556 matches
-
fiica lui Vladimir Mstislavici, nepoata lui Daniil de Ostrog. Trecând peste voința boierilor ruteni, Cazimir al III-lea, care uitase și de faptul că Haliciul se afla sub suzeranitatea mongolă și că regatul său suportase, în februarie chiar, o incursiune tătară, a trecut la fapte și a ocupat Liovul. Reacțiunea nu a întârziat să vină. Principele Lubart, de cealaltă parte, nu a stat cu mâinile încrucișate. Concentrând oștirile rutene și lituaniene și mai cerând și ajutorul hanului Uzbek, care se grăbi
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
și 21 iulie 1342. Fără multă zăbavă, trupele mongole din aceste regiuni, însoțite și de moldoveni, conduse de Altamos, gonesc pe Dragoș și colaboratorii săi maramureșeni dintre Siret și Carpați și pătrund în Transilvania. Cronica din Prejmer pune data incursiunii tătare chiar în anul 1342 și scriu că satul lor a fost ars de moldoveni. Alte cronici saxone scriu că năvala tătarilor în Transilvania s-a petrecut când Ludovic avea 17 ani și a urmat la tron tatălui său, ceea ce cade
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
oameni în încercările sale de a forța puternicile ziduri. Reținerea a 10.000 de mongoli în Crimeea era un moment foarte prielnic de a pătrunde spre Răsărit. Ceea ce îl îngrijora și mai mult pe Ludovic erau devastările săvârșite de oștile tătare și rutene din Polonia, în primăvara anului 1344, oprite cu greu de către Cazimir la Lublin. De aceea, și insistența perseverentă a lui pe lângă Nicolae Alexandru Basarab. În această conjunctură internațională, Țara Românească a trecut de sub suzeranitatea mongolă în sistemul politic
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
teamă de Andrei Lacky, comitele secuilor, de Brașov și Maramureș, la Bistrița. În ce privește „pricinile întemeiate” de rezolvat, acestea erau în legătură cu fuga românilor și noile tulburări din Maramureș, puse la cale de către Bogdan, fostul voievod, refugiat în Valahia Minoră, de sub suzeranitatea tătară, prin nepotul său Ștefan, fiul lui Iuga. Mai ales, este vorba de atacul săvârșit împotriva partizanilor români ai Coroanei ungare și anume, de pustiirea domeniilor Ciulești și Valea Mare ale lui Giula, al cărui fiu, Dragomir, era căsătorit cu fiica
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
voievozii Petru și Bogdan, aflând de luptele interne din Imperiul Mongol și asasinarea pe rând a marilor hani ai Hoardei de Aur, Berdibek, Naurus, Hidîr (Hîzr) și Timur-Hodja, în anii 1360-1362, se gândiră atunci și la eliberarea țării de sub suzeranitatea tătară. Mai ales că, în acele momente, nu ar fi avut de înfruntat decât forțele mongole din Crimeea și de la gurile Nistrului, celelalte fiind reținute în sfâșietoarele lupte fratricide dintre Murad, hanul din Sărai, și Abdulah de pe Don. Cum Olgerd cel
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
11 ani) se vede că Sarniski a contopit două mari bătălii sub data de an 1333. În adevăr, acum, în 1362, după o asemenea victorie, putea Olgerd să urmărească din nou pe fugarii mongoli și să distrugă absolut nestânjenit așezările tătare de pe Coasta Mării Negre, de la Nipru și până la gura Nistrului. În urma acestor fapte de arme, a putut ocupa Podolia întreagă, pe care a dat-o în administrare celor patru fii ai fratelui său Coriat, Alexandru, Gheorghe (Iurg viitorul voievod al Moldovei
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
a retrocedat Craiului. Fapta nu a rămas fără urmări. Mai târziu, când Svidrigailo a revenit în drepturile sale, fiind în prietenie cu Sed-Ahmet, unul din numeroșii fii ai lui Toktamâș care ocupase Crimeea cu ajutorul lui Vasile cel Orb trimite trupele tătare să prade Moldova. Letopisețul Anonim al țării (zis și de la Bistrița) scrie laconic, fără să arate cauzele incursiunii. „În anul 6947 (1439) noiembrie 28, au venit tătarii și au prădat până la Botoșani”. De teama unei noi expediții de pustiire, pârcălabul
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
oastea polonă contra lui. Relațiile s-au intensificat și mai mult după căderea Bizanțului, în mai 1453, sub loviturile lui Mahomed al II-lea. Pătrunderea turcilor pe litoralul de nord al Mării Negre a contribuit în mare măsură la reintroducerea dominației tătare a Hanatului Crimeii asupra Țărilor Române, sub auspiciile Înaltei Porți. Locuitorii Cetății Albe, care nu respiraseră prea mult timp aerul libertății, s-au văzut amenințați cei dintâi. Ei cerură imediat ajutor Domniei pentru întărirea zidurilor. În martie 1454, pârcălabul Standul
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
