702 matches
-
și umbră de ce zboară Cînd rostul ei de veacuri a înflorit în poarta Un tremur lin de sunet ivit dintr-o vioară Spre cerul plin de stele etern și pur mă poartă Atîtea vorbe bune, scrîșniri, dureri atroce Necazuri și tăcute, înnăbușite uri Mă fac să-i dau dreptate lui Benedetto Croce: Iubirea-i inundată de sterpede orduri Veniți în miezul zilei să respirăm culoarea Care se scurge-n suflet, răcoarea din pădure Priviți cu evlavie ce blîndă este floarea Apoi
JEUNE VIERGE de IOAN LILĂ în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370859_a_372188]
-
zi de zi, în împlinire lunecă fără s-o pot opri. Dar... Mai e puțin, și trist și instabil, dar sufletu-mi e plin doar de febril. În mine plâng durerile din greu, dar lupt să le înfrâng sperând mereu. Tăcut se cern din lacrimi reci ninsori, dar eu pe ele-aștern covor de flori. Toate mă dor de când mă vor înfrânt, dar în loc să cobor îmi iau avânt. Ce-a mai rămas e o povară grea, dar inima n-o las să
POEME de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1786 din 21 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369883_a_371212]
-
se unesc! Cum pribegesc, ades pierdut pe ape, Nu mai visez la raiul pământesc Luceafărul ce prin tăceri clipește Va încălzi umila mea ființă Nepieritor, destinu-mi ocrotește Să stăpânesc și vers și elocință * Abisu-n univers dacă mă cheamă Voi admira tăcute negre găuri Când am s-ajung și-n codrii de aramă N-am să mă tem când rătăcesc prin hăuri Virgil Ciucă București 29 ianuarie 2016 Referință Bibliografică: Spre viitor / Virgil Ciucă : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1864, Anul
SPRE VIITOR de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 1864 din 07 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369963_a_371292]
-
în mine, dar demonii... erau în jurul meu, trăgeau cu gândurile întunecate de sufletul ce-mi păstra iubirea și credința. Nu... nu mi-a păsat de ei... pesemne devenisem și eu un demon, așa, cum rămân oamenii... lipsiți de îngeri, unul tăcut care își privea sufletul cum arde, iar lacrimile întețeau flăcările și nu-i folseau la nimic. Atunci, am murit... privind trecutul ce devenise un nimic. Referință Bibliografică: Lipsită de înger / Ana Soare : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2210, Anul
LIPSITĂ DE ÎNGER de ANA SOARE în ediţia nr. 2210 din 18 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/369972_a_371301]
-
a stins parcă deodată Întreaga larmă ce ne asuprea. Acum sunt trist și aș mai vrea o dată, Un zâmbet să reverși asupra mea. Dar nu-i nimic, a fost doar o părere, Un gând hoinar în trenul ce fugea. Priveam tăcut și-o așchie de durere Mă provoca să-ți spun ce mă ardea. Tu n-ai să știi că-n drumul către casă, Un cetățean ce sta într-un ungher, Picta alcătuirea ta aleasă, Sub aparența lui de om stingher
UNEI NECUNOSCUTE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1869 din 12 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369345_a_370674]
-
puterile care conduc România? Unde-i Academia Română? N-am auzit până acum nicio reacție a instituțiilor de profil. Să fie asta Democrația? Știam că are Democrația, e drept cea capitalistă, are norme de moralitate, disciplină, comportament public... Între timp, pe tăcute, președintele Johannis promulgă lege după lege pentru mărirea salariilor și pensiilor unor categorii suspuse societății românești. Parcă am fi pe timpul lui Ceaușescu! Auzi, pensie la 80% din media salariului pe ultimele șase luni de activitate înainte de pensionare? Și unde-i
TABLETA DE WEEKEND (124): TRĂIASCĂ ISTERIA ! de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 1669 din 27 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369756_a_371085]
-
în mine, dar demonii... erau în jurul meu, trăgeau cu gândurile întunecate de sufletul ce-mi păstra iubirea și credința. Nu... nu mi-a păsat de ei... pesemne devenisem și eu un demon, așa, cum rămân oamenii... lipsiți de îngeri, unul tăcut care își privea sufletul cum arde, iar lacrimile întețeau flăcările și nu-i folseau la nimic. Atunci, am murit... privind trecutul ce devenise un nimic. Citește mai mult Într-o iarnă mi-a murit îngerul...atunci, s-a dezlănțuit iadul
