1,070 matches
-
oară Hagi-Tudose al lui Delavrancea, care zicea că să se taie coada pisicii că e prea lungă, până intra ea în casă se făcea frig și trebuia să cheltuiască cu un lemn mai mult ca să se facă iarăși cald... Ce tîmpenie! Și pofta? Ei na, mare păcat capital. Avem noi un coleg, Camburu, care a mâncat într-o zi toată tabla cu alviță a unui alvițar și de poftă a uitat că n-are cu ce plăti. A intrat alvițarul în
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
vreme ori de câte ori ne dădeam o întîlnire, era prezent și omul neînsemnat, prezență inexplicabilă la început pentru mine... Ce dracu căuta alături de noi? Văzând că i se dă atâta atenție, acest ins începu să prindă curaj și să debiteze astfel de tâmpenii, încît nici măcar nu puteam să râd. Dar cei doi îl ascultau foarte senini, îl completau, îi dădeau dreptate, ridicau ideile lui școlărești la rangul de sistem de gândire, cu referiri la mari personalități și filozofi, și asta dura ceasuri întregi
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
și i-am lăsat să te judece pentru scrisoare." "Vă mulțumesc, dar știți care era adevărul cu acea frază?" " Nu mă interesează acum, gata, lasă, ești liber, gîndește-te la viitor. Ce era cu fraza aceea?" Îi povestii, pîndindu-i reacția. "O tâmpenie, spuse el scârbit. Dar dacă insistam să ți se dea drumul, se agățau de caiete și mi-ar fi putut spune că le-au și trimis la București și chiar le-ar fi și trimis și pe urmă le coroborau
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
dacă n-ași fi crezut puțin îi păsa) că el făcea pe clovnul să mă distreze pe mine. Orgoliul pe care Bacaloglu, cu o manevră grosolană, i-l stârnise făcuse să se aștearnă pe chipul său o expresie de o tâmpenie fără margini. Și continuă: "Eu gând vreau să distrez pe gineva, distrez be tata, be mama gare m-a născut, nu be orice ordinar... îl bag în bida mă-sii! Că eu sânt mai ordinar degît toți, jjj, reveni el
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
Aha, zic, ți s-a întîmplat?" "Mie? Nici vorbă, unuia, stăm la bodegă la un aperitiv și îi aud că zice chestia asta, că el nu e el. Ascultă, mă, îi zic, tu câte aperitive ai băut înainte să spui tâmpenia asta?" Și se întoarse spre mama, de la care așteptase un răspuns. Tot nu m-ai făcut să înțeleg ce ai tu cu cutare și cutare, că trăiește așa cum îi place lui?" "Să se ducă în pădure, zise mama. Acolo poate
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
servitoarea, râsei eu, păi dacă te aude pe tine că îi zici: te bag la pușcărie?" "Ți-a spus asta? exclamă Matilda sincer surprinsă. Dar ce mă mir: e o mitomană. Am mai prins-o acuzîndu-mă de tot felul de tâmpenii. Mircea zice că la toate le lipsește câte o doagă, pe lângă că sânt și hoațe și puturoase, când nu sânt și bețive, mai ales alea mai bătrâne. Te uiți la ea, ai zice că e normală și sănătoasă, ca să descoperi
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
zise zbanghiul furios, care, deși era doar mecanic auto, se culturalizase și el în acei ani (nu scăpase!) și avea noțiunea distanțelor astronomice, dar nu și pe aceea a expansiunii noastre tehnice. Că, cică, americanii lucrează la chestia asta! O tîmpenie! Păi acolo pe lună nu e aer! Ori motoarele nu lucrează fără aer!" Și se foi dând din umeri și se agită atât de sigur pe sine, că nu putea fi contrazis, încît blonda lui nevastă râse și strigă la
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
și, îmbufnat, plecă în camera lui. Mihai plecă după el. Totuși, ce se întâmplă cu tine de ești așa țâfnos? Nici nu se poate discuta. Iei droguri, bei prea multă cola? Ce se întâmplă? Alta acum. Mai vii cu multe tâmpenii? Că nu mai rezist. Dar crezi că eu cât mai rezist să te comporți așa? Aproape că nu mai pot conversa cu tine. Nu suporți nimic. De data aceasta, a tăcut, nu a mai spus nimic. L-a lăsat pe
[Corola-publishinghouse/Science/1468_a_2766]
-
la capitolul fascinație trebuie menționat noul record bătut în România: la noi, nici măcar teoriile conspiraționiste nu mai au trecere. De ce s-ar obosi dușmanii din exterior să ne submineze, dacă o facem atât de spectaculos noi înșine? Din ticăloșie, din tâmpenie, din nebunie - într-o ordine aleatorie, dar de-o perfectă eficiență. Exemplele abundă, așa că am să-l iau pe cel mai eclatant: comportamentul provocator al lui Ion Iliescu. Va să zică, eternul președinte al țării, flancat de fascinantul său prim-ministru, îi