să cadă de acord asupra căii de urmat. Margareta îi atrase atenția că punerea în practică a acestui proiect se izbea de o dificultate majoră. Ahile vorbea româna, maghiara, germana, puțin greaca veche, în timp ce el vorbea rusa, engleza și puțin tătara. Cum se vor înțelege? El făcu un gest dezolat... se vor înțelege dacă trebuie să se înțeleagă, mijloacele contează prea puțin! Odată întâlnirea fixată, Margareta îl duse, la căderea nopții, într-un restaurant mic, frecventat de oameni modești, adecvat anonimatului
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
a societății, Moldova reușește să înfrunte cu succes și să respingă orice încercare de cotropire a teritoriului său, încă de la începutul existenței sale ca stat. Primejdiile care-i amenințau independența nu erau puține. Mai întâi exista pericolul permanent al năvălirilor tătare. Acestea erau în măsură să împiedice, prin distrugerile pe care le provocau, orice organizare economică și politică. Important pentru perioada respectivă e că, în afara distrugerilor pe care le pricinuiau năvălirile lor, tătarii nu mai aveau forța necesară ca să mai impună
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
pe această cale că prima luptă dintre Ștefan și tătari a avut loc înainte de anul 1462 și s-a încheiat cu o victorie deplină a voievodului moldovean. Printre prinșii tătari, se aflau în mâinile voievodului fiii lui Sad-Ahmat, o căpetenie tătară și alți căpitani. Ștefan se angaja să nu-i predea pe prizonieri nimănui, decât regelui, în caz că acesta îi va cere. Dar semnificația actelor și jurămintelor de credință, prestate de Ștefan în 1462, ne-o demonstrează strălucit încheierea ultimului document din
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
fost urmăriți și li s-a luat toată prada. Grigore Ureche, deși cunoștea cuprinsul cronicilor polone, consemnează data luptei de la Lipinți, așa cum apare ea în letopisețele moldovenești, adică în 1470. P. P. Panaitescu a fost de părere că prima incursiune tătară în Moldova a avut loc în 1467. Cromer și după el Olgierd Gorka au optat pentru anul 1468. N. Grigoraș, N. Iorga, în Istoria lui Ștefan cel Mare pentru poporul român și în Istoria armatei românești, Șt. Andreescu, ultimul în
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
se menționează că, la 20 august 1470, tătarii au fost înfrânți la Lipinți și s-a luat toată prada. „În vremea aceea tătarii veneau din Podolia, căci ai noștri le tăiaseră calea”. Cei mai mulți istorici au considerat, așadar, că prima incursiune tătară a avut loc în anul 1469. Un indiciu în acest sens îl constituie sfințirea Putnei. În inscripția așezată pe biserică se arată că aceasta a fost sfințită la 3 septembrie 1470. În anul respectiv, 3 septembrie cădea luni, zi în
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
turcilor o constituia cucerirea cetăților de la gurile Dunării, Chilia și Cetatea Albă. Prin stăpânirea acestora, Mahomed al II-lea ar fi putut să stabilească o legătură directă, pe uscat, cu tătarii. În planurile sale de cucerire a Europei centrale, colaborarea tătară ar fi fost cel mai de mare folos. Dar, ca să ajungă în hotar cu Hanatul Crimeii, trebuia cucerită Cetatea Albă. Pe de altă parte, ca să vină în ajutorul turcilor oastea de călăreți a tătarilor trebuia să se deplaseze spre Câmpia
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
al Perecopului, devine vasalul sultanului. În felul acesta turcii reușesc să controleze politica hanului tătar și, cu un imens profit din punct de vedere militar, puteau să folosească în campaniile pornite împotriva creștinătății capacitatea militară, de loc neglijabilă, a hoardelor tătare. După cucerirea Caffei, turcii îi întăresc zidurile și pornesc noi acțiuni ofensive pentru lărgirea cuceririlor lor în Crimeea. În urma unui asediu, care durează multe luni, turcii reușesc să cucerească și cetatea Mangopului. Cei 300 de oșteni, trimiși de Ștefan cel
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
prin recunoașterea de către hanul tătar a suzeranității sultanului. Din acest moment, într-o acțiune contra Moldovei, hanul, la porunca sultanului, trebuia să se prezinte pe teatrul de operații cu cel puțin 15.000 - 20.000 de călăreți de elită. Hoardele tătare erau folosite în avangardă „pentru a răspândi groaza și a dezorganiza sistemul de apărare al adversarului; în timpul bătăliei puteau manevra pe aripi sau se deplasau în spatele dispozitivului inamic”. Atacurile lor date prin surprindere, mobilitatea lor îi făcea să fie considerați
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
nu-l vor respecta. Moscova trebuie să facă față celui mai temut dușman, Hoarda de pe Volga, condusă de hanul Ahmed. În 1474, acesta îi cere lui Ivan să-i trimită tributul. Ivan refuză și își concentrează trupele pe Oka. Armata tătară campează pe râul Ugra. Ivan nu îndrăznește să atace, la un moment dat își părăsește armata, își trimite soția și tezaurul în Nord. Boierii, mitropolitul și mama sa îi cer să lupte. Ivan revine, dar neștiind care sunt gândurile lui
