551 matches
-
activități de formare. Pentru a ajunge aici, e nevoie de o comunicare efectivă și sinceră, ca Între doi oameni maturi, de o Împărtășire fără nici o opreliște a perspectivelor sau percepțiilor celor doi protagoniști asupra actorilor principali, elevii. Nimic nu trebuie tăinuit - nici de către profesor, nici de către părinte - În legătură cu ceea ce se știe sau se observă În legătură cu evoluția lor. Desigur, modalitatea de „schimb” al informațiilor trebuie să fie diferențiată de la un caz la altul, de la etalarea unor probleme În mod deschis, În fața tuturor
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
este și va fi. Ceea ce e spus este Întărit prin nespus. Trupescul este revigorat prin poziționarea ființei cu fața către perspectiva duhovnicească. Mitizăm realități aparent banale, ridicăm la rang de simbol gesturi minore (primele atingeri, silabisirea unor stări cu grijă tăinuite, pregătirea Împreună a micului-dejun etc.). Ne descoperim cu sfială (la propriu și la figurat) unul În fața celuilalt. „Sacralizăm” cele mai intime gesticulații sau Întâmplări neînsemnate. Dar câte și mai câte... Pornim la drum cu un nemăsurat bagaj de așteptări. Căci
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
Atunci când eram copil, mă luau mereu cu ei la biserica din sat sau mergeam În pelerinaj la Cuvioasa sau la alte mănăstiri, pe unde mergeau ei. Și ca student mergeam la biserică, Însă mai tot timpul Într-un mod oarecum tăinuit. Nu puteam aborda deschis astfel de lucruri Într-o facultate cu profil sociouman. Nici măcar cu colegii. După revoluție, lucrurile au mers altfel. Ce părere aveți despre modelul francez de integrare etnică și religioasă, referindu-ne la ultimele evenimente din această
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
atare poziționare exploatează Înclinațiile ușor paradoxale ale persoanelor predispuse să creadă În permanente comploturi, conspirații și contrafactualități universale.„Marele Inchizitor” al lui Dostoievski zace pitit În fiecare dintre noi. Lucrurile nu sunt așa cum sunt văzute sau spuse, În spatele lor stă tăinuit Marele Adevăr, pe care puțini Îl dețin. „Dar iată că și eu am ajuns În preajma lui!”, vor „descoperi” cu mare satisfacție cei Însetați de veridicitate de ultimă oră. În al treilea rând, se mizează și pe pornirile egocentriste sau antropocentriste
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
1984), precum și scenariul de film Joaca de-a moartea. Cartea Spulber (1961) e romanul unui singur personaj, a cărui experiență conturează un destin uman în devenire. D. manifestă interes pentru cazurile de conștiință dificile, preferând să descifreze diagrama stărilor sufletești tăinuite. SCRIERI: Spulber, Chișinău, 1961; Fricosul, Chișinău, 1961; Idolul, Chișinău, 1975. Repere bibliografice: Mihail Dolgan, Marginalii critice, Chișinău, 1973, 159-178; Anatol Gavrilov, Reflecții asupra romanului, Chișinău, 1984, 44-51. M.Dg.
DAMIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286669_a_287998]
-
mai mult asupra lucrărilor apocrife cu un conținut religios și mult mai puțin asupra celor care tratează problemele politice, relațiile interstatale și interumane din diverse epoci. Nu trebuie însă să pierdem din vedere faptul că scrierile apocrife prezintă partea secretă, tăinuita a diverselor perioade ale istoriei universale, atât din punct de vedere social cât și cultural. Dacă am putea compară literatura cu un vast castel, plin de camere somptuoase, reprezentate de epoci literare, cu coridoare care se întrepătrund și se intersectează
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/266_a_513]
-
cu cele ale lui Mihai Ralea ori cu ideile care vor consacra sociologi literari precum Georg Lukács, Lucien Goldmann, Robert Escarpit ș.a. Exersată ca violon d’Ingres și adusă parcimonios la vedere, poezia înseamnă pentru C. un spațiu al visărilor tăinuite. E în Senin o confesiune surâzătoare, melancolică, aparținând unui fel de Ianus bifrons care își joacă în fața ochilor, sfios și autoironic, imaginea. Viața între cărți, în bibliotecă, trăire aproape muzicală, se vede concurată de viața cea aievea, de odinioară și
CLAUDIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286295_a_287624]
-
și spus desigur cumcă tu ești văduvă și bine Ți-ar părea ca Escelența să te ieie chiar pe tine. [ANA] Până astăzi nu ți-am spus-o căci i-am fost făgăduit Și frățîne-meu și altui să țin lucrul tăinuit. {EminescuOpVIII 341} [MĂTUȘA] Și când vine Escelența? [ANA] Astăzi vine, înspre sară. [MĂTUȘA] Potrivite sunt acestea? Bine faci tu? Bine dară. [ANA] Să-ți spun, dragă mătușică. Când întîi m-am măritat Am făcut-o din iubire. Bine oare mi-
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
poporului lor. Între marii demnitari ai țării se distingea pe atunci un anume Terteres, om cu mari merite și multă vaza, care exercita o înrîurire puternică asupra conaționalilor săi și întîmpina mari laude din partea tuturor. Fiindcă ambiția acestui om, deși tăinuită și abia întrevăzută de el însuși, se urcase până la dorința după coroana regală, împăratul, voind a-l face neprimejdios, găsi cu cale să-l lege cu Asan prin încuscrire și, investindu-l cu demnități înalte, să-l câștige pentru interesul
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
bulgari, se uni cu Tzacas, pe care-l recunoscu {EminescuOpXIV 146} de suveran al său și împreună cu dânsul puse mâna pe capitala Tîrnova. Câtăva vreme el nu luă parte la stăpânire decât numai în numele lui Tzacas; dar, încet-încet și pe tăinuite, el trase toată puterea la sine, accentuă pe lângă bulgari comunitatea sa de origine și de limbă, deși, ca descendență după tată-său, Terteres cumanul, ar fi trebuit și el să treacă de cuman; câștigă în favorul său un partid puternic
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
departe, spre-a nu cădea apoi într-o jucărie. Apoi, afară de aste, întreg terenul acesta se-ntemeiază el însuși pe un simț simbolic, căci la unii se vor împreuna ușor cu unele sunete oarecari intuițiuni cari vor rămânea cu totul tăinuite unui simț mai puțin simbolic. Cu cât cineva poate să pună mai multe referințe de-astea (Beziehungen) în sunet cu-atît mai plină de intuițiuni și mai artistică va fi pronunția sa. E o înrudire de origine între semn și-ntre
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
învăț cât e lumea - declară un șolomonar - din cărți mari, din care nime[ni] nu știe ceti, afară de mine” (8, p. 142). Desigur, principalul motiv al acestei situații este caracterul secret al actului inițiatic. Chiar și statutul de solomonar trebuie tăinuit : „Ei nicicând nu se dau de [= drept] șolomonari înaintea oamenilor...” (8, p. 142). Câteodată, interdicția este impusă ca o condiție de ieșire din „groapa balaurilor” (12, p. 808 ; 193, p. 310). Interdicția de a pomeni cuiva - chiar și „dascălului” - despre
