1,881 matches
-
trăistuțe din pânză, susținute de un șnur destul de gros și rezistent, trecut peste pieptul și spinarea școlarului, în diagonală. De fapt, nici nu i se spunea ghiozdan. Pe la noi i se spunea “geac”. În geac, școlarul ținea cărțile, caietele și tăblița, penarul de lemn, călimara de cerneală, pachețelul cu mâncare, o sticluță cu apă și ...alte “mărunțișuri”, numai de el știute. Destul de grele, ca să fie folosite drept arme de luptă. Desigur că “domnul” Dode a făcut instructajul “luptătorilor” din ambele “tabere
DOMNUL DODE de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1888 din 02 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383077_a_384406]
-
anume pentru copii. Este vremea celor dintâi lucrări de psihopedagogie, cum a fost numită disciplină mai tarziu. Filosoful britanic John Locke a lansat teoria conform căreia mintea omului este la naștere că o pagină albă (sau mai degrabă că o tăblița goală - tabula rasa -, căci pe vremea aceea elevii scriau mai mult pe tăblițe decât pe hârtie). Pe tabulă se înscriu ulterior informațiile pe care le obținem din lumea înconjurătoare prin intermediul simțurilor; începem cu lucruri simple, pe care le combinăm în
ARTICOL PRELUAT DE PE NET de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1086 din 21 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/383130_a_384459]
-
numită disciplină mai tarziu. Filosoful britanic John Locke a lansat teoria conform căreia mintea omului este la naștere că o pagină albă (sau mai degrabă că o tăblița goală - tabula rasa -, căci pe vremea aceea elevii scriau mai mult pe tăblițe decât pe hârtie). Pe tabulă se înscriu ulterior informațiile pe care le obținem din lumea înconjurătoare prin intermediul simțurilor; începem cu lucruri simple, pe care le combinăm în noțiuni mai complexe și astfel dobândim cunoașterea. Locke insistă asupra creșterii treptate a
ARTICOL PRELUAT DE PE NET de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1086 din 21 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/383130_a_384459]
-
În ochi de păun, care Îi conferea grația fermecătoare a unei păsări minunate. Dante era sigur că nu mai văzuse nimic asemănător În cârciumile din Florența. Acum, ajunsese În dreptul mesei lor și se oprise, legănându-și ușor șoldurile și scuturând tăblițele rotunde din metal pe care le ținea legate la Încheieturile mâinilor. Îi fixa cu niște ochi cum nu se poate mai negri, ca două pietre de onix. Își plecase capul, Îndoindu-și voluptuos pe spate gâtul Împodobit cu o cascadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
discuției. Partizanul lui sic Își isprăvise argumentația, În timp ce susținătorul lui non se pregătea să Încheie. Tânărul citea În picioare, În fața catedrei maestrului, În timp ce, În spatele său, ceilalți studenți, o jumătate de duzină, ascultau șezând pe o bancă și luând notițe pe tăblițele de ceară. Lângă dânsul, rivalul său din această zi asculta atent, gata să surprindă orice contradicție sau incongruență, pe care i le semnala magistrului ridicând degetul și pronunțând cuvântul nego. Dante sosise la timp pentru a prinde ultimele replici. Tema
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
desenat de numeroase alte coridoare dispuse perpendicular. Semăna puțin - mutatis mutandis, evident - cu zona mai bogată În uscat a Veneției, situată Între Ferrovia și Piața San Marco, acolo unde stradele Înguste decupează dreptunghiuri și pătrate locative de dimensiuni apropiate. Lipseau tăblițele indicatoare care nu-i lasă pe străini să rătăcească de nebuni Într-o ordine imposibilă, În rest... Mai mult ca să-mi verific o convingere decât cu speranța că m-aș putea Înșela, am Încercat să accesez liftul. Era blocat. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
intrară toți patru. Prima imagine care le răsări înaintea ochilor fu cea a unei cadâne pentru descrierea căreia pixului nostru i-ar trebui o pastă chinezească foarte, foarte moale. Ea, cadâna, stătea în picioare îmbrăcată pușcă, nota ceva pe-o tăbliță și număra: — ... o sută cinci, o sută șase, o sută șapte... Mai la vale, la picioarele ei, un om mic, mușchiulos, numai în fes și-n indispensabilii sine qua non, făcea flotări în ritmul numărătorii. Omulețul șiroia de sudoare, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
bătrînul Halunga În pragul clasei cureaua pantalonilor atîrnată după gît hă hă hă toată clasa În cor ce bă golanilor n-are voie omul să se ducă În pauză la WC catalogul zboară din ușă drept pe catedră poftească la tăbliță... Acasandrei Eugen tăcere eu Întreb eu răspund eu pun nota zece pentru Dumnezeu nouă pentru magistru opt pentru elevul eminent patru pentru Acasandrei marș În bancă un foșnet scurt șobolanul gras negru Îmi taie calea și dispare În curtea bisericii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
