3,383 matches
-
mare de la , Birică, și tata e-n găleată cu producția, cu raportările, ce mai, nu are cu ce să-i ia ochii... — Păi, după câte știu eu, Birică ăsta e mare la cultură, nu? Știu eu cum se poate scoate taică-tău. — Dacă faci asta pentru mine Îți dau o sută de dolari, valută forte. — Nu-mi dai nimic, bestie, nu am nevoie de banii tăi, nu mă cumperi tu pe mine. Tu să mă scapi de bolșevicul ăla de Siboiu
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
-i tot. — Îmi place. — Problema e că de față, la lectură, a fost și Rogoz, Îl știi... — Prostu’ ăla? Are să-mi dea o mie de parai. Se rezolvă. — Copilu’, nu Înțelegi că Vasile Moare și Rogoz Îl pot salva pe taică-tău? Îl Împingem În față pe pămpălău, că e de la Hașdeu, că promite, că va fi un mare scriitor, că Bu zăul e fruntaș În cultura socialistă și numai tovarășul Birică Îl poate ajuta... E meritul tovarășului Birică că Vasile
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
-n mă-ta cu spiritul tău cu tot. — Vreau să spun că altfel Rogoz, care l-a chemat la el pe Vasile, o să facă scandal. Tovarășul Birică o să vină și o să afle, și asta se va adăuga la problemele lui taică-tău. În schimb, dacă facem cum zic eu, adică să-l neutralizăm pe Siboiu și să-i luăm ochii lui Birică cu tânăra speranță a culturii române, taică-tău va crește În ochii partidului și toate celelalte necazuri vor trece
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
vină și o să afle, și asta se va adăuga la problemele lui taică-tău. În schimb, dacă facem cum zic eu, adică să-l neutralizăm pe Siboiu și să-i luăm ochii lui Birică cu tânăra speranță a culturii române, taică-tău va crește În ochii partidului și toate celelalte necazuri vor trece pe planul doi. Nu așa merg treburile În țara asta? — E ceva Între voi? a Întrebat-o el cu voce răgușită. — Nu, dragă. Băiatul tremură ca o frunză
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
a pupat mâna privindu-l În ochi ca un câine vinovat. În casă era liniște, așa cum Îi plăcea lui, iar Lucian stătea cuminte pe un fotoliu și se prefăcea că citește. — Vino Încoace, băiatul tatii - și tonul melodramatic pe care taică-său i se adresase, tandrețea neobișnuită a vorbelor lui l-au descumpănit pe Lucian, care s-a apropiat supus, mai degrabă spășit, și s-a lăsat luat În brațe ca un copil. Semn rău, s-a gândit el. Au rămas
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
confuzia? În ce altceva să creadă, confuzia era la Îndemâna tuturor, era lege, putea fi respirată pretutindeni, pe tot pământul patriei, iar În cuvinte, cu toată ființa... Și profita de această clipă de crispare lăuntrică, deși neserioasă (iresponsabilă, ar fi zis taică său), Închipuindu-și trupul Ionelei cum alunecă lin din haine, Întinzându-se alături, lăsându-și pânza pielii să plutească o secundă În aer, apoi lipindu-se de el, femeie caldă, moale, din care se ridică parfumul ațâțător. Atât. Nu ar
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
la televizor Îl privea mâncând semințe de dovleac, iar seara se Îmbăta, strivit de singurătate, uitându-se pe fereastră până la Îndobitocire. Nu avea decât amintiri oficiale, de serviciu, nu avea pulsiuni sexuale, nu-și cunoscuse părinții, dar avea presimțirea că taică-său era unul din soldații armatei sovietice, care se distrase cu o moldoveancă de pe lângă Bârlad, unde se născuse. Anii de orfelinat i se șterseseră din minte, nu se gândea decât la sarcinile pe care i le trasau „forurile superioare“, nu
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
la curent cu performanțele pământului românesc - care, cel puțin la Buzău, nu fusese În stare să bucure inimile oamenilor cu atât de iubitele cireșe după care se dădea În vânt tovarășul Birică de la . — Vasile, trezește-te, i-a strigat Alexandru, taică-său. Dormi de aproape douăzeci și patru de ore, ce naiba! Vasile s-a ridicat În capul oaselor și a deschis buimac ochii. — Poftim? În ce zi suntem? Cât e ceasul? — E patru după-amiaza. Nu faci nimic toată ziua... Ah, iarăși amărăciunea de
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
