1,682 matches
-
alte animale mici. Deci, economia avea un caracter „prădalnic“. Sursa principală de alimentație o oferea vânătoarea realizată în colectiv. În pleistocenul inferior apar primele unelte pentru vânătoare și cules: unelte rudimentare din așchii și bolovani de râu cu o muchie tăioasă pentru cioplit, tăiat și răzuit atribuite „culturii de prund” (sud-vestul Europei până în sud-vestul Asiei și Sudul Africii). Aceste unelte evoluează către „toporașele de mână” în forma sâmburelui de migdală, lucrate prin lovituri date pe ambele fețe (Africa de Nord, zona centrală și
MIHAI BATOG-BUJENIŢĂ de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 347 din 13 decembrie 2011 by http://confluente.ro/Mihai_batog_bujenita.html [Corola-blog/BlogPost/369413_a_370742]
-
Fleacuri! De-ar fi înțelepți, ar face cu ale mele raze un rai prin locurile unde trăiesc. Acum ai înțeles pe cine iubești și unde vrei să mergi, copila mea curată și naivă? Primăvara privește năucă și amețită de vorbele tăioase și pline de mânie ale tatălui ei. Să fie, oare, așa? Ea a trăit numai în Grădina Fericirii Veșnice, iar tatăl său a călătorit prin lume mii de ani. El poate ști mai multe despre acești muritori. Așa să fie
MĂRŢIŞOR-13 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1501 din 09 februarie 2015 by http://confluente.ro/nastase_marin_1423500137.html [Corola-blog/BlogPost/340178_a_341507]
-
Literatura > Beletristica > NEVĂZUTA MEA PIATRĂ Autor: Leonid Iacob Publicat în: Ediția nr. 2035 din 27 iulie 2016 Toate Articolele Autorului nevăzuta mea piatră Iar pietrele tac molfăindu-și în gură cuvintele nerostite, nespuse, neplânse și, din diagonalele lumii, aduc muchii tăioase, zimțate cu care tăiem lutul amorf al trupurilor născute din sfruntate iubiri. Atunci devenim și noi pietre obosite de atâtea tăceri. Durerile noastre sunt nervuri desenate în mușchi-mpietriți de-atâta ne-nțelegere, iar cuvinte ne mor născute prematur. Iubito
NEVĂZUTA MEA PIATRĂ de LEONID IACOB în ediţia nr. 2035 din 27 iulie 2016 by http://confluente.ro/leonid_iacob_1469627804.html [Corola-blog/BlogPost/366510_a_367839]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > SUFLĂ VÂNTUL ÎNTREBĂRI TĂIOASE Autor: Ion Untaru Publicat în: Ediția nr. 365 din 31 decembrie 2011 Toate Articolele Autorului Soarele iubit ne dă cu tifla Ascuns voit sub o perdea de nori Bicisnicii de vină purtători Pândindu-ne de când e lumea, chifla Suflă vântul
SUFLĂ VÂNTUL ÎNTREBĂRI TĂIOASE de ION UNTARU în ediţia nr. 365 din 31 decembrie 2011 by http://confluente.ro/Sufla_vantul_intrebari_taioase.html [Corola-blog/BlogPost/350986_a_352315]
-
Ion Untaru Publicat în: Ediția nr. 365 din 31 decembrie 2011 Toate Articolele Autorului Soarele iubit ne dă cu tifla Ascuns voit sub o perdea de nori Bicisnicii de vină purtători Pândindu-ne de când e lumea, chifla Suflă vântul întrebări tăioase Iarba a-mbrăcat cămăși de frig Ciulinii țin congres în pipirig Remușcări târzii până la oase Streșinile dau subit în plâns Lumea zorită cade sub umbrele Șirete sindicatele de iele Cotrobăiesc arhivele de spânz Bureți parșivi dedați la simbioze Se dedulcesc cu
SUFLĂ VÂNTUL ÎNTREBĂRI TĂIOASE de ION UNTARU în ediţia nr. 365 din 31 decembrie 2011 by http://confluente.ro/Sufla_vantul_intrebari_taioase.html [Corola-blog/BlogPost/350986_a_352315]
-
