472 matches
-
Statului, Trezorierul Casei și Comisarul pentru Lucrările publice. Sir Wyndham întinde mâna și le întoarce salutul, un adaab, făcând mâinile căuș și ridicându-le la frunte. Lângă el, nababul îmbrățișează, dă din cap, strânge. Lângă el, tineri necunoscuți lui, își târâie picioarele. Vi-l prezentăm pe Reprezentantul Corpului Medical, Inspectorul Șef al Poliției, Superintendentul Închisorii, Șeful Departamentului pentru Păduri și Lacuri. Domni indieni cu pantofi de piele. Când trece și ultimul, Ministrul Comerțului, atașat temporar la Departamentul Accize, Vesey îi întinde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
decât după o zi sau două, când se confruntă cu Elspeth Macfarlane. Ca de obicei, în ultimul timp, se postează în drumul lui spre salon, cu toate că el încearcă s-o evite. — Vreau să-ți vorbesc, Chandra. Bobby oftează și-și târâie picioarele. — Ambaji, sunt obosit. Vreau să mă odihnesc. — Uită-te la mine. Se uită la ea și nu-i place ce vede. — Mi-a spus un prieten c-ai cam pierdut vremea pe lângă casa lui, vorbind cu servitorii. Nu. — Chandra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
mătușa Berthilda) a fost un incident nefericit. Jonathan este de acord. După aceea, Doctorul Noble consideră că și-a îndeplinit îndatoririle de dascăl și o trece pe mătușa Berthilda în categoria lucrurilor neimportante, pe care englezii, ca și poștașii, le târâie după ei. După o săptămână, Jonathan primește o scrisoare de la domnul Spavin care-l sfătuiește să nu mai aibă nici un contact cu ea, lucru pentru care el a făcut primul pas, internând-o într-un azil din penisula Gower. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Gertler. Îl urmăresc amândoi pe Waller, care se clatină pe drumul spre școală, ștergându-și cu batista nasul plin de sânge. Apoi se acuză reciproc de cât de rău au ieșit lucrurile. Umăr la umăr, fără a-și vorbi, își târâie picioarele pe terenurile școlii. Desigur, problemele nu încep imediat. La prânz, apare un elev dintre cei mai mici în camera lor, anunțându-le o întâlnire cu Fender Greene. Îi primește într-o stare bună, îmbrăcat cu o vestă nouă, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
într-o vacanță lungă și nu se întoarce la Oxford până în septembrie. Vestea îi provoacă o nouă criză. Rămâne în fața porții, simțindu-se înșelat, îndurerat. Star l-a lăsat să întrevadă speranța, dar i-a luat-o imediat înapoi. Se târâie înapoi la Barabbas și rămâne pierdut în grădină urmărind broasca țestoasă a colegiului cum înaintează greoi, dar constant pe gazon. Noaptea, are coșmaruri legate de jucătorii de crichet. S-au multiplicat în legiuni de oameni îmbrăcați în alb, care-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
gol. Era prăfuit tot, blana de pe piept și burtă i se făcuse smocuri Încleiate și Împuțite. Din bot i se prelingeau bale tulburi care se Încurcau și atârnau În barba ciufulită. Coada, groasă la rădăcină precum cea de bou, se târâia prin țărână În urma carului. Pămătuful din vârful ei făcuse țurțuri de nămol uscat și scotea clinchete de cădelniță la fiecare hop. Coada lăsa În pulbere o dâră tremurată pe care oamenii o priveau cu teamă și cu scârbă. Pe obraji
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
reume, Își ia apă de la un izvor aflat la dracu-n praznic. Desigur, ați băgat de seamă că astăzi am fost ceva mai trist - mă potopește amărăciunea și nu-mi dă pace crunta slăbiciune: m-am Întâlnit ieri cu Tatapopii. Târâia căruțul În care bidoanele erau pline și se Îndrepta către casa lui de la padină. Îi căzuseră toți dinții din gură, Îi albise un ochi, iar celălalt era plin de urdori. Șchiopăta, era Îmbrăcat În zdrențe și se sprijinea Într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
bună ziua la toată lumea”, venea să-l ajute pe profesor să se salte de pe scaunul de lemn pe care Înțepenise și să-l conducă până la ieșire. Apoi Încuia sala de clasă și Întreaga școală. Foiște Își aminti toate acestea În timp ce se târâia la deal pe coasta dinspre Dunăre a satului, asuda și icnea din rărunchi. Nu găsi de cuviință să bage În seamă oboseala care aproape Îl dobora, căci era prea prins de zbuciumul dinăuntru și de teama pe care Își Închipuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