Securitatea purifică N.A.T.O. by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15286_a_16611]
-
dedesubt un alt chip, chipul pe care cineva îl afișează când e singur, sau nici măcar atunci, chipul pe care cineva îl are când doarme sau zace inconștient pe targă, iar în chipul ăla am recunoscut ceva. Asta o să pară o tâmpenie, dar, deși locuiam împreună cu Lotte și, din câte știam, acest Daniel n-o mai întâlnise niciodată până atunci, în secunda aia am simțit că el și cu mine ne aliam într-un fel, ne aliam în pozițiile noaste față de ea
Marea casă by Carmen Toa () [Corola-journal/Journalistic/4697_a_6022]
-
mai gândesc o vreme la toate chestiile astea. Helen se întorsese acasă cu tata și cerea să luăm ceva de la McDonald’s. —Nu, Helen, a urlat tata. Nu mâncăm de la McDonald’s decât de Ziua Băncilor 1. —Asta-i o tâmpenie, a urlat Helen la rândul ei. În alte familii, în familiile normale se mănâncă în orice zi. Vai, ce crudă putea fi Helen! Rezultatul a fost că, așa cum se întâmpla de obicei, Helen a câștigat, iar tata a plecat demarând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
Nu aveam timp să mă gândesc la chestia asta. James a tras din nou aer în piept și-a luat-o din nou din loc. Iar eu trebuia să fiu foarte atentă la tot ce zicea. — Tu nu făceai decât tâmpenii, a oftat el. Iar eu trebuia să repar oalele sparte. Nu-i adevărat! am strigat. —Ei, crede-mă că eu așa simțeam, mi-a replicat el cu răutate. Pur și simplu nu vrei să recunoști că e adevărat. La noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
o scurtă perioadă de timp dintr-un motiv special. Era obligatoriu să dureze puțin. Și îmi plăcea să cred că amândoi avuseserăm de câștigat de pe urma acestei întâlniri. Poate că tot ce am spus mai sus e doar o grămadă de tâmpenii mistice și superstițioase. Dar, în mod normal, eu nu eram genul de persoană care găsește în toate întâmplările semne, prevestiri, motive și explicații. Din contră. Așa cum am mai spus, eu tot timpul îmi băteam joc pe seama celor care susțineau că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
pot să te ajut și eu cu ceva, vreodată, nu știu... să-ți curăț streșinile sau ceva de genul ăsta, să-ți golesc colectorul de apă de la mașină... a, scuze, sigur, tu nu ai mașină, ha-ha, o, Doamne, uite ce tâmpenii vorbesc, oricum, eu sunt aici. Ai și numărul de mobil acolo. Când a demarat, Hugo s-a uitat, în oglinda retrovizoare, la silueta subțire a lui Alice care se îndepărta. Cu toate că se simțea foarte bine pentru că putea s-o sune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
nu? Își imagină chipul ei pătruns de adorație În timp ce-l ascultă, sinergia cuvintelor lui către mintea ei deschisă, cum ar transforma-o gâdilându-i sufletul și Înfiorându-i organele sexuale, dând naștere unei imense, imense... plictiseli. Of, Doamne, erau numai tâmpenii. Își imagină Încă o dată chipul Marlenei - cât de impenetrabil și rece i se arătase noaptea trecută. La ce dracu’ folosea adaptabilitatea umană dacă oamenii nu erau dispuși să se schimbe? Nu din cauza asta nu exista nici un sistem penal care să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
ajung undeva, nu la țară (acolo urma să mă arunce nenorocita de repartiție), poate chiar în București, indiferent unde, doar să fiu aproape de casă: compromisul părea minim, nu deranja pe nimeni. În timpul unei ședințe, au fost primiți noi membri: jurau tâmpenii sub tricolor, cu vocea gâtuită de emoție. Atunci a apărut colega Gloria, de la Limbi Străine, plinuță și sclifosită ca o bombonieră. De fapt, stătea acolo de multă vreme, dar eu n-o văzusem, nu-i remarcasem aerul simpatic și trist
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
