254 matches
-
de pijama, cu bustul gol, întrupat într-un corp de profesor de gimnastică de pe la începutul anilor 1900, cu spate și deltoizi de înotător, pântecul supt, pectorali cu minuție marcați), Ho diábolos, deci, cârmi din zbor, ocolind, pe la mare înălțime, tăpșanele desfermecate ce se numeau, în prezent, Parcul Tineretului. Dar pe care, cu două sute de ani în urmă, fusese vărsat cel mai adevărat bâlci, după Moși, al Bucureștiului. Loc binecuvântat unde se chercheleau toptangii. Erau violate servitoarele. Se zdrobeau, de lutul
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
la câteva case de noi. Locuia un om gospodar acolo, ascuns după un gard înalt. Gospodărie frumoasă, din câte puteam să-mi dau seama. Ulița se înfunda chiar în dreptul porții sale. Domina partea aceea de sat. În fața porții era un tăpșan pe care ne jucam deseori. În poartă, un nuc mare, umbros. Toamna, omul acela bătea nucile și ne lăsa să le adunăm pe cele căzute în stradă. Nevasta lui, o mândrețe de femeie, ieșea uneori duminicile la poartă și împărțea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
înșiși bogați peste măsură, au întemeiat o familie a cărei faimă s-a răspândit iute prin împrejurimi. Aveau cu totul alte nume.și-au zis, însă, cu dragoste, Iozefin și Iozefina. Au luat hotărârea de a și face, pe acel tăpșan, o casă, o vilă cea mai frumoasă de prin acele locuri. Au primit și încuviințarea și sprijinul material, mai bine zis, financiar, din prtea părinților. A rezultat, din dragostea lor, nu târzie vreme, o progenitură. Ba nu. Au rezultat două
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
de pai, dacă te preschimbi în strai ai alt trai și hai nu-i bai... foaie de cer înstelat este chiar adevărat... iată un soare-nsetat e deja verificat... semnat identificat... preschimbat eliberat... Foaie verde leuștean, ies ca murgul pe tăpșan și alerg cu mult elan, îmi caut mereu alean... de-oi găsi voi povesti, printre astre și hîrtii, multe alte nebunii: aripi azurii senine, că așa-mi stă mie bine! La anul și la mulți ani cu mulți solzi și
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
lipicios, pramatia, cu asta reduce din handicap. Celălalt Încuviința cu un aer posac, depănând cu degetele niște mătănii imaginare. Terminându-și vodca cu suc de portocale, Bruno Își dădu seama că lipiciosul Karim izbutise să-și atragă prada pe un tăpșan ierbos. Trecându-i o mână pe după gât și vorbindu-i Întruna, Îi strecura ușor cealaltă mână sub fustă. „Iar ea desface cracii, putoarea nazistă...”, se gândi Bruno, Îndepărtându-se de dansatori. Ieșind din cercul de lumină, o zări fugitiv pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
dincolo de chioșcul cu băuturi răcoritoare din Marseillan. Dunele, consolidate cu palisade, formează acolo un dâmb. Din vârful acestuia, vezi Într-o parte plaja, care coboară lin spre mare, iar În cealaltă parte o zonă mai accidentată, formată din dune și tăpșane pe care, din loc În loc, s-au plantat boscheți de stejar cu frunză persistentă. S-au oprit În partea dinspre plajă, chiar lângă dune. Vreo două sute de cupluri erau concentrate acolo Într-un spațiu restrâns. Câțiva bărbați singuri se instalaseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
datele esențiale ale atacului plănuit pentru ora 01.04, Isabella și cohorta ei au apărut, ținând În mâini flori și pancarte pe care era scris Make Roads, Not War și agitând desene În care automobile micuțe se zbenguiau drăgălaș pe tăpșanul din fața casei. Și tocmai această discordie dintre oameni a dus la producerea unui teribil accident, soldat cu o altă diminuare drastică a numărului de supraviețuitori. La ora unu din noapte, armata era despărțită În două grupuri, care ar fi trebuit
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
homo sapiens să vorbească. 1. Sunt Krog și știu cele mai multe cuvinte. Mă trag din lupi și trăiesc pe pământul nostru, laolaltă cu neamul meu tot. Pământul nostru se Întinde cale de o zi de mers prin văgăuni, văi, culmi și tăpșane pline de iarbă. Avem trei ape care curg mereu și de acolo ne adăpăm. Avem și niște copaci mulți - mulți de tot! - dar nu umblăm printre ei decât când vânăm. Of, of, s-ar putea ca dincolo de pământul nostru să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
