509 matches
-
l-am lăsat să-și ispășească Păcate grele precum munții și pieptul să nu-mi mai strivească, Că nu mai vreau să-l port vreodată, și-n suflet să nu mă mai doară Dar nici să nu mă întristeze ca tânguirea de vioară. Să nu-mi mai fie noaptea zbucium, să nu mai știu ce-nseamnă dorul, Să nu-mi mai susure prin vene, cum plânge-ncetișor izvorul. Rămâi cu bine, dor zănatic, mai du-te și la alte case Și nu
DU-TE, DOR! de EUGENIA MIHU în ediţia nr. 2041 din 02 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/374155_a_375484]
-
o stare de suflet sinceră până la misticism. Cunoșteam notele muzicale doar ca pe un alfabet al unei limbi pe care nu o știam. Știam că notele muzicale reprezenta un limbaj universal; dar mie, nu-mi spuneau nimic. Ascultam melodiile de tânguire, sau poate de jale și bucurie ale greierilor și priveam cerul înstelat. Vedeam luna de culoarea vaniliei necoapte ce urca încet, încet printre puhoiul de stele. Mi se părea că luna dansează desculță printre ele; numără până la zece: se oprește
AMINTIRI DIN VERILE COPILĂRIEI de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1271 din 24 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374245_a_375574]
-
țăranului e tot așa de bine un capital întrebuințat la exploatarea pământului ca și banul arendașului și că acest capital se scade din venitul proprietății. Locuitorii, pierzîndu-și zilele, săptămânile prin târguri, așteptau rândul să fie judecate de comisiile de apel tânguirile lor și după toate acestea se întorceau cu lacrămile în ochi, căci nu se voia a li se recunoaște dreptatea ce o aveau. Dar ce erau și aceste comisiuni de apel? În teorie ele ar putea fi considerate ca bine
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
Călinescu "exercită asupra omului acea apăsare ce se cheamă jale". Cu siguranță, dacă Eminescu are ceva din tema cimitirelor, prezentă la o seamă de poeți romantici, trebuie căutat în acest aer de "jale" în care este încorporată și nota de "tânguire"23 precum la Edward Joung. Iar ideea că lumea este un "vast mormânt", sau că viața este "o vale a plângerii", a zugrăvit-o Thomas Gray24 ridicând mormântul la rang de simbol al civilizațiilor: "Oare un mausoleu încărcat cu o
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
45, col. "Deschideri", seria Universitas, Pitești, 1999, p. 78 și passim. 20 Balotă, N. Op.cit., p. 27. 21 Călinescu, George Istoria literaturii române, Ed. Minerva, 1982, ediție îngrijită de Al. Piru, p. 459. 22 Ibidem, Op.cit., p. 459. 23 Vezi Tânguirea, sau gânduri de noapte despre viață, moarte și nemurire (The Complaint, or Night Thoughts on life, Death and Immortality), 1742-1745, de Edward Joung. Despre poemul său în 9 cânturi în care găsim rezonanțe eminesciene (precum: moartea este supremul bine fiindcă
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
primăvară reînvie cu muzica și cîntec. 65 Enion zise: "Cu bine, eu mor. M-ascund de ochii tăi cei scrutători." Astfel grăind, Din pieptul sau teșind ușor din fibre trainice un Tabernacol pentru Ierusalim, ea printre Stînci se așeza, Cîntîndu-și tînguirea. Tharmas gemu printr-ai săi Nori Plîngînd; apoi din Noru-i aplecîndu-se, neprihănitul cap el și-l pleca, 70 Și întinzîndu-și sfîntă mînă-n vastu-adînc sublim, Întoarse roată cercul Sorții cu lacrimi și amar suspin Și zise: "Revino, O rătăcitoareo, cînd ziua
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