în afară de ei, aproape toată lumea a râs văzând un sicriu atât de mare. Doar mai târziu au început să amuțească când venea vorba de ea. Ceea ce se întâmpla tot mai des. Și asta așa era bine. Se povestea că una din tăblițele cu „Pișatul în Lac E Interzis“, din care ea a plantat o mulțime pe mal, pentru că „nu de aceea au pierit sărmanele animale, ca toți neisprăviții să se ușureze pe ele“ - deci Alajos, cofetarul, a corectat una din acele tăblițe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
tăblițele cu „Pișatul în Lac E Interzis“, din care ea a plantat o mulțime pe mal, pentru că „nu de aceea au pierit sărmanele animale, ca toți neisprăviții să se ușureze pe ele“ - deci Alajos, cofetarul, a corectat una din acele tăblițe, scriind pe ea că „Pișatul în Lac E Fatal“, pentru că pusese ochii pe Amália și voia să se apropie de ea. În ziua următoare, Amália și-a încheiat halatul până la gât, a intrat în cofetărie și, de față cu toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
și că el regretă cel mai tare că acesta era rezultatul muncii sale. Odată cu sfârșitul sezonului, tanti Amália nu prea mai avea multe de făcut pe mal. Plivea doar lichenii gata să se răspândească peste tot, revopsea literele roșii de pe tăblițe și ungea cu smoală toate bărcile. Apoi, după-amiaza, își făcea de lucru prin jurul meu, scutura macrameurile, așeza mai încolo vaza, trebăluia prin casă, amintind mereu de Testament. Mai cu seamă de cel Nou, dar și din cel Vechi mai știa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
compania unui demisec alb, iar alegerea lui a căzut fără nici o discuție asupra propriei sale străzi. Așa că în ziua următoare s-a dus la Hárász Árpád senior, pictor de firme și decorator de morminte, și i-a comandat cele patru tăblițe necesare transpunerii în practică a visului său. În comparație cu tatăl lui, tânărul Hárász Árpád, care fusese de mai multe ori la cinematograf și mai aștepta ceva de la viață, a văzut în această comandă posibilitatea unui câștig mai consistent ca de obicei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
cinematograf și mai aștepta ceva de la viață, a văzut în această comandă posibilitatea unui câștig mai consistent ca de obicei. A tras un pic cu urechea, apoi cu ochiul și, în toiul nopții, când Igor Gherasimov tocmai agăța a patra tăbliță cu numele străzii, i-a luminat fața puternic cu un bliț. Igor s-a aruncat din vârful scării după el și după câteva săptămâni i se amputau ambele picioare de la coapse. Tânărul Hárász Árpád n-a făcut decât două greșeli
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
culori plesnite a unei troici în galop, cu vizitiul ridicând biciul și cu nori deasupra tălpilor saniei. Deschisesem albumul și-i răsfoiam foile cu margini aurite, făcute dintr-un carton atât de gros încât, când le întorceam, pocneau ca niște tăblițe de lemn, când Mik îmi făcu semn plin de vioiciune să trec în celălalt colț al camerei. — Vino și vezi, îmi spuse el, cu capul întors spre mine și chemându-mă cu mâna întinsă în spate. Uită-te numai la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
Glumești. Deloc. Ia gândește-te puțin. Ce să le spunem? Și dacă am face-o, cine ne-ar crede? Tu ești cel mai bun exemplu. Nu știu. Ar trebui totuși să luați măsuri. Faceți un gard în jurul muntelui, puneți niște tăblițe de avertizare acolo. Vezi? Iar ți-ai schimbat punctul de vedere. Nu cu multă vreme în urmă nici nu voiai să auzi de lucrurile astea. Acum vorbești de garduri și alte măsuri de siguranță. Și încă nu ți-am spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
scris. Părea suferind și obosit și Înainta cu un pas Încet și anevoios. Totuși, nu părea dispus să cedeze la asaltul căldurii. Din când În când, se oprea, sprijinindu-și piciorul pe câte o piatră, și Își scotea din traistă tăblițele cerate, unde scrijelea ceva cu un vârf metalic. La o fântână publică, se repezi spre țeava de bronz, sorbind Îndelung. Părea stăpânit de o sete de nepotolit. Dante se apropie de el, salutându-l cu politețe. Bernardo Îi răspunse la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
o clipă În tăcere, meditând la cele văzute. Apoi se dezmetici. - Luați o pânză, sus la moară, și Înveliți acest trup sărman, ordonă el, ridicându-se În picioare. Între timp, Își scosese din traista pe care o purta la centură tăblița cerată și, cu bețișorul, schiță iute o copie a tatuajului. Nu Întâmpină prea multe dificultăți: de tânăr fusese un foarte bun desenator, iar cunoștințele sale despre amestecul culorilor Îl ajutase considerabil În momentul când se Înscrisese În breasla spițerilor. Ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