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
osia, dar nu oleacă, ci măcar cu 18 kilograme de unt de Dorna. Acolo am văzut și judecăți. A venit popa Haralambie Tătaru, reclamat de locuitorii din Liteni că a jucat în crâșmă. Protopopul l-a întrebat: "Ai jucat, părinte Tătare ? ". Am jucat, părinte protopoape ". "Și-ai bătut din pinteni ? ". Da, am bătut din pinteni "."Și ai strigat din gură ? Și cum ? "."Sai în sus popă Tătare, nici încet, și nici prea moale ! ". Înainte de a mă duce în gazdă la protopopul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
din Liteni că a jucat în crâșmă. Protopopul l-a întrebat: "Ai jucat, părinte Tătare ? ". Am jucat, părinte protopoape ". "Și-ai bătut din pinteni ? ". Da, am bătut din pinteni "."Și ai strigat din gură ? Și cum ? "."Sai în sus popă Tătare, nici încet, și nici prea moale ! ". Înainte de a mă duce în gazdă la protopopul Zarian, el ținea în gazdă o fată tare frumoasă, pe care o chema Fevronia Constantinescu, fiica preotului Constantinescu din comuna Răchiți, județul Botoșani. Cât am stat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
armate otomane redate de feldmareșalul Boris Petrovici Șeremetev (1652-1719) sunt mai aproape de adevăr: 60.000 de ieniceri, 40.000 de spahii, 40.000 de tătari; în total: 140.000 de combatanți. Datele statistice referitoare la cele două armate - otomană și tătară - consemnate de cancelarul Gavril Ivanovici Golovkin (1660-1734), în Jurnalul său, sunt exagerate: 61.803 - infanteria otomană (20.000 ieniceri, 10.000 gebegii și cuirasieri, 7.000 tunari, 1.400 pionieri, 3.403 ieniceri din Egipt, 2.000 bosnieci și arnăuți
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
înaintarea armatelor turco-tătare. Despre una din aceste bătălii (din 7 iulie), în ajunul luptelor ce au urmat la Stănilești, a relatat însuși domnul moldovean: „Am susținut lupta timp de trei ceasuri împotriva a șaizeci de mii de cavalerie turcească și tătară și respingând nu fără oarecare pierderi, oastea se putu întoarce întreagă în tabără”. Rușii au mărșăluit în noaptea de 7 spre 8 iulie, iar până în ziuă au ajuns la Stănilești, localitate situată pe Prut la o distanță de 10 km
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
vezi 213, pp. 7-8 ; 214, pp. 347-348 ; 405, pp. 122 ș.u."/>). Ironia sorții a făcut ca, peste doar câțiva ani, Adrian Severin să folosească la rândul său aceeași tehnică ieftină de manipulare a opiniei publice, „deconspirând” presupusa ori gine tătară a președintelui Traian Băsescu („Epopeea frustraților”, Ziua, 2 august 2005). Este o formă degradantă de „alogenizare a adversarului politic”, cum am numit-o Într-un articol-replică <endnote id="(884)"/>. În două dintre nuvelele sale „politico-fantastice”, scrise În 1989 și 1990
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
ceruri până să apună, de aici acele falnice, dar vai, rare răsărituri la București și acele apusuri cu căderi fulgerătoare la orizontul Țibăneștilor. Fiu de boier de pe meleaguri moldave, din zona Vasluiului, ferită de influența germană, maghiară, rusească, de atingerea tătară sau turcească, avea În urma lui un impresionant arbore genealogic, neamul său fiind menționat În Descrierea Moldovei a lui Dimitrie Cantemir. Istoria familiei lui Petre P. Carp a fost strâns legată de cea a moșiei sale de la Țibănești. Petre P. Carp
ASPECTE DIN ACTIVITATEA POLITICĂ ȘI DIPLOMATICĂ by CRISTINA NICU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91556_a_92304]
-
iar în NV regiunii este o vale numită Polag. Aceste cuvinte arată că neamul pelasgilor nu a dispărut niciodată din sudul Dunării la fel ca cel din nordul fluviului, chiar dacă fiecare l-a botezat după timp și nărav: illac în tătară; ulagh în persană; olah în maghiară; olaci și blahi în italiană; vlahi, valahi și mesi în greacă; valasky în cehă, volosky în poloneză, volohi în rusă; blaci în franceză, walati, balacorum, valachorum și balachorum în latină, dar poate mai sînt
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
stîrnit supărarea pontifului catolic. Termenul de ,,popoare” în acest text are sensul de structuri organizatorice și nu națiuni în sensul modern al cuvîntului. Aceste structuri militare românești și altele similare, identificate de diferite izvoare, au dat primele piept cu invazia tătară în ,,episcopia cumană” potrivit mărturiei lui Frazel - Ulahh numit și Rașid, privitoare la înfrînge- rea ,,popoarelor” române. ,,Și Bőcek mergînd pe drumul Kara-Ulaghilor(românilor negri) prin munții de acolo, a înfrînt aceste popoare ulagh”. Știrea este confirmată și de canonicul
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]