944 matches
-
trăia un ultim moment, o ultimă clipă alături de tatăl ei. De atunci, nimic nu a mai fost ca înainte... Îl caut, îl aștept,îmi lipsește, îmi este dor de el! Timpul trece prea repede peste noi... Dumnezeu să te odihnească, tăticule! Referință Bibliografică: Încă, te caut... / Olguța Trifan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1960, Anul VI, 13 mai 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Olguța Trifan : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu
ÎNCĂ, TE CAUT... de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1960 din 13 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/384927_a_386256]
-
și transpirație. - Da, o copchilâ durdulii șâ roșâi în obrăjori ghi sănătoasâ chi îi. O adevăratâ moldoveancâ ghi la munchi. Lasâ câ șâ fechili sânt buni la casa omulu', nu numa băiețâ, încercă bătrâna moașă să-l consoleze pe proaspătul tătic. Poț vini sâ o vezî cât chimp sâ oghihnesc amândouă, după un chin atât ghi lung. - Ghine mătușâ, câ totu s-a terminat așa, căuta Gligor să-și ascundă dezamăgirea. Nu conghează chi s-a născut, continuă el, încercând să
DE-AS PUTEA VIATA ÎNTOARCE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1968 din 21 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/385159_a_386488]
-
fost pedepsiți? - N-au fost pedepsiți, prințesă! Măritul împărat i-a primit ca oaspeți, dând mese și petreceri în cinstea lor. Ei s-au distrat, s-au veselit, dar, plictisiți, acuma vor să plece. - Cuum? Nu-mi vine-a crede. Tăticul meu așa drăguț cu ei? Iar Mărțișor petrece, se distrează fără mine și, fără să mă vadă, vrea să plece? De ce înșiri aceste baliverne? Sau asta e... “porunca”? - Prințesă, dacă supărare aveți pe Mărțișor, lăsați-mă să îi transmit eu
MĂRŢIŞOR-15 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1508 din 16 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382317_a_383646]
-
Acasa > Literatura > Eseuri > ANDANTE Autor: Aga Lucia Selenity Publicat în: Ediția nr. 1787 din 22 noiembrie 2015 Toate Articolele Autorului Astăzi mi-am amintit de primele lecții de pian. Eram în clasa a doua, la școala generală, când tăticul m-a înscris în clasa întâi la școala de muzică “Valeriu Hanganu”. Eram atât de nerăbdătoare să învăț și să apăs pe claviatură, mi se părea un miracol să pot scoate din acel instrument sunete de vis. Am rămas un
ANDANTE de AGA LUCIA SELENITY în ediţia nr. 1787 din 22 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382596_a_383925]
-
le explice, iar profesorii ne obligă să învățăm pe dinafară, fără nicio logică lecțiile. Manualele de matematici sunt niște instrumente de tortură. Cărțile sunt osificate, iar bieții de noi ne uităm la ele ca la niște moaște. Iar profesorii, dragă tăticule, ne spun că ei nu sunt pedagogi, sunt..... profesori”. În pofida acestui eșec, tatăl său îl înmatriculează la Colegiul Național „Carol I” din Craiova. Analiza oferită de autor în această primă secțiune a cărții este pertinentă pe fundalul unei diversități de
AL FLORIN ŢENE – LA BRAŢ CU ANDROMEDA de PETRE DIN în ediţia nr. 1917 din 31 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383327_a_384656]
-
să-l păzesc de răufăcători. Nu știu cum, dar m-a convins și i-am dat o cheie. Ce mi-a mai sărutat mâinile! (zâmbește din nou, tristă). Pentru Sorinel am făcut-o, că el, săracul...n-a cunoscut căldura dragostei unui tătic. Boschetarul ăsta, uite că nici nu l-am întrebat cum îl cheamă și câți ani are, putea să-i fie tată lui Sorinel. Deși...cred că este mult mai tânăr decât mine. (își face cruce și scutură din cap) Doamne
CAP. 5 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2222 din 30 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383081_a_384410]
-
-n praznic ! Și apoi apar din nou, „lucrând” în faptul serii, se-mbată iar cu vise din aburii puterii ... Oare pe-a lor odrasle -răsfăț de beizadele- Îi lasă aici să-nvețe, toți loaze și lichele ?! La școli faimoase „afară” tăticul dă valută iar când revin în codru, morala-i tot pierdută ! Ce viitor al țării, ce cap să își mai bată, ei, abonați de drept la viață prea bogată ?! De nație crezi le-arde, luptând „care pe care” țanțoși ieșind
FABULĂ MODERNĂ de DOREL DĂNOIU în ediţia nr. 2151 din 20 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385337_a_386666]
-
pe mine să fac, off! - Da, te pun să-mi promiți asta, pentru că mi-e teamă să nu pățești ceva, că tu ești singur, și nu te iubesc mulți pe-aci. Tati, trebuie să ai grijă de tine, înțelegi? Ești tăticul meu și te iubesc mult de tot! - Of, fata tatii! Că șî io te iubesc mult! Vino-ncoace să te pup. Și dădu să se întindă spre ea, dar Marioara îl îndepărtă, spunându-i: - Lasă tati, nu acum, că merg