ochii. — Poftim? În ce zi suntem? Cât e ceasul? — E patru după-amiaza. Nu faci nimic toată ziua... Ah, iarăși amărăciunea de nevindecat din vocea tatălui, dezamăgirea... — Ce ți-am făcut eu, tată? De ce ești mereu nemul țu mit de mine? Taică-său Îl privea din cadrul ușii cu reproș, Încruntat, de parcă nu ar fi știut ce e adolescența și cât de ingrată Își strecoară otrava În trupul care nu știe ce i se Întâmplă, de ce Își pierde seninătatea, În mintea fragedă care
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
cunoască Înfrângerea, adversitatea, neputința. Și din ușa dormitorului Îi azvârli În piept un ziar, Viața Buzăului, unicul pe care din când În când Îl citea, cu scârbă. — Uite, el a reușit. Tu?... Cine a reușit? l-a Întrebat Vasile, dar taică-său dispăruse. A desfăcut ziarul. L-a răsfoit, În capul paginii a treia fotografia lui Cristian trona urâtă, cerneala, suptă de hârtia proastă, Îi desfigurase marelui său prieten chipul. Sub ea, pe toată foaia, producția patriotică În versuri a de
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
temuse el. Atât de brutal a fost cuprins de bucurie, Încât nu și-a mai putut stă pâni râsul ner vos, greu de suportat, care i-a urcat În gâtlej ca o vomă. — Așa! Râzi!... Râzi, neputinciosule! i-a strigat taică-său din bucătărie. Că tu nu ești În stare să faci asta! — Nu sunt În stare, și mă felicit pentru asta, i-a răspuns În șoaptă Vasile. S-a ridicat din pat și a intrat În bucătărie parcă dansând, cu
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
să faci asta! — Nu sunt În stare, și mă felicit pentru asta, i-a răspuns În șoaptă Vasile. S-a ridicat din pat și a intrat În bucătărie parcă dansând, cu ochii În lacrimi, l-a luat În brațe pe taică-său și l-a pupat pe obraji. Nici nu știi ce cadou frumos mi-ai făcut, i-a zis. Taică-său s-a dat un pas Înapoi și l-a privit Îngândurat. — Îți bați joc de mine? — Te rog, tată
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
ridicat din pat și a intrat În bucătărie parcă dansând, cu ochii În lacrimi, l-a luat În brațe pe taică-său și l-a pupat pe obraji. Nici nu știi ce cadou frumos mi-ai făcut, i-a zis. Taică-său s-a dat un pas Înapoi și l-a privit Îngândurat. — Îți bați joc de mine? — Te rog, tată, fii și tu mai... Cum să Îmi bat joc de tine? Eu te iubesc, tată... Alexandru a privit Încurcat pe
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
a simțit că degetele ar putea pătrunde În carnea fragedă, și s-a temut o clipă că Vasile va geme sau va protesta, Vasile Însă i-a zâmbit și l-a privit În ochi cu recunoștință. — A, i-a zis taică-său, am uitat. Ai primit o scrisoare. — Imposibil... Cine să-mi scrie mie? — Ai primit o scrisoare de la profesorul Carara Vasile. Poftim. Cred că e ceva important, un profesor nu Îi scrie unui elev decât dacă Îl consideră destul de inteligent
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
cică eram în armistițiu. Așa șocat, a ajuns în Transilvania la sediul spitalului lui militar, acolo era mama și sora mea și după un an mă nasc eu. Mama, tot timpul când făceam și eu ceva, spunea: „Ești ticnit că taică-tu era șocat de brand”. În anii 40 eram o națiune învinsă, pierdusem un milion de soldați, eram ocupați și au venit comuniștii și două divizii create și instruite în URSS, divizia Tudor Vladimirescu și Horia, Cloșca și Crișan. Ăștia
Sunt un moș burghezo-moșier by Jorj-Ioan Georgescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1264_a_2119]
-
de tine pentru că ești arătos și calm, dar nu asta-i trebuie. — Tu chiar crezi că de aspectul meu s-a „amorezat“? Tina m-a tras într-un colț. — Ai dreptate, e foarte rigid... îmi zice. Moralizator de parcă ar fi taică-miu. Rămân cu el în noaptea asta și îi explic că-l lepăd definitiv. Buza de jos i se umflase umed și strângea pumnii, dând impresia că ar fi gata să țopăie de bucurie dacă îi spun „bine“. — Bine, i-
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
forma trupului îngropat acolo sau e doar un halo slab, produs de pământul excesiv de fertil al cimitirelor. Știind că va auzi inevitabil de Ucigă-l Toaca, mai puse o întrebare așa, de formă: — Oare de ce ies ei, părinte? — Nu știu, taică. Le-o fi urât. — N-o fi coada Necuratului? insistă Celebi, furios pe un popă atât de puțin ortodox. — Necuratul nu adastă niciodată pe lângă sfânta cruce, îl informă dogmatic și sentențios preotul. Satana nu umblă prin cimitire. Tânărul culegător de
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
