330 matches
-
cafea.... Mai dorește cineva? Pe hol trecu un băiețel de vreo zece ani cu o tavă pe care purta câteva păhărele de plastic cu un lichid semiincolor. Își trăgea mucii cu zgomot, căci nu și putea desprinde nici o mână de sub tăviță. Trecu de compartiment și-l auzi cum deschide următoarea ușă. Apoi liniște. Tinerii se cuibăriseră unul într altul și rămă seseră cu ochii ficși, privind în gol. Che Guevara ațipise într-o rână, iar mămăița își făcea de lucru cu
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
Africa săpaseră, cu generații în urmă, scene halucinante și pitorești: cranii de crocodil, uscate, așezate în stive, un bărbat sodomizând un berbec, un idol cu labe de homar devorând un soi de gândac uriaș. Perla din urechea sclavului care aducea tăvița cu cești de cafea celor două negrese în veșminte de mătase, o perlă cenușie, mare cât o cireașă, aduna în sfera ei cartierul de clădiri de lemn înțesate de steaguri multicolore, fluviul Mississippi ce făcea o curbă largă-mprejur ca să
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
cîte-o voce de femeie isterică răstindu-se la ei: "Gura mare am zis! Ce zbieri așa? Ar trebui să-ți fie rușine, om bătrân, să-mi asurzești urechile!" Când le veni rândul, intrară, dădură cu ochii de oribilul scaun, de tăvița de porțelan stropită cu sânge, de cleștii și pensele și oglinjoarele azvârlite pe ea. Și mai ales de brațele suspendate ale bormașinei, pliate ca niște labe de păianjen. Mort de frică, se așezase pe scaun tremurând atât de violent, că
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
suferință stors din trupul nostru când s-a copt îndeajuns. Poate de-aceea sîntem cu toții striviți atât de brutal. E nevoie de miliarde ca să umple-un pahar, paharul plin pân-la buză și revărsîndu-se al nenorocirii și sfințeniei ființei noastre. Pe tăvița din față a scaunului dentar se afla acum, deschisă, o valijoară cu pereți palizi, de fildeș, în care străluceau, în locașurile lor, instrumente reci și nemiloase. Înlănțuit de fotoliul de tortură se afla acum un corp mutilat, cenușiu, din care
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
de-ar fi doar asta. Ce ați zice de cafele și narghilele? întrebă prințul Constantin. — Să vie, se bucurară mai multe voci. Peste puțin timp își făcură apariția cafegii în târlici de postav galben, cu pași de pisică, ducând pe tăvițe cu jeratic ibricele de aramă din care se înălța aburul aromat. Măsuțe joase rotunde și ovale se iviră ca din pământ și iute se umplură cu felegene din porțelan aurit și chesele străvezii cu dulcețuri și fel de fel de
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
RĂUTATEA LUI? AȘA CUM V-AM MAI SPUS: CINE SE-ASEAMĂNĂ, SE-ADUNĂ. IACUB CREASE OMUL ALB! NĂSCUT DIN MINCIUNĂ. NĂSCUT DIN OMUCIDERE. O RASĂ DE DIAVOLI CU OCHI ALBAȘTRI. Afară, Grupa de Instruire și Cultură Generală pentru Fetele Musulmane instala tăvițe pentru viermii de mătase. Munceau În tăcere, visând cu ochii deschiși la tot felul de lucruri. Ruby James se gândea cât de bine arătase John 2X În acea dimineață și se Întreba dacă aveau să se căsătorească Într-o bună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
povestea mea, se divide, trece prin meioză. Deja lumea pare mai grea acum, că fac și eu parte din ea. Vorbesc despre pansamente și despre vată muiată, despre mirosul de igrasie din sălile de cinema, despre toate pisicile păduchioase și tăvițele lor Împuțite cu nisip, despre ploaia căzând pe străzile orașului, făcând praful să se ridice și pe italienii bătrâni să-și care scaunele pliante Înăuntru. Până acum n-a fost lumea mea. N-a fost America mea. Dar iată-ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
jeleu În formă de cub - i-a anulat efectul de fântână a tinereții și am Început să cresc În toate modurile În afară de unul. Creșteam cu viteza boabelor de fasole pe care le studiasem la biologie. Învățând despre fotosinteză, țineam o tăviță În Întuneric și una la lumină și le măsuram În fiecare zi cu rigla. Ca fasolea, corpul meu se Întindea către marea lampă de creștere din cer, iar cazul meu era chiar mai interesant, pentru că eu creșteam și pe Întuneric
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
