298 matches
-
el acasă, poetul nostru basarabean s-a uitat la președinte cu o urmă de admirație și cu una de scârbă și i-a spus: "eu am lucrat la preludiu și matale desăvârșești opera", președintele i-a rânjit și a spus tărăgănat, ardelenește: "nu-i niciun bai", nu se poate împiedica să se gândească la președintele Uniunii ca la un individ cu mega-creier fără să știe să și-l întrebuințeze, dacă acesta se vâră în patul unei invitate pentru o partidă de
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
seamănă deloc cu cititul în gând. Când citești, te poți opri sau sări unele fraze: tu decizi ritmul. Când altcineva citește, e dificil să faci să coincidă atenția ta cu ritmul lecturii celuilalt: vocea ori e prea grăbită, ori prea tărăgănată... Ascultând, însă, pe cineva traducând dintr-o altă limbă, implică o doză de ezitare în alegerea cuvintelor, o doză de imprecizie și de provizoriu. Când tu citești, textul e ceva care se află acolo, cu care ești obligat să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
pe la Barneys să cumpere o sticluță cu apă de colonie, o cravată sau o trusă de toaletă — sau ceva pe-acolo și trimis preambalat — la întoarcere, în drum spre birou. Nu mai avea timp de pierdut. — Poți să intri, rosti tărăgănat secretara cea nouă și închipuită a lui Henry. Părul ei țepos, cu șuvițe rozalii, nu se potrivea cu accentul sudist — sau cultura corporatistă conservatoare — dar părea capabilă să verbalizeze și nu părea chiar ostilă, așa că i se trecea cu vederea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
m-am întrebat dacă se potrivesc cu-adevărat. Vreau să spun, Charlie e atât de didactic, iar Julie atât de infractoare. Am formulat o pledoarie chinuită în favoarea lui Julie. Dar tu și Julie sunteți... atât de... potriviți... am spus eu tărăgănat, sesizând că Î.s. citea Proust. Ce sexy! Nu, ce băiat deștept. Chelnerul se apropie și-mi dădu un bilet pe care scria Cina, 8.30 seara, VOLTAIRE. Charlie mi-l luă din mână și îmi aruncă o privire furioasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
această cunoaștere de sine, prietene don Miguel, este dificilă, există altă cunoaștere care mi se pare nu mai puțin dificilă decât ea... — Care anume? - l-am întrebat. M-a privit cu un zâmbet enigmatic și viclean și mi-a spus tărăgănat: — Ei bine, și mai dificil decât ca un om să se cunoască pe sine însuși este ca un autor dramatic să-și cunoască bine personajele pe care le plăsmuiește sau crede că le plăsmuiește... Începeam să mă simt neliniștit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
Dar am ceva pentru tine - și, în afară de asta, ți-l dau chiar pe el la telefon, vrea să te salute. Îmi întinde un mobil cu luminițe aprinse. Total buimacă, îl iau și-l duc la ureche. — Bună, Samantha, aud glasul tărăgănat, de om de afaceri, al lui Daniel. Uite ce e, scumpete, sunt băgat într-o megaafacere. Nu pot să vin. Mă străbate un val de dezamăgire totală. Nu vine nici unul dintre ei ? — Îmi pare foarte rău, păpușă, zice Daniel. Știi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Păi, sincer... folosesc toate tipurile de legume. Îi zâmbesc detașată. Știi cum e cu cruciferele. Câteodată ai chef de unele... altădată de altele ! Nu prea știu cât am fost de convingătoare. Nathaniel pare perplex. — Trebuie să comand niște praz, spune tărăgănat. Ce varietate de praz preferi ? Albinstar sau Bleu de Solaise ? Mă uit la el și simt că mă furnică fața. Habar n-am la ce se referă. — Păi... îhm... prima, zic într-un final. Are multe calități... gustative. Nathaniel își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
tremur, cu opriri, ale brațelor subțiri, ca niște bețe. — Al Ebreilor, deci! Cunoașteți acest poem? Marele dumneavoastră poet modern... Sorb ritmic din pahare, ronțăie biscuiți, toți trei. — „Zilele mele cele mai prețioase sunt acelea în care las cercetarea estetică“, scandează, tărăgănat, doctorul. Cunoașteți versul? „Zilele mele cele mai prețioase sunt acelea în care las cercetarea estetică“, reia recitatorul... „În care abandonez frumosul și durul elenism,/ cu suverana-i atașare/ la perfecte și trecătoare albe membre. Și devin ce am vrut totdeauna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
