693 matches
-
frică, fără să știi de ce și de cine... Și eu îți aminteam de împărțirea la unu și tu spuneai că este cel mai ușor lucru de realizat, dar nici tu nu credeai ce spui, pentru că trebuia să faci sacrificiul suprem tăinuit în „urletul” amintit la început și pe care îl ascult și acum recitat de tine ca și cum ai recita extaziată poezia ce ți-am dictat-o de când mă știu. Acum sunt singur și scriu, scriindu-te, precum tu, în singurătate citești
ȘI CITITORUL POATE SĂ „URLE” de MIOARA TIMOFTE în ediţia nr. 1913 din 27 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380993_a_382322]
-
Căci el îi va alege, ei, pereche. De-aceea s-au gândit să fugă-n lume Cât mai curând, de toți să se ascundă, Departe, în poiana fără nume, Unde picior de om nu se afundă. Arțarul, bun, le-a tăinuit iubirea Și i-a păzit ca un străjer, dar iată Că, într-o zi, își coborâ privirea Și o zări, sub el, pe biata fată. Ea era tristă și îngîndurată Și nu înțelegea de ce izvorul Avea o apă neagră, tulburată
LEGENDA CELOR ȘAPTE IZVOARE de SILVIA RÎȘNOVEANU în ediţia nr. 1882 din 25 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373353_a_374682]
-
definii uitarea, / a încătușa taina...” dogoritoarele porți spre care discursul poetic se îndreaptă știind încă de la început că nu le va putea deschide, sunt tot mai aproape și în același timp tot mai tăinuite. Trădarea, uitarea, iubirea, dorința, visul se tăinuiesc în tăceri și intuițiile despre ce se află dincolo de porți se intensifică: „Suntem două oglinzi / ce se contemplă una pe alta, / una prin alta, una pentru alta, / doar atunci când sunt paralele...precum lumile în care trăim.../ precum nesfârșitul dor”. În
ALEXANDRU UIUIU DESPRE VALER COVRIG CUDREC de BAKI YMERI în ediţia nr. 2018 din 10 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371313_a_372642]
-
vremuri de îndoială nu pot să pierd ,nu pot să-nving cuvânt și vers de mântuiala le pun catarg pe barcă mării... Și-n valuri mari în pragul inserării mă înec ,încet, în propria rațiune las doar orgolii mari și tăinuite în valurile nedreptății rătăcite călătorind aiurea în lume ... Să caute valori și nume! Lucian Tătar 17 ian 2017-0089 Olhao Pe drumul vieții praful se ridică ... Referință Bibliografica: PE DRUMUL VIEȚII / Lucian Tătar : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2333, Anul
PE DRUMUL VIEȚII de LUCIAN TATAR în ediţia nr. 2333 din 21 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/371455_a_372784]
-
intre întregul univers. Din când în când, în zboru-i dezvăluind secretul, Comdeiul se izbește în țărmuri de hârtie... Și s-a oprit din zbucium c-un freamăt de mândrie. "Ah, cine vrea să-i poarte cât mai curând sonetul?" Frumoasă, tăinuită în straie de solie, Durerea mea aleargă să-ți ducă bucurie... (Duminică și luni, 20--21 iulie 1958) *** Ce a ieșit? Judecă singur, cititorule! Sonettina CXXII - ovidiu oana-pârâu Ce-o face să ezite, azi, tremurânda pană? De ce nu'nfățișează din noapte
ASTA DA ÎNCHIPUIRE SAU CUM SE FACE? de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 2308 din 26 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/373979_a_375308]
-
și îl rodesc întru răbdare ! Unul 30, altul 60, cu gând bun, putere multă Însutit, când sunt urechi, însetate și ascultă ! Se pune oare făclia, sub un pat sau sub obroc ? Nicidecum, că Sfeșnicul, este potrivitul loc ! Nimic nu este tăinuit ! (chiar și în această viață !) Și-o să fie arătat și va fi văzut la față ! Luați seama ce auziți : cu ce măsură măsurați, Vi se va da și de prisos, vouă care ascultați ! Împărăția DOMNULUI, e-așa : un om care-a-nsămânțat
PILDA SEMĂNĂTORULUI de PAULIAN BUICESCU în ediţia nr. 1676 din 03 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/374031_a_375360]
-