mai uitat la copaci o vreme, am luat-o din nou pe potecă până ce, deodată, În fața ochilor Îmi apăru o Întindere nesfârșită, fără de munți. Am rămas locului și nu-mi credeam ochilor. Era o mare Întindere, dreaptă și netedă, precum tăpșanul din fața peșterii iernii, numai că părea să nu se termine nicăieri. Întinderea aceea era acoperită, cât vedeai cu ochii, de copaci Înalți. Cum puteam să merg prin locuri din astea? Nu se vedea nici o culme, nici o stâncă și nici un pisc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
dat seama că lui Moru, care nu fusese nicicând pe aici, n-avusese cum să-i treacă prin minte să facă vorbe pentru asemenea locuri. Muntele era munte, culmea era culme și peștera era peșteră - dar Întinderea aia, precum un tăpșan nesfârșit acoperit de copaci? Aia ce era? Oare trebuia cumva ca și Krog să devină asemenea lui Moru? Trebuia, cumva, să mă apuc să fac vorbe? m-am Întrebat și, din cauza asta n-am mai fost În stare să adorm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
sânge cu Moru. Sunt prinsul vostru, le-am spus. Iar ei clătinară din cap, foarte siguri pe ei. 10. Oamenii aceia mari aveau cele mai frumoase case pe care le văzusem vreodată. Uriașii le ridicaseră una după alta pe un tăpșan acoperit cu iarbă grasă, de parcă doriseră să-i arate Tatălui din Cer că erau făcute de mână de om și nu lăsate la voia Întâmplării, așa cum obișnuia el să ridice munții, să Întindă câmpiile și să dea drumul apelor. Casele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
munții aceia de gheață, mai mare decât toți parcă... Pfuuh... Îl zărisem Încă de când ajunsesem aici, pe vârful dealului și zărisem Marea asta rece și rea pentru prima oară. Era un munte de gheață În care ar fi Încăput toate tăpșanele neamului meu, bașca peștera iernii cu delușoarele toate care ne Înconjurau satul. Avea chiar și două coline de omăt Înghețat care aduceau cu Gemenii noștri de acasă, că de-aia Îmi sărise În ochi. Când văzusem bucățoiul ăsta de gheață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
să mai spună ceva, În felul acela care se prinsese atât de iute de mine, dar se răzgândi: - Să ne grăbim atunci, zise, și o pornirăm spre sat. Casele lor erau din lăstari Împletiți și stuf. Se Întindeau pe un tăpșan de colb roșu, la poalele unei stânci Înalte și galbene. Printre case, am văzut mulți copii, cei mai mulți pe care Îi zărisem vreodată Într-un singur loc. Dincolo de marginea satului, se Întindea o pădure de copaci subțirei, iar dincolo de pădure se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
repede, cum strigau după noi și ne făceau În toate felurile - atunci, noi Îi trimiteam pe Logon și pe Dupna În spate, bine legați, astfel Încât oamenii lui Scept să ne vadă puterea. Într-una din zile, am ajuns pe un tăpșan uriaș care se Întindea cât vedeai cu ochii. Tăpșanul era acoperit cu iarbă măruntă, verde-gălbuie, culcată la pământ de vânturile care nu conteneau niciodată la aceste Înălțimi. Cât vedeai cu ochii, nici o colină, nici un deal, nici un copac. Am luat-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
toate felurile - atunci, noi Îi trimiteam pe Logon și pe Dupna În spate, bine legați, astfel Încât oamenii lui Scept să ne vadă puterea. Într-una din zile, am ajuns pe un tăpșan uriaș care se Întindea cât vedeai cu ochii. Tăpșanul era acoperit cu iarbă măruntă, verde-gălbuie, culcată la pământ de vânturile care nu conteneau niciodată la aceste Înălțimi. Cât vedeai cu ochii, nici o colină, nici un deal, nici un copac. Am luat-o spre Apus și, după jumătate de zi, am dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
decât toți: niște făcături din stâncă și gheață, rele, care păreau că au ochi cu care se uitau după noi. Ne Îndemnam unii pe alții să alergăm din ce În ce, căci Scept și ai lui ieșeau și ei În tăpșanul uriaș - precum niște furnici izgonite din mușuroi, se lăbărțau de la o margine la alta a stâncilor, grăbindu-se pe urmele noastre. - Tată, doar n-om avea ghinionul să-i Înfruntăm aici, unde nimeni n-o să afle de lupta noastră! zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