fiu obiectul atenției unui prior al Florenței. Lui Dante i se păru că distinge o nuanță ironică În tonul celuilalt, dar continuă. - Fac apel la știința dumitale În privința astrelor pentru o judecată asupra acestei figuri, zise el, scoțând din traistă tăblița cerată și arătându-i-o. Marcello o luă, ținând-o la o oarecare distanță de ochi. - Cu timpul, pupilele mele și-au pierdut capacitatea de a vedea de aproape, messer Durante. Ca și când moartea ar vrea să fie sigură că mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
tăcere. - Pe trupul unui om mort. M-am gândit că descifrarea Înțelesului lor m-ar fi putut ajuta să Îi stabilesc identitatea. Marcello Îl fixă, ca și când ar fi vrut să descopere un Înțeles ascuns În cuvintele lui. Continua să strângă tăblița. - Într-adevăr, niște semne neobișnuite, murmură. - Simboluri ale astrelor, mi se pare. Dar ce Înseamnă? - Așa cum, ai Înțeles, semnele din jurul octogonului reprezintă diferitele corpuri cerești. Iată Soarele, zise medicul, arătând un cerculeț. Iar acestea sunt planeta Venus și Întunecatul Saturn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Secretarul Comunei locuia la primul etaj al uneia din ele, chiar la Începutul străzii ce dădea către Piață. Sub el, ca și la subsol, zăceau arhivele orașului, unde actele și dispozițiile, Împreună cu procesele verbale ale nenumărătoare adunării, erau legate Între tăblițe ilustrate. - Sănătate, messer Duccio, salută poetul. Omulețul cel chel, care Îi ieșise În Întâmpinare cu solicitudine, se grăbi să Îi răspundă cu o plecăciune, lăsând la o parte grosul fascicul pe care tocmai Îl compila. - Ce pot să fac pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Îl căuta. Dante recunoscu de Îndată textul ce făcea obiectul lecției: era Facerea, și anume narațiunea primelor zile ale Creației. Se așeză pe colțul băncii celei mai apropiate. Atunci observă, printre ascultători, silueta plăpândă a lui Bernardo, care, aplecat peste tăblițele cerate, scria notițe cu repeziciune. Deodată Își ridică ochii, iar privirile li se Încrucișară. Închise brusc tăblițele, schițând un semn rapid de salut. Între timp, Arrigo părea să se fi apropiat de concluzie. Cită din operele unor părinți ai Bisericii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
zile ale Creației. Se așeză pe colțul băncii celei mai apropiate. Atunci observă, printre ascultători, silueta plăpândă a lui Bernardo, care, aplecat peste tăblițele cerate, scria notițe cu repeziciune. Deodată Își ridică ochii, iar privirile li se Încrucișară. Închise brusc tăblițele, schițând un semn rapid de salut. Între timp, Arrigo părea să se fi apropiat de concluzie. Cită din operele unor părinți ai Bisericii și zăbovi Îndeosebi asupra unei observații de-a lui Lactanțiu. Apoi le formulă ascultătorilor tema i urmau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
mâinile sienezului lunecau peste trupul ei, profitând de noapte și de singurătate. Iar el trebuia să Îngăduie ca, În orașul lui, o fată să fie expusă unei violențe fără ca nimeni să nu exercite În apărarea ei regulile curteniei? Închise brusc tăblițele cerate și sări În picioare. Străzile orașului erau pustii. Cunoștea bine traseul patrulei de noapte, trasat cu singurul scop de a proteja marile familii. Nu Întâmpină nici o dificultate În a le evita pasul cadențat, atunci când Îl auzea de departe. Ajuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Ferenc” din Budapesta. Fost „Feryhegy” până mai anul trecut! Time 11:00 sharp! Mi se comunicase prin e-mail că voi fi așteptat la aeroport de către șoferul companiei „Rotexim” care mă va transporta în continuare spre Oradea. Semn de recunoaștere, o tăbliță pe care va fi înscris numele meu. Mă uit în stânga, mă uit în dreapta, ies la carosabil, dar degeaba. Nici țipenie de șofer cu tăbliță în mână... sau de vreun autovehicol cu numere de circulație românești. Mă reîntorc în sală și
JURNAL DE VACANŢĂ 2013 (6) HELSINKI – BUDAPESTA – ORADEA MARE. CEASUL RĂU ŞI GRIPA KOKKOLIANĂ... de GEORGE ROCA în ediţia nr. 1111 din 15 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363777_a_365106]
-
de către șoferul companiei „Rotexim” care mă va transporta în continuare spre Oradea. Semn de recunoaștere, o tăbliță pe care va fi înscris numele meu. Mă uit în stânga, mă uit în dreapta, ies la carosabil, dar degeaba. Nici țipenie de șofer cu tăbliță în mână... sau de vreun autovehicol cu numere de circulație românești. Mă reîntorc în sală și mă așez pe o bancă la vedere. Cu ochii pe bagaje! Diferiți indivizi dubioși mă acostează oferindu-mi servicile lor pentru a ajunge la
JURNAL DE VACANŢĂ 2013 (6) HELSINKI – BUDAPESTA – ORADEA MARE. CEASUL RĂU ŞI GRIPA KOKKOLIANĂ... de GEORGE ROCA în ediţia nr. 1111 din 15 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363777_a_365106]