subit în plâns Lumea zorită cade sub umbrele Șirete sindicatele de iele Cotrobăiesc arhivele de spânz Bureți parșivi dedați la simbioze Se dedulcesc cu vestă antiglonț Curte făcând Claudiu-lui Bleonț Edulcorând regia lui în doze. Referință Bibliografică: Suflă vântul întrebări tăioase / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 365, Anul I, 31 decembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Ion Untaru : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele
SUFLĂ VÂNTUL ÎNTREBĂRI TĂIOASE de ION UNTARU în ediţia nr. 365 din 31 decembrie 2011 by http://confluente.ro/Sufla_vantul_intrebari_taioase.html [Corola-blog/BlogPost/350986_a_352315]
-
efectul “neonorant” al unei nemulțumiri în masă și care au (și) devenit ulterior “obiectul” unei convertiri intense, pentru că, se putea altfel !? “mormăitul” și “sâsâitul” - singurele arme “onomatopeice” aflate în dotarea “cusurgiilor” au fost pe dată reduse la tăcere de replicile “tăioase” ale “exogenilor” puțin statornici în smerenie ... Neputând cuceri Monterey Bay, mica sa armată descoperea la nord de acesta golful San Francisco, astfel că toată California a fost preluată de la băștinași fără ca practic să se tragă vreun foc sau să se
LA CAPĂTUL LUMII, CALIFORNIA ! (II) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 187 din 06 iulie 2011 by http://confluente.ro/La_capatul_lumii_california_ii_.html [Corola-blog/BlogPost/367076_a_368405]
-
eul propriu-zis, “fără nume sunt și fără mine” poetul pare a se naște “acum întâia oară”. Voința de a-și regăsi identitatea este uluitoare, rămânând un torturant al marilor întrebări existențiale. Datorită conștiinței rafinate( care trece totul prin lama subțire, tăioasă a semnificațiilor), cade adesea pradă unor tristeți, bucurii, griji, temeri etc... lucruri în fața cărora oamenii de rând rămân cu totul nepăsători.Conceptul de mister va ocupa un loc central în poeziile cuprinse în volum. Primează setea de dezmărginire, poetul având
„SĂ-MI FIE PÂINEA, CA ŞI TRUPUL, /ACEEAŞI ZILNICĂ POVARĂ,” ... AXIS MUNDI , AUTOR ALENSIS DE NOBILIS. CRONICA ( VALENTINA BECART) de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1295 din 18 iulie 2014 by http://confluente.ro/Valentina_becart_1405635397.html [Corola-blog/BlogPost/349341_a_350670]
-
bată. În jocul abil al naiadelor, (când apar torenții) suprema amazoană își cântă aria singurătății în plin centru. Străluce ca o zi de vară, prinsă-n mreaja soarelui. O suviță din pletele codrului --vlăguită de nepăsarea lui-- cade-n replica tăioasă a foarfecelui. Prin parfumul florilor trece-un iz din povestea ochilor ce nu pot să plângă și se-așează pe un umăr străin... Flori Gomboș**** Referință Bibliografică: POVESTEA OCHILOR CE NU POT SĂ PLÂNGĂ / Florica Gomboș : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
POVESTEA OCHILOR CE NU POT SĂ PLÂNGĂ de FLORICA GOMBOȘ în ediţia nr. 1976 din 29 mai 2016 by http://confluente.ro/florica_gombos_1464546966.html [Corola-blog/BlogPost/385050_a_386379]
-
așa ceva? Cine se îngrijește în permanență de curățenia sufletului său, se înalță constant înspre Dumnezeu. Cine nu se preocupă de sufletul său, se îndepărtează în fiecare clipă de Dumnezeu. Veți întreba probabil: și ce se întâmplă mai departe? Concluzia este tăioasă și nu are alternativă: orice îndepărtare de Dumnezeu duce implacabil la suferință și la moarte. Și la cea fizică dar și la cea veșnică. Viața seamănă cu un munte de cucerit și omul are în față numai două drumuri: unul
MÂNTUIRE VERSUS MÂNTUIALĂ de ION UNTARU în ediţia nr. 690 din 20 noiembrie 2012 by http://confluente.ro/Mantuire_versus_mantuiala_ion_untaru_1353402118.html [Corola-blog/BlogPost/364892_a_366221]