depou le spărgeau trimestrial) și diagnosticianul hidroforului (noaptea, ascultam cu urechea lipită de zid regularitatea cu care era pompată apa-n coloane, căutând continuitățile de ritm care anunțau pana). Ceva mă atrăgea jos (sau poate așa se spune acum la tâmpenie). Eram mai mult ca sigur infirm, insensibil la frumusețile naturii și-ale marii literaturi: dacă m-ar fi pus cineva să descriu un apus de soare, aș fi fost incapabil să scot un cuvânt. Sau poate, dimpotrivă, aș fi făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Eu iau o Stella fără alcool.“, am zis. „Și-un whisky mic pentru mine. Cu multă gheață.“ Suna scrobit, oficial, ca haina omului. Ne-am instalat mai bine și-am început o conversație de formă, despre vreme, sănătate și-alte tâmpenii. Am hotărât s-o scurtez. „Cum merge cu colecția de ceasuri?“ Tânărul Lupu a rămas o fracțiune de secundă cu paharul în aer, apoi mi-a zâmbit. „V-a spus domnul Scurtu?“ „Bineînțeles.“, am mințit din nou, dezinvolt. „Ce mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
nu ca să-mi verifice ganglionii.“ „Asta crezi tu că ai văzut. În realitate, casa-i la locul ei, în picioare, bine mersi. Până și Brutus e-n sufragerie, doarme liniștit pe dulap.“ „Nu te cred.“, am protestat, „E-o imensă tâmpenie ce spui. Pe Brutus eu l-am dus cu mâna mea la «Hanul cu Tei».“ „Știi că am view-cam-uri instalate peste tot în casă?“, a zâmbit Mihnea. „Știu.“ „Și că filmează totul, în timp real?“ „Da.“ „Ia cască ochii-aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
ele, de două, de trei, de câte ori era nevoie. Foștii soți deveneau acum cavaleri de onoare, participau zâmbind la ceremonie, cu mâna pe patrafir și lumănare. Mârșăviile se desfășurau amplu și relaxat, într-un consimțământ general: nimeni nu părea stânjenit de tâmpenia situației. Nici noi nu stăteam degeaba. Preluam cu umor replicile cele mai aberante: „Nu e ceea ce pare!“; „Nu e ceea ce crezi!“; „Tu crezi ce vezi sau ce-ți spun eu?“ (ultimele două puneau la îndoială chiar judecata celui înșelat). Actoria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
dosare, la mine, la Cezar, la Icsulescu?“ „De unde știi că n-apar?“, i-am întors-o cu-aceeași monedă. „Ți-ai văzut tu dosarul?“ „Nu. Da’ nu prea se pupă treburile: două tipuri de dosare-n același loc? E maxima tâmpenie.“ „Just. Și-atunci?“ „Păi, hai să ne gândim. Și tu, și eu suntem de-acord că nimeni n-ar confunda cele două dosare. Și-am mai convenit și că e o totală prostie să le păstrezi în același loc, într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
să facă recompunerea.“ „Adică să obțină supa cosmică, produsul original?“ „Cam așa ceva. Și se zice «originar», nu «original». Ce dracu’, te-nvăț eu?!““ „Mă gândisem și-eu la asta. Doar că eu n-am laborator.“ „Nu depăși limitele admisibile de tâmpenie...“ „Auzi, da’ tot n-am înțeles, care-i legătura cu omul nostru?“ „Simplu. Să ne imaginăm că tipul a avut seara o criză de prostată și i-a bufnit lirismul pe nas când s-a trezit dimineața. Asta ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
despre mamă, despre ceilalți copii, să se plîngă cum făcea de obicei, chestiile obișnuite, sau să-i spună c-o să-i fie dor de el cît o să fie plecat sau să producă vreun moment pe care-l credea tată-fiu, oricum, tîmpenii din astea. Mai bine că n-a spus nimic. Un suspin înăbușit i-a umplut gura, oprindu-l. În schimb, i-a mai turnat în pahar și i-a oferit încă o țigară. Ia și te-mbracă, i-a poruncit
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
urî la fel de mult pentru ziua aceea. În săptămâna următoare, am primit o altă scrisoare care nu conținea nimic, decât banii pe care îi lăsasem rupți în două. Apoi au urmat altele în care îmi povestea tot felul de "tâmpenii", promițând să nu mai aibă romantisme demodate. I-am răspuns prin scrisori lungi, pline de scuze și explicații, până într-o bună zi când mi- a spus simplu: Iertarea înseamnă uitare. Locul emoției părea luat pe neobservate de către informații. Îmi
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
a muștarului veneau spre noi zgomotos dinspre tarabele din Silver Beach, continua să îi răspundă lui Simon, pe care nu-l auzeam bine - căci stătea întins pe o parte lângă ea, într-un slip roșu - „O, doamne, nu. Ce mai tâmpenie. Te iubesc, neghiobule“. Dar era foarte încântată. „Ce mă bucur că m-ai adus aici, dragule. E așa de curat. E raiul pe pământ“. Nu-mi plăcea că Simon trăgea de ea - căci cam asta era situația - ca s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]