de durere". 115 Astfel se tînguia, tremurînd în fața Fantasmei pe care o Crease.] Ea trase înainte Spectrul de la Tharmas într-al ei strălucitor război de țesut Al Vegetației, plîngînd în copilărie năbădăioasa și-n îmbufnata 13 tinerețe. Ascultînd duioasele ei tînguiri, curînd limba să Să sîsîie cuvinte începu și în curînd, crescînd în bărbăteasca vlaga, 120 Nalta un chip de aur și pe scăpărătoarea stîncă el statu, Întunecos chip omenesc cu áripi și în adîncurile sale Orbitoarele lumini că de nestemate
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
mort își nalta Glasul și pe răsunătorul mal statu, Strigînd: "Furie-n mădularele-mi! și nimicire-n oasele și măduva-mi! Țeasta mi-e despicată-n fire, ochii-n meduze Plutindu-mi pe maree rătăcesc bolborosind, bolborosind, 165 Rostindu-mi tînguirile și zămislind dihanii mici Ce batjocoritoare șed pe-ale mareei pietricele În toate rîurile-mi și pe uscate scoici pe care peștii De tot le-au părăsit. O nebun! nebun! să îmi pierd cea mai dulce fericire. Unde ești, Enion? ah
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
în reci nori cînd urlete scoțînd se-apleacă-asupra Groaznicului prunc, pîn' ce, pierzîndu-și vlaga lîngă el, Părinții-au fost căzut. Nu mult zăcură; năluca lui Urthona găsi ale genunii ierburi. Frecînd tîmplele 143 lor, le reînsufleți; nu scriu aicea 175 Toate tînguirile, dar toată viața lor de-apoi fost-a tînguire. Cînd fură-ndestulați cu jale se-ntoarseră napoi la Golgonooza, Pe drumul Dranthon-ului144 Enitharmon simți-n străfund poartă Inimii sale luminoase brusc deschizîndu-se și închizîndu-se din nou cu groaznică durere. În
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
pîn' ce, pierzîndu-și vlaga lîngă el, Părinții-au fost căzut. Nu mult zăcură; năluca lui Urthona găsi ale genunii ierburi. Frecînd tîmplele 143 lor, le reînsufleți; nu scriu aicea 175 Toate tînguirile, dar toată viața lor de-apoi fost-a tînguire. Cînd fură-ndestulați cu jale se-ntoarseră napoi la Golgonooza, Pe drumul Dranthon-ului144 Enitharmon simți-n străfund poartă Inimii sale luminoase brusc deschizîndu-se și închizîndu-se din nou cu groaznică durere. În inima-i Vala-ncepu iar să prindă viață în hohote
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
ale lui Lúvah! O peșteri ale Mormîntului! Ce-ncîntătoare-s desfătările acelora care din morți au înviat! 730 O, fremătătoare bucurie! prea multă bucurie e că Prea Multă suferință". Astfel cîntară Miresmele-Omenești în jurul teascurilor vinului lui Lúvah; Însă în teascurile Vinului e tînguire, groază, deznădejde. De Elementele lor părăsiți, ei pier și nu mai sînt, Ei nu mai sînt decît dorința de A Fi, o răvășita, prădalnica dorința, 735 Dorind că viermele flămînd și că mormîntul ce se cască. Ei se scufundă în
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
sînt eu! Tu ești aici ca să încasezi banii și nimic mai mult. E clar? Octav: Clar, stăpîne... Matei: Așa că aici ești și patron, și vînzător, și hamal. Bani să iasă. Octav: Clar! Matei: Și mai termină cu toate sclifoselile, cu tînguirile și văicărelile! Filosoficale și politicale la academie, în parlament, la guvern... Aici se face comerț! Octav: Păi am spus eu altfel?! Matei: Lasă că știu eu ce gîndești! Octav: Nea Matei, matale ai venit aici să faci inventarul mărfurilor sau
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
