940 matches
-
Târziu va fi, românul meu; Rămâi mereu doar o paiață - În fața lor, ratat pigmeu ... .......... Așa gândeam în clipe calme - Tot privind în jurul meu Și-mi tot vine să trag palme Celui ce se crede-un zmeu. Cea de-a treia târfă a lumii - Politichia dimprejur, Cea condusă doar de mumii Bălăcindu-se-n sperjur. Nu sunt rău, mi-s bun la suflet - Sunt doar un ins mai rătăcit Prin minciuni de stil pamflet Și în intenții sărăcit; Eu românul, eu mințitul
TÂLHARI LA DRUMUL MARE ROIESC ÎN PARLAMENTE de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1581 din 30 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384540_a_385869]
-
făcut frig în inima mea... simțeam că rămân singur pe pământ, fără rădăcini, ciutura stelelor se vărsa peste acea noapte haotică, sufletul lui zbura spre ceruri pios, ca o pasăre, am simțit un cântec înjunghiat în care sclipesc pumnalele, inefabila târfă, moartea, chicotea în prejma mea,revăd și astăzi întunecatul decor, tot pământul era împânzit de semnele ei, asta e istoria omului, mi-am zis, praful îngrămădit de un mic vânt care se întețește, dincolo de pulbere nimic, a luptat la cotul
POEMUL DESPĂRŢIRII DE TATA de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1613 din 01 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382653_a_383982]
-
isprăvile sale trecute, pe care nici nu le amintești: consideri că vor fi subînțelese. Ai conturat, deja, un Romancier bun de pus la zid și un Magistrat atins de paranoia; într-o astfel de ambianță, Caravella nu poate fi decât târfă. Vei fi judecat, cândva... În Stațiune, Carnavalul ține nouă zile. Începe în a doua duminică din august. Preparativele durează tot anul. În ultimele luni se intensifică; se pregătesc haine noi, se îngrașă viței, fazani de volieră și claponi; sunt scrise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
vreme de o lună - sau trei - până când lucrurile vor reveni la normal. Fără rabie, fără fantoma Astrologului și, dacă se va putea, fără tot felul de întâmplări ciudate, precum aceea cu aurul, precedată de scorneala despre legătura dintre Magistrat și târfa de Caravella. Mai ales că la Domeniu - mai mult niște ruine, în coasta muntelui, locuite, de un sfert de veac, doar de către Intendent - s-a întors, se pare, Castelanul. O chestie nebuloasă, fiindcă nimeni, de peste șapte ani, nu l-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
damă. Te-a vizitat, poate, fufița, are un rând de chei. FILOZOFUL. „Ce știe Filozoful despre dragoste?” - asta o frământă pe Caravella. S-a mutat cu catrafuse cu tot la Darling și, seara, ține „conferințe”. Am ajuns de basmul unei târfe! Ce cred despre iubire? Nu există cuvânt mai tocit în lume! Iubire! O stare trecătoare, magnetică; unde ce produc o puternică atracție sexuală; afectul numit dragoste este doar o exacerbare în planul cerebral a dorinței de împreunare. Există în creier
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
pentru a scurta traseul. Dar ar fi făcut cu mult mai bine dacă ar fi cotit-o spre malul râului Arno, descoperi el nemulțumit, căci astfel ar fi evitat acea grămadă de oameni fetizi și de mărfuri dubioase. Cavaleri și târfe, nobili și borfași, Încâlciți Într-o Îmbrățișare hidoasă, pe străzile orașului cândva devotat sfântului Ioan. Simțea cum o mânie surdă Îi clocotea În piept, dinaintea acelui spectacol degradant. — Încercați să rămâneți pe lângă mine! le strigă el polițailor care Îl urmau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
greu de Închipuit ce fel de sentimente de iubire aduce zeița În rândurile voastre... Era uluit, acum când surescitarea se stingea și redevenea stăpân pe propria minte. O curvă, acela era numele tutelar al viitoarei Universitas a cetății sale! O târfă triumfătoare, care umbla slobodă prin cârciumi, fără veșmintele și semnele infamiei sale. Cineva avea să plătească, la Comună, pentru această evidentă corupție. Ce minunată alegorie a timpurilor, Își zise, Înghițindu-și zâmbetul batjocoritor care Îi urcase pe buze. O prostituată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
crede. Ele cântă noblețea doamnei și apropierea sa de Dumnezeu, iar nu formele ei aparente, care ne tulbură vederea. Dante pronunțase ultimele cuvinte cu o iritare crescândă, căutând să nu o privească pe Antilia. Poezia lui pentru femeia aceea, o târfă străină... — Înțelegem prea bine reținerea de a-ți târî versurile printre mesele unei cârciumi, zise iarăși Cecco Angiolieri, care nu avea de gând să se dea bătut. Cu siguranță, munca migăloasă a rimelor ca meserie nu face defel casă bună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