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
căutat să se dezbere, prin săpun și pieptene, nu s-o păstreze. În locul ierarhiei muncii ș-a meritului s-a introdus ierarhia vicleniei stupide și a apucăturilor maloneste. Un bandit ca cuviosul Simion, o vulpe vânătoare de diurne și afaceri tăinuite cum e Carada, jucători de bursă și nulități cărora natura, drept compensație a stupidității lor, le-a dat perfidia și instinctul necinstei, iată clasele ce le-ați ridicat din ce în ce mai sus. A existat în lume un stat care-a apus după
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
numai un fel de acord în privirea intereselor comune, ci e stabilită în scris prin act autentic. Austria n-a prea fost mulțumită cu enunțarea aceasta publicistică, căci, când un lucru se întîmplă în taină și e menit a rămânea tăinuit, descoperirea nu poate fi decât neplăcută, mai ales când ea e de natură a da loc la esplicațiuni între două puteri de o potrivă și rivale cum e Austria și Rusia. Cu toate acestea, în momentul întîi știrea aceasta era
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
4. al-Muta‘"l: SOI „prea înalt”; ASM „Cel Preaînalt”; GG „Înălțatul”; Marr „Excelsus”; RB „le Sublime”; DM „le Très-Haut”; YA „the Most High”; Arb „the All-Exalted”. Context: ‘!lim al-ghayb wa al-šah"da al-Kabr al-Muta‘"l (13, 9): „El cunoaște tăinuitul și mărturisitul. El este Marele, Înălțatul.” (GG) Unii comentatori înțeleg acest nume în sensul de „fără cusur”, „fără asemănare cu cele create” sau că echivalent al lui muqtadir „atotputernic”. Ghaz"l și R"z văd în el un intensiv al
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
în expresii: ‘"lim al-ghayb (34, 3; 72, 26), ‘"lim al-ghayb wa al-šah"da (6, 73; 9, 94.105 etc.): SOI „El știe cele ascunse și cele descoperite”; ASM „El este cunoscătorul celor nevăzute și al celor văzute”; GG „El cunoaște tăinuitul și mărturisitul”; RB „Celui qui connaît l’Inconnaissable et le Témoignage”; DM „Îl connaît ce qui est caché et ce qui est apparent”; Arb „He is Knower of the Unseen and the visible”. Fiind participiu activ, e firesc să fie
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
the Unseen and the visible”. Fiind participiu activ, e firesc să fie tradus mai degrabă cu un verb la indicativul prezent; expresia întreaga poate fi considerată un nume divin și, în ea, accentul cade pe conținutul științei divine: cele nevăzute, tăinuite, ca și cele ce se văd, se mărturisesc: un mod concret de a spune „totul”. 2.1.8.2. ‘All"m, forma intensivă de participiu activ. Apare într-o expresie sinonima cu cea menționată mai sus: ‘All"m al-ghuyób (5
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
ales de schemele adjectivelor verbale cu sens intensiv; mai rar, aceste nume se înșiruie că o „lista” în miniatură, cum este cea de la capitolul 59, vv. 22-24: El este Dumnezeu! Nu este dumnezeu afară de El. El este Cel ce cunoaște tăinuitul și mărturisitul. El este Milosul, Milostivul! El este Dumnezeu! Nu este dumnezeu afară de El. El este Regele, Sfanțul, Pacea, Credinciosul, Oblăduitorul, Puternicul, Tarele, Preamăritul... El este Dumnezeu, Creatorul, Alcătuitorul, Plăsmuitorul. Ale Lui sunt cele mai frumoase nume. s...ț El
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
Hippias minor, pe care noi am pretinde să îl descifrăm în cheia unor probleme ale ontologiei sale târzii și pe care să le extrapolăm în cele din urmă asupra filosofiei sale politice. Nu avem nici un indiciu să presupunem un sens tăinuit conștient de Platon în textele amintite, dar, dacă reținem că, în tinerețea sa, Platon îl compară pe Ahile cu Ulise din perspectiva stăpânirii reflexivității, adevărului și minciunii și, la bătrânețe scrie dialogul Sofistul în care legitimează ontologic negația, avem cel
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