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/370076_a_371405]
-
iadul în mine,dar demonii... erau în jurul meu,trăgeau cu gândurile întunecatede sufletul ce-mi păstra iubirea și credința.Nu... nu mi-a păsat de ei...pesemne devenisem și eu un demon,așa, cum rămân oamenii... lipsiți de îngeri,unul tăcut care își privea sufletul cum arde,iar lacrimile întețeau flăcărileși nu-i folseau la nimic.Atunci, am murit...privind trecutul ce devenise un nimic.... X. DESPRE OAMENI, de Ana Soare , publicat în Ediția nr. 2048 din 09 august 2016. Mi-
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/370076_a_371405]
-
fără făgaș,/ Inima-mi secași...”. Cât dura melodia, lacrimile îi curgeau nestăvilite pe obraji, tăind cărări sărate pe chipul smead al omului. Animalul parcă înțelegea rosturile omului și-i da puteri, mergând înainte țanțoș, adulmecând zările, totdeauna tăcut, atât de tăcut... Niciodată nu-l auzise omul lătrând. Era încredințat că e mut. Învățase a-i tălmăci semnele, mișcările, mai ales ochii ce-ți vorbeau mai clar ca orice glas. Acum Câine îi arunca priviri de îmbărbătare, de chemare spre atingerea țintei
CÂINE de ANGELA DINA în ediţia nr. 1542 din 22 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353420_a_354749]
-
ierbii în amurg Și mâini de văpaie Am când mă mângâi Am culoarea roz A sărutului în zori Când tu și razele Vă faceți cuib în mine ~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ PRIMĂVARĂ ÎNSÂNGERATĂ Rupe primăvara îmbobocită Cuprinde în mână corola Mergi încet și pe tăcute Nu ești mic ești primăvară Pune în prima răspântie Floarea de rană de pasăre Să se usuce Te voi plânge Cu petale care alină durerea Învață să iubești Învață să iubești din această zi Crește cu primăvara în mâini. (4
POEZIE ALBANEZĂ FLORA BROVINA (ÎN TRADUCEREA LUI BAKI YMERI) de BAKI YMERI în ediţia nr. 1166 din 11 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353512_a_354841]
-
imaginea ți se conturează în minte, muzicalitatea versurilor te obsedează, asamblarea imaginii vizuale, poetice, cu muzica versurilor dă acea surprinzătoare forță de sugestie care îi caracterizează versul. Aș încheia cuvântul meu cu poezia Epigraf pentru o carte osândită: Tu, cititor, tăcut bucolic, Naiv și sobru om de munci,, Acestă carte s-o arunci, Cu tot desfrâu-i melancholic. De nu știi slova și vorbirea De la dibaciul mag Satan, Arunc-o! vei citi-o-n van Sau îmi vei crede slută firea
BAUDELAIRE- LA ÎNCRUCIŞAREA DRUMURILOR DINTRE ROMANTISM, PARNASIANISM ŞI SIMBOLISM de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1375 din 06 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353016_a_354345]
-
ale însingurării mele,/ să te oprească vreo stingheră rază/ vreun ciob în care pus-am să răsa¬ră/ speranțele din toamnele trecute./ Să nu te tai! Fii ager/ și ocolește capcanele pe care/ teama mea de tine le întinde pe tăcute/ în fa¬ța ta: sperînd ca totuși/ să le treci; și-n fagurul de aur/ al privi¬rii, s-adormi, tu, călător/ grăbit, pe care te-am cules drept/ talisman, din toamna asta,/ Miere și lumină..." (Talisman). Un singur poem
CRISTINA EMANUELA DASCĂLU, O ”VOCE” PARTICULARĂ ÎN POEZIA CONTEMPORANĂ de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1341 din 02 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353813_a_355142]
-
omului care rămâne nepăsător la spunerile poetului-om. Dacă în poezia ruffilliană omul se manifestă în plinătatea luminii, încercând să doboare răul prin sacrificarea fiindului său, în înserarea și noaptea bacoviană egoul se metamorfozează, devine zombian și freamătă sub recele tăcut al întunericului. Ruffilli este conștient de căderile fără scăpare ale omului, de tumultul vieții și de împingerile în întâmplări a inimii sale: ”într-o direcție / fără cale de întoarcere” (Propriul adevăr, 2008:30). Legat de oameni, de gestul lor fiindual