eu, conașule. Da’ le gâcesc bine. Asta se vede. Și acum încotro? Apoi merg și eu până la târg. Da’ să nu te aștepți că oi putea ține pasul cu matale, conașule... Matale ai mers de soldat, iar eu abia îmi târâi papucii... Spunând acestea, învârtea în mâini buchetul de tufănele. Măi, da’ proastă mai sunt! Am luat floricele aiestea cu gând să ți le dau matale, boierule, dar m-am fâsticit de tot când te-am văzut și am uitat. Poftim
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
Trebuia să plec. Dar cum? Puteam să înfrunt pur și simplu situația, mă gândeam disperată. Puteam să sar pur și simplu din pat și să mă comport ca și cum n-aș fi fost îngrozită numai la gândul că trebuia să mă târâi pe podele ca să-mi culeg hainele. Dac-aș fi reușit să-mi găsesc chiloții ca să-mi acopăr măcar fundul, nu mi-aș mai fi făcut atâtea probleme în legătură cu restul... Sau aș fi putut încerca să fiu haioasă și să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
spune, aruncând priviri de control spre ușă. Mă-nțelegi ce spun ? — Ăă, da, spune Nick. Adică, Într-un mediu de piață modern, cred că trebuie să aspirăm spre... Îhm... fuziunea dintre strategie și o viziune progresistă... Doamne, ce se mai târâie computerul ăsta azi... Tare mi-e că, În clipa În care o să intre Jack Harper, o să mă găsească uitându-mă În computer ca vițica la poarta nouă. Știu ce-am să fac. Am să fiu persoana care se duce să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
propria-i țigară, întorși brusc spre mine cu întrebarea nerostită Mă cunoști de undeva? Saddam, cu fața trasă, obosită, deși se trezise după opt a.m., mai târziu decât în toată viața lui de care poate să-și aducă aminte, se târâie în dimineața aspră de parcă n-am fi în Irak, fără să vadă noroiul de sub el, spre poarta de tablă zincată, prea înaltă ca să ghicești ce se află în spate. Rachetele care au scuturat orașul toată noaptea acum s-au îndepărtat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
decât ciocolată KitKat. Totuși, cum subliniase Suze seara trecută, cu cât mai repede le mâncăm, cu atât mai repede scăpăm de ele - deci, într‑un fel, e mai sănătos să băgăm la ghiozdan cât mai multe cu putință. Suze își târâie picioarele afară din cameră și eu mă întorc la geanta mea. Așa. Să mă concentrez. Să împachetez. Nu ar trebui să‑mi ia mult. Nu am nevoie decât de câteva combinații de haine de bază, pentru o mini‑vacanță în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
parcare, văd cel puțin trei persoane care se întorc să mă vadă. Ha! Uitați‑vă la mine! Hahaha... — Florica mea, zice Luke, lângă mine. Vezi că provoci un ambuteiaj. Mă uit în oglinda retrovizoare - și uite trei mașini care se târâie în spatele meu. Ceea ce e ridicol, pentru că nu merg chiar așa de încet. — Încearcă să te miști un pic mai repede, sugerează Luke. Să zicem, cu douăzeci de kilometri la oră? — Dar merg repede, zic supărată. Doar nu te aștepți să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
Suze iese din camera ei, trăgând după ea un sac de gunoi mare și negru plin. — Bună! zice. Te‑ai întors. Da, răspund, încercând să‑mi iau o mină voioasă. M‑am întors! Suze dispare pe ușă și o aud târâindu‑și sacul uriaș și negru pe scări și scoțându‑l pe ușa de la intrare, apoi urcând iar la noi în apartament. Deci, cum a fost? zice cu respirația întretăiată, închizând ușa în urma ei. Foarte bine, spun, ducându‑mă în dormitorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
cu amândouă mâinile legătura cu demâncare pentru noi. Stau În calidor și nu mai văd: s-a-nnoptat. Așa că văd bine de tot: Mama cară bagajele la deal: din curte, unde le-a descărcat descărcătorul care fusese Încărcător cinstit, mai ieri, le târâie pe scări, pe calidor, În casă. Mătușa Domnica tropotește pe lângă ea, În jurul ei, Înaintea ei, cu legătura cu demâncare Întoarsă, strânsă la piept. Moșul dă fugile lui de Întâmpinare, cu pălăria stăpânită pe creștet, când mama a și urcat balotul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