ceilalți, dreaptă Însă pentru el. * „Te schimbi În ceea ce iubești.” (Angelus Selezius) Totuși, nu Întotdeauna, existînd și situația contrară: „Omori ce iubești” (Oscar Wilde) - adică ce iubești ai vrea să-ți aparțină numai ție... * „Secretul sporește prin sine valoarea lucrului tăinuit.” (Plutarh) La fel, și „tăcerea” sporește enigma asupra celui care o adoptă deoarece ea poate fi interpretată În atîtea feluri!... „Nu e destul să știi, trebuie să știi că știi.” (C-tin Noica) În primul caz, cunoștința este doar Înțeleasă
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
Necuratei” sar scântei, dar în pofida prezențelor întunecate, totul se petrece mai degrabă în basm decât în orizont metafizic. În fond, chiar dacă are aspirația drumului spre stele, M. se compalce în terestru, uneori ascultând adâncurile. Lângă vechi ctitorii, motiv în Poveste tăinuită, lângă bolți de mănăstire în „lumină străvezie”, mișună „crapi negri prin adâncul verde”, foșnesc trestii, bubuie pușca nevăzută. Astfel de detalii senzoriale plasează lucrurile pe o axă a timpului veșnic. Ca în Mănăstirea din adânc, poem antologic, locurile sunt bântuite
MANIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287984_a_289313]
-
Organizată în trei diviziuni, materia își păstrează unitatea punctelor de vedere și a finalității, în pofida diversității tematice și a criteriilor interpretative aparent derutante. În fiecare studiu, tratând despre interferențe și paralelisme între curente, scriitori, opere, idei etc., D.-B. descoperă tăinuite linii de forță, hotărâtoare pentru evoluția culturii române, ca să le proiecteze apoi în plan universal. Rostul acestor apropieri între fenomene și culturi este definirea originalității literaturii române, prin racordarea în timp și spațiu la fluxul spiritualității europene, și fixarea locului
DUMITRESCU-BUSULENGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286912_a_288241]
-
Iorga. Cărțile lui Nicolae Iorga. Articolele de revistă, studiile, pamfletele, portretele, polemicile. Șuvoi incandescent, fluid, frământat, torturat - rostogolind stâncile și pietrișul erudiției, turbureala patimii, și covârșind. Covârșind prin viziunea nesfârșită, sângerată de jăraticul amurgurilor apocaliptice, frântă de zăbala fulgerelor cu tăinuite și profetice tâlcuri. Viziune ce orbește ochii și apleacă frunțile. Și înfioară, rodnic, adâncurile sufletului. MIRCEA ELIADE N. Iorga a fost uluitor în însușiri ca și-n defecte, a fost mare-n cele slabe și slab în cele mari, a
IORGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287605_a_288934]
-
compun o adevărată bibliotecă, replică la Biblioteca din Alexandria, de unde și titlul romanului. Cartea devine un roman-metaforă, căci sanatoriul de pe munte închide o umanitate bolnavă, alienată, emanație a bolii incurabile de care suferă lumea din afara spitalului, societatea „socialistă”, iar „biblioteca” tăinuită reflectă, asemenea unui fișier medical, aspectele degradării umane. Speranța de reînsănătoșire o insuflă pădurea verde și pământul de sub ea, „fața pământului” fiind, cum spune un pădurar, „chipul pământean al lui Dumnezeu”. Fenomene psihosociale de aceeași natură, manifestări psihopatologice ale degenerării
SALCUDEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289446_a_290775]
-
cearceaful de fân proaspăt cosit, un colț de câmp pătat de roșul macilor ascunde gândurile vremuite. Ca și cum așteptarea s-a oferit gaj la poarta lui Dincolo. De-ar fi să vii, întrebările vor atârna pe fitilul candelei, cu ultimele pâlpâiri tăinuite ce presimt ezitarea din gânduri. Nici bucurie, nici tristețe. În așteptarea atingerii, o umplere în acorduri de tăcere. UN NU ROSTIRII POTRIVNICE Uneori rostirea lovește neiertător, de ai vrea să provoci furtuna în deșertul liniștii murdărite de neputință. Rostirea devine
MĂ CHEAMĂ SINGURATATEA (VERSURI) de DANIELA GÎFU în ediţia nr. 1535 din 15 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381279_a_382608]