CĂPITANUL VASILE (5) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1992 din 14 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385313_a_386642]
-
stradă, pentru a ne putea reîntregi familia. Dumnezeu să vă răsplătească cu bucuria de care ne-a făcut parte și nouă. Ne rugăm ca bunul Dumnezeu să își oglindească chipul și slava în familie, așa cum a orânduit-o el: un tătic, o mămică și pruncii, pe care tot el îi sau nu-i dă”, a spus Marius Bodnariu.La final , participanții au spus într-un glas „Amin!” pentru binecuvântarea președintelui Klaus Iohannis, a Parlamentului, a națiunii române și a administraiției locale
Zece mii de oameni în stradă, la Oradea [Corola-blog/BlogPost/93049_a_94341]
-
se făcuse lehamite de mine. Dar bietul meu înger păzitor, căruia îi dădusem mult de lucru în noaptea asta, reuși să se descurce. Pe ulița unde eram și plângeam, el îi îndrumă pașii unui om bun la suflet. Era un tătic grijuliu care își întovărășea copiii (doi băieți și o fetiță), plecați și ei cu colindatul. Ceata lui își permitea să mai întârzie sub supravegherea sa de tată cu multă minte. Când m-a auzit plângând, s-a îndreptat spre mine
POVESTIREA BOLINDEŢI DIN VOL. MAGIA COLINDEI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383082_a_384411]
-
vrem! Nu vrem! -E mic, mă! Nu vedeți că s-a rătăcit 6? -Ei, și? Ce ne privește? A plecat cu noi? Să se ducă singur acasă! Dar fetița, puțin mai mare decât mine, spuse cu o voce cristalină: -Lasă, tăticule, că merge cu mine! Am eu grijă de el! -Ce-ți veni, fă, Lisandrino? săriră vlăjganii. -Gata! Îi potoli omul. Lisandro, ia-l de mână! Haideți, mă! Am prins curaj când m-a luat de mână Lisandra. Și avea o mânuță
POVESTIREA BOLINDEŢI DIN VOL. MAGIA COLINDEI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383082_a_384411]
-
nu! începură să protesteze băieții. Da’ ce, n-am umplut traista! -Uite! Și traista Lisandrei e goală! Observă unul din băieți. Se uită bietul om la traista fetei și spuse mirat : -Mă, Lisandro, tu ai pierdut bolindeții pe drum? -Nu, tăticule! Spuse Lisandra candid. Nu se umple traista! Omul oftă înciudat : -Bine, mă! Mai colindăm puțin și mergem acasă, că e târziu! Iar începură băieții să strige pe la porți : „Bună ziua la Ajun!...Trei, trei!” Pe mine m-a ajuns oboseala. Abia
POVESTIREA BOLINDEŢI DIN VOL. MAGIA COLINDEI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383082_a_384411]
-
Te-am așteptat, dar nu mi-a fost bine și m-am culcat. — Draga mea, ți-am vorbit despre lucrarea pe care o pregătesc pentru Congresul Medicilor Ginecologi! — Bine, bine, sper să te ierte micuța noastră, o să-i povestesc ce tătic ocupat ești. — O, draga mea, nici nu știi cu câtă nerăbdare o aștept, s-o țin în brațe, să-i văd ochii și să încercăm să ghicim, ai cui sunt, ai mei, ai tăi? Așadar, ne vedem după oră două
SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII CONTINUARE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 1800 din 05 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383291_a_384620]
-
noptiera naratorilor, ispititoare, te-mbie să le citești două volume nou nouțe: unul de Sadoveanu, altul de Kundera. Totul respiră tihnă, seriozitate, optimism. în camera lor, copiii naratorilor își fac temele pentru a doua zi. Unul din ei își roagă tăticul să-l ajute puțin la o compunere despre primăvară. Tatăl-narator tușește îndatoritor și-i dictează apoi drăgălașei odrasle câteva cuvinte de început: „A venit primăvara. Păsările călătoare s-au întors toate din țările calde...” Iată însă că naratorii oftează, închid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
nu era el.“ Într-o seară când m-am dus iar pe pajiște, s-a ridicat de jos, m-a luat de braț, mi-a arătat cu mâna pinii care creșteau și mi-a zis: — Vezi cum cresc? Ei sunt tăticii tăi. Pe urmă m-a dus în curtea din față, pe cenușă și a arătat cu mâna spre dealuri. — Vezi cum cresc? M-am uitat la miile de pini din toată valea. Dintr-o sămânță pe care a plantat-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
tăi. Pe urmă m-a dus în curtea din față, pe cenușă și a arătat cu mâna spre dealuri. — Vezi cum cresc? M-am uitat la miile de pini din toată valea. Dintr-o sămânță pe care a plantat-o tăticul tău, cresc acum peste tot, dar eu i-am văzut crescând mai întâi la el în poiană. Eu i-am văzut prima. Îmi plăcea să lucrez la drogherie. Domnul Williams, proprietarul, îmi dăduse slujba pentru că auzise de mama. Asta era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