FRĂMÂNTĂRILE LUI RUFFILLI ÎN ÎNCĂPERILE CERULUI de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1315 din 07 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/353889_a_355218]
-
Bejliu Publicat în: Ediția nr. 1582 din 01 mai 2015 Toate Articolele Autorului te reverși zilnic dincolo de granițele tale hotarele de pâine îți așteaptă umbra să o împlinească se întoarce grâul necopt grâul verde al unei primăveri promisă de înalt tăcut sobru tot amâni în tine clipa și ea se adâncește doare dorul de copil dorul de tată dorul de copilăria ucisă într-un bazar de vorbe goale dezamăgirea deprimarea disperarea toate intră în acel buzunar pe care mama mi-a
REVĂRSARE ZILNICĂ de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1582 din 01 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/352579_a_353908]
-
Calificare obținută la care am renunțat! În rochia de catifea ai coborât din noapte privea și cerul pașii tăi cu oarecare teamă fereastră larg deschisă să nu te rătăcești mirifica făptura ne-am întâlnit sub valul nopții cel negru și tăcut erai că fulgul de zăpadă de rază lunii atins un început călătorim alături buze că focul se nasc săruturi ce răscolesc amoruri tresare în inimi rază de iubire un val se-nalță pe el speranța înlăcrimată-n zori un singur
ÎN ROCHIA DE CATIFEA de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 1169 din 14 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353631_a_354960]
-
valorilor morale, a unui comportament adecvat în societate, activități recreative, ludice, sportive, tabară, excursii - sunt doar câteva din serviciile oferite tinerilor cu dizabilități. Străbat sălile cu puțin timp înainte de finalul orelor. Atmosfera instructiv-educativă te prinde de braț, mărturisindu-ți, pe tăcute, lucrul bine făcut. Pe Simona Tache, psiholog, am găsit-o în „camera educației inclusive”. Frumoasă, plină de zâmbet, cu ochii mari și limpezi - semn că-i place profesia pe care o face - cocheta cu sufletul unui copil, mângâindu-i fiecare
REPORTAJ SENTIMENTAL de GEORGE BACIU în ediţia nr. 350 din 16 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357844_a_359173]
-
cu valuri, Înălțate cu fața drept spre cer, Spărgându-se furioase de maluri, Trăiesc câteva secunde și pier. *** Gândurile mele de asemeni pier, Trăind doar câte o clipă, Se naște câte unul stingher, De celelalte fac risipă. Uneori eu par tăcut, Râzând vesel mă prefac, Cu atenție inima-mi ascult, Sufletul mi-e zbuciumat. 1965 Referință Bibliografică: COMPARAȚIE / Mihai Leonte : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 582, Anul II, 04 august 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Mihai Leonte : Toate Drepturile
COMPARAŢIE de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 582 din 04 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/358115_a_359444]
-
teluric să deschidă ochii lumii profane spre adevăr, pentru că el cunoaște ceea ce „nimicul” ignoră: „E mult de când dormim în umbră, / În cimitirul violet...” (Amurg). Când constată inutil fiindul teluric, ca parte a lumii din care trupu-i materie se dezintegrează în timpul tăcut al lumescului, meditează și regretă: „Și dacă vremea iar întoarce / Nedumeriri în jurul meu, / Un iad, dezgust îmi este viața, / Nu este cum a fi mai rău” (Și dacă), ca apoi, în liniștea universală a inițiaților lumii, care din când în
PLÂNSUL BACOVIAN ŞI REVELAREA MOTIVATĂ A UNEI DESCĂRCĂRI INTERIOARE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 533 din 16 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357672_a_359001]
-
o degajă este poezia “Ora pământului”: luna răstignită între doi copaci / își scurge mierea- / mir pentru răni nevăzute / păsări rămase fără cuib / umblă speriate / pe sub cer nicio poartă / doar ghearele nopții / sculptează Siberii / în lumea de ceață / prin ochii mării / tăcut își plânge neputința / de-a mai putea purta pe umeri / mătasea albă a florilor de măr / din templul îngenuncheat / se înalță un glas de suflet troienit / „ Elohim ”...” Foarte frumos, foarte real, aproape pipăibil cu inima ... Se regăsesc aici și iubirea