Constantin Sârbu, ele au căzut de acord că spre vârful bradului lipsesc două crenguțe, ceea ce Înseamnă că „băiatul a fost sortit să moară”. Când mama mortului a văzut bradul, s-a lăsat asupra lui și a Început a boci. În tânguirea ei, a spus: „O, Doamne, Doamne,/ Ce mireasă i-a adus/ Băiatului meu;/ Mai bine muream eu” (E. Bernea, 1998, pp. 46-48). Această etapă a ritualului implică o ieșire din spațiul cultural, o incursiune În natura Îndepărtată, neatinsă de om
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
observat, de altfel, că orice încercare de a depăși această condiție prin abordarea unei motivații apăsat confesive va fi sortită eșecului, capacitatea sa de a transfigura trăirea nostalgică a rememorării fiind destul de redusă. În vechea limbă românească, „plângerea” semnifică și tânguirea, iar aceasta la rândul ei presupune bocetul, invocarea, ruga, cu un cuvânt, ritmul esențial al reintegrării în sacru. De aceea, poate, neconcordanța pe care Nicu Caranica o descoperea între titlurile acestor poeme și perspectiva de învingător în plan moral și
CUSA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286608_a_287937]
-
sfântului e o stare nenaturală și o tortură) transformă poemele - ce ar fi trebuit să fie ofrandă și laudă Dumnezeirii - în transcrieri vehemente ale suferinței și derelicțiunii: „Tare sunt singur, Doamne, și pieziș!” Așteptarea răzvrătită, reproșul aduc Psalmii aproape de amarele tânguiri ale lui Iov. Specific argheziene sunt și accentele de trufie provocatoare, rivalitatea cu Atotputernicul: „Cercasem eu, cu arcul meu,/ Să te răstorn pe tine, Dumnezeu!” Totuși, ieșirea din seria comună a ispitelor „ușoare și blajine”, spre încercarea ultimă, este aleasă
ARGHEZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
poezie ce oscilează dramatic între o anume „facondă și bravadă adolescentină” (Mircea Zaciu) și o evidentă înclinare spre mărturisirea nostalgică a pierderii unui orizont existențial (ce ține, cu tot artificialul și livrescul trimiterilor, de o pregnantă specificitate), dar și o tânguire simplă după un acasă niciodată înstrăinat. Se simte acum și o înclinare spre retorism, ce diminuează tendința de ermetizare. Mai ales în „poemele amare” din Ystud, unda vagă de alunecare spre tentațiile despletirii experienței suprarealiste, ce-l determina pe Mircea
CIORANESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286267_a_287596]
-
o îmbulzeală sălbatică de țărani care frământau malul clisos al unui fluviu umflat de ploile de toamnă. Da, Charlotte a văzut și asta. I-a văzut pe țăranii mânioși care, cu niște prăjini lungi, împingeau o barjă de unde urca o tânguire interminabilă. Se vedeau niște siluete care, de pe marginea ei, își întindeau spre mal mâinile descărnate. Erau bolnavii de tifos, părăsiți, pe care îi ducea apa, în cimitirul lor plutitor, de mai multe zile. La fiecare încercare de a acosta, locuitorii
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
luminoși, Ca mura sunt de-ntunecoși. ÎNTÎIUL Păstor se pare - dar ce fel De stă în codru singurel? AL DOILEA Au zâna codrilor zări? COR Amoru, -nghețat, va muri! Va muri! IONEL Părea c-aud prin fire Un glas de tânguire, Dar poate gheața au trosnit, Oftând, în sine s-a gândit. ECO S-a gândit, s-a gândit. IONEL Cum fulgii de zăpadă S-așază în grămadă De lume cerul e-ndrăgit: În strai de nunt-o a-nvelit. [ECO] [O a-nvelit, o
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
-LE Se vede a fi cioban - dar cum El singurel e-n codri-acum? COR Va muri. [AL] 2-LE Au zâna codrilor privi? COR Amoru, -nghețat, va muri Va muri. IONEL Pare-mi c-aud prin fire Un glas de tânguire... Dar poate ghiaț-o fi trosnit - Oftând în sine s-a gândit ECO S-a gândit, s-a gândit... IONEL Cum fulgii-n mii de lături Tot cad, s-așază-n pături! În strai de nuntă strălucit Cerul natura a-nvelit. [ECO] Învelit, învelit
