753 matches
-
servitori. Când este vorba de biliard, această regulă neoficială se aplică foarte strict. Îndreptându-se din hol spre sala de joc, Bobby este întâmpinat de o mare de fețe rozalii; sunt bărbați aproape beți, doar în cămăși, dând indicații, cu tacurile în mână, însemnându-și punctele, lovind bilele cu mare viteză. Sunt englezi care se relaxează, aruncându-și toate frustrările și îngrijorarea pe care le-o provoacă India, într-o competiție mai degrabă alcoolică. Își dă seama, nu fără oarecare șoc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
ușor pe spate, iar mâna îi alunecă așa, ca din întâmplare, pe fesele lui. Bobby se întoarce și observă un rânjet prefăcut pe chipul acestuia. — Îmi pare bine că te-am întâlnit, tinere. Bobby încuviințează în tăcere și-i întinde tacul. Câștigă primul tur și Bobby se strecoară pe balcon să fumeze. Jubilează cu energia suprimată a unui spion plin de succes. Siguranța de sine a jucătorilor de biliard l-a molipsit și pe el și acostează un chelner comandându-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
avea și dușmani. Existau oameni care se simțeau iritați numai la simpla lui vedere, și nu o dată unii dintre aceștia ne înjurau pe noi, copiii, când ne vedeau rău îmbrăcați sau gălbejiți de boli. "Bă, cutare (așa și pe dincolo), tac-tu ăla ce tot face de dimineață și până seara și nu pune mâna să vă țină? Are două loturi de pământ, ar trebui să aveți haine croite pe voi și pantofi în picioare, nu să umblați desculți și trențăroși
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
să am măcar pe ce scrie, că de învățat pot să mai mă împrumut, dar de scris nu pot să scriu în caietele altora. ― Așa e, zice, bine, eînd o să mă duc pe la Roșiori, o să-ți cumpăr un maculator. Da' tac-tău de ce nu-ți dă bani de cărți, că nu e om sărac? ― Mă mir că mă lasă să viu și așa, darmite să-mi mai cumpere și cărți. ― Așa e, a zis învățătorul senin și a dat creanga de
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
și el vr’un „profisor”. - Dar cartea le place? - Nu prea. Să-i văd eu terminați. Nu mă lasă tov secretar. - Ține la oameni tovul? - Ține cu cine ține. Oamenii nu-s la fel, unu-i ca dracul, altul ca tac-su. Deveneam atent. Cu înțelepciune, nea Manalache adăoga: - Copilul la cur se bate iar femeia peste gură. Auzeam cum în șopronul folosit ca bucătărie, băiatul cel mare dădea raportul lelei Ghența. - M-am dus acasă, am muls vaca, i-am
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
interzis și de foc deschis În pădure. Vă confisc plasa și bicicletele și pe voi vă duc la Pichet, pe urmă la Comandament, ca să dați declarații și voi, și părinții. Pe urmă o să ajungeți la școala de corecție, iar alde tac-tu o să ia câte un an de pușcărie, ca să vă băgați În cap că aici nu e de joacă.” Sergentul părea supărat rău și hotărât să facă tot ce le făgăduise. Scurtul era Îngrijorat mai mult de biciclete și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
le-au plăcut locurile și femeile noastre și au rămas. S-au lăsat digerați de băștinași, iar din limba lor s-au păstrat câteva firimituri neînsemnate, printre care și numele tău, netotule. Și al familiei voastre. Să-i spui lui tac-tu să mă caute neapărat, că altfel e de rău. Eu nu am muncit degeaba să-i pictez peretele dinspre drum al casei. Deși Învățătoarea mea, o foarte distinsă doamnă și o excelentă artistă, m-a Învățat să nu-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
din calea oamenilor. Părinților le fuseseră rușine s-o pună lângă morții familiei. Pe furiș, totuși, venea câte cineva și pe la ea, că erau mereu mucuri de lumânări printre boziile grase ce năpădeau locu’ ăla ferit din calea oamenilor. Atunci când tac-tu, Comane, Îmi șoptea la ureche „tată-socrule”, eu n-aveam cum să-l dau Înapoi și l-am lăsat În boii lui, cu nădejdea că Îmi va plăti onorariul chiar În ziua aia. Dar el Îi trăgea Înainte, ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Îi atârnase de gât șnurul de care se bălăbănea busola, pitită ca o țestoasă Între două carapace negre de metal. Copiii intraseră aliniați câte doi prin noroaiele adânci ale CAP-ului. Baronu Îi șoptise lui Ectoraș: „Diliu mai e și tac-tu ăsta...”. Fiul Directorului nu găsise argumente ca să-i dea un răspuns potrivit. Așa că se mulțumise să-i aducă la cunoștință celuilalt: „Tac-tu-i prost și mă-ta-i curvă”. Baronu nu-i Întorsese politețea, iar din tăcerea prietenului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
