430 matches
-
Romantic“. Cum poți să-i urăști, bănuindu-le atâtea suavități? Cum poți să te enervezi, din deznădejdea zilnică a timpului pierdut, când vezi cât de calm li se trece ziua în care nu fac nimic? Și nesfârșitele ceasuri de bârfă. Taclale la „o țigare“, cu mesaje schimbate de la un etaj la altul, de la un depozit la altul. O lume amorțită Biblioteca, prăfuită, care mi-a mâncat atâția ani. O iubesc doar pentru că și eu sunt leneș, visător, troienit de colb, speriat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
ei, Începând cu ficatul, pancreasul, uterul și intestinele Încep să se rotească, Încet, În sensul acelor de ceas. Apoi invers. Toată această operație se Întinde pe parcursul unei jumătăți de oră. Timp În care distinsa doamnă și inginerul stau liniștiți la taclale, fumând câte o țigară. Poartă, de obicei, o discuție banală, vorbind despre vreme. Nu se știe de ce, În astfel de ocazii, inginerul ține cu tot dinadinsul să-și Îmbrace fracul și jobenul, lăsate În custodia văduvei de pe Bașotă 9... Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
cât se poate de prudent, iar la o adică trebuia să dea dovadă de vigilență, reacționând prompt la orice tentativă venită din exterior. Aflată În salonul vecin, femeia-sicriu se Împrietenise și ea, nitam-nisam, cu femeia-uter, cu care stăteau mereu la taclale, fumând și făcând tot felul de pasiențe; prietenia aceasta nu-i mirosea lui Oliver a bine. Gândindu-se la ele, masterandul se aștepta ca, sub un pretext oarecare, femeile să vină la vreme de seară În salonul lui, punându-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
strâns de bar. Genunchiul lui Danny atinse accidental coapsa muzicantului - era doborât de tensiune. — Cât de bine l-ai cunoscut, Coleman? Fața lui Healy era acum trasă și sub barbă îi apăruse o gușă. — Am stat de câteva ori la taclale de Crăciun, chiar în barul ăsta. Chestii banale - despre noul disc al lui Bird și despre vreme. Ai vreo idee cine a făcut-o? — Doar un fir spre un suspect. Unul înalt, cărunt. Barmanul l-a văzut azi-noapte cu Goines
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
greșit, care ar putea să-mi pericliteze poziția. Și de regulă nu le fac confesiuni ofițerilor cu grad mai mic. Danny se gândi: tipul ăsta e atât de plecat de-acasă, că-i poți zice orice și tot stă la taclale - pentru că e 1 noaptea și el n-are unde să se ducă. — Și de asta te exciți așa de tare la ideea c-o s-o lucrăm pe De Haven? Considine zâmbi și ciocăni în sertarul de sus al biroului. — De ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
vlaga în picioare. Traversă peluza, luând-o spre stația de taxiuri din Temple Street, dar se opri la auzul unei voci șoptite. — Flăcău. Danny îngheță. Dudley Smith ieși din umbră. — E o noapte superbă, nu-i așa? spuse el. La taclale cu un ucigaș. Danny zise: — L-ai ucis pe José Diaz. Tu și cu Breuning l-ați omorât pe Charles Hartshorn. Iar eu o voi dovedi. Dudley Smith zâmbi. Nu m-am îndoit niciodată de inteligența ta, flăcău. De curajul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
urechile (dacă le mai au bune) îndreptate spre aparatul de radio și cu ochii, ajutați de lentile, fixați în ecranul televizorului. Informațiile astfel adunate sunt îmbăiate în culoarea politică personală și apoi disecate cu vecinul de pe palier, cu amicii de taclale în parc, cu vecina la cafeaua de dimineață sau, în absența acestora, cu pisica sau cu cățelul cu care își împart singurătatea. Despre vârsta a treia și problemele ei (observați că am evitat să folosesc cuvântul, știți dumneavoastră careă) nu
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
stăpânire pe poalele dealului stingând focurile, răpăind pe acoperișuri, aducând zâmbete pe fețele oamenilor care dădură fuga afară să întâmpine apa după care tânjiseră atâta vreme. În cele din urmă, ajunge și în deșert. Până să înceapă ploaia, Forrester ascultase taclalele acelui brahman soios și, la un moment dat, se trezise zicând țâfnos că, iată, e momentul și locul bun pentru un popas. Poate că acest Moti Lal s-a simțit ofensat de brutalitatea lui, dar Forrester nu-și face probleme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
