517 matches
-
clipitei pas. Secunda zboară spre senin, Cu aripile albe de mătase... Să-mbrățișeze iar sublim Popasul veșniciei la fereastră. Bătăi de pleoape-n taină se aud La poarta infinitului a rugă... Scânteia-n brațe de amurg Se scaldă în privirea taciturnă. Deși e noapte, cred în dimineață Versuri din mine zorii revărsând, Un ceresc ecou etern de viață, Îmi luminează sufletul cântând. Cluj apoca 24 aprilie 2016 Zori de primăvară Plouă pe frunza cea verde, Iar genele ierbii s-au aplecat
ECOU ETERN DE VIAŢĂ de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1944 din 27 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381918_a_383247]
-
de valoare dezavuați sub oprimarea comunistă, a avut de suferit după forțarea Regelui să abdice. Fără a greși, ci slujindu-și țara, tatăl artistei a trecut prin supliciile arestului și a trebuit să-și schimbe ocupația, ca topograf. A devenit taciturn, deprimat... Patimile, nevrozitatea, depărtarea au dezbinat această familie și părinții Pompiliei au divorțat în cele din urmă, pe când ea avea optsprezece ani. Pompilia Stoian a fructificat cu inteligență și seriozitate înclinațiile și aptitudinile sădite în ea din părinți, încât s-
POMPILIA STOIAN. BRAŢELE DE ÎMBRĂŢIŞAT ALE PRIETENULUI DRAG de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1412 din 12 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379369_a_380698]
-
condiție obligatorie să ajung cu lectura la povestirea „Demonii serii” unde autoarea răspunde explicit la întrebarea preliminară: “Nu știam că zac în mine atâția demoni. Pentru fiecare gând, fiecare trăire, câte unul: mai incisiv, mai docil, mai guraliv sau mai taciturn. Dar , fără îndoială, slujind și satisfăcând mofturile stăpânilor întunericului.”, sau să caut în postfața semnată de eruditul scriitor bănățean Eugen Dorcescu, care vine, cu argumentele specialistului, în întâmpinarea mirării cititorului grăbit: „Titlul este în acord perfect cu substanța prozelor, la
“DEMONII AMINTIRILOR”, DE VALENTINA BECART – NOTE MARGINALE de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 2199 din 07 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381307_a_382636]
-
senzații doriene, perceptandu- te în vesminte cerești, de luna răvășita în puterile nopții, de astru, renăscut în inima mea florala. Petale în ucenicii divine nu- și satura ochii să ne tot cucerească, pajiști în ploile cerului acoperă cosmosul în intonări taciturne și viscolesc cuvintele în acest vis statornic. A fost să se întâmple să văd cum ninge lin veșnicia în fața judelui, În ochii impecabili ai timpului. Copilului meu Ai vrea sa ma găsești, copil - minune, Uitându-te, din trenul vieții , pe
VERSURI DIN COPILĂRIE de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1979 din 01 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381369_a_382698]
-
spus că am spină bifidă. Când mă întreba la comisie; - ce probleme de sănătate aveți? Le răspundeam că am probleme cu spina bifidă de pe vremea odiosului, probleme pe care le am și azi. Mă doare. Toată viața mea eram un taciturn, construind un monument al tăcerii oculte. Pentru mine nu s-a schimbat nimic iar familia mea suferă, batjocorit pe șantiere pentru că pensia foarte mică nu-mi ajungea nici să-mi plătesc datoriile, bine că lucra soția, reușeam cam până aproape de
PETIŢIE CĂTRE VREMURILE ODIOASE!14 de SORIN ANDREICA în ediţia nr. 1318 din 10 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/371274_a_372603]
-
așa că nu mai scriu la nimeni nimic și nu trimit această petiție nicăieri dar și așa o să o scriu pentru mine. Tot înainte cu dăi și luptă și luptă și dăi, ambițioșii ăștia, toată viața mea m-am simțit un taciturn construind un monument al tăcerii oculte. Pentru mine a stat timpul în loc. Bată-i Dumnezeu să-i bată de comuniști. Cu respect. Referință Bibliografică: Petiție către vremurile odioase!14 / Sorin Andreica : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1318, Anul IV
PETIŢIE CĂTRE VREMURILE ODIOASE!14 de SORIN ANDREICA în ediţia nr. 1318 din 10 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/371274_a_372603]
-
