare, vreun colț de stîncă acolo, asupra mării, fie cu un tîlhar care și-a preschimbat porecla În renume, „rubare“ Însemnînd În italiană nici mai mult, nici mai puțin decît „a fura“, iar „Ruba“ tălmăcindu se prin „furt“. Vasăzică, „una grande ruba“ - un jaf de pomină. Singurul nume la care am tresărit
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
de trei ori, fatal, în urechea lui Petru? Coincidența nu pare deloc întâmplătoare. Foarte interesant e alt text inclus în Acta Pilati, și anume „Declarația (hyphegesis) lui Iosif din Arimateea”, savurată în Evul Mediu timpuriu. „Declarația” rezervă un loc special tâlharilor răstigniți împreună cu Isus: Gestas și Dimas. Gestas e un criminal cu sânge rece, fără strop de milă și fără nici o remușcare pentru faptele sale. Celălalt, Dimas, e un fel de haiduc: ia de la bogați, dar îi protejează pe săraci. El
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]