în plus, un oportunist înnăscut, care înțelesese de timpuriu că e practic să profiți de judecata, experiența și discernământul unui părinte pentru a trece mai repede și mai bine peste lecțiile ce le primești aleatoriu de la viață, ca și când aceasta ar tăinui niște examene, pe cât de dificile, pe atât de surprinzătoare, pentru fiecare dintre noi. Un sunet familiar de claxon ce părea strident ca un semnal Morse, în liniștea nopții, ne-a readus pe amândoi cu picioarele pe pământ, despărțindu-mă brusc
ROMAN, EDITURA JUNIMEA 2013, CAPITOLUL 8 de DORINA GEORGESCU în ediţia nr. 2230 din 07 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371675_a_373004]
-
Acasa > Poezie > Amprente > ORGIA PLOILOR FLORALE Autor: Lia Ruse Publicat în: Ediția nr. 1568 din 17 aprilie 2015 Toate Articolele Autorului Muguri de soare tăinuie un duh... Orgiile ploilor florale Sărbătoresc -nunta lor- în văzduh Pe-un ecran transparent de vocale. Se face cald de-a-lungul clipelor, Se scutură fluturi de lumină Și,.. zborul lor ca un râs plutitor, Pe pământ, învie o grădină... Nu se-
ORGIA PLOILOR FLORALE de LIA RUSE în ediţia nr. 1568 din 17 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372481_a_373810]
-
altora. Adesea o vedeai ieșind pe geam și strigând copiii la dânsa ca să le dăruiască bomboane. Marius Pleu a poreclit-o cândva Femeia cu bomboane. Alții o considerau cea mai bună prietenă a lor. Ea le înțelegea jocul și le tăinuia toate nebuniile copilăriei. Intrarea în casa femeii se făcea prin curte. Aceasta era străjuită de un gard din scânduri și o ușă micuță de lemn. Curtea nu era îngrijită. Iarba își găsea locul prin toate ungherele. Obiectele vechi își întindeau
RATACIRI de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1618 din 06 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372465_a_373794]
-
creației individuale, are character de unicitate, dar interpretul creator are drepturi de paternitate limitate temporal și spațial asupra creației sale” (Ispas, 2003:24). Într-o zi, a unui început de iunie, urcam pe un drum de munte, al Cibinului, când tăinuit de conifere, când binecuvântat de razele soarelui, unde poienițele erau pline cu mici plante cu floarea albăstrie înecate în firele de iarbă verde și mlădioase. O natură de basm care a dăruit din totul ei tainic inspirație românului de la munte
ÎNDEMNUL CA FAPT ȘI ÎNSEMNUL CA ROST RITUALIC PETRECUT ÎN VIAȚA OMULUI DE LA SATE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1692 din 19 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372754_a_374083]
-
cu bărbatul ... IX. COPLEȘIT, de Aurel Avram Stănescu, publicat în Ediția nr. 368 din 03 ianuarie 2012. Într-un cer de purpură în râpa înghețată un balans furibund își strecoară acordul în recunoașteri. Oscilând cercul magic se-nchide dincolo de făpturi, tăinuit se-avântă în umbre și golul tot pâlpâie, revine mai greu întortochind dilemele Suferința parcurge căi neștiute printr-un procedeu plin de ignoranță încurcat în fire plăpânde sculptat cu unde precise. Ochii... algele unui pericol mental alunecă pe serpentine filiforme
AUREL AVRAM STĂNESCU [Corola-blog/BlogPost/372758_a_374087]
-
păcură. Nu mai rabzi mânios te desprinzi din acea zbatere anacronică. Și tu nu mă suferi. Citește mai mult Într-un cer de purpurăîn râpa înghețată un balans furibundîși strecoară acordul în recunoașteri.Oscilând cercul magic se-nchide dincolo de făpturi,tăinuit se-avântă în umbre și golul tot pâlpâie,revine mai greu întortochind dilemele Suferința parcurge căi neștiuteprintr-un procedeu plin de ignoranță încurcat în fire plăpânde sculptat cu unde precise.Ochii... algele unui pericol mentalalunecă pe serpentine filiforme tăceri în oceanul
AUREL AVRAM STĂNESCU [Corola-blog/BlogPost/372758_a_374087]
-
timpului... Vorbește cu păsările să mă rănească cu aripile lor însetate de zbor și n-o să mă vezi plângând când știu prea bine că libertatea mi-a fost închisă în miezul unui fruct... * O! Frumoasă și senină fată cu lumini tăinuite sub pleoape sărută-mi fruntea cu buzele tale adultere... și-am să te strâng la piept - ca pe singura mea bucurie:”copilăria!” (cum o simt risipindu-se... în fiecare ticăit!...) Strivește-mi tâmpla cu toate promisiunile celor 50 de primăveri