mă omoare de viu! Ies În curtea lor; ies În drum - tot al lor, dar nu zăbovesc, o iau la stânga pe-o hudiță care se preface-n cărare - pe-acolo am venit când ne-am refugiat aici, din refugiu. Îmi târâi tălpile prin colbul gros de-o palmă și plâng de mila mea - ce băiat eram și uite ce-am ajuns... Plâng, dar nu prea tare, nu mult: să nu mă vadă careva; să creadă că-s copil. O apuc peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
unde vrea s-ajungă Moș Iacob, dar dacă așa spune... Și nici n-am altceva de făcut. Așa că În fiecare dimineață, zic: - Dacă nu azi, atunci mâine! Și aștept. Împreună cu Osman: câinele, de cum au plecat soldații, cum s-a arătat. Târâind lanțul zmuls. Când l-au văzut liber, oamenii au rupt-o la fugă, s-au ascuns care pe unde a putut. Îl știau. Și-l știau rău al dracului, mai rău ca lupul. Dar Osman a intrat la noi În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
pe jos, avem bagaje multe și noi suntem mititei. Cărăm lucrurile În gară. Mai degrabă le târâm, pe pietriș, câte unu, câte unu. Oameni ciudați se uită ciudat la noi: cum cărăm bagajele. Facem zgomot, facem praf, e urât să târâi așa, ca furnica, de-a-ndăratelea, un geamantan - dar dacă-s mititel și nu-l pot ridica... Când am să mă fac mare, am să-l ridic și-am să-l pun pe umăr! Zece geamantane, nu unu! Oamenii se uită, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
noapte și ei dorm acasă la ei, În paturile lor, de la casele lor, de oameni. Acum facem drumul cu bagajele spre o altă ușă. Da, ne aflăm În Ardial (nu-n Băsărabghia): și Domnul Director se uită la noi, cum târâim, furnicește, geamantanele, ca și cei din gara-haltă. Dar nici el nu ne face observație pentru că facem zgomot și zgâriem podelele școlii cu geamantanele noastre. N-o fi văzând, de asta. Am intrat Într-o clasă În care nu mai miroase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
pricepu, cu toate că apa mai mult se împrăștia decât i se ducea pe gât. La urmă îi umezi fața, după care se întoarse spre rănit. — Vrei apă? Caporalul Osman încuviință cu un gest. Targuí-ul se apropie, îl luă pe după umeri, îl târâi ca să-l sprijine de mașină, la umbră, și-i dădu bidonul, ajutându-l să bea. Văzu rana din piept, prin care sângele ieșea bolborosind, și clătină din cap. Cred că ai să mori, spuse. Ai nevoie de un doctor și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
crustă tare, lipită de piele. încercă să se miște, dar durerea era atât de insuportabilă, că trebui să rămână complet nemișcat câteva ore, înainte de a se încumeta să schițeze gestul de a-și atinge rana. Mai apoi, reuși să se târâie cu greu până la ploscă, bău pe săturate și adormi din nou. Cât timp zăcu între viață și moarte, între trezie și inconștiență sau între vis și realitate, nimeni, iar el nici atât, n-ar putea spune. Zile, poate săptămâni, dar când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
viitor, fără nici un Dumnezeu... Cum i s-a mai răsucit mintea sărmanului Milică, de nu-l mai recunoști. Ce poate să facă o femeie din omul cu scaun la cap pe care-l știai, Rafaele, de șapte ani de când o târâiți împreună prin oficiile astea, tocmai ca să cădeți de acord că Dumnezeu încă se mai îndură să țină lumea doar datorită copiilor ăstora, și uite-l acum... Și-acuma ce să mă fac, Milică-tată, dacă io, unu, de la fără familie am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
ceva tupeu și imaginație ca să-ți scoți pe chestia asta în jur de două sute de mii în câteva ceasuri, fără să te întrebuințezi cine știe ce. Și-a format clientela Mărgărit al meu, s-a rodat afacerea, n-are decât s-o târâie așa tot restul verii. E asigurat pentru aproape trei luni. Doar dacă, Doamne ferește, n-ar apărea între timp un veritabil paznic piscicol angajat de patronul bălții, care să-i dea peste cap scamatoria asta deșteaptă. — Ce-mi place de tine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
ce vorbești bre, dă-ți seama, și mai dă-le dracului de legi, că numai legi aveți în cap, de-o să se-aleagă prafu’ cu atâtea scumpiri, și dă-ți seama, rahat cu perje. În loc să aivă grijă d-un copil, târâie javra-n lanț dupe el. Ditamai huiduma de câine cât un vițel... Nu te gândești cât mănâncă ăsta? Te rupe la buzunar, dom’le, s-a smintit lumea definitiv de când cu democrația. S-a dat drumu’ la avorturi, de crește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]