să ajungă acasă pe Ringvägen. Rudi i-a rugat să-l pună pe dușumea. Patul lui îngust era ocupat de cărți vechi și obiecte curioase, nevândute încă. O pisică mare a sărit dintre cărți, scuipând către necunoscuți. - Babel, liniște-te, tăticul e cu prieteni necunoscuți, i-a spus Rudi obosit. Unul dintre bărbați aprinsese menora, venea din flăcări un miros unic, miros de Sabat. - E un miros de om fericit, care are ghetele fericirii în picioare, și oriunde s-ar îndrepta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
răspund. Tata Își Întoarse privirea, ca și cînd ar fi căutat ceva În văzduh. Priviri sau tăceri, ori poate pe mama, ca să-i Întărească vorbele. Uneori mă gîndesc că am greșit cînd i-am dat ascultare. Nu știu. — E totuna, tăticule... — Nu, nu-i totuna, Daniel. Nimic nu mai e la fel după un război. Și da, e adevărat că au existat mulți oameni care au intrat În castel și n-au mai ieșit niciodată. Privirile noastre se Întîlniră o clipă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
Îmi spuse. CÎnd te-am dus În locul secret, ți-am spus că acea carte pe care o vei alege era ceva deosebit, că urma să o adopți și că trebuia să-ți asumi răspunderea pentru ea. Atunci aveam zece ani, tăticule, iar toate alea erau un joc de copii. Tata mă privi ca și cînd l-aș fi Înjunghiat. — Iar acum ai paisprezece, și nu numai că ești tot un copil, dar ești un copil care se crede bărbat. Ai să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
jeg și de teamă. — Nu, nu, În nici un caz, pentru că nu sînt prezentabil, iar acesta e un stabiliment respectabil; am să vă fac de rușine... Tata se ivi În ușă, Îl examină rapid pe cerșetor și apoi mă privi pieziș. — Tăticule, acesta este Fermín Romero de Torres. — Slujitorul domniei voastre, zise cerșetorul aproape tremurînd. Tata Îi zîmbi senin și Îi Întinse mîna. Cerșetorul nu Îndrăznea să i-o strîngă, rușinat de aspectul său și de rapănul care Îi acoperea pielea. — Auziți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
Am crezut că era Fermín, care uitase ceva, sau poate tata, care se Întorsese de la Argentona. — Cine-i? Trecură cîteva secunde fără să primesc nici un răspuns. Am continuat să frunzăresc registrul de comenzi. Am auzit pași prin prăvălie, rari. — Fermín? Tăticule? N-am primit răspuns. Mi s-a părut că deslușesc un rîs Înfundat și am Închis registrul de comenzi. Poate că era vreun client care nu observase afișul cu Închis. Mă pregăteam să-l Întîmpin cînd am auzit sunetul mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
nu știi asta niciodată. Dar poți bănui, desigur: sunt prost și neglijent cusute, de le cad nasturii imediat, și mult prea scumpe. Se poate și mai ieftin. Mămica a economisit o grămadă de bani punându‑și mâinile la treabă, iar tăticul îi distruge lucrul cu bună știință. Și asta fiindcă n‑a vrut, din principiu, să‑i intre în casă o mașină de cusut. Dacă mama își coase țoale noi, te pomenești că altor bărbați o să le dea prin cap să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
care, din păcate, copiii n‑au mai prins‑o. În filmul ăsta Noua Epocă își arăta de pe atunci adevăratul chip, în persoana tânărului profesor animat de un ideal național. Profesorul spune în film că epoca veche trebuie să dispară negreșit. Tăticul e de aceeași părere, iar gemenii pregătesc cât ai clipi această epocă nouă. Este o epocă și mai nouă decât epoca nouă de la cinema. Ce vreți, sunt împotriva tradițiilor depășite. Am mai văzut și câteva filme muzicale cu Marika Rökk
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
multă atenție limbajului naturii, doamnă Witkowski. Anna: Hai, vino odată, sau vrei să prinzi aici rădăcini cu forme ciudate? Nu? Păi, hai. Pe aici. Mama amenință cu tata. Anna nu poate decât să râdă, dar nu cu voioșie. Spune că tăticul ar prefera să‑mi facă același lucru, numai că nu îndrăznește. Mama se liniștește cu gândul că cei doi doar ascultă discuri, fumează pe ascuns și vorbesc în taină despre artă. Cum să vorbești cu ăsta despre artă?! Pe Hans
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
scoale. Vremurile se moleșesc și devin plictisitoare, la fel și noua generație. Domnul Witkowski nu știe unde au să ducă toate astea, evident către o mediocritate călduță, dacă nu către ceva mai rău. De această mediocritate se teme și fiul. Tăticul încă mai vâslește neajutorat în cerc, fiindcă din greșeală trage mereu doar într‑o parte și nu în ambele. În ultimul timp îl chinuie și sciatica și reumatismul cu vârf și îndesat, când lipsa piciorului îi dădea și‑așa destul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]