furioasă, microscopul se făcea zob pe poteca pietruită. Vieru Îi aștepta În Întuneric și se tăvălea prin troscot, cu cracii În sus, râzând Înfundat. „Râzi ca un tâmpit ce ești! De unde dracu’ luăm atâția bani ca să plătim microscopu’? Nu face tac-tu rost nici dacă vinde zece ca tine!” Ectoraș aproape că tremura de spaimă, cu gândul la bătaia pe care urma s-o primească de la Director care, groaznică Întâmplare, Îi mai era și tată. „E, acuma ce vreți să facem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
meu că nu se vedeau din pricina șepcii. Am scos-o de pe cap și am rotit-o În așa fel Încât am șters și sărătura dintre gene. Am auzit, ca din depărtare, vorbele dobitocului: „Cu pălăria pe cap să intri la tac-tu acasă, nu În locuri civilizate, băi, țărane!”. Atunci mi-am dat seama, cu neînchipuită limpezime, că În cariera de muncitor cinstit ori măturător de șpan aveam să Îndur umilințe și mai mari decât cele pe care le sufeream la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Înotând prin pietre ascuțite, un toc atârnă vinovat, ca o rană deschisă... bat cu putere în pământ, făcând pe-a cizmarul de ocazie... Și simt un cui care-mi străbate îndrăzneț prin călcâi... Îmi vine să urlu de durere... dar tac... o să se arate răscruce, ca o fată morgana din poveste... Fac la stânga și satul își deschide binevoitor ulițele prăfuite, încărcate de copii care semănau cu cei din albumul copilăriei mele... Recunosc mirosul și jocurile... Parcă m-am întors în timp
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
fi putut, apoi, ireproșabil și rece în comportament, sè-mi iau rèmas bun de la ea în fața Academiei, ascunzându-i rană pe care, interzicându-mi s-o vèd, a lèsat-o în inima mea, aș fi putut, ca un ticèlos ce sunt, sè tac despre sè nu mai vii, poate îmi mai spune o datè sè nu vin, de aceea mè tot cheamè, ca sè-mi spunè sè nu mai vin! de parcè eu i-aș fi încèlcat vreodatè interdicția! Sè fi așteptând oare de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
de muncè, i-au sugerat sè considere buletinul etalonul absolut în materie de date personale, L-aș mai întreba pe atoateștiutorul plutonier major dacè sè scriu în declarație despre AnM și despre natura relației ei extraconjugale cu mine, dar, deocamdatè, tac și aștept, n-aș vrea sè-l întrerup din nou de la numèratul chitanțelor, dupè întrebarea cu buletinul și cu numèrul de la casè bietul om a trebuit s-o ia din nou de la capèt cu numèrètoarea, Timpul trece, Corina mè așteaptè, copilul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
uită În ochi când vorbește, și vorbește Încet, ca să te forțeze să-l asculți! Tehnică muierească și-asta, dosar de premiant, hai sictir! Te crezi prinț, sau ce? Spune la proști că ai căzut cu cu hârzobu’ dân cer, pe tac-tu l-am văzut Îmbrăcat țăran, amestecat cu talpa țării pân piață, urechist de la Filaj, deci atenție! Zâmbește-i, primește-l bine, o cafea? Numai ceai verde, altceva nu servește? N-aș crede că avem nici ceai verde, nici ceai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
tot de el, dar era curat. Nu s-a identificat persoana căreia Îi erau destinate corpurile delicte și unde au dispărut. Acum poate să-i râdă În nas. Nu știi tu, căcăciosule, toate șuruburile aparatului nostru, cu toate gradele lu’ tac-tu și ale mă-tii! — Nu-ți bate capul cu asta, locotent Matei! La această oră corpurile delicte sunt deja Înregistrate la serviciul nostru de documentare, Împreună cu adresele finanțatorilor, tipografiilor, redactorilor. Au fost solicitate de sursa noastră, Emilian, ca vicepreședinte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