prin flinte, iar decît altul, unul e totuși mai egal. Să ne prefacem singuri, căci rana e în toate, dorm prinții amăgirii pe oasele din turn, a mai rămas cu dinții să muște din abate vreo nubilă fecioară cu sînge taciturn... Ce vremuri schimbă cheia și pescuiesc drapele! Parcă mai ieri făina o tot schimbam pe gaz... Fii tu deci paratrăsnet la cioburi mari de stele, cînd hoți de ghindă țara o vînd pe-un blid de praz. Eu unul merg
PROVIZORIU de DRAGOȘ NICULESCU în ediţia nr. 2185 din 24 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/344803_a_346132]
-
festín se encuentra él ahora, cuando la primavera no es otra cosa, șino una invasión soterrada de gusanos y una explosión celestial de ceniza. 10 Întrezăresc o singură sărbătoare existențiala, isi spune bătrânul, ieșind din coșmarul nocturn și călcând, ezitant, taciturn, în coșmarul zilei ce tocmai începe, o singură sărbătoare, una doar, plasată la capătul acestui periplu, mai zimțat decât orice tortură, o singură sărbătoare, un cântec ce leagă trup, suflet și cosmos, un imn adresat solidarității astrale, eliberării durerii, luminii
POEMELE BĂTRÂNULUI / POEMAS DEL VIEJO de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 842 din 21 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345938_a_347267]
-
putea să scrie în liniște. Seara la apusul soarelui, ieșea la plimbare prin parcul somtuos al Mogoșoaiei singur sau în compania altor scriitoricum erau Sânziana Pop, Cezar Ivănescu, Mihai Ursachi etc. . Cei care l-au cunoscut spun ca era un taciturn, rar îi scoteai vorba din gura. El se confesa rar și numai prin întrebări. Serile acelea erau adevărate academii de literatură, pe care prezența d-lui Preda le transforma în regal.” -povestește Sânziana Pop.La Palatul Mogoșoaia, creația Martei Bibescu
MARIN PREDA ŞI „ERA TICĂLOŞILOR” de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1056 din 21 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347271_a_348600]
-
cadă, albă pictură ce În trecut era, cu skiurile pe aici treceam Acuma e iarnă în Ianuarie cu ploaie nu Cu ninsoare, deci nu cu adevărat în acest An e iarnă, este un timp ca în Septembrie Ploios și umed, taciturn și călduț dar plăcut Nu e o iarnă friguroasă precum se aștepta. Referință Bibliografică: Septembrie în Ianuarie / Stella Reeves : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 746, Anul III, 15 ianuarie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Stella Reeves : Toate Drepturile
SEPTEMBRIE ÎN IANUARIE de STELLA REEVES în ediţia nr. 746 din 15 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348839_a_350168]
-
să i-l dea într-un moment în care să nu fie observat de ceilalți colegi. Nu știa că ei nu erau interesați de gestul său, chiar dacă povestea îndrăgostirii tinerei colege, o cunoșteau cu toții. După cum îl știau pe Sebastian, un taciturn uneori, dar un profesor și un coleg excepțional, nu garantau că tânăra va avea vreun succes la el. Unii se amuzau pariind între ei pe succesul tinerei, alte colege o invidiau. Doar Minodora era necăsătorită dintre ele, iar Sebastian singurul
MARTISORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1061 din 26 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346934_a_348263]
-
Elevul a încurcat rândurile, dar ce frumos sună, Tu ai trecut zâmbind viclean, Prin mine sau pe lângă, Din haos înghețat ne-am rupt și-am renăscut din goluri. Hipnoză, vis, delir nocturn, Tu nu poți înțelege, tu ai un paznic taciturn și gusturi răsburgheze, parfumul de femeie doar îmi amintește-o strofă, eram abia un biet școlar îndrăgostit de profă, acum privesc îngândurat, mor amintiri sublime, nu mai trimite-amenințări, nu mai gândesc la tine. BORIS MARIAN Referință Bibliografică: Cineva mă amenință
CINEVA MĂ AMENINŢĂ de BORIS MEHR în ediţia nr. 818 din 28 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345466_a_346795]
-
Citea, dar aceasta o putea face și acasă. Trecuseră câteva zile de la sosire și nu reușise să lege o amiciție cu vreo femeie sau cu vreun bărbat. Colegul de cameră era parcă din altă lume. Un pensionar în vârstă, văduv, taciturn, care venise la mare cu bilet de tratament. Poate că de aceea a și preferat ca astă seară să iasă la restaurant, sperând că în sfârșit va cunoaște și el pe cineva care să-i alunge singurătatea unei vacanțe pe
