628 matches
-
lemn cu o saltea din țolinci de cordele umplută cu pănuși de porumb, pe care cu mare îngăduință ar fi încăput două persoane, o bancă lungă de lemn ca acelea ce se găseau la Căminul Cultural, o masă și un taburet ca vai de el, dar nu asta era problema. La urma urmei doar nu ne așteptam să locuim ca la un hotel. După un timp a apărut și profesorul Speranță, un tip trecut de 30 de ani, stilat, cu un
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
cu ochii de el babulea, altfel cine știe În ce bucluc ar mai fi intrat“, gândi ea. - Numai ceasuri și butoane, zise Extraterestrul, consultându-și o agendă cu coperți verzi, pe care o scoase din geanta sa diplomat așezată sub taburet. Câț, făcu el, alungând motanul negru care Încerca să se i urce din nou pe genunchi. Ia-l de aici, Mașa. Nu-mi plac motanii. Seamănă cu diavolii și au un caracter pervers. - Visarion, se răsti Mașa la motan, lasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
de beție tovarășul de afaceri al lui Ippolit... „Nu zic că n-ai pierdut nimic, dar ai și câștigat ceva, adăugă el. Banii aceia trebuie să recunoști că nu erau curați...“ Atunci, Ippolit nu se putu stăpâni și, apucând un taburet, i-l sfărâmă În cap. Lovitura s-a dovedit a fi mortală și Elizei Își dădu duhul În fața lui, muindu-se ca un pui de găină. Urmară cercetările și apoi procesul. În fața instanței, Ippolit Începu să bată câmpii, Înșirând povestea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
covoare lânoase, tablouri, un divan larg acoperit cu o cuvertură maro plușată, cumpărată de la oraș, trei perne, două simple, pufoase, albastre, și una lucrată la gherghef, în galben, o mare oglindă ovală, părând venețiană, prinsă de peretele dinspre canapea, un taburet pirogravat, o toaletă cu oglindă mică, dreptunghiulară, pe care se afla o sticlă lată cu parfum - etichetă străină, pe un macrameu cu împletitură savantă. Când deschisei ușa mânerul scrâșni; Ana aștepta în picioare, tăcută, fixă, îmbrăcată într-o rochie mov
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
e-mail, dar nada. Capitolul 6tc "Capitolul 6" Helen bocănea la bătrânul Amstrad, care își avea lăcașul în hol, deasupra căruciorului de stewardesă, astfel că, dacă voiai să trimiți un mail, trebuia să deschizi ușile căruciorului și să stai pe un taburet, cu genunchii înghesuiți în suporturile pentru mâncare. —Cui îi scrii? am strigat. Și-a băgat capul pe ușă, s-a strâmbat dând cu ochii de ciucuri și a spus: —Nimănui, scriu ceva, știi, un scenariu TV. Despre un detectiv. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
capul lor bolovani... Au fost zdrobiți, distruși, mutilați... Era sânge peste tot, soldații erau dezorientați, în timp ce noi mânuiam pila cu forță și precizie... Până i-am văzut pe supraviețuitori fugind, lăsând în urma lor mormane de cadavre. Antonius se așezase pe taburetul de lângă masă și asculta cu chipul încordat, cu buzele strânse și pumnii încleștați, cuprins de mânie. — Eu însumi - Titus mișcă degetul pe hartă - am ieșit călare să-i duc lui Annius Gallus o epistolă din partea lui Spurinna. Gallus venea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
sa, cu cei doi orbi lingându-și obrajii - și mă reped pe scărița de lângă tejgheaua cu halbe pline. Sus, în bar, în întunecimea săliței, cu zumzetul crâșmei urcând spre mine, ghemuit la o măsuță cu scaune incomode, un fel de taburete orientale, încerc să mă adun. De parcă aș veni de foarte departe. De parcă aș fi ieșit din mine, aș fi colindat speriat că m-am rătăcit și, într-un târziu, am găsit în sfârșit drumul. Acum, când scriu, știu că încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Însă cînd văzu că Barceló Își asuma răspunderea pe această temă, ridică din umeri și se Întoarse În cameră spre a-și continua Îngrijirea. De cum se făcu nevăzut, Barceló Îmi făcu semn să-l urmez În birou. Bernarda ofta pe taburet, sub puterea coniacului și a spaimei. — Bernarda, fă și dumneata ceva. De pildă, niște cafea. Tare de tot. — Da, domnule. Chiar acum. L-am urmat pe Barceló În biroul său, o peșteră scufundată În neguri de tutun de pipă ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