se opri, chemat de glasul strident al lui Acquasparta. — Ni s-a relatat despre dansatoarea care se produce În taverna cruciatului. Se pare că te interesează, iar cunoscându-te e lesne de intuit genul de pasiune care te Împinge către târfa aceea. Dar să nu te lași În voia iluziilor dumitale de poet: acea femeie e primejdioasă, un vas de preacurvie mereu gata să dea pe dinafară. Poetul coborî treptele fără măcar să-și dea seama de Înghesuiala ce continua să vină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
știa ce hotărâre să ia. În clipa aceea, femeia se deplasă și ea spre ieșire, cu pasul ei mlădios. Pentru câteva momente, poetul avusese impresia că Noffo Îi făcuse un semn atunci când trecuse pe lângă dânsa. Un inchizitor, un ereziarh, o târfă. Trei cărți ieșite dintr-un absurd pachet de tarot, reunite Într-o biserică. Nu izbutea să priceapă relația dintre ele. Poate că Noffo nu venise să Îl supravegheze pe Bruno, ci pentru femeie. Așteptă preț de câteva clipe În spațiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
de aceea, acum, e pierdut Într-un labirint, fără să priceapă că Înșiși pașii lui sunt cei care Îi zămislesc deviațiile și unghiurile oarbe, pe măsură ce Înaintează În cercetare. Acquasparta schiță un zâmbet crud. — Asta ne dă timp ca să prevenim mișcările târfei. — Credeți că e Într-adevăr cu putință... continuă Noffo. — Nu știu. Dar fie și doar umbra Îndoielii trebuie stinsă. — Așa gândesc și eu, eminență. Vă veți aminti că am sugerat deja... Legatul pontifical Îl Întrerupse cu un gest brusc. Știi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Încetineau mișcările, cu strigătele lor și cu mâinile lor Întinse către ea. Era gata să se ridice În picioare și să Își declare autoritatea de prior. Urma să cheme gărzile, să Închidă cloaca aceea de vicii, să o târască pe târfa aceea la Ospedale Maggiore. Unde se ascundea, și cu cine, atunci când fugea de la taverna lui Baldo? Voia să știe și avea să Îi smulgă acest secret de Îndată ce Își va fi isprăvit hidosul spectacol. Ciungul o adusese de peste mare. De la el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
nu voiau să i se supună. Rămase așezat, În timp ce femeia făcu un pas către el. — Aici... zise iar. Sau poate că doar se gândise să spună, iar sunetul se oprise În aerul dens. Într-un bordel, asta voia să spună. Târfa. Și cum se făcea că era acolo, dacă abia o lăsase... Antilia se apropie și mai mult, Întinzând o mână spre el. Avea o expresie neliniștită, fără nici o urmă din acea detașare față de priviri și de luxură care Îl izbiseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
ura pe curva aceea. Fata era din nou la capătul de sus al scării și părea să Îl aștepte. Îl fixa cu privirea ei aspră, ca o păzitoare a infernului. Ce i-ai spus despre mine, blestemato? Și ce vrea târfa aceea? murmură Dante. Cum trebuie să o plătesc? Pietra ignoră insulta. — E o femeie stranie. Are niște dorințe stranii. — Ce vrea? Fata șovăi o clipă. — Timp. A zis că vrea timp. Ce Înseamnă asta? — Vrea timp, repetă ea ridicând din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
puțin sordidă, dar absurdă. Oastea falșilor ciumați. Amestecați cu pelerinii care se Îndreptau spre Roma, exilații ghibelini Își dădeau oare Întâlnire la Florența, odată cu aventurieri și cu intriganți precum Cecco, pentru a se pune sub călăuzirea unei regine ascunse? O târfă? Cei pe care Giannetto spunea că Îi văzuse În refugiul cerșetorilor erau, poate, avangarda unei armate care se aduna pe tăinuite În criptă, și ale cărei conciliabule fuseseră luate de acel prostovan drept celebrarea unui rit ocult. Iar, În timp ce acesta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Dante simți cum Îi sporește mânia. Așadar, acest eșec Îi Întrista pe ei, și nu dubla omucidere? Aruncă o privire spre fundul tavernei, căutând-o pe Antilia. Un grup pe ipocriți călăuziți de un vrăjitor, cu simțurile zgândărite de o târfă și asistați de zeități obscure. Și printre ei un asasin. Ori poate că mai mulți. Iar acum voiau să Închidă prăvălia. Așa, pur și simplu. — Prin urmare, intenționați să vă Întoarceți În orașele voastre? Totuși, orașul e În plină expansiune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