pufnească zgomotos pe nări. începu să scrie, înfierbântat, în vreme ce popa mormăia afurisenii. Dar ei ce sunt, părinte? îs tot români de-ai noștri? — îs tot români, da’ nu vorbesc. Și te mănâncă. Și ce înseamnă asta? întrebă încordat Celebi. — Nimic, taică. Și după proferarea acestui mare adevăr, cum că nu e sens care să cuprinză Sensul, se îndreptară zgribuliți spre casa preotului, unde, așezați lângă o țuică fiartă ce avea să le alunge din oase frigul mult prea aspru pentru acel
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
Însă să se Îndrepte Ilie, ți-ai găsit.Din zi În zi mai mult se Înrăi.Și se Înrăi În așa măsură Încât Într-o zi, nu știu În ce chip și În ce fel, Își omorâ părinții.Omorâ pe tăicuța, care-i dăduse numele, care Îi făcuse casă și omorâ pe măicuța care Îl legănase la sân. Pesemne că numai dracii Îl Împinseră la așa fapte. Anii au trecut, Ilie a Îmbătrânit prin pustietate, unde fugise de frica spânzurătorii. Când
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
în jur alt meșter nu-i. Cum te cheamă, bade? Ion. Bade Ioane, bucuros de cunoștință. Eu sunt Petre, cel care a luat casa babei Floarea. Am aflat de dumneata de la Carmen, cu care suntem rude. Eu sunt frate cu taică-su. Putem vorbi puțin? Poftim în casă. Intră, casa era mare, bine rostuită, curată, casă de om gospodar! Trecu printr-un culoar și ajunseră, în spatele casei, într-un atelier, cu tot felul de scule și mașinării, unde se respira miros
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
dimineață, când Petre stătea cu Ana pe băncuța de sub nuc, apăru Toni purtând în gură o mogâldeață care scâncea. Toni se apropie de Ana și depuse mogâldeața la picioarele ei. Era un Toni mic și drăguț, de câteva săptămâni, leit taică-său, negru, cu pieptul alb, dar cu o ureche și vârful cozii albe. Când se văzu scăpat din colții părintești, cățelușul începu să dea din coadă, învârtindu-și ca o morișcă vârful alb și privind cu ochii albaștri, de lapte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
mare, Ali m-a luat în brațe peste donița cu bragă și coșul cu acadele, și m-a purtat șchiopătând, bătrânul, pe mai multe ulițe de mocirlă. Și pentru că nu cunoscusem mângâierile tatii, simții o tresărire tagică și dulce. - Băiatu taica... taica băiatu... îmi șoptea Ali la ureche, improvizând în dezacorduri mângâietoare vocabularul sărac, învățat pe drumul dintre școlile primare, și cu ce-i mai rămânea din brațe, împovărate cu bragă și cofetărie populară, mă strângea pitit subt urechea lui, cu
O sugestie by G. Pienescu () [Corola-journal/Journalistic/7215_a_8540]
-
Ali m-a luat în brațe peste donița cu bragă și coșul cu acadele, și m-a purtat șchiopătând, bătrânul, pe mai multe ulițe de mocirlă. Și pentru că nu cunoscusem mângâierile tatii, simții o tresărire tagică și dulce. - Băiatu taica... taica băiatu... îmi șoptea Ali la ureche, improvizând în dezacorduri mângâietoare vocabularul sărac, învățat pe drumul dintre școlile primare, și cu ce-i mai rămânea din brațe, împovărate cu bragă și cofetărie populară, mă strângea pitit subt urechea lui, cu gaura
O sugestie by G. Pienescu () [Corola-journal/Journalistic/7215_a_8540]
-
2007. îl țin la dispoziția familiei. Dar altceva voi să spun. în seara aceleiași zile, petrecută la Brașov, Gelu îmi povestise cum l-a chemat în 1941, ca primar, la Predeal, în calitate de șef al statului, mareșalul Antonescu, o întâmplare istorică. Taică-său i-o povestise cu toată mândria lui de cărturar ardelean, din împrejurimile Brașovului, de la Satu Lung - ceea ce se putea citi și pe figura virilă a fiului... * înainte de unsprezece dimineața ajungeau la vila mareșalului de la Predeal. Cele două mașini de
Neuitatul coleg de bancă, Gelu Gologan by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8986_a_10311]
-
pot fi niciodată! Mareșalul râse din nou. Așa e. Știam, zise. De aceea, v-am și chemat aici. Să aflu... de fapt, ce știam de la bun început. Și îi întinse mâna, pe care o strânse. Iar Gelu-fiul mai povestea că taică-su fusese invitat la prânz. Rămăseseră la Brașov. La Predeal. Județul Brașov. La locul de graniță știut, vechi... Ca și când atât se așteptase... să fie la locul său, Pre-Deal. Sus de tot, La înălțime... Iarna, la mareșal, se mânca românește. Chifteluțe
Neuitatul coleg de bancă, Gelu Gologan by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8986_a_10311]