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
414} 1 -LE Păstor se pare, dar ce fel, De stă în codru singurel? COR Va muri. [AL] 2-LE Au zâna codrilor zări? COR Amoru, -nghețat, va muri, Va muri. [IONEL] Părea c-aud prin fire Un glas de tânguire, Dar poate ghiaț-a trosnit, Oftând în sine s-a gândit. ECO S-a gândit, s-a gândit... IONEL Cum fulgii de zăpadă S-așază în grămadă! De lume ceru-i îndrăgit Și-n strai de nunt-o a-nvelit. ECO Învelit, învelit
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
nebunia... CHALKIDIAS Alungai de lângă tine Pe-ndrăznețul care cearcă a ta cale a aține. Bine-ai fi făcut PSAMIS El spune ce se cade singur chiar. CHALKIDIAS Nu cu tine stau de vorbă, ticălosule avar! LAIS Însă... CHALKIDIAS Nu voi tânguire și nici cântece de jale Să urmeze după mine, să mă turbure pe cale. Nu regret nimic din toate și nu simt nici o căință. În răstimp de-o săptămână am putut cu ușurință Să îndestulez cu sațiu toate poftele acele Ce
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
nu ai fi scris bazaconiile alea pe hârtia din container. Dacă face cumva și ne ia urma? ― Bilețelul acela, Mas, e cea mai bună șansă pe care o avem ca Vassur să nu ne urmărească. 28. Cum să înțeleg, Doamne, tânguirile lemnului? Am înălțat acoperișul așa cum m-ai povățuit și acum aștept în foișor să vii și să-mi arăți calea în continuare. Să știi, Doamne, că mi-e mai greu ca niciodată să-i țin pe copiii Tăi în Templu
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
matricei stilistice. Într-un "spațiu-matrice, înalt și indefinit ondulat, și înzestrat cu specificele accente ale unui anume sentiment al destinului: spațiu mioritic" (Blaga, 1985: 196). De la metrica poeziei până la doină (ce nu mai are în această interpretare nimic legat de tânguirea ce semnifică neputința, resemnarea), toate mărturisesc despre un orizont specific. Concentrându-ne pe specificul relațiilor dintre indivizi nu trebuie să pierdem din vedere faptul că atât modul de așezare a caselor, cât și maniera în care ele sunt construite reprezintă
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
tipică, încât alunecă în comic. Amintind anumite ritmuri mai degrabă „goliardice” decât „religioase”, acești cursus denunță întru câtva degenerarea și codificarea lingvistică a acestora din urmă. Textele religioase ale Evului Mediu timpuriu sunt întotdeauna foarte poetice, chiar și atunci când sunt tânguiri umile pentru niște oameni evlavioși pe deplin pasivi și infantili. Aici, în Imitație, se simt în schimb afectarea propagandei ecleziastice, manierismul pedagogic, din cauza căruia aplicarea vechilor reguli retorice unui „grai” foarte „popular” frizează de-a dreptul stilul „macaronic”. Iar eu
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
realist și exact, cel care va da soluția o dată ce problema a fost expusă clar, În Întregime și În indispensabila sa armonie. Acest plan a fost elaborat departe de agitația din biroul primarului sau din primărie, de strigătele electoratului sau de tânguirile victimelor societății. A fost realizat de minți liniștite și lucide. Nu a ținut cont de nimic altceva decât de adevărurile umane. A lăsat deoparte toate reglementările, obiceiurile și căile existente. Nu a luat În calcul dacă poate sau nu să
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]