am Întrebat pe cel mai bătrân dintre ei. - Ia ghici, Îmi răspunse bătrânul și, zâmbind din colțul gurii, se amestecă printre ai săi. Pe la prânz, iscoadele se Întoarseră din susul văii prin care coborâserăm și ne spuseră că sus, pe tăpșan, nu se mai vedea nici picior din neamurile lui Scept. Era plin de urmele lor, dar o luaseră mai departe spre Apus. - Oooo, se posomorâră oamenii munților. Se duc spre valea râului Cenung. Până ajung ei jos, la câmpie, o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Marea și Omăt, doar-doar ar prinde și el țâță. 42. Sunt Krog. Mă trag din lupi și trăiesc pe pământul nostru, laolaltă cu neamul meu. Pământul nostru se Întinde cale de o zi de mers prin văgăuni, văi, culmi și tăpșane pline de iarbă. Avem trei ape care curg mereu și de acolo ne adăpăm. Avem și niște copaci mulți, mulți de tot, dar nu ne ducem printre ei decât când vânăm. În jurul pământului nostru sunt alte și alte pământuri, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
chestia asta, așa, ca o zicătoare. Am luat-o pe potecile bine cunoscute, am urcat prin valea În care Îmi doborâsem primul urs, copil fiind Încă și, după ce soarele mai urcă pe cer de-o palmă, am ajuns sus, pe tăpșanul de deasupra peșterii iernii. I-am văzut pe ai mei. Femeile și copiii fugiseră pe culmi, dar oamenii pândeau din mijlocul tăpșanului. Of, of... Doar o parte din ei pândeau, pentru că restul se ascunseseră prin văgăuni, pregătiți să ne pice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
urs, copil fiind Încă și, după ce soarele mai urcă pe cer de-o palmă, am ajuns sus, pe tăpșanul de deasupra peșterii iernii. I-am văzut pe ai mei. Femeile și copiii fugiseră pe culmi, dar oamenii pândeau din mijlocul tăpșanului. Of, of... Doar o parte din ei pândeau, pentru că restul se ascunseseră prin văgăuni, pregătiți să ne pice În spate, ca niște lupi adevărați ce erau. Am Întins spre ei palma cu degetele rășchirate. - Sunt Krog, toiag al Tatălui și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
s-a întâmplat. Și totuși, la ce făcea aluzie Baba Vanga, acest Nostradamus modern cu fustă? Cred că într-un târziu, m-am prins, (asta fiindcă am în mod real stofă de Sherlock Holmes încă de pe când pășteam gâștele pe tăpșanul din Cursești) m- am prins, cum devenise la o adică profeția, fiindcă la 11 noiembrie s-au adunat la Seul, în Coreea de Sud, șefii celor mai bogate 20 de state ale lumii. Bogații, tot ca bogații, în loc să vorbească la modul serios
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
imediat omul intră în panică: se caută prin buzunare, își potrivește geanta mai bine pe stomac. Toată lumea suspectează pe toată lumea - oricine poate da cu jula, nimeni și nimic nu e sigur. De la stația de autobuz până la liceu se întinde un tăpșan nesfârșit, buruienos, pe post de teren de fotbal. În stânga se află Spitalul „Sfântul Ioan”, în dreapta sere și depozite de cauciucuri la mâna a doua. Vizavi e un uriaș lac de acumulare, amenajat de comuniști pe locul fostei Mănăstiri Văcărești, dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
abia învăța să-i spună tată. Se afla atât de sus, încât i se tăia răsuflarea. O bucurie de neuitat... Domnul R. meditează la toate acestea pe când ajunge cu Clara la marginea orașului, la vechea „barieră”. În zare, pe un tăpșan de multe hectare, se vede aeroportul. Clara se oprește minute în șir pentru a urmări vreun uliu șorecar „încălecând” curenții și bătând aerul pe loc, cu ochii ațintiți după prada din iarba necosită. Apoi descoperă avioanele și planoarele Clubului AERO
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
dimineață, odihnit, o vei lua din loc.“ El, nu și nu, că vrea să ajungă acasă mai repede. Obosit, nițel băut, cred c-a adormit în căruță. După o vreme, caii nemaisimțind hățurile întinse, se opriră să pască pe un tăpșan cu iarba deasă. Păscând, stăteau firesc, cu capetele aplecate, iar opritorile de pe gât alunecară până căzură. Când musafirul meu se trezi, neștiind de opritori, dar supărat de oprirea cailor, i-o fi lovit cu biciul. Caii odihniți au luat-o
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
cais ori ale unui migdal și chiar și paginile, întoarse cu limba, căpătau gust de sâmbure de caisă ori de migdală. Apoi povestea nu se mai citea, ci se povestea singură. Melania alerga în jurul lui, fuseseră o singură dată până la tăpșanul din Colentina, se lungiseră pe o întindere înverzită, presărată cu flori de toate culorile, fluturi cu aripile franjurate se încrucișau în zbor. Melania era o fetișcană și, dintr- odată, veni și mama lor, dansau amândouă în jurul lui, râzând, cu capul
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]