Mie nu mi-ai plătit nimic. N-ai de ce să strigi la mine și să mă jignești. E păcat de bătrânețile matale. În loc să iei calea bisericii... — Care biserică?! Mă mai iei și la mișto. La biserică să-l trimiți pe tac-tu. — Uite ce e: până aici! Te rog să nu te iei de tata, că e mort! — Te bag în pizda mă-tii! Io am plătit locu’ ăsta ca să dau la pește! Nu ca să te văd pe tine cum faci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
leagănă nu doar cu brațele, ci și cu privirea. — Parcă are ochi albaștri. — Uneori bat în verde, spune Mirela. Se mai schimbă. Are opt luni abia... — Seamănă cu tine. Ochii ăștia mari și verzi, și gura, și nasul... — Seamănă cu tac-su. — Cu cine? Cu mârlanu’ ăla de Velicu? Fugi de-aici. Ăla are față de drac. Cu ochii ăia bulbucați, phhhh... Nu știu ce dracu’ oi fi găsit tu la el. Ți-a făcut-o, Mirelo. Ți se rupe sufletu’ când vezi ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
io lu’ tataie că mă ții pe-ntuneric să nu pot să-mi fac lecțiile și să vezi ce-o să-ți facă tataie... Se punea la mintea lui și se lua în gură cu el, păi, nu vedea că pe tac-su mare îl doare-n fund, că n-a mai dat de un an pe aici să-i întrebe de sănătate? Nu mai poate el că stai pe-ntuneric. Din partea lui tataie, poți să stai și afară-n ger’ și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
da de ceasul morții ca să uite... Atunci ar fi vrut să moară și n-a mai putut, și n-a mai vrut să vadă pe nimeni. A rupt-o cu toți, și cu prietenele, și cu mă-sa, și cu tac-su, și asta numai din cauza lui, a bătrânului, că n-a vrut cu nici un chip să se înmoaie, frățioare, n-aș avea cum să uit... Da’ mi-a trecut. Ce-am uitat a fost poate ca după scrisoarea aia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
dragostea mea, că numai p-ăsta, la câte minciuni mi-ai spus atunci și tu ai fi vrut poate să te cred că ești și virgină până la urmă, în veci nevinovată și încă ai mai ține-o și acum că tac-tu abia ar aștepta să-i duci pe cap niște copii să-i crească, când de fapt tac-tu habar n-are de tine, și nu mai spun că-n ăștia patru ani nici nu te-ai sinchisit să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
să te-ajute, la care Mirela că nu și nu, tu nu știi, și Rafael cum dracu’ să nu știu ce mi-ai povestit tu cu gura ta, doar dacă nu m-oi fi mințit iar, și tu te ai bine cu tac-tu și io habar n-am ce puneți voi la cale, iar ea, cu glasul tremurând de furie și durere că uite, sunt aici băieții ăștia, care mâine pleacă prin străinii și cine știe când ne-om mai vedea, așa încât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
cu copiii, merită să-ți calci pe inimă... Se luminează de ziuă și ei nu-și mai termină ciorovăiala îmbâcsită de fum de țigară peste masa plină de sticle și pahare, și până la urmă io n-am nici o treabă cu tac-tu și cu frate-tău, Mirelo, că noi oricum o să vindem, și ea, bineînțeles c-o să vindem și-o să plecăm și noi cum pleacă băieții ăștia, și atunci o să fie bine pentru toți, iar Rafael că mie-mi spui cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
vorbă prin Vlăduț că nu mai vrea s-o vadă, gata, a scos-o de la inimă, dacă pe ea atâta a dus-o capu’, să-i dea de rușine, să-i facă de râsu’ lumii pe mă-sa și pe tac-su cu înc-un copil, taică, adică doi, făcuți cu doi bărbați, și ea, tot fără om lângă ea... Asta a fost după ce-i trimisese vorbă, tot prin frate-său, că i-a făcut un nepot pe care l-a botezat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
sală mică la capătul unei alei. Toată lumea întorcea capul după noi pentru că eram frumos îmbrăcați - Hatsumi în rochia ei elegantă, iar eu cu sacoul bleumarin și cu cravată asortată - dar pe Hatsumi nu o deranja deloc. Și-a ales un tac, și-a scos o agrafă din geantă și și-a prins părul într-o parte ca să nu o deranjeze la joc. Am jucat două partide. Hatsumi era într-adevăr foarte bună, dar pe mine, pe lângă lipsa de antrenament, m-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]