-
desprind emoții de toamnă. Tabloul toamnei înfățișează un spectru de culoare, de frunze ruginii cazute simfonic ca în "Valsul de Adio"a lui Chopin. Crizantemele, tufănele, cârciumăresele și trandafirii ne oferă zâmbete pastelate... par atât de tăcute în bătaia vântului tăios, ca pietrele lui Brâncuși. Frunzele ruginite fac piruete grațioase într-un vals amețitor asemeni unei balerine în fața unor spectatori hipnotizați. Câtă demnitate e în zborul diafan al frunzelor spre pământ, grăbite să-l atingă și să-l acopere cu umbra
TOAMNA-ANOTIMP AL CAUTĂRII ŞI MELACOLICELOR CLIPE de ELENA LAVINIA NICULICEA în ediţia nr. 273 din 30 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Toamna_anotimp_al_cautarii_si_melacolicelor_clipe.html [Corola-blog/BlogPost/346473_a_347802]
-
suferiseră o uriașă transformare arătau ca niște persoane dependente de alcool. Căutaseră amândoi câte ceva de muncă dar erau respinși de peste tot, ba mai mult un patron mai temerar ce avea o mică fabrică de încălțăminte le zise pe un ton tăios: Nu vă pot angaja că îmi fac firma de râs și dau faliment, cu fețele astea de alcoolici ce le aveți nu-mi inspirați nici o încredere și chiar dacă prin absurd să spunem că vă angajez voi stați liniștiti și vă
PAȘI SPRE ABIS de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1766 din 01 noiembrie 2015 by http://confluente.ro/eugen_oniscu_1446376296.html [Corola-blog/BlogPost/353299_a_354628]
-
dacă va încălca Legea. Însă, aducând femeia în prezența Sa, ei însiși intrând în spațiul iubirii “s-au simțit mustrați de cugetul lor” ( Luca 8:9); iubirea le atinsese coarda înghețată a inimii, nu-și mai puteau susține argumentele, cuvântul tăios și gestul crud al aruncării cu piatra s-au transformat într-o imagine patetică a întoarcerii în tăcere, unul câte unul - către ei înșiși, către adânca înțelegere a tainei celei mari ... Femeia nu pleacă și ea, profitând de lipsa de
SPATII ALE IUBIRII de TITIANA DUMITRANA în ediţia nr. 750 din 19 ianuarie 2013 by http://confluente.ro/Spatii_ale_iubirii_titiana_dumitrana_1358620203.html [Corola-blog/BlogPost/342405_a_343734]
-
20/08/2009 Ți-am cules de pe buze un fulg de zăpadă Ce s-a topit de ardoarea iubirii mele Nins auriu era părul tău În inele Din care zăpadă nu voia să mai cadă Te iubeam că un vînt tăios, ca o cutremurare A munților cînd le cade cerul peste spinările lor de bouri Se îngrămădeau dincolo de orizont alte turme de nouri Asfințitul crapă într-n pîntec de mare Ce dulce, tulburătoare, a fost iubirea noastră A durat numai un
VOLUM POEZII 5 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 by http://confluente.ro/Volum_poezii_5.html [Corola-blog/BlogPost/370854_a_372183]
-
zarea-albastră, te așteptam de mers la bal... Dar n-ai venit și-ndepartare doar păsări, în văzduh zburau... Te căutau prin vânt, prin soare și țipat trist îmi trimeteau. Astfel, te-ai dus. Pustiu rămase. O lume-ntreag-a dispărut, lăsând tăcerile tăioase, să strice tot ce s-a-nceput. ...din Eminescu-ți recitam, ultima strofă ,,Floare albastră"... ...doar amintiri privind pe geam... ...romanța...vorbe... lumea noastră... 30 iunie 2015 Mara Emerraldi Referință Bibliografică: DOAR AMINTIRI ... / Mara Emerraldi : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
DOAR AMINTIRI ... de MARA EMERRALDI în ediţia nr. 1612 din 31 mai 2015 by http://confluente.ro/mara_emerraldi_1433050028.html [Corola-blog/BlogPost/377820_a_379149]