În frunte ar trebui să se ocupe de politica externă. Cum să-i trateze pe rușii ăia blestemați și pe chinezii roșii. Nu să se cace pe ei pentru un jaf la un amărât de birou de campanie. Așezat În spatele tăviței sale de la televizor, Milton privea amenințător presa de stânga, iar asemănarea sa crescândă cu președintele nu mai putea fi ignorată. În serile din timpul săptămânii se certa cu televizorul, dar duminica avea public. Unchiul Pete, care de obicei era adormit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
să ajungă mai iute la destinație și a nimerit cu fruntea în alt raft al bibliotecii, o scândură cu muchii tăioase vopsită-n galben, care i-a spart capul încât la tăierea moțului și la alegerea celor trei lucruri de pe tăviță a purtat deasupra unui ochi o uriașă gâlmă sângerie (această cicatrice, vrea, nu vrea, n-are cum s-o ascundă dacă doriți s-o priviți). Cât privește premonițiile mele, când îl alintam Dudu, Dudu Georgescu, își probaseră clarviziunea. Lovea tare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
i se făcură mari, licăreau o durere ascunsă, nemărturisită. Pentru o clipă, lui Iorgu inima i se opri, parcă, și se înecă pusă pe plâns... ceva nedeslușit îl tulbură, îl puse pe gânduri. Peste câteva clipe, apăru infirmiera cu o tăviță acoperită cu un șervețel... Era ora prânzului. ”- A venit papaua, bunica... hai să păpăm!” se alintă infirmiera, vorbind singură. Vasilica o privi cu neprietenie în ochi. Ei nu i-au plăcut dulcegăriile niciodată, dar infirmiera n-avea de unde sti. După
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
nu i-au plăcut dulcegăriile niciodată, dar infirmiera n-avea de unde sti. După câteva sorbituri cu lingurița, în silă, nu mai vru. ”- Hai, bunica, încă o lingurică, numai una!... Asa, gata... ne-am săturat, bravo!” si infirmiera acoperi cu servețelul tăvița. Iorgu rămase consternat... ”- Dați-mi voie mie, vă rog... o s-o hrănesc eu!. Hai, Fata, să mănânci cum trebuie, nu asa!” îi spuse el cu blândețe. Si, o hrăni bine si cu ce i-a mai adus si el de
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
invers în cea care-i urmează. Pe de altă parte, dacă nu știți cine-i epitropul-șef vă spun eu: este, adică, acel ins pe care îl vedeți că merge cel dintâi (pășind puțin ceremonios și oleacă rutinat) cu tasul (tăvița aceea din răchită împletită) în care punem noi obolul; de asemenea, el cel dintâi, recepționează, pregătește și aranjează mesele împovărate cu tăvile cu coliva împodobită cu bomboane de ciocolată din Germania, cu banane, cu alte cele. La sfârșitul sfintei liturghii
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
aici tot ce-ți trebuie : cecul și frizeria la colț, spițeria și încălțămintea, telefon lângă aprozar, unde se duce cu fisele-n mână, dacă nu-i vecina Reli acasă, grătarul de unde-și cumpără totdeauna mici când se-ntoarce acasă. Pune tăvița de carton pe una din tarabele goale din piață, pune sacoșa alături, întinge micu-n muștar și-l înfulecă. De fiecare dată, se tot socotește dacă să păstreze unul, să-l ducă la omu ei, lasă, își zice la urmă, și
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
material sensibil, ce permitea să se filmeze În condiții precare de lumină, nemaiauzite pînă atunci. Printr-un artificiu tehnic rămas neelucidat, unul dintre asistenții de laborator ai lui Gelabert vărsase vin spumant din soiul Xarelo, provenit din regiunea Penedés, În tăvița cu revelator și, ca o consecință a reacției chimice, forme stranii Începură să apară pe pelicula expusă. Aceasta era pelicula pe care Jausá voia să i-o arate lui don Ricardo Aldaya În seara cînd l-a invitat În spectrala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
avem vreo șapte galbeni, pentru drum - răspunse Ximachi. Vodă își șterse o lacrimă, apoi se ridică încet și luă de pe o policioară un pumnal ruginit. Ximachi tresări: — Ce vrei să faci, Măria-Ta? Cu pași șovăitori, Sima-Vodă se îndreptă spre tăviță și-și tăie o felie de ghiudem. Cine l-a adus? - zise el. — Un sol tătar - răspunse ușurat Ximachi. — Nu e rău - zise Vodă mestecând. Varza cum a ieșit? - adăugă el, arătând spre putini. — Excelent - răspunse vistiernicul. Să v-aduc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
În jos, cu picioarele larg desfăcute. Priveliștea nu era deloc măgulitoare. Penisul lui era palid și flasc, părul pubian, rar și blond. Brusc, tipul mai zdravăn așeză o bucată de material pe burta bărbatului, pe care colegul său puse o tăviță În formă de rinichi, cu o foarfecă, un clește, ceva ce părea o sondă, precum și... Stați. Ecranul se Înnegri din nou. Când filmul a continuat, o formă estompată s-a aprins, apoi a dispărut. Apoi, dintr-o dată, se văzu sexul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