clătina mișcat de curent printre rufele și norii prinși În cârlige direct de parapet. Femeia Își deschidea și Închidea Încet buzele, privind cu un ochi În sus, altul În jos. Văzându-l pe Oliver stând meditativ În salonul lui pe taburet, ea Își coborî unul dintre coarnele prevăzute cu ventuză și-l apucă de ciotul ce i se Învârtoșase, fără voie, În prohab... Oliver se cutremură de groază. Încercă să țipe, dar limba parcă i se lipise strâns de cerul gurii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
frumoasă creastă rozalie; ființă pe care masterandul Înc-o mai iubea... Studenții Îl găsiră a doua zi pe Oliver În această stare ambiguă, cu trupul căzut pradă unei muțenii absolute... Cu chiu, cu vai, Îndoindu-i genunchii, Îl așezară pe un taburet și Începură să-l studieze cu atenție, notându-și cu minuțiozitate observațiile Într-un carnețel. Îl consultară cu un stetoscop, numărându-i pulsul, Îl puseră să deschidă gura și să-și arate limba, i se uitară cu un telescop În fundul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
semn de deșteptare, cucurigu de trei ori. După care, deschizând o ușiță În perete, se urcă În clopotniță. De acolo Oliver, legănându-se pe frânghie, Își transmise prin intermediul clopotelor adevărul până adormi. Se trezi a doua zi tronând pe un taburet Înalt În mijlocul unei camere imense, Înconjurat de o groază de halate albe, care notau tot ce spunea el pe foi. Aceasta a fost prima descindere În salon. Cu timpul, masterandul deveni un client obișnuit al stabilimentului. Toamna, când vântul cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
pățească ceva rău, ar putea anunța poliția comunitară... Masterandul Oliver nu avea chef să fie căutat cu câini. Plecând noaptea din stabiliment, Lawrence Își luase toate măsurile de precauție pentru ca absența lui să nu devină bătăoare la ochi. Ridcându-se de pe taburetul pe care șezuse nemișcat vreme de câteva zile, mai Întâi făcu câteva genuflexiuni, ca să-și dezmorțeasă Încheieturile, apoi se strecură pe ușă afară și se duse tiptitl-tiptil În parc, de unde smulse din rădăcini un arțar tânăr, ochit de multă vreme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Acum nici omul de paie Braic, nici omul-locomotivă, nici oamenii-mâini, nici oameni picior, nici femeia-ușă nu-și vor da seama că Oliver lipsește din salon. Aruncând o privire spre mijlocul Încăperii, Îl vor vedea stând, ca de obicei, liniștit pe taburetul său. Salutându-și cu o plecăciune până-n pământ sosia, masterandul Lawrence bătu militărește din călcâie, apoi, făcând stânga-mprejur, apucă femeia-ușă de clanță și ieși, gol pușcă, În oraș. Călcând pe trotuar, masterandul Își contempla, din mers, cu coada ochiului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
vorbind de unul singur, fără să-și dea seama, Oliver ajunse În salon. Arțarul stătea proțăpit la locul lui. Masterandul Îi luă halatul de pe umeri și-l duse Înapoi În parc, apoi, revenind În salon, se așeză ghemuindu-se pe taburet. În scurtul răgaz scurs de la plecare și venirea sa, În stabiliment avuseseră loc câteva evenimente, care, chiar dacă nu au avut nici un fel de consecințe asupra vieții masterandului, nu trebuie, totuși, trecute cu vederea. Unu: omul de paie Braic, intrând Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
de bale, Oliver tot nu s-ar fi abătut de la drumul lui. Cunoscând pe pielea sa păcatul, s-ar fi putut lepăda mai ușor de el. Aruncând o privire spre femeia Babel, ce-și Împreunase mâinile căzând În genunchi lângă taburetul lui, fiori reci Îi străbătură trunchiul, alunecând pe măduva spinării, de jos În sus... Frunzele sale dădură semne de neliniște, fremătând Înăuntru fără glas. De pe fața de mironosiță a femeii atârnau douăzeci și patru de limbi de foc lipicioase, scurgându-se din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Înăuntru fără glas. De pe fața de mironosiță a femeii atârnau douăzeci și patru de limbi de foc lipicioase, scurgându-se din gurile-i larg deschise pe podea. Oliver Își făcu În gând semnul crucii. Din nou scăpase de ispită. Stând țeapăn pe taburetul său, el Își Îndreptă ochii spre pasărea ce fusese Înșurubată În dulie În loc de bec, filtrând bezna din afară În lumină, care-l avertiza de fiecare dată, printr-un croncănit specific, că Oliver se afla În preajma unui pericol iminent; mulțumindu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
și ceafa groasă: Satanovski. Fără să-și Întoarcă spre el fața, mișcându-și proeminenta sa bărbie, inginerul spuse: „În sfârșit, iată c-ai venit... De când te așteptam...” „Am venit”, murmură Noimann... „Atunci ia loc”, zise Satanovski, indicându-i cu bărbia taburetul aflat În stânga sa. „Da, chiar ai face bine să iei loc, să mai stăm de vorbă...” zise și arătarea, Împingând taburetul În direcția medicului. „Despre ce?” Întrebă medicul, dând să se așeze. „Poate despre felul În care, călătorind atâta, ne-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