-
Acasa > Manuscris > Jurnal > CÂND STELELE DE PE EPOLEȚI NU AJUNG! Autor: Corina Lucia Costea Publicat în: Ediția nr. 275 din 02 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului Tresar de sunetul tăios al sosirii unui mesaj telefonic. Nu e pe telefonul meu. Am dormit...în deplasare. Dintr-o altă cameră, cineva se trezește zgomotos. -Dumnezeii mamii tale de telefon! E duminică, ce naiba... Închid instinctiv ochii, ca un copil surprins făcând o faptă
CÂND STELELE DE PE EPOLEŢI NU AJUNG! de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 275 din 02 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Cand_stelele_de_pe_epoleti_nu_ajung_.html [Corola-blog/BlogPost/355716_a_357045]
-
dintre noi ceea ce ni se potrivește cel mai bine spiritului propiu. În cazul meu, a fost să fie Cuvântul, cel scris, fiindcă în mijlocul vocabulelor am libertatea de a fi în sfârșit eu însămi, atunci când simt existența ca pe un blestem tăios - care parcă te înșfacă în ghearele sale pentru a-ți sugruma viața definitiv - și nu ca pe o binecuvântare, pot plânge în hohote și mă pot bucura, deopotrivă, împreună cu Ceilalți, îmi pot exprima revolta în voie și îmi pot arăta
TAINA SCRISULUI (35) – SCRISUL, SENSUL MEU DE A FI de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 612 din 03 septembrie 2012 by http://confluente.ro/Magdalena_albu_taina_scrisului_35_magdalena_albu_1346685156.html [Corola-blog/BlogPost/343740_a_345069]
-
gândit atunci Marga Barbu, pregnanți în drumul meu de până acum au fost, cu deosebire, din păcate, numai spinii. Partea luminoasă a poveștii personale numită destin s-a lovit mereu nu cu grație, ci cu o intensă duritate de metalul tăios al unei existențe pământene, pe care nu ne e dat sub nicio formă să o controlăm. Cu toate astea însă, Marga Barbu a avut dreptate în acel moment. Cu ochii mici și aparent ficși, pierduți într-o melancolie firească a
TAINA SCRISULUI (35) – SCRISUL, SENSUL MEU DE A FI de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 612 din 03 septembrie 2012 by http://confluente.ro/Magdalena_albu_taina_scrisului_35_magdalena_albu_1346685156.html [Corola-blog/BlogPost/343740_a_345069]
-
COLIND. Autor: Mihai Condur Publicat în: Ediția nr. 332 din 28 noiembrie 2011 Toate Articolele Autorului Noapte de nea, tainică stea, Omături albe se aștern senine Pe câmpuri nesfârșite; viscolul își ia Al mării chip de crivăț înghețat în vine. Tăiosul ger, cu lama sa subțire, Se lasă-n miezul nopții clar, Sub promoroaca grea, țesută-n fire, Steluțe mici, clipind mărunt, răsar. Tăcerile se las' peste noianul adormit, O liniște se-nvăluie încremenind pădurea Și o lumină arde-n munte, ca
NOAPTE DE NEA. COLIND. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 332 din 28 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/_noapte_de_nea_colind_.html [Corola-blog/BlogPost/358852_a_360181]
-
Stihuri > Semne > ELEGIE DE TOAMNĂ Autor: Elena Glodean Publicat în: Ediția nr. 1371 din 02 octombrie 2014 Toate Articolele Autorului Sub semnul gândului ce-a-ncărunțit e valea dintre noi tot mai adâncă; copaci suntem și trupul desfrunzit un vânt tăios în palmă ni-l descântă. Norii cerniți o lacrimă-și destramă pe chipul nostru-'mpovărat de ceață, roiuri de fluturi cu sclipiri de-aramă în suflete crispate ne îngheață. Prin bruma deasă clipa se grăbește în toamnă să ne-mbrace