să treci! Viviana făcu un pas spre stânga, cu intenția de a-și vedea de drum, dar Toma se așeză în fața ei. Ea se mută spre dreapta, el din nou se așeză în fața ei, spunându i mereu pe un ton tărăgănat: Nu-ți dau voie, nu-ți dau voie! Cu grija de a nu vărsa laptele din sticlă, Viviana căuta mereu cale de trecere, dar cum reușea, Toma alerga și se așeza din nou în fața ei. În cele din urmă, după
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
iar chipul i se înveseli. În seara următoare, când plecă să ducă laptele, tata o urmări iarăși din dosul portiței. Când ajunse la Toma, acesta se așeză în fața ei cu mâinile întinse și cu zâmbet obraznic pe chip, cântându-i tărăgănat: Nu-ți dau voie! Nu-ți dau voie! De data aceasta, Viviana se retrase la marginea drumului, așeză cu grijă sticla într-un loc ferit, apoi veni în fața lui Toma cu mâinile încleștate în pumnișori și-i îndesă de două-trei
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
accent englezesc. — Renunț, spuse Stan. — Și eu, zise Gerard, cu un oftat teatral. Cât mai avem? — Trei zile. Papagalul se uita pe fereastră, la orașul pe lângă care treceau. — Ei bine, ei sunt salvați de binecuvântările civilizației, spuse el, cu vorbirea tărăgănată a unui cowboy. Și începu să scoată sunetele unui banjo. Mai târziu, papagalul începu să cânte melodii franțuzești... sau poate erau arăbești, Stan nu era sigur. Oricum, într-o limbă străină. Se părea că fusese dus la un concert live
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
ci aud în adâncul meu regulile pe care el le stabilise pentru creația artistică nemuritoare: Alternează frazele scurte cu unele lungi! Amestecă psalmul curat, înalt, cu conversația cotidiană! Lasă gândul filosofic să se întrevadă ici și colo, în spatele fabulei cotidiene, tărăgănate! Evită ritmul fix și sigur! Lasă oamenii să vorbească când superficial, aproape neatent, când adânc și minuțios! Schimbă des perspectiva de la macrocosmos la microcosmos! Față de nici un alt poet nu simt atâta recunoștință ca față de Erwin Strittmatter. Și cuvintele lui Manfred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
tropăie pe ușă afară - sunet întretăiat de șoapte și chicoteli. Bietele de ele. Chiar cred că sunt destul de proastă încât să li-l dau pe Ben pe tavă? Cât de tare se înșală. ― Și cum a fost aseară? spune Geraldine tărăgănat, sorbindu-și cappuccinoul dintr-o cană de polistiren pe care și-a luat-o în drum spre serviciu. ― Bine. Mă chinui să nu zâmbesc, ca să nu-mi dezvălui sentimentele. ― Ați fost la internet cafeul ăla? Geraldine își strecoară limba afară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
un bărbat blond și incredibil de atrăgător, îi strigă: „Boule!“. Ben rămâne locului pentru câteva secunde și tremură, când un tânăr cu păr lung și haine largi vine la el. ― Nu traversa până nu ai voie, frate, îi zice el tărăgănat, după care se îndepărtează. ― A, spune Ben, revenindu-și. Mersi. Nu știu ce să simt. Nu știu dacă să fiu oripilată sau fascinată, dacă să râd de ușurare că nu era de vină imaginația mea, că de fapt era ceva în neregulă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
câte știu, cei mai mulți dintre voi au făcut armata de drept aici. Așa că știți rânduiala. Ceilalți, vă luați după ei. Cred că vă amintiți foarte bine - totul se face la ordin. S-a înțeles? Răspunsul a fost un „da” obosit și tărăgănat. ― S-a înțeles? - a întrebat a doua oară „majurul” - cum l-au și botezat, în amintirea anilor de „răcute” petrecuți aici de unii din cei sosiți. De această dată, s-a auzit un „da” mai vioi. ― Gradații șefi de formație
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
ceea ce spunea Chris. Cum se poate ca oamenii să fie așa de... așa de... Vreau să spun, cum de-au putut să încalce regulile în halul ăsta? Chris a izbucnit în râs. — Ești surprinzător de inocentă, a rostit el destul de tărăgănat. Și eu care crezusem că ești o tipă sălbatică. Furioasă pe mine însămi, am șuierat: —A, dar sunt! Pe cuvânt de onoare! —Intrăm? m-a întrebat Chris arătând cu o mișcare a capului spre intrarea în clădire. Nedumerită și frustrată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
voim să plecăm în sfârșit, constatăm că noaptea a venit de mult, găsim inutil să ne mai grăbim. Ne așezăm la o masă în fața unei cafenele, luăm o bere și câțiva mititei, iar un țigan spintecă aerul cu o melodie tărăgănată. Cântecul lui, cu toate că e fals, căzând peste sufletele noastre în veșnică emoție, în timp ce cerul se încovoaie miraculos cu stelele strălucitoare, pare plin de nostalgie. Obosiți, spunem numai câte o vorbă, tot despre bolnavă, și suntem cu toții (Roza ne întovărășește până la