că de fiecare dată nimeresc la ăla. La mustăcios. Zimbru e ocupat și are client de fiecare dată când intru eu. Acum e un tip cu geantă. Scoate din geantă pachete imense de bani românești pe care îi îndeasă în tăvița de comunicare, în timp ce Zimbru abia are timp să îi numere cu mașina aia de numărat bani. Sunt multe bancnote. Foarte multe bancnote. Toc-toc. Mustăciosul îmi bate în geam. Rămăsesem cu ochii pe milioanele tipului. Am două sute de euro. Tipul îmi
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
ronțăie, digeră și probabil deja cacă șaormele vândute de tipii ăștia în timpul zilei, iar în buricul târgului e un interlop care schimbă lei în valută. Mulți. Și nimănui nu-i pasă. Ronțăie în continuare. Toc-toc. Mustăciosul îmi întinde banii în tăviță. Clientul cu milioanele zice: Hai că sunt mulți. Nu-mi lași și mie euro la 44? Zimbru tace. E clar că nu are răspunsul. Ar vrea să zică nu, nu se poate. Sistemul e sistem. Mustăciosul face un semn din
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
îmi pun întrebări. Mustăciosul nu face nimic. Mă privește în continuare. Să insist? Mustăciosul dă din cap că nu. Dar mie îmi trebuie. Mustăciosul se ridică. Bate ceva la calculator, scoate dintr-o imprimantă o chitanță. Mi-o zvârle în tăviță. Trag tăvița în partea mea. E scump tușul, fac eu o glumiță. Nesărată. Mustă ciosul iese din cămăruța blindată și apoi iese prin localul șaormeriei. Îl văd și nu îmi vine să cred că are și picioare și fund și
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
întrebări. Mustăciosul nu face nimic. Mă privește în continuare. Să insist? Mustăciosul dă din cap că nu. Dar mie îmi trebuie. Mustăciosul se ridică. Bate ceva la calculator, scoate dintr-o imprimantă o chitanță. Mi-o zvârle în tăviță. Trag tăvița în partea mea. E scump tușul, fac eu o glumiță. Nesărată. Mustă ciosul iese din cămăruța blindată și apoi iese prin localul șaormeriei. Îl văd și nu îmi vine să cred că are și picioare și fund și toate alea
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
sâni mici, aluneca prin spațiul acela strâmt cu mișcări timide, de parcă s-ar fi speriat că are oaspeți. A căutat într-un dulap și a adus o sticluță cu coniac din care a turnat în păhărele verzui așezate pe o tăviță portocalie de plastic. Încăperea se umpluse de aromă de cafea și de mirosul dulceag al coniacului. A râs stingherită, așezându-se pe pat, nu departe de Andrei Vlădescu, și-a întins puțin rochia peste pulpele strânse, dar genunchii albi îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
cu cele mai spurcate înjurături rusești și românești. Chiar el îl încuraja. Îi făcea bine să le audă. La un moment dat îi strigase să oprească. Coborâse și luase un pumn de castane coapte. Le luase cu mâna direct din tăvița sub care ardeau cărbunii. Nu-i mai păsa de arsuri. Mestecase vreo două așa, fierbinți, chiar dacă îl ustura limba. Cu gura plină, îi poruncise vizitiului să-i aducă muieri. După vreun sfert de oră se întorsese cu două dintre acele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
fântână, apoi își regăsea albia din pădure printr-un jgheab de olane. Era cea mai bună apă de băut. Înmiresmată și foarte rece. Nicolae umplu cupa, scurse surplusul peste pojghița de gheață, trecu iar prin cămara cu dulapuri, culese o tăviță de argint și reveni în bibliotecă. Numai că acolo... nu mai era nimeni. Îl copleși un sentiment acut de gol, de absență dureroasă. Auzea rumoarea, râsetele și melodia valsului vienez, dar îi pierise tot cheful. Avea în el o enormă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
pe măsură ce descompunerea Își făcea numărul de magie trupească. Mici pete albe ca niște pistrui se vedeau din loc În loc pe pielea puhavă, acolo unde mucegaiul deja se instalase. Mirosul era groaznic, dar Logan știa că va fi din ce În ce mai rău. O tăviță din inox era așezată chiar lângă trupul copilului și Isobel punea În ea orice rest pe care Îl găsea. Firicele de iarbă, bucățele de mușchi, fragmente de hârtie. Tot ceea ce trupul acela adunase de când viața Îl părăsise. Ceva ce Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]