LA CARTEA MIHAELEI AIONESEI CERŞETORI DE STELE (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 501 din 15 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358678_a_360007]
-
spic de grâu pe trup de ram, De pescăruși perechi nostalgici, de ce-am fi fost, de ce eram. Din doruri ce-au rămas nespuse și-au ațipit prin vers pierdute, Îți voi pictă un vis pastel să-ți înflorească pe tăcute! Referință Bibliografica: DIN DORURI NESPUSE / Ines Vândă Popa : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1250, Anul IV, 03 iunie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Ines Vândă Popa : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă
DIN DORURI NESPUSE de INES VANDA POPA în ediţia nr. 1250 din 03 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/344668_a_345997]
-
unei copile rătăcite Printre livezi de portocali ori prin ruinele-mpietrite Când marea sapă-n pieptul ei atâtea doruri despletite, Pune și-un picur de nectar, de-al zeilor, și bea, iubite! Simți-vei stâncile-fărâme sub talpa ta cum plâng, tăcute, Și soarele cum te pătrunde, lăsând în urmă vremi trecute În tine înflorește-n taină un crin... petale desfăcute Pe sub arcade de opal se-apleacă lin să te sărute. De spui vreodată „te iubesc!” când primăvara și zefirul În dans
VISÂND PE MALUL MĂRII PRIMĂVARA (POEME) de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 504 din 18 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358839_a_360168]
-
unei copile rătăcite Printre livezi de portocali ori prin ruinele-mpietrite Când marea sapă-n pieptul ei atâtea doruri despletite, Pune și-un picur de nectar, de-al zeilor, și bea, iubite! Simți-vei stâncile-fărâme sub talpa ta cum plâng, tăcute, Și soarele cum te pătrunde, lăsând în urmă vremi trecute În tine înflorește-n taină un crin... petale desfăcute Pe sub arcade de opal se-apleacă lin să te sărute. De spui vreodată „te iubesc!” când primăvara și zefirul În dans
VISÂND PE MALUL MĂRII, PRIMĂVARA (POEME) de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 504 din 18 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358837_a_360166]
-
Ca din senin norii se adună sub tălpile tale, Când la apusul sângeriu un om mai moare Noi ne facem în gând platoșă din zale. Dimineața e soare și intru în miezul orei Acolo îmi caut de lucru și pe tăcute scriu, Mai compun un poem dedicat Dorei, Blaga îmi dictează necrologul din sicriu. De atâta mers asfaltul se înmoaie la prânz, Foamea mă îndeamnă să rod așteptarea, Pe marginea drumului paște lumină un mânz Când eu scriind pătez cu cerneală
PE STRADA MEA CU VISE ŞI AMOR de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 352 din 18 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358894_a_360223]
-
dedicat Dorei, Blaga îmi dictează necrologul din sicriu. De atâta mers asfaltul se înmoaie la prânz, Foamea mă îndeamnă să rod așteptarea, Pe marginea drumului paște lumină un mânz Când eu scriind pătez cu cerneală zarea... Spre seară intru pe tăcute puțin în pământ Mi-i se vede doar mâna cu care mai scriu, Cuvintele mi-au fost luate și duse de vânt Pe când îmi dau seama că mi-s-a făcut târziu... Noaptea îmi citește pe dinăuntru visul apus Și
PE STRADA MEA CU VISE ŞI AMOR de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 352 din 18 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358894_a_360223]
-
a întâmplat? Cum albul lor de inocentă L-ai pângărit și ai plecat Fără regret, fără clemență Doar nestatornicie de bărbat! IUBIRILOR TRECUTE Și le-am cântat iubirilor trecute Solfegii lungi cât nopțile de iarnă Când ninge alb și pe tăcute Și aștepți timpul să se cearnă Și le-am cântat tot ce n-am spus N-am înțeles sau n-am știut Cum de-au venit și cum s-au dus Cât le-am dorit sau nu le-am vrut
FUGA ÎN SPIRALĂ (POEME) de MIHAELA NEACŞU în ediţia nr. 1163 din 08 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360274_a_361603]