ELEGIE DE TOAMNĂ de ELENA GLODEAN în ediţia nr. 1371 din 02 octombrie 2014 by http://confluente.ro/articole_1412258460.html [Corola-blog/BlogPost/369377_a_370706]
-
smirnă e magia Crăciunului! Decembrie 2014 ÎMI PASĂ - pamflet de Ziua Națională - Îmi pasă și mă doare starea națiunii, când văd demnitari care se comportă mai lacomi ca străinii și mai răi ca hunii! La ciolan să își adune cohortă. Tăioși în vorbă și înverșunați în ură, nimic nu lasă rivalilor mărunți! Se luptă să le ia și pâinea de la gură, să nu le știe manevre de corupți! Când biata țărișoară înoată-n greutăți, ei fac planuri, de unde să ciupească. Demnitatea
POEME I MAGIA SĂRBĂTORILOR DE IARNĂ de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1498 din 06 februarie 2015 by http://confluente.ro/maria_filipoiu_1423212348.html [Corola-blog/BlogPost/374734_a_376063]
-
mai prelungi ieșirea în oraș, în așteptarea orei la care convenise să se întâlnească cu Angela. Așa că Ana își scoase mănușa și, strecurându-și degetele în buzunărelul îngust al genții, apucă telefonul. Mijindu-și ochii și așa înlăcrimați de vântul tăios, mai degrabă ghici numele căutat în agendă și apăsă pe tasta de apelare. - Alo? Ce părere ai, mai vrei să ne mai vedem la ora 14 cum era stabilit? Că eu am ieșit ceva mai devreme prin oraș și am
CASTELE DE NISIP de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 755 din 24 ianuarie 2013 by http://confluente.ro/Castele_de_nisip_tania_nicolescu_1359063347.html [Corola-blog/BlogPost/342244_a_343573]
-
cu mult mai greu. El, de la Clovis parcă s-a adunat în sensuri, Din care curg șuvoaie de alte înțelesuri. Pentru că El e, iată, Louis sau Loudovique, Uniți într-o emblemă eternă - voi să zic ! NOI ADEVĂRURI Noi adevăruri crude, tăioase, cavernoase, Ne readuc istorii din vremuri glorioase Și alte desantate povești ades ratate, Ce și-au pierdut aroma, dar sînt adevărate! ȘI ÎNCĂ CEVA PESTE FIRE Și încă ceva peste fire, Reverberînd duios în amintire. DAR AȘTEPTAREA CE-I ? Tot
SINTEZE de IOAN LILĂ în ediţia nr. 274 din 01 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Sinteze.html [Corola-blog/BlogPost/355608_a_356937]
-
și astăzi pe trupul meu de lut. Cu mâna răstignită ca o cupă goală N-am putut nici semn, să-ți dărui, ca un sfânt sărut. Doar urmele bonome cuminți pe hârtie, Visând, cuvinte ascunse, trist ți-am dăruit; Din tăioasa rană ideia îmi crescuse, Și prin spărturi de cer vedeam chipul tău cioplit. Nimeni nu o să știe, de unde am venit, Nimeni nu o să știe nici unde am plecat, Și nici că prin plecarea mea prea timpurie Din sat, de acasă
NIMENI NU O SĂ ŞTIE de STELIAN PLATON în ediţia nr. 505 din 19 mai 2012 by http://confluente.ro/Nimeni_nu_o_sa_stie_stelian_platon_1337475053.html [Corola-blog/BlogPost/358682_a_360011]
-
el. Ochiul lui e ochiul minții, care răscolește nevăzutul: dezordinea obiectelor din privirile tale / îmi poate stârni Furia / îmi poate ațâța Frica / însă, vai, nu Mirarea! . Oare de care dezordine vorbește ascuțișul slovelor sale lansate ca niște lame subțiri și tăioase de cuțit? Este viața pe care el ți-o vede în lumina ochilor, și patimile, și urile tale, și tot neadevărul pe care îl ascunzi sub valtrapurile vieții materiale dar, furia și frica lui nu sunt decât semne, pentru că mirarea
METANOIA FORMELOR LITERATURII ŞI A OMULUI NOU de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 504 din 18 mai 2012 by http://confluente.ro/Metanoia_formelor_literaturii_si_a_omu_stefan_lucian_muresanu_1337332602.html [Corola-blog/BlogPost/358840_a_360169]