cânta adineaori la vioară? întrebă el. Unul dintre preoți le repetă elevilor întrebarea lui Nobunaga. Nobunaga înțelese repede: profesorii nu fuseseră în clasă până atunci, iar elevii profitaseră de lipsa lor pentru a cânta la instrumente muzicale, a sta la taclale și a se zbengui bucuroși. — Ieronim a fost, spuse preotul. Toți elevii se întoarseră spre un băiat care stătea printre ei. Nobunaga le urmări direcția privirilor și ochii i se opriră asupra unui adolescent de paisprezece-cincisprezece ani. — Da. Uitați-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
irlandez. Stră-stră-bunicul meu era din Cork. Din Bantry Ba. Știi zona? — Da. —McCarthy e numele meu. Harvey McCarthy. — De fapt, am spus eu surprinsă. McCarthy e chiar un nume tipic pentru Cork. —Și cum îți merge? Tipul era pus pe taclale. —Bine, am bolborosit eu. Dar știi, colega mea de apartament... Da, sigur, dar să ai grijă de tine! Apartamentul arăta ca desprins dintr-un documentar rock. Peste tot erau împrăștiate cutii de bere, sticle și scrumiere pline ochi. Niște indivizi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
fiecare editor ascuns în spatele lor a scos capul pe ușă cu timiditate, mi-a strâns mâna, apoi s-a pitit înapoi în birou, de parc-ar fi fost sub asediu armat. Spre deosebire de colegii de la P și P, care stăteau la taclale pe holuri, personalul de la Grant Books părea să stea pitulat în birou pe parcursul întregii zile de lucru, ieșind afară numai după mâncare, apă și ca să meargă la toaletă. Biroul meu era mai mare decât mă așteptasem și avea o fereastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
ușurată. — Incredibil, a șoptit Mandy, înainte să plece ca să-l anunțe pe preot. — Mulțumesc, mi-a spus Randall, sărutându-mă cu blândețe pe obraz. Capitolul douăzecitc "Capitolul douăzeci" Trezireatc "Trezirea" — Luke! Am auzit că tu și Oprah ați stat la taclale! Crezi c-o să te includă și pe tine în selecția ei de cărți? Mulțimea de somități literare care se strânsese în jurul lui Luke avea o grosime de cinci oameni. Era un nucleu compact, ca o grămadă de la rugby. Petrecerea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
suna și mi s-ar spune că și-a tras-o cu ambasadorul Abisiniei. Tu ce crezi? — Ambasadorul Abisiniei? A fost și el acolo? Nu știu și nici nu vreau să știu! Ultima dată când am zărit-o, stătea la taclale cu un tip mare și negru din Etiopia. Era nu știu ce legat de Națiunile Unite. Eva făcea salată de fructe, iar el îi tăia bananele. — Mie nu mi se pare genul de activitate excesiv de compromițătoare, spuse Braintree. Nu, nu pare, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
spună adevărul. Inspectorul Flint se întoarse în camera de anchetă și se uită la Wilt. Apoi își trase un scaun și se așeză. — Henry, zise el cu o amabilitate pe care n-o simțea, noi doi o să stăm puțin la taclale. — Cum, iar? sări Wilt. Domnul Gosdyke m-a sfătuit să nu spun nimic. — Așa face el întotdeauna cu clienții despre care știe că sunt vinovați, zise cu drăgălășenie inspectorul. Acum ai de gând să vorbești? Nu văd de ce n-aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
am bănuiala că a băut câteva pahare înainte. De ce nu lucrezi aici? Se uită la mine întrebător. —Astăzi lucrez în spate, îi spun veselă. Am venit doar să iau niște jeleuri pentru un copil și m-am luat la, hmmm, taclale cu Clarissa. —Văd, spune bărbatul pe un ton relaxat. Clarissa pare foarte deranjată. Ce ghinion pe ea că jocul ei de-a intimidarea a fost întrerupt. Râd în sinea mea. Așa-i trebuie. Păi, îmi cer scuze, trebuie să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
puțin. Doamne, o să rămân marcată pe viață din cauza asta. Îi apuc mâna. —Ai fost foarte răsfățată când erai copil, nu? —Uau, e adevărat, spune entuziasmată. Ești foarte talentată. E un har, nu? Păi... da. Aproape. Tania vine să stea la taclale. Lydia îi spune că citesc viitorul. Tania pare încântată și-mi întinde și ea mâna. Doamne, în ce m-am mai băgat acum? Ești într-o perioadă foarte fericită din viața ta. Mă prefac că mă concentrez asupra palmei sale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