c-ai venit... De când te așteptam...” „Am venit”, murmură Noimann... „Atunci ia loc”, zise Satanovski, indicându-i cu bărbia taburetul aflat În stânga sa. „Da, chiar ai face bine să iei loc, să mai stăm de vorbă...” zise și arătarea, Împingând taburetul În direcția medicului. „Despre ce?” Întrebă medicul, dând să se așeze. „Poate despre felul În care, călătorind atâta, ne-am Întors În locul de unde am plecat”, se auzi glasul lui Satanovski, care, Întorcându-și acum spre medic fața, izbucni În râs
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
numai flenduri”, spuse Înalta somitate, adresându-se asistenilor ce se țineau prin preajma sa. Și văzându-l pe Noimann că se agită, Încercând să se ridice de pe targă, Înalta somitate adăugă: „Vom comada, din timp, și o proteză”. Stând cocoțat pe taburetul său Înalt aflat În mijlocul salonului, masterandul Oliver murmură ca pentru sine: „Ce rost are să vă agitați atât? Îi voi ciopli la noapte din trunchiul meu un picior de lemn și-l voi acoperi, ca să poată merge de la sine, cu scoarță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
puțin Înainte de a urca treptele și privește cerul. Ca și tine, e convins că se apropie o furtună neobișnuită, o furtună ca-n timpul verii, inexplicabilă În această parte a lunii aprilie. Vă așezați pe două scaune joase de lemn, taburete lucrate la tâmplar și nu cumpărate de la magazinul de mobile. Prispa e destul de largă și pe ea Încape ușor o masă mare cu două scaune pe fiecare latură. Te așezi pe una din laturi, pe cea dinspre peretele casei și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
sunând dintr-un clopoțel de argint. Lady Tredgold solicită atenția invitaților săi, anunțând că marele eveniment al serii va începe. Fiul ei va citi din volumul încă nepublicat „Crepusculul unui continent“. Selwyn face un pas înainte, urcându-se pe un taburet de lemn sculptat. Mai lasă să treacă un moment, curățându-și ramele ochelarilor de oțel, apoi așezându-i pe nas. Scoate un carnet din buzunar, își drege glasul și începe să declame sonor, nazal: Eheu! Eheu! Imaginea lui Marte Plutește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
pot să scap de ei? Nu, doamnă, mă tem că nu. — Stăpânele celorlaltor palate sunt servite la fel? — Da. — De aceeași bucătărie? — Nu, de propriile lor bucătării. Fiecare palat își are bucătăria și bucătarii săi. — Te rog să iei un taburet și să vii să-mi ții companie cât mănânc. An-te-hai se supune. Când iau o ceașcă, An-te-hai se întinde după ceainicul aflat în celălalt colț al mesei. Îmi toarnă ceai de crizantemă. Nu-mi ia mult timp să înțeleg că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
a-mi saluta soțul pentru prima dată. Sincer, nu-mi pot aminti înfățișarea lui. Eunucul-șef Shim m-a instruit să nu îmi salut soțul. Goliciunea nu face decât să îmi sporească nervozitatea. Cămașa mea de noapte zace pe un taburet lângă pat. Alături e cămașa din mătase albastră a Majestății Sale, în care se va schimba pentru noapte. — Nu! Cine cred ei că sunt eu? La dracu’! Nu voi permite asta! țipă în camera alăturată bărbatul care acum sunt sigură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
căuta-o cu lumânarea, indiferent ce aș spune. Împăratul e precum o colibă fumegândă. Aș vrea să-i spun că mă așteptam să facem dragoste, nu conversație. Majestatea Sa se uită la mine. Realizănd că sunt dezbrăcată, se duce la taburet cu inteția de a-mi aduce cămașa de noapte. Lovește taburetul și cămașa cade pe jos. Nu ți-ar plăcea să nu-ți mai porți masca o vreme? Îl privesc, uimită de cuvintele sale. Vocea lui îmi amintește de unii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
o colibă fumegândă. Aș vrea să-i spun că mă așteptam să facem dragoste, nu conversație. Majestatea Sa se uită la mine. Realizănd că sunt dezbrăcată, se duce la taburet cu inteția de a-mi aduce cămașa de noapte. Lovește taburetul și cămașa cade pe jos. Nu ți-ar plăcea să nu-ți mai porți masca o vreme? Îl privesc, uimită de cuvintele sale. Vocea lui îmi amintește de unii dintre băieții pe care i-am cunoscut în sat, băieți aflați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]