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
în lumina tremurătoare figuri groaznice. În timp ce mă aflam în salonul rezervat whiskyului, un tip a cărui respirație plină de rumeguș îl anunța de la mare distanță s-a ivit în spatele meu ca o salamandră de foc și sânge. Bâh! În glasul tărăgănat se strecurase abia auzit tonul rugăminții stăruitoare și al dezvinovățirii în timp ce el arăta spre cicatricea proaspătă care îi brăzda obrazul ciupit de vărsat. Nu, amice, mi-am spus eu - n-ai voie să cerșești aici: așa ceva alungă clienții. I-aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
fisa! Șase! îi avertiză cineva grijuliu. Vine moș Paranteză! Printre grupurile de studenți aflate pe hol se iscă oarecare agitație și unii se grăbiră să intre înapoi în sala de curs. Într-adevăr, din capătul coridorului se auzi un glas tărăgănat și foarte profesoral. Ți-a picat fisa pe dracu! Las-o jos, că măcăne, îl puse la punct Victor pe Dobrescu. Acesta își întorsese capul spre dreapta, de unde fusese semnalată apariția profesorului, dar nu văzu nimic, din cauza studenților care încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
Pășesc în tandem lipiți unul de altul. Îi unește un pulovăr foarte lat de mohair format din trei segmente alipite și patru mâneci. Personajul din centru împarte mânecile interioare, largi și generoase ale puloverului, cu celelalte două personaje. Merg încet, tărăgănat, așteptându-se unul pe altul. Trag ba înainte, ba înapoi, încercând să mențină un front comun. Când ajung în centrul scenei, se înclină în fața publicului toți în același timp și, pe măsură ce se prezintă, fac un pas în față, pe rând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
al rochiei și parcurge bara de la un capăt la altul cu precizie, ca o adevărată atletă. Se dă jos folosind scaunul și-o pornește către capătul celălalt, apoi se urcă iar... Și tot așa... În tot timpul ăsta, vorbește rar, tărăgănat, făcând pauze lungi, dând dovadă de o puternică concentrare.) L-am cunoscut pe Maurizio la clubul de gimnastică pe care-l frecventam amândoi în pauza de prânz. Acum, el nu mai are timp pentru asta, vine doar din când în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
punct din care nu ar fi dorit să meargă mai departe. Atunci, am hotărât să-l iau cu mine. Împărătița Furnică a făcut o pauză, apoi și-a dres vocea și a început să vorbească într-un ritm apăsat și tărăgănat, aproape silabisit, cu suișuri și coborâșuri, alternând tonuri foarte înalte și stridente cu tonuri răgușite și groase, ca în opera chinezească. Noi nu încurajăm pe cei nedeciși care-și trăiesc viața fără nicio noimă. Noi n-am fi avut niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
ne-au precedat pe Pământ și care acum nu se mai află aici, dar sunt gata să se Întoarcă? Și că prin observarea astrelor pot fi evocate acele ființe? Asta crezi? — Am ascultat și eu cuvintele lui messer Bruno, răspunse tărăgănat astrologul. Nu sunt ideile științei noastre. Ele provin de departe, din pământurile de la Răsărit, unde teologul a predicat În tinerețe. Dar nu trebuie să le acorzi mai multă importanță decât li se cuvine: ele nu sunt primejdioase pentru nimeni, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
priceput la treaba asta. Așa că atunci când Jackson mi-a dat vestea, ochii mi s-au umezit imediat - jenant, dar lacrimile mele erau reale. — Ei, haide! Nu face asta. O să ținem legătura, draga mea, m-a consolat Jackson în felul lui tărăgănat și clintonian de a vorbi. După care m-a mângâiat ușor pe creștet și mi-a oferit batista lui. M-a tras către el, într-o semi-îmbrățișare stângace. Fruntea i s-a încruntat din cauza unei îngrijorări paterne. Nu mai trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
stânga la dreapta”’ și sfârși cu normele de protecția muncii. În lumina puțină din odaia de comandă, carcasa lui tânără lucea stins, aruncând reflexe molatice peste lucruri. Getta 2 îl sorbea din priviri. — Spune-mi ce-ai visat... - rosti ea tărăgănat, privindu-l pe sub gene, într-un anumit fel. — Ce să visez? N-am visat nimic! spuse mirat Stejeran 1. Doar am fost scos din priză! — Și când sunteți scoși din priză, voi nu puteți visa? — Nu putem visa nici când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]