DIN JURNALUL UNEI ZILE ( *50 DE PRIMĂVERI ŞI CEVA...) de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1196 din 10 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347764_a_349093]
-
fereastra. CU TIMPUL „Ce de țestoase”, îmi spun, „Ce de țestoase pe pământul rece al oceanului! Cât de încet se mișcă ele, și ce siguranță a trecerii timpului prin propriile celule aduc acum pe foaia albă din fața mea. Cum se tăinuie carapacea între mișcătoarele Lumii perechi de ochi și cât de pictoresc se colorează în repetiție adevărul lor nerostit.” „Așa”, îmi spun, „Așa să ne îngropăm în nisip. să ne găsească noaptea cu gândurile curate ale viețuitoarelor de lângă noi.” „Așa”, îmi
TREI MONOLOGURI de MIHAELA CRISTESCU în ediţia nr. 1196 din 10 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347777_a_349106]
-
se cere/ se vrea/ doar azi.../ e limpede asfințitul/ a pus rod legat/ trăiește/ înțeles/ nu se lasă/ învins”. Pe de altă parte, acest volum, de „Patimi dulci”, se dorește a dezvălui puțin, foarte puțin, din secretul ori secretele autoarei, tăinuite cu grijă religioasă în „biserica sa, virgină, în care-și păstrează cele mai scumpe daruri ale vieții: sufletul și inima”. Sunt acele daruri care o ajută să supraviețuiască. Cu ele cutreieră lumea, cu ele o contemplă și o cercetează, cu
SEMNAL EDITORIAL de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1045 din 10 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347292_a_348621]
-
din urmă amintire, care a generat și altele de acest fel, au determinat autoarea să încheie capitolul printr-un „zbucium” dureros, pe care toate persoanele sensibile îl simt în toată adâncimea lui: „... zbucium ce țipă departe/ pământul mirosind a moarte/ tăinuind o altă tăcere/ resturi de vise/ un băț de chibrit/ o durere”. Spre deosebire de poeziile cuprinse în acest capitol și de cele publicate în volumele amintite mai sus, cele ce urmează în capitolul „Zbor de vineri” și în următoarele surprind momente
SEMNAL EDITORIAL de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1045 din 10 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347292_a_348621]
-
pământul în adânc De unde spre lumină se înălță pierzarea. În tropot de armate, toți - duhuri din Șeol Încolonați se-avântă primejdii prevestind, De groaza lor pământul se răsuci în gol Și marea-nfricoșată restituiră morții În urma lor cadavre se-nșiră tăinuind Omenitatea sumbră îngenunchiată sorții. O dâră de mizerii în urma lor purtând, Mai negri ca disprețul pe săbii lunecând. VI Încet își încordase penultimul străjer Trompeta cea de groază împrăștiind sentința, Sub dealurile-n zbucium, dorm spaima și fiorul Cu moartea
APOCALIPSA de CĂTĂLIN VARGA în ediţia nr. 428 din 03 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346927_a_348256]
-
el ca un val de pământ, gata-gata să-l sufoce. - În prima seară, când eu nu mai eram în casă, te-ai îmbătat ca un porc. Ai stins sfânta candelă ce-mi trimitea lumina purificatoare pentru un suflet chinuit care tăinuise un păcat îngrozitor. O bubuitură surdă i-a sunat în urechi, casa se zgâlțâia ca după un cutremur, că și-a pus mâinile la ochi. Intenționase să-și facă semnul crucii, dar mâinile parcă-i erau legate de frunte, nu
ULTIMA SPOVEDANIE (NUVELĂ DE DRAGOBETE) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 420 din 24 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346838_a_348167]
-
soțul ei. - Spune, draga mea. Te ascult. - Înainte de-a trece la cele veșnice, biata mea surioară... Lenuța, care se îmbolnăvise de plămâni, m-a chemat la ea înainte de-a primi împărtășania preotului și mi-a spus cum a tăinuit o crimă oribilă, pe care a comis-o soțul ei, Andrei: ”Sevastița, surioară, surioară!... numai tu poți să te rogi pentru mine în fața Domnului ca să-mi ierte păcatul...” Măicuța Sevastia i-a spus venerabilei starețe cum l-a omorât Andrei
ULTIMA SPOVEDANIE (NUVELĂ DE DRAGOBETE) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 420 din 24 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346838_a_348167]
-
Poeme > Antologie > VÂNĂTOAREA Autor: Ion Untaru Publicat în: Ediția nr. 643 din 04 octombrie 2012 Toate Articolele Autorului Îmi scot ochelarii Pun alături pixul Din motive varii Mă inhibă chixul Și cedez rutinei Care de plictis Avutul din tine-i Tăinuit în vis Dornic de repaos Dar ieșit din vervă Fiece adaos, Trece în rezervă Câte-mi mor proiecte Geana mi se zbate Bogat în defecte Și sărac în toate Că adorm cu dușii Și dorm până când Scârțâitul ușii M-a
VÂNĂTOAREA de ION UNTARU în ediţia nr. 643 din 04 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346359_a_347688]
-
viciat a ceea ce doreau să rămână neexprimat și nesesizat, doar realizat în ascunzișul pereților camerelor ascunse, cu sunete mugite, răgușite și înecate în lichidul ademenitor al fructului lui Bachus. Creatorul de artă superrealistă este un dezvelitor, un luminator al ascunsului tăinuit de semeni, ce se doresc neștiuți în vicii, al iubirii, un purificator al interzisului ordurier și un perpetuator al adevărului despre dorința de a se dezgoli. Toți aceia care se ascund de fapta iubirii sunt dedați plăcerilor dosite, chinuite în
PICASSO ŞI INTIMITATEA LUMII PUDICE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 431 din 06 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348385_a_349714]
-
colo, să ducă acasă amintiri... Ca tot omul. Asta voiam?... Și tocmai în pădurea aia își avea el cele mai bune locuri de ciuperci. Acolo cresc cele mai bune pârve, bureții de copac, îi știi tu, lumea de pe-aici tăinuiește cu grijă puținele locuri unde pot fi găsiți. Dar cu atâta omenime hălăduind în stânga și în dreapta, praful are să se aleagă de ei, nu contenea să se tânguiască Damian. De asta s-a temut din prima clipă... De altfel, nu uită
CAPUL DE PIATRĂ de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 323 din 19 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348436_a_349765]
-
se lasă văzută și ochiul de care se lasă auzit. A înnebuit în aerul sub vioara lină Pe care a acordat-o cu aripa îngerul Vibrând timpanele plinului înaintea ta Senin de izvoare ascund furtul, mișcarea Și aglomerarea de nori tăinuiesc răpirea. În țesătura secundei zâmbetul e ușa deschisă Pe care nu ți-e dat să o deschizi Simțurile căutând disperate întruparea Visând la veșnicia universului, Construind duritatea veșniciei. Pe un iaht îmbălsămat, catargul în Cer Gâdilând în tălpi îngerii Coronițe
POEZII DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 745 din 14 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345174_a_346503]
-
Acasa > Stihuri > Semne > ÎNTREBARE Autor: Lia Ruse Publicat în: Ediția nr. 1363 din 24 septembrie 2014 Toate Articolele Autorului Gând și vise Într-o seara Repetată și de alții Unde doruri se coboară În inimi ce tăinuiesc, Unde clipele-s deschise Mângâind vremea amară. Gând și vise, Chipuri simple, Din trecut ce povestesc. Râdeți iar, din suflet, dulce Cu sunet din cristal alb Nu simțiți cum se tot duce Timpul fără contenire, Ca și cum arătătorul, Pitit bine in
ÎNTREBARE de LIA RUSE în ediţia nr. 1363 din 24 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376363_a_377692]
-
ȘI REALITATE, de Cornelia Vîju , publicat în Ediția nr. 2231 din 08 februarie 2017. Volumul de poezii ,, O clipă de vis” este destăinuirea pe care-o face Dumitrel Plopeanu înaintea cititorului dornic de a pătrunde în lumea magică a viselor tăinuite de inimă și nu numai. Tema poeziilor cuprinse în acest volum este complexă - visul- strecurat cu delicatețe în toate segmentele existenței autorului. Când viața este privită asemeni unui vis, poetul prinde aripi și totul este cu putință. În momentul în
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376302_a_377631]