despre compoziție, eu, ignorantul în artè, ascultând și învèțând, propunându-mi sè citesc și sè-mi cumpèr albume de artè, sè caut pe internet toate muzeele posibile și sè navighez, Aș face mai bine sè mè cultiv decât sè stau la taclale cu toți ticniții de informaticieni din țarè și de aiurea! Da! studenții ar mai vrea sè vadè și sèlile cu sculpturè din Louvre, dar nu mai e timp, ora lor s-a încheiat demult, ea promițându-le cè vom mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
vă rog? a ciripit ea așteptându-se ca la celălalt capăt al firului să fie Susan, care voia să aranjeze o întâlnire la cafea în cursul săptămânii următoare. Susan avea obiceiul s-o sune sâmbăta dimineața ca să stea puțin la taclale. Prinzând receptorul între umăr și bărbie, Fiona și-a folosit ambele mâini ca să se lupte cu scutecul Jessicăi. —David e acolo? Vocea neîntrupată n-a răspuns la gluma Fionei și nici nu s-a prezentat, dar femeia a recunoscut-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
mare lux din viața Fionei era să fie singură în casă și să savureze o baie îndelungată și neîntreruptă, fără David care fie băga capul pe ușă din două-n două minute, fie se așeza pe WC ca să stea la taclale, și fără Jessica, a cărei distracție era să-și arunce ursuleții peste ea, în apa din cadă. David se dusese la un meci de seară la Stamford Bridge, împreună cu Luca, după care cei doi aveau de gând să meargă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
de ucigaș ai unei femei mătăhăloase, cu aer sever. Înapoi în sală, revenită la starea de anonimitate și deci fiind, din nou, în siguranță, Julia a constatat că oamenii se îndepărtaseră de mese și se-apucaseră iar de stat la taclale. Fiind încă într-o stare euforică, datorită posibilității ca Deborah să înceteze să-i mai stea ca o povară în cârcă, Julia și-a schimbat planurile pentru seara respectivă. Avea chef să sărbătorească. Femeia și-a croit drum către centrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
câteva secunde, Susan și-a dat seama că bărbatul nu avea de gând să răspundă, așa că s-a întins ea după receptor. —Alo, Susan la telefon. —Salut! Alison sunt. Fiona, Julia și Susan își telefonau tot timpul, ca să stea la taclale între ședințele de club, dar, abia după accident Alison simțise c-o cunoaște destul de bine pe Susan ca s-o sune. —Hei! Îți vine să crezi că sunt încă în pat? —Ești bolnavă? a întrebat-o Alison îngrijorată. Nu, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
Nu eram cine știe ce expert În materie de televiziune, dar tot m-am prins că ăsta era un refuz. M-au cuprins gândurile negre, Încercând să-mi dau seama dacă ea și Leggo erau Împreună. Avusesem tentative de a sta la taclale cu el ceva mai devreme, dar era prea aerian ca să-mi dea replica. M-am Întrebat dacă nu cumva era unul dintre acei bărbați care, decât să ia ei ințiativa, preferă să fie pocniți cu o bâtă În cap și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
mea, stăpâne. Eram cinci ofițeri care să hotărască, tovarășii mei ți-au dorit, cu toții, moartea, eu am fost singurul care s-a opus. — Ai greșit. Tovarășii tăi Îmi par mai Înțelepți. — Te-am văzut adesea Împreună cu Nizam al-Mulk, stăteați la taclale ca un tată cu fiul său, el n-a Încetat niciodată să te iubească, În pofida intrigilor soției tale. Dacă se mai afla printre noi, nu te-ar fi condamnat. Și ar fi iertat-o și pe ea, pentru tine. Khayyam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
fie scotea doar un mârâit. Pe la ora unsprezece a venit soția individului din celălalt pat. I-a schimbat pijamaua și i-a curățat niște fructe. Era rotunjoară la față și părea o femeie de treabă. A stat destul de mult la taclale cu Midori. La un moment dat, a intrat o asistentă cu o nouă pungă pentru perfuzie și a schimbat câteva vorbe cu Midori și cu femeia, înainte de a ieși din salon. Neavând ce face, îmi plimbam privirile prin încăpere și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
mâna prin părul lui Cezar. Erau momente când în discuțiile lor aduceau vorba despre viața din șatră a Teofanei sau cea din Afica a lui Cezar. Într-o după amiază a unei zile târzii de toamnă, stând în balcon la taclale, le-a venit pofta să bea o cafea. — Ce bună ar fi o cafeluță!își exprimă dorința Cezar. — Că bine zici. Cine o face? — Cel mai priceput, hotărăște Teofana. — Adică.... dăm cu banul. — Ce ban? Tu o faci, i se
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]