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2332 din 20 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376781_a_378110]
-
Având doar nemurirea Ca singur anotimp. SPUNE-MI TOAMNĂ Spune-mi toamnă, Spune-mi tu, Câte doruri duci din nou În țara ta -mister nedeslușit În lumea ta multicoloră Purtând al anilor dulce ecou? Spune-mi tu, toamnă, Care cu taciturna ta venire, De ce o lacrimă mă ajunge iarăși, De bucurie sau de amintire? Lași merii plini de roade Și viile coapte, Dar frunzele le iai cu tine! Și primăvara, parcă nu mai vine! Mi-a răspuns cu șoapta unei Bătăi
POEZIILE TOAMNEI de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1351 din 12 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376371_a_377700]
-
misterului ce ne guvernează viața. Mereu intervine tentația schimbării, îndepărtare de lacrimile viselor sparte. Persistă pericolul vidării de sentimente. Accepțiune nocturnă. Asistăm la invocarea legilor sângelui. Acestea au rolul de pavăză contra iminentelor alterări ale esenței. Câteodată, peisajul ia valențe taciturne: Nici îmbătarea nu are forță în seara asta/ Noapte/ Întuneric/ Liniște// Nici cuvântul azi nu vorbește/ În liniște/ Tace/ și măine... (LINIȘTE). Chiar și în aceste circumstanțe problematice, speranța se dovedește inexpugnabilă, vestind incandescente renșteri întâmpinate, totuși, cu sfială: Îngerii
OCTAVIAN MIHALCEA DESPRE GENTIANA MUHAXHIRI de BAKI YMERI în ediţia nr. 1331 din 23 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/376476_a_377805]
-
avea arsuri ciudate, care când se înroșeau, când se înverzeau, când se albăstreau. A trecut un timp și Pierre Rossalle s-a pus pe picioare, dar se schimbase total. Din omul vesel, glumeț și extrem de prietenos cu toată lumea, devenise un taciturn introvertit, cu priviri dușmănoase aruncate în permanență celor din jur. Bineînțeles că nimeni nu i-a crezut povestea stranie prin care, chipurile, trecuse. Părul nu-i mai crescuse, iar cicatricile de pe trup dovedeau arsurile pe care le suferise. Într-o
PRIETENI, DUŞMANI SAU SIMPLII OBSERVATORI COSMICI, CURIOŞI DE EVOLUŢIA „MAIMUŢELOR” DE PE PĂMÂNT ? de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1744 din 10 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372578_a_373907]
-
care cade Pe franjurii luminii, cernute-n primăvară... Mai pot s-aștept, la brațul tău, îngăduita clipă Ce picură pe trupuri cu simfonii nocturne. Când geana unei zile clipește pe-a zorilor aripă Privim cum se preschimbă-n cântec, solfegii taciturne. Aștept! Și așteptarea dulce pe brațe o adun Să o răsfir, răscolitor, pe-o margine de zi. Aștept! Pășești zâmbind spre mine când stelele apun, Culori din al tău suflet reverși în glastra inimii... Referință Bibliografică: Te-aștept... / Corina Negrea
TE-AȘTEPT... de CORINA NEGREA în ediţia nr. 2143 din 12 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375766_a_377095]
-
a aparențelor...lăsând liniștea să-și întindă imperiul , când „peste noapte cuvintele se retrag în mine”... Poemele cuprinse în volumul „Clepsidra cu silabe” pun accentul pe nobilul sentiment numit „iubire”, această trăire cameleonică și învăluitoare: când tandră și înflăcărată, când taciturnă și rece... dar totdeauna acompaniate ( poemele) de lirismul estetizat al poetului Georgi Cristu. Nu lipsesc din peisaj: marea, țărmul, plajele cu nisip aurifer, munții, „pietrele insomniace”, „luna într-o fază ciudată”, „parcul ispitelor”, anotimpurile cu încărcătura lor de mister, toate
RECENZIE ( NOTE DE LECTOR). VOLUMUL DE POEZIE CLEPSIDRA CU SILABE , AUTOR GEORGI CRISTU de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1741 din 07 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379244_a_380573]
-
La ceasul când pe obrazul țării alunecau, una... după... alta, lacrimi mistuite în văpaia indolenței, eu nu puteam decât să-mi accelerez pulsul până se transforma în bătăi de aripi și uneori mai departe, până când bătăile de aripi se îngemănau taciturn și nocturn, undeva, într-un nor, cu zborul îngerului meu păzitor. Acuma, cum stau așa, culcat pe spate în sicriul ce mă poartă spre mine însumi, iată, pot să-mi număr mai bine stelele și păcatele, zâmbetele și visele ucise
SUSPIN ȘI BUCURIE COLECTIVE ÎN NOAPTEA DE ÎNVIERE (30 APRILIE 2016, DUPĂ 6 LUNI DE DURERE ŞI TĂCERE) de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 1991 din 13 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378788_a_380117]
-
sforăie nocturn, Se schimbă tufișuri, se-nverzesc la fața, Să mărit diurnă la jertfă pe viață, Arde primăvară prin chemarea-n flori, Dar mai am înfrânte țipete-n culori, Despre primăvară, Marte e prim nun, Inca nu-i sezonul, ursu-i taciturn, Să respira stoluri apăsând răcoarea, Zgribulite nopți bântuie visarea, Picturi pastelate, dansante iubiri, Vor sosi chemării din vechi amintiri, Se pornesc dorințe în vis de cocori, Primăvara sorții prevestește-n zări. Referință Bibliografica: A venit iar Marte / Aurel Auraș : Confluente
A VENIT IAR MARTE de AUREL AURAȘ în ediţia nr. 1890 din 04 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377719_a_379048]
-
Alexandru George între gestica exacerbată a lui Hitler și epatanța expresionismului german). Regii noștri au avut, și ei, fără excepție, cultul conciziei și al reticenței. Vi-l imaginați pe Regele Mihai vorbind pe stadioane sau, cu atît mai mult, pe taciturnul și eficientul Carol I? Sînt sigur însă că vi-l imaginați pe Corneliu Coposu zîmbind cum numai el știe să zîmbească, ascultînd frazele de ventriloc (de lemn) ale unui Iliescu, pe care, de altfel, nu înceta să-l taxeze, prompt
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Mamaia, la Sinaia. Văd, brusc, silueta lui Ion Pillat, cu baston și canotieră. Metaforă a unei Românii care fuge-ndărăt, tot mai departe de noi. În scuarul din fața Teatrului Național, Sadoveanu, făcut de Irimescu, e, firește, supraponderal. Amîndoi moldoveni, unul taciturn, cu gabaritul propriei opere, celălalt, suplu și molcom-verbios, au trăit prosper în toate timpurile. Bustul lui Sadoveanu e masiv-abundent, orice amănunt vestimentar capătă dimensiuni baladești. Lavaliera e o perche enormă de testicule de zimbru, pe care stă Ceahlăul capului. Mai
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
cu managerii lor cu ochi albaștri, sau lăsîndu-se premiat de barzi mai mult decît literari, în chiar alcovurile lor imunde, sau bîntuind, omnipriceput, turnătorii și saivane, cu mîndra caschetă albă, inginerească pe-o sprînceană, sau... sau... Există codul sobru al taciturnului Rege Carol I, asumat de marea elită românească, cea care numai și prin comportamentul ei civilizat a făurit statul român modern, cod asumat, la rîndul său, de Regele Mihai și, iată, după fractura sistemului totalitar și de formațiunile autentic democrate
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
care de mare stimă beneficiază omul dintr-o bucată, mutul tenace și laborios dedîndu-se rar turnirurilor verbale (poate doar la un pahar, două...). Pentru că, iar slavă Domnului, dincolo, în teritoriile de unde pictura a iradiat planetar, pictorii au fost și gureși. Taciturnul Van Gogh simțea irepresibilă nevoie să-și detalieze, în scris, către fratele său Theo, momentele lucrului, zbuciumul, proiectele. Era, ea, sarabanda vorbelor scrise, una în sine, doar de dragul exercițiului epistolar, de altfel atît de la modă în vreme? Nu. Angoasele olandezului
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
cît posibil, oricum bine intenționate în lămurire. Conceptul de școală de creație mi s-a părut mai totdeauna, prin supralicitare, vag-abuziv, în sensul recurgerii comode la clișeu, la forma dezgolită. Să încep prin a-mi aminti un episod în care taciturnul și îmbufnatul Ciucurencu, aflat, prin anii optzeci, la Iași, în sejur pleinairistic și participînd la o adunare de breaslă ieșeană, a fost rugat de un maestru local să-și spună părerea despre... școala ieșeană de pictură. Rictusul orgoliosului bucureștean, completat
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]