a ciugulit amândoi obrajii. Candelabrele atârnau periculos de aproape de fața mea. Mi-am ținut mâna în sus, ca un gest reflex de autoapărare, ca Tippi Hedren în Păsările. —Bună, Baby, nemaipomeniți cerceii, am spus credibil, dar fără prea mare entuziasm. Târfa. Știa că urăsc să mi se spună Samantha. Obiectele sexuale sunt numite Samantha. De fapt arăt ca o Samantha, tocmai de aceea insist să mi se spună Sam. Nu vreau să mă împungă lumea în coaste căutându-mi valva. —Mersi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
spiritele, dar nu înțeleg. în sâmbăta aia tu credeai că vei primi finanțarea și exact în noaptea aia a murit Lee. —întâlnirea avusese loc cu o zi în urmă, m-a lămurit Paul. Și noi am aflat vestea abia luni. —Târfa, a avut curaj să vină la petrecere după ce ne-a înjunghiat pe la spate... —Taci din gură! a țipat Paul, ridicându-se puțin. —Ba n-am să tac! Mereu îmi spui ce să fac! Uită-te la tine, lenevești ca de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
Ce-o să faci cu mine? O să le spun ce știu de la tine și o să le arăt asta... Am apucat poza pe care Walter mi-o trimisese, arătându-i-o. Pentru mine nu însemna nimic, dar la el a avut efect. —Târfă! A ridicat mâna să mă lovească, cu fața la câțiva centimetri de mine. M-am aplecat și în același timp am pus mâna pe cuțitul din spatele meu și cu o lovitură puternică l-am lovit direct în față. Impactul l-a împins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
mantaua străvezie purta un șal de mătase pestriț, tîrguit, probabil, din India. Ucenicii lui Simon vorbeau despre ea ca despre Întruchiparea Înțelepciunii și frumuseții feminine, În vreme ce pelegrinii creștini răspîndiseră despre ea tot soiul de zvonuri, că era o curtezană, o tîrfă, o tîrÎtură și o șarlatană care-i trezise mila Însoțitorului ei șarlatan Într-un lupanar din Siria. Simon n-a tăgăduit niciodată aceste clevetiri. Trecutul ei de roabă și concubină Îi slujea drept pildă și Învățătură pentru cruzimea lui Iehova
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
dintr-o nălucă În alta. Ea a fost fiica lui Lot, a fost și Rachela, a fost și Frumoasa Elena. (Grecii și barbarii au venerat deci o nălucă, atîta vărsare de sînge pentru o fantomă!) Ultima ei Întrupare fiind această tîrfă dintr-un lupanar sirian. „Iar pînă atunci“, stăruia Simon, scuipînd o Înghițitură din apa călîie, cînd zărise grupul pelerinilor În mantiile lor albe țîșnind din umbra caselor și recunoscînd printre ei pe Petru cu ucenicii săi sprijiniți În toiege... „iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
ști vreodată ce anume Îi va fi stîrnit, ce pornire, din beție, din durere, din ură de clasă sau rom Jamaica, Încît să Încalce ordinul lui Bandura, că se porni o minunăție de rebeliune revoluționară, stihia răzmeriței deșarte: marinari și tîrfe de port, aprige soiuri, se apucară să smulgă cu furie, cu Înfocare, printre lacrimi și scrîșnet de dinți, gladiole domnești, să-și sîngereze palmele de la lujerii trandafirilor, să smulgă lalelele laolaltă cu bulbul, să frîngă cu dinții garoafele, să și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
l-a găsit semănînd cu cruci dormitorul În care o surghiunise, s-a speriat și, cu lacrimi În ochi, l-a Întrebat dacă nu cumva Înnebunise. El, orb de mînie, s-a răsucit și i-a ars o scatoalcă. „O tîrfă, la fel ca toate celelalte“, scuipă el azvîrlind-o În șuturi pe palierul scării după ce o jupuise În lovituri de curea. A doua zi, cînd Antoni Fortuny a deschis ușa casei pentru a coborî să deschidă magazinul de pălării, Sophie era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
de sus printr-o cruce Înscrisă Într-un cerc. Înapoia lui, o mică oaste de bărbați și femei, Îmbrăcați cu toții ca și când călăuza lor i-ar fi adunat nemijlocit de la activitățile lor cotidiene. Țărani și negustori, nobili și pescari, războinici și târfe, medici și cămătari, un soi de reprezentare confuză și Îndurerată a omenirii. În mijlocul mulțimii de drumeți prăfuiți atrăgeau atenția câțiva catâri, Încărcați până peste poate cu bagaje și desagi. Unul mai cu seamă trăgea mereu Într-o parte, sub povara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
mâinile mortului. Noduroase, acoperite cu petele Întunecate ale unei vârste Înaintate. Dar Încă puternice. - Ai luat ceva de aici? - Nu, Dumnezeule! N-am avut nici curaj să intru când am fost anunțat că... că... - Cine a descoperit crima? - Una din târfele monnei Lagia. Urcase până aici ca să vadă dacă nu cumva vreun oaspete avea chef să... Mă rog, știi domnia ta cum merg lucrurile astea... Dante Încuviință distrat din cap. Mai degrabă, un amănunt Îi atrăsese atenția